PDA

Arată Versiune Întreagă : Povestiri



Pagini : 1 2 3 [4] 5 6 7 8 9

Bozomic
16-October-2010, 06:25 PM
8395Multumim pentru povesti, doamna Luca!

8396

giumbusluc
16-October-2010, 10:12 PM
Pare cam speriat motanelul tau Bozo(hi hi hi)!

gabytza
17-October-2010, 01:03 AM
Ma bucur ca ti-au placut povestile , micule sultan ... SA CONTINUAM rasfatul de week-end ...

http://www.youtube.com/watch?v=60KnF0LJFbc

gabytza
17-October-2010, 01:05 AM
http://www.youtube.com/watch?v=dErbiTfL15I

gabytza
17-October-2010, 01:06 AM
http://www.youtube.com/watch?v=gBvMbFvwTqI

gabytza
17-October-2010, 01:07 AM
http://www.youtube.com/watch?v=WbFg6T5lHG0

gabytza
17-October-2010, 01:08 AM
http://www.youtube.com/watch?v=T2dV6QjfwwM

gabytza
17-October-2010, 01:10 AM
sper ca v-au placut povestile din aceasta seara , va pup dulce si va doresc somn usor ... ne intalnim maine cu alte povesti dragilor ...

maria
17-October-2010, 09:41 AM
Caciulita fermecata
http://i405.photobucket.com/albums/pp137/alinasimariuca/Blog/il_430xN_98915389-1.jpg
A fost odata ca niciodata o fetita care ura caciulitele, sau mai bine zis nu suporta sa i se puna nimic pe capsor, nici bonete, nici bentite si mai ales nu caciulite!
Parintii fetitei erau tare ingrijorati pentru ca venea iarna si fetita lor va umbla din nou cu capul descoperit prin ger.I-au adus fetitei toate felurile de caciuli si palarii, doar, doar ii va placea vreuna dintre ele: caciuli din puf de strut, din lana de borangic, din fire de matase, dar fetita le refuza pe toate.
Si a sosit nemiloasa iarna cu ger si crivat ce alunga trecatorii de pe strada.
Intr-o dimineata micuta zari pe geam covorul alb de omat proaspat asernut peste toamna.Degeaba au insistat parintii sa nu iasa afara fara caciulita ca ii vor ingheta urechiusele.Nu a fost chip sa o convinga pe micuta.Si astfel au iesit la sanius cu totii.Ziua a fost minunata, cu bulgari pufosi si gheata lucioasa pe patinoar.Insa in acea seara micuta s-a intors acasa cu urechile complet inghetate.A adormit plangand de durere cu parintii sai alaturi privind-o ingrijorati.
In toiul noptii micuta a fost trezita de cantecul unui fluieras.Privi uimita spre noptiera ei pe care statea cocotat un spiridus micut ce canta la fluier.
-Ce cauti in camera mea?a intrebat micuta.
-Sunt Spiridusul urechilor inghetate si am venit sa aduc un pic de alinare urechilor tale.Mi-au trimis vorba ca sunt tare chinuite pentru ca mataluta nu vrei sa porti iarna nici o caciulita.
-Da....asa este, spuse micuta.
Si apoi observa caciula minunata a spiridusului.Era o caciulita cum alta nu mai vazuse pana atunci, de un verde proaspat si cu un varf lung, lung de care atarna un clopotel minuscul.
-Dar tu de unde ai caciulita aceasta minunata? il intreba micuta pe spiridus.
-Aceasta caciula este speciala, o am de la bunica mea, Zana firelor de lana.
-Tare mi-as dori si eu o caciula ca a ta.Nu poti vorbi cu bunica ta sa-mi faca si mie una?
-Uite cum facem, spuse spiridusul zambind. Eu iti daruiesc tie caciulita mea daca-mi promiti ca o vei purta mereu cand este frig afara si-ti vei acoperi bine urechiusele.
Fetita incuviinta din cap fericita, spiridusul ii darui caciulita, si pleca fericit ca mai salvase o pereche de urechiuse de la inghet.
Asadar dragii mei, purtati caciulite iarna sau rugati-va sa va gaseasca Spiridusul urechilor inghetate ca e tare ocupat!

maria
17-October-2010, 09:44 AM
http://4.bp.blogspot.com/_SAmbEktBBjE/Suep-OWamSI/AAAAAAAAAC4/XFu2d1b2kt4/s1600-h/baby_ali_sling-1.jpg
Purtatorul bunicii
Aceasta este o poveste mai mult pentru mame decat pentru copii dar sper ca le va placea si celor mici...
A fost o data ca niciodata un cuplu tanar care traia intr-o casa minunata intr-o tara indepartata.Tinerii aveau tot ceea ce-si puteau dori de la viata:dragoste,o casa frumoasa,multi prieteni si.....o droaie de copii!
Tanara mama era nespus de fericita pentru ca fusese binecuvantata cu atatea fiinte minunate in jurul ei insa uneori nu stia cum sa se imparta intre treburile zilnice si copii sai.Mai ales ca cel mai mic avea doar o luna de viata si avea nevoie de dragostea si caldura ei poate mai mult decat ceilalti.
Intr-o seara, in timp ce citea o carte despre Africa indepartata, tanara mamica observa o ilustratie ce ii atrase atentia:era o mama ce isi purta copilul intr-un cuibarel de panza atasat de sanul ei.Erau expresia perfecta a fericirii!
-Iata!Am gasit solutia!spuse tanara mama.
Si in acea noapte, folosind una dintre draperiile cele noi, isi croi un cuibarel african pentru ea si puiul sau.
A doua zi, dupa ce sotul pleca si ea trebuia sa inceapa treburile zilnice, micutul incepu sa planga cerand atentia mamei.Tanara mamica scoase cuibarelul magic si-l lega peste umeri asezand micutul in el.Si se facu liniste.Micutul gangurea fericit, apoi adormi.Cuibarelul de panza era magic si magia lui a functionat pentru mult timp, pana cand micutul a crescut, a inceput sa mearga si cuibarelul a fost uitat undeva in podul casei.
Dupa multi ani in casa fericita traia o alta tanara ce devenise proaspat mamica.Puiul de om era atat de minunat incat femeia nu se putea desparti de el o clipa.Erau fericiti ei doi, mereu impreuna.
Intr-o zi, in timp ce urcase in podul plin de vechituri in cautarea unei lampi, tanara descoperi un cufar prafuit.Deschise cufarul si zari o bucata de panza ce ii trezea amintiri.Isi amintea o caldura si un parfum linistitor.Scoase panza si privind-o indelung si-o aseza pe umeri si depuse puiul de om in ea.Si simti dintr-o data magia.Acela era cuibarelul magic!leaganul copilariei ei.Acum mama si fiul ei erau din nou o singura persoana.
Si au trait fericiti pana la adanci batraneti cand cuibarelul, probabil, va fi din nou descoperit...

forever
17-October-2010, 10:47 AM
http://www.youtube.com/watch?v=AJ8-Ivn0e-c&feature=related

Buna dimineata prieteni dragi.
Cand eram in clasa intai, acum muuuuuulti ani (nu va spun cati, ca sa nu va dati seama ce hoasca sunt - dar intotdeauna am sa ma dau drept trufanda...) ne-au dus de la scoala la cinematograf sa vedem "Bambi". Era prima mea experienta de acest gen. Nici nu va puteti da seama ce impact a avut asupra mea povestea. Imi aduc aminte ca nu aveam un loc pe scaun si am stat intr-o margine, pe ghiozdan si cu haina in brate. Ce emotii, ce jale pe mine...am fost marcata. Ajunsa acasa am constatat ca-mi pierdusem stiloul si era prima data cand pierdeam ceva. Nu au contat nici pierderea, nici consecintele, eu traisem o experienta deosebita, drept dovada si acum imi amintesc in detaliu totul.
Am postat filmul integral aici: http://forum.ioanistrate.ro/showthread.php?1859-Cartea-cartilor-desene-copiisi-nepoti/page10

maria
17-October-2010, 11:54 AM
http://www.youtube.com/watch?v=ssa19gPP9dA&feature=related

giumbusluc
17-October-2010, 12:53 PM
Eiii forever cum poti sa spui ca esti,, hoasca,, eu cred ca esti o femeie de nota 10 ,cu un suflet de nota 20.

forever
17-October-2010, 01:40 PM
Multumesc din suflet Isis, tu esti o dulce ca de obicei.
Acum cativa ani, un elev, vazandu-ma cu o culegere veche si ingalbenita de timp, dar valoroasa prin continut, mi-a zis: "Doamnaaaa, cartea asta e batrana ca dumneavoastra". Asa ca pentru unii sunt deja de dat la casat, dar nu ma las...


http://www.youtube.com/watch?v=favgoOn-U1I

giumbusluc
17-October-2010, 03:53 PM
Neveeeeeeer forever cat mai avem o inima!

giumbusluc
17-October-2010, 03:57 PM
Nu stiu daca iti place genul acesta muzical ,dar e o melodie cu mult talc asa ca te rog ascult-o forever!
http://www.youtube.com/watch?v=nzhVzR7CLmo&p=B67B0DE0126E21A9&playnext=1&index=12

Bozomic
17-October-2010, 06:46 PM
Va multumesc frumos, tuturor pentru povesti! Doamna Gabitza,uitasem de povestea cu turtita fermecata..Doamna Forever, pe cine oare nu a impresionat Bambi?Cand va citeam randurile mi-ati amintit de Proust si de briosa lui din Cautarea timpului pierdut..Doamna Maria, unde gasiti povesti asa calde si de..adevarate uneori?!
Doamna Isis, aveti dreptate, daca avem sufletul tanar, varsta nu are importanta pentru suflet,poate doar pentru trup!

Prima poveste mi-a spus-o bunicul ,care acum spune povesti ingerilor,in ceruri. In amintirea lui ,mica povestioara..

BUNICUL

a€¦a€¦a€¦a€¦a€¦a€¦..
Din vorba in vorba, copiii se facura stapani pe obrajii bunicului.
- Partea asta este a mea.
- Si partea asta, a mea!
- Mustata asta este a mea.
- Si asta, a mea!
La barba se-ncurcara. Bunicul ii impaca, zicandu-le:
- Pe din doua.
Si copii o si daspicara, cam repede, ca batranul stranse din ochi.
- Jumatate mie.
- Si jumatate mie.
Si dupa ce o impartira frateste, incepu lauda.
Baiatul:
- Mustata mea e mai lunga.
Fata:
- Ba a mea e mai lunga!
Si baiatul intinse d-o mustata si fata de alta, ba a lui, ba a ei sa fie mai lunga.
Pe bunic il trecura lacramile, dar tacu si-i impaca zicandu-le:
- Amandoua sunt deopotriva.
- S-a mea, s-a ei!
- S-a mea, s-a lui!
La obraji cearta se aprinse mai tare.
- Partea mea e mai frumoasa.
- Ba a mea, ca e mai alba!
Bunicul zambi.
- Ba a mea, ca e mai calda!
- Ba a mea, ca e mai dulce!
- Ba a mea, ca nu e ca a ta!
- Ba a mea, ca are un ochi mai verde!
- Ba a mea, ca are un ochi si mai verde!
Bunicul abia se tinea de ras.
- Ba a mea!
- Ba a mea!
Si baiatul, infuriindu-se, trase o palma in partea fetei.
Fata tipa, sari de pe genuchiul batranului, se repezi si trase o palma in partea baiatului.
Baiatul, cu lacramile in ochi, saruta partea lui, si fata, suspinand pe a ei.666VV1
Mama lor iesi pe use si intreba restit:
- Ce e asta, vermi neadormiti!
Obrajii bunicului erau rosii si calzi. Si surazand fericit, raspunse fie-sei:
- Lasati pe copii sa vie la mine!

Barbu Stefanescu Delavrancea

Giorgia
17-October-2010, 06:58 PM
Doamne, eu nu v-am spus astazi cat de mult va iubesc! Sunteti deosebiti, sunteti florile mele dragi.

Bozomic
17-October-2010, 07:18 PM
Doamne, eu nu v-am spus astazi cat de mult va iubesc! Sunteti deosebiti, sunteti florile mele dragi.
Si noi o iubim mult,mult,mult,pe Zana noatra mereu optimista si vesela, ca un clopotel de Craciun, in bradul plin de daruri! Doamna Giorgia,zana clopotel a bucuriei!

84918492

giumbusluc
17-October-2010, 09:07 PM
Inima perfecta
- povesti cu talc -
povesti morala inima perfecta

Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodataa€¦

Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine

- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!

Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrnelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.

-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.

- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.

- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lora€¦ Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lora€¦ Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.

Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batrnul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.

Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.

Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piepta€¦ O inima perfecta, dar lipsita de frumusetea€¦ Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?


abonare newsletter


Adauga pe Facebook Trimite unui prieten Adauga pe Twitter
Citita de 8

Bozomic
17-October-2010, 10:15 PM
Offf, ce povestire frumoasa ati postat doamna Isis.Multumim frumos!

8498

giumbusluc
17-October-2010, 10:16 PM
Cu placere, Bozo.

Bozomic
17-October-2010, 11:23 PM
Pentru printese

If You Go Away


http://www.youtube.com/watch?v=tzHWuzoX1QM&feature=related

Bozomic
17-October-2010, 11:25 PM
Sheherazade


http://www.youtube.com/watch?v=G8xFJTgeG6c

Bozomic
17-October-2010, 11:29 PM
Don't Break My Heart


http://www.youtube.com/watch?v=QWlTa6Ftrt8&feature=related

Bozomic
17-October-2010, 11:33 PM
Daca pleci


http://www.youtube.com/watch?v=gbi4Z0-67IU

luca
18-October-2010, 12:01 AM
Buna seara dragii mei prieteni de suflet,chiar daca am avut o zi grea nu ma lasa sufletul sa nu fiu alaturi de voi toti cu o mica povestioara.Va multumesc pentru frumoasele povestioare,sunteti nemaipomeniti si de aceea va iubesc mult!
Hai sa ascultam mica povestioara!

Pestisorul de aur

8499
A fost odata ca niciodata un pescar batran, care locuia impreuna cu sotia lui in apropierea tarmului unei mari indepartate. Bordeiul lor era neingrijit si darapanat, iar batranul, slabit de povara anilor, de abia-si mai tinea zilele. Nu mai iesea pe mare, la pescuit, de teama ca n-ar putea face fata valurilor mai puternice. Indraznea doar sa se urce in barca lui veche, legata de o radacina uscativa de pe tarm, de unde isi arunca-n apa undita. Prindea doar pestisori mai mici, cu care nu prea reuseau sa-si astampere foamea.

Nevasta lui era o femeie infumurata, certareata si mereu nemultumita. Zi de zi se plangea de viata pe care o duceau si nu contenea sa-si invinovateasca barbatul pentru neajunsurile lor. Intr-o buna zi, pescarul isi arunca undita-n apa, nadajduind sa prinda cat mai mult peste. Trecu o buna bucata de vreme de cand statea chircit cu undita-n mana. Deodata, insa se petrecu o minune: prinse un pestisor mic, din cale afara de frumos si de stralucitor. Batranul nu mai vazuse ceva asemanator: era poleit cu aur.

Pestisorul, cu glas de om, ii ceru pescarului sa-l lase in viata si sa-l arunce in apa. Pescarul era un om milostiv, insa-i era teama de gura spurcata a nevestei, gandindu-se ca se va intoarce acasa fara hrana. In cele din urma, cruta viata bietei vietati, hotarandu-se s-o lase sa se intoarca-n imparatia apelor. Pestisorul, drept rasplata, ii promise pescarului ca-i va indeplini trei dorinte. Insa batranelul, trecut prin atatea necazuri, nu mai credea in minuni. Isi spuse doar ca l-ar fi maniat pe Dumnezeu daca n-ar fi crutat viata micului pestisor auriu.

Cand pescarul se intoarse acasa cu traista goala, nevasta il dojeni aspru. Pentru a o imbuna, ii povesti intamplarea ciudata de care avu parte, ba pomeni si de promisiunile pestisorului de aur. Pret de cateva clipe, nevasta batranului se arata neincrezatoare. Isi spuse ca are un papa-lapte de barbat, mult prea milostiv. Asta trebuie sa fi fost pricina pentru care crutase viata pestisorului. Dar, sireata cum era, se hotari sa puna la-ncercare promisiunea facuta de pestisor. Porunci batranului sa se intoarca indata pe tarm si sa-i ceara pestisorului sa-i indeplineasca o dorinta.

Pescarul porni inspre mare si, cam sovaielnic, il striga pe pestisorul de aur. Acesta nu intarzie sa se arate, iar pescarul ii destainui ce-i ceruse nevasta sa-i porunceasca. Ii ceru o covata mai mare, in locul celei vechi, ponosite. Pestisorului nu i se paru greu sa-i indeplineasca dorinta si-i promise pescarului ca sotia lui va fi multumita. Auzind acestea, pescarul porni agale spre casa. Cand ajunse aici, spre uimirea lui, vazu-n odaia mica a casutei o covata mare si frumoasa, cum nu-i fusese dat sa vada vreodata. Nevasta lui insa statea nerabdatoare langa covata, clatinandu-si capul in semn de uimire. Acum dadea crezare puterii nemaipomenite a pestisorului, dar nu trecu mult timp ca nascoci din nou o dorinta demna de lacomia ei.

Gandindu-se ca aceasta covatica nu-i este de ajuns, isi trimise din nou barbatul la malul marii, pentru a cere pestisorului de aur sa-i indeplineasca cea de-a doua dorinta. De asta-data, femeia vroia o casa frumoasa si impodobita, in locul celei darapanate. Zbiera cat o tinea gura, fugarindu-l pe bietul pescar. Vorbele-i taioase se auzira pana departe si pescarul n-avu de ales decat sa-l cheme din nou pe pestisorul auriu.

Om cinstit, cumpatat si modest, ii era rusine de lacomia sotiei sale. Se temea ca pestisorul se va supara daca-l cauta dupa atat de putin timp. Poate isi va spune ca este si el la fel de necinstit si de lacom ca si nevasta lui. Isi ascunse rusinea, isi lua inima-n dinti si-l chema din nou pe pestisor. Si-i spuse cea de-a doua dorinta a femeii sale. Pestisorul il asigura ca dorinta ii era ca si indeplinita - la intoarcere va gasi o casa noua, incapatoare, din care nu va lipsi nimic.

Pescarul merse inspre casa, cu capul plecat. Dar iata ca-n locul bordeiului darapanat, se afla o casa mare, nou-nouta. Nevasta lui insa statea in prag, scrasnind din dinti de nemultumire. |Te pomenesti ca nu-i sunt de ajuns toate bogatiile din lume|, gandi mohorat batranul. Si cata dreptate mai avea!

Caci de indata ce-l vazu, batrana ii porunci mosului sa faca din nou cale intoarsa si sa se-nfatiseze inaintea pestisorului. Urma sa i se-ndeplineasca cea de-a treia dorinta: vroia un palat. Pestisorul ii indeplini dorinta, desi parea deja satul si plictisit de lacomia lor. Cand barbatul se intoarse acasa, nu-i veni sa-si creada ochilor. In locul casei era un palat care se inalta falnic in tinutul acela parasit ce pana nu demult fusese parca uitat de Dumnezeu.

Nevasta-sa era acum imparateasa si se asezase deja pe locul de cinste din sala mare a palatului. Cand isi vazu barbatul la poarta, ii zise numai vorbe de ocara, izvorate din inima ei haina, de piatra. Il goni de la palat, strigandu-i ca este un biet muritor, impovarat de ani, si ca ar face bine sa-si caute norocul in alta parte. Il izgoni ca pe un dusman si-i spuse sa ia seama ca nu cumva sa indrazneasca sa mai puna piciorul in palatul ei.

Batranul pescar parasi palatul si porni incotro vazu cu ochii, iar pentru drum nu i se dadu nici macar o bucata de paine. Paznicii palatului il inghiontira si-l batjocorira. I se interzise sa se mai apropie vreodata de palat. Bietul pescar nici nu intelegea bine ce se petrecea. Cazu pe ganduri, stia ca doar pestisorul de aur putea sa-i dea vreun sfat. Cobora din nou la tarm si-l chema inca o data desi cele trei dorinte fura deja indeplinite. Totusi, pestisorul se arata si acum. Batranul ii povesti de necazul care dadu-se peste el, de trufia nevestei sale.

Batranul avea o ultima rugaminte, pornita din suflet. Ii ceru pestisorului sa naruie palatul si sa faca sa dispara bogatiile primite, iar acasa vroia s-o gaseasca pe nevasta lui asteptand in usa subreda a vechiului lor bordei, in care sa domneasca pacea si impacarea.

Lacomia nevestei pescarului il supara din cale-afara pe pestisor, astfel ca se indura de sufletul necajit care venise sa-si jeleasca amaraciunea. Hotari sa faca dreptate si sa-i indeplineasca aceasta ultima dorinta. Il imbuna pe bietul pescar si-l trimise acasa. Nu mai era nici urma de palat, de curte imparateasca si de multimea de servitori care forfoteau prin palat sa-i faca pe plac stapanei.

Cand batranul vazu vechea lor casuta, cu peretii scorojiti, se simti cu sufletul impacat. Inauntru isi gasi nevasta, cea vesnic nemultumita, cum era si mai inainte. Totul era ca la inceput: viata lor era lipsita de bucurii si de bogatii, asa cum fusesera obisnuiti. Pescarul mai iesea din cand in cand la pescuit, dandu-si toata silinta sa prinda cat mai multi pestisori in carligul unditei. Duceau o viata grea, plina de griji, dar pescarul stia ca era tocmai viata pe care si-o dorise, desi nevasta continua sa-l dojeneasca pe nedrept in fiecare zi.

Cu dragoste pentru voi Luca

Bozomic
18-October-2010, 12:06 AM
Multumesc, pentru poveste, doamna Luca, a iesit curcubeul si pe strada mea...

Over the Rainbow


http://www.youtube.com/watch?v=I5T6gyCPDvM

luca
18-October-2010, 12:23 AM
http://www.youtube.com/watch?v=IDWsFOpNiBQ&feature=related

In semn de pretuire pentru voi o mica dedicatie.

Bozomic
18-October-2010, 12:25 AM
Multumimmmmmm

8502

gabytza
18-October-2010, 12:50 AM
Dragii mei dragi cei mai dragi dintre cei dragi , iata-ne din nou impreuna la o sesiune de povesti ... VA IUBESC !

http://www.youtube.com/watch?v=WCTa58kk4jI

gabytza
18-October-2010, 12:50 AM
http://www.youtube.com/watch?v=dC1zOCMNfkE

gabytza
18-October-2010, 12:51 AM
http://www.youtube.com/watch?v=uv6nZjjWp3Q

gabytza
18-October-2010, 12:52 AM
http://www.youtube.com/watch?v=9DYxWetc2XA

gabytza
18-October-2010, 12:55 AM
http://www.youtube.com/watch?v=2Bgyo3YljnA

gabytza
18-October-2010, 12:58 AM
http://www.youtube.com/watch?v=JIVaUcE4kAM

maria
18-October-2010, 11:03 AM
Povestea arborelui batran
Se spune ca a existat odata un arbore batran si maiestuos, cu ramurile intinse spre cer. Cand inflorea, fluturi de toate formele si culorile veneau de pretutindeni si dansau in jurul lui. Cand facea fructe, pasari din tari indepartate veneau sa guste din ele. Ramurile sale aratau ca niste brate vanjoase. Era minunat.

Un baietel obisnuia sa vina si sa se joace sub el in fiecare zi, iar copacul s-a obisnuit cu el si a inceput sa-l iubeasca. Ceea ce este mare si batran se poate indragosti de ceea ce este mic si tanar, cu conditia sa nu fie atasat de ideea ca el este mare, iar celalalt mic. Copacul nu avea aceasta idee, asa ca s-a indragostit de baiat.



(Egoul incearca intotdeauna sa iubeasca ceea ce este mai mare decat el. Pentru adevarata iubire, nimic nu este insa mare sau mic. Ea ii imbratiseaza pe toti cei de care se apropie).



Asadar, copacul s-a indragostit de baietelul care venea in fiecare zi sa se joace sub el. Ramurile sale erau foarte inalte, dar el si le apleca, pentru ca baiatul sa le poata atinge pentru a-i mangaia florile si pentru a-i culege fructele.



(Iubirea este intotdeauna gata sa se incline; egoul, niciodata. Daca incerci sa te apropii de un ego, acesta se va inalta si mai mult, devenind atat de rigid incat sa nu-l poti atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care sta pe tronul puterii, este considerat a fi mare.)



Asadar, ori de cate ori venea copilul, arborele isi pleca ramurile. Cand micutul ii mangaia florile, batranul copac se simtea cuprins de un val incredibil de fericire.



(Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand poate darui ceva; egoul nu este fericit decat atunci cand poate lua ceva de la altcineva).



Baiatul a crescut. Uneori, dormea in poala copacului, alteori ii manca fructele, sau purta o coroana impletita din florile sale. Se simtea atunci de parca ar fi fost regele junglei.



(Florile iubirii te fac intotdeauna sa te simti ca un rege, in timp ce ghimpii egoului te fac sa te simti mizerabil)



Vazand cum baiatul poarta o cununa din florile sale, dansand cu ea, copacul se simtea fericit. Il aproba cu ramurile sale; canta in bataia vantului. Baiatul a crescut si mai mult. A inceput sa se catere in copac, leganandu-se pe ramurile sale. Ori de cate ori se odihnea pe ele, copacul se simtea fericit.



(Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decat atunci cand altcineva il reconforteaza).



Timpul a trecut, iar baiatul a inceput sa fie apasat de alte indatoriri. Avea ambitiile lui. Trebuia sa isi treaca examenele, sa isi faca prieteni. De aceea, a inceput sa vina din ce in ce mai rar pe la copac. Acesta il astepta insa cu o nerabdare din ce in ce mai mare, strigandu-i din adancurile sufletului sau: "Vino, vino. Te astept!".



(Iubirea isi asteapta intotdeauna obiectul afectiunii sale. Ea nu este altceva decat o continua asteptare).



Cand baiatul nu venea, copacul se simtea trist. Singura tristete pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea impartasi cu altcineva, de a nu se putea darui. Atunci cand se poate darui in totalitate, iubirea este fericita.

Baiatul a crescut si mai mult, iar zilele in care trecea pe la copac au devenit din ce in ce mai rare. Toti cei care cresc in lumea ambitiilor isi gasesc din ce in ce mai putin timp pentru iubire. Baiatul a devenit ambitios si prins in afacerile sale lumesti.

" Ce copac? De ce ar trebui sa-l vizitez?"

Intr-o zi, pe cand trecea prin apropiere, copacul i-a strigat:

" Asculta! Te astept in fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine."

Baiatul i-a raspuns:

"Ce poti sa-mi oferi, ca sa trec sa te vad? Eu imi doresc bani. "

(Egoul este intotdeauna motivat:)



"Ce poti sa-mi oferi pentru ca sa vin la tine? As putea veni, dar numai daca ai ceva de oferit. Altminteri, nu vad de ce as face-o."



(Egoul are intotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezinta propria sa rasplata).



Uimit, copacul i-a spus baiatului:

"Nu vei mai veni decat daca iti voi oferi ceva? Iti ofer tot ceea ce am!"



(Iubirea nu tine niciodata nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se daruieste neconditionat)



" Din pacate, nu am bani. Aceasta este o inventie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. In schimb, suntem fericiti. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastra ii racoreste pe cei incalziti. Cand bate vantul, dansam si cantam. Desi nu avem bani, pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si ciripesc vesele. Daca ne-am implica si noi in afaceri financiare, am deveni la fel de inraiti si de nefericiti ca voi, oamenii, care sunteti nevoiti sa stati prin temple si sa ascultati predici despre iubire si despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, caci traim tot timpul aceste stari. Nu, noi nu avem nevoie de bani!"

Baiatul i-a spus:

" Atunci, de ce sa vin la tine? Nu am de gand sa merg decat acolo unde pot obtine bani. Am nevoie de bani!"



(Egoul cere intotdeauna bani, caci banii inseamna putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa).



Copacul s-a gandit mult, dupa care a spus:

"Atunci, culege-mi fructele si vinde-le. In felul acesta, vei obtine bani."

Baiatul s-a luminat imediat la fata. S-a urcat in copac si a cules toate fructele copacului, chiar si pe cele necoapte. In graba sa, i-a rupt crengile si i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simtit din nou fericit.



(Iubirea se bucura chiar si atunci cand este lovita. Egoul nu este cu adevarat fericit nici macar atunci cand obtine ceva. El nu poate simti decat nefericire).



Baiatul nu si-a dat nici macar osteneala sa-i multumeasca arborelui, dar acestuia nu-i pasa. Adevarata sa multumire s-a produs atunci cand acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obtine bani in schimbul lor.
Baiatul nu s-a mai intors multa vreme. Acum avea bani si era foarte ocupat sa obtina cu ajutorul lor inca si mai multi bani. A uitat cu totul de copac, si astfel au trecut anii...

Copacul era trist. Tanjea dupa intoarcerea baiatului, la fel ca o mama cu sanii plini de lapte, dar care si-a pierdut copilul. Intreaga sa fiinta tanjeste dupa copilul pierdut, pentru a-l strange la piept si a se usura. Cam la fel tanjea si copacul nostru. Intreaga sa fiinta era in agonie.


Dupa multi ani, baiatul, devenit intre timp adult, s-a intors la copac.


Acesta i-a spus: "Vino la mine. Vino si imbratiseaza-ma!"

Barbatul i-a raspuns: "Termina cu prostiile. Faceam asemenea lucruri pe vremea cand eram un copil fara minte."



(Egoul considera iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilareasca)



Copacul a insistat: "Vino, mangaie-mi crengile. Danseaza cu mine!"

Barbatul i-a raspuns: "Termina cu flecareala asta stupida! Acum doresc sa-mi construiesc o casa. Imi poti oferi o casa?"

Copacul a exclamat: "O casa? Bine, dar eu traiesc fara sa stau intr-o casa. Singurii care traiesc in case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi traiesc liber, in natura. Cat despre oameni, cu cat casa in care traiesc este mai mare, cu atat mai mici par in interiorul ei. Noi nu traim in case, dar uite ce iti propun: imi poti taia crengile, pentru a-ti construi o casa cu ajutorul lor."

Fara sa mai piarda timpul, barbatul a luat un topor si i-a taiat crengile copacului. Din acesta a ramas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericita chiar si atunci cand ii sunt taiate membrele de catre cel iubit.



(Iubirea nu stie decat sa daruiasca. Ea este intotdeauna pregatita sa se ofere in intregime).



Barbatul a plecat, fara sa-si mai dea osteneala sa arunce in urma macar o privire. Si-a construit casa visata, iar anii au trecut din nou.


Copacul, devenit acum un simplu trunchi fara crengi, a continuat sa-l astepte. Ar fi vrut sa il strige, dar nu mai avea ramuri si frunze care sa poata canta in bataia vantului. Vanturile continuau sa bata, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul sau a reusit sa rosteasca o ultima chemare: "Vino, vino, iubitul meu!"

Timpul a trecut, iar barbatul a imbatranit. Odata, se afla prin apropiere, asa ca a venit si s-a asezat sub copac.

Acesta l-a intrebat: "Ce mai pot face pentru tine? Ai venit dupa foarte, foarte mult timp."

Batranul i-a raspuns: "Ce poti face pentru mine? As vrea sa ajung intr-o tara indepartata, sa castig si mai multi bani. Pentru asta, am nevoie de o barca!"

Fericit, copacul i-a spus: "Taie-mi trunchiul si fa-ti o barca din el. As fi extrem de fericit sa devin barca ta si sa te ajut sa mergi astfel in tara aceea indepartata, pentru a castiga mai multi bani. Dar, te rog, ai grija de tine si intoarce-te cat mai repede. Voi astepta de-a pururi intoarcerea ta."

Omul a adus un ferastrau, a taiat trunchiul copacului, si-a facut o barca din el si a plecat.


Acum, din copac nu a mai ramas decat radacina, dar el a continuat sa astepte cu rabdare intoarcerea celui iubit. A asteptat mereu si mereu, constient insa ca nu mai avea nimic de oferit. Poate ca barbatul nu se va mai intoarce niciodata.



(Egoul nu se duce decat acolo unde are ceva de castigat).





Odata, m-am asezat langa ciot. Acesta mi-a soptit:

'Am un prieten care a plecat departe si nu s-a mai intors. Ma tem sa nu se fi inecat, sau sa nu se fi ratacit. Poate ca s-a pierdut in tara aceea indepartata. Poate ca nici macar nu mai este in viata. O, cat mi-as dori sa aflu vesti de la el! Ma apropii de sfarsitul vietii, asa ca tot ce mi-as mai dori ar fi sa aflu vesti despre el. Atunci as muri linistit. Dar stiu ca nu ar mai veni nici daca mi-ar auzi strigatul, caci nu mai am nimic sa-i ofer, iar el nu intelege decat acest limbaj.'



(Egoul nu intelege decat limbajul acceptarii. Iubirea vorbeste limbajul daruirii).

maria
18-October-2010, 11:05 AM
Capcana
Era un sat mereu atacat de mistreti. In fiecare zi vierii salbatici intrau in sat si faceau mare taraboi cautandu-si hrana. Satenii au incercat diferite metode pentru a lupta si a-i vana, dar fara prea mult noroc.

Intr-o zi, un intelept veni sa-l sfatuiasca pe mai marele statului. Acesta le-a spus satenilor sa ii asculte intocmai sfaturile si instructiunile. Deznadajduiti, satenii au acceptat. Inteleptul le-a spus satenilor sa adune mancarea din toate gospodariile si sa o puna in mijlocul unui camp. Ei i-au urmat sfatul si indata au vazut sute de mistreti apropiindu-se de locul unde fusese pusa mancarea.

Mistretii au fost ingrijorati initial, dar odata ce au luat o inghititura, au prins curaj si s-au intors in zilele urmatoare. In fiecare zi, satenii puneau cat mai multa mancare iar mistretii veneau acolo sa manance. Dupa un timp, inteleptul spuse oamenilor sa ridice 4 stalpi mari in colturile campului. Mistretii erau prea ocupati sa manance si n-au observat.

Dupa cateva saptamani mistretii aveau deja obiceiul de a veni sa manace mancarea pusa de sateni. Inteleptul a pus apoi oamenii sa imprejmuiasca cu un gard campul si sa faca o poarta mare pe unde sa poata intra mistretii sa manance. In cele din urma satenii au reusit sa faca gardul si au inchis poarta prinzand mistretii inauntru. Mistretii fusesera invinsi in final.

Morala:

Obiceiurile pot fi dezvoltate cu usurinta si dificil de descotorosit.

Mistretii au fost prinsi datorita lacomiei lor de a obtine hrana fara efort. Ei au devenit asa de increzatori si s-au complacut in situatia aceasta.

Nici nu si-au dat seama ca sunt prinsi in cursa.

Majoritatea dintre noi suntem asemeni mistretilor deoarece devenim la fel de increzatori in ocupatiile si afacerile noastre dar nu ne dam seama ca intr-un fel sau altul cadem si noi in capcana.

Cautam siguranta mai mult decat libertatea.

maria
18-October-2010, 11:07 AM
Anotimpurile vietii
A fost odata un om ce avea patru fii. Acesta dorea ca fii lui sa invete sa nu mai judece pripit lucrurile. De aceea, i-a trimis pe fiecare pe rand, cate un anotimp sa priveasca un par.

Pe primul l-a trimis iarna, pe al doilea primavara, al treilea vara, iar pe mezin, toamna.

Cand au revenit, i-a adunat si i-a pus pe toti sa descrie ce au vazut.

Primul a zis ca era urat, cu crengi golase, intoarse si rasucite.

Al doilea ca era acoperit de muguri verzi si promitea mult..

Al treilea fu de acord si spuse ca era plin de flori ce raspandeau un dulce parfum, cum nu mai vazuse pana atunci.

Al patrulea a fost de acord cu toate acestea si a adaugat ca era incarcat de fructe coapte, implinit si plin de viata.

Omul le-a explicat atunci ca toti au dreptate, pentru ca fiecare a vazut doar un anotimp din viata copacului.

Le-a mai spus ca nu poti judeca pe nimeni cunoscandu-l doar o anumita perioada. Asta este esenta firii, a placerii, bucuriei si dragostei pe care ti-o da viata si n-o poti masura decat la sfarsitul tuturor anotimpurilor.

Daca renunti iarna, vei pierde promisiunea primaverii, frumusetea verii si bogatia toamnei.

Nu lasa ca vicisitudinile unui sezon sa-ti umbreasca bucuria celorlalte.

Nu judeca viata doar dupa o perioada grea.

Depaseste greutatile si sigur vor veni apoi vremuri bune.

Aspira cand inspiria€¦.Inainte de a expira.

Traieste simplu. Iubeste cu generozitate.

Sa-ti pese de tot si toate. Vorbeste cu bunavointa.

Si lasa restul in grija lui Dumnezeu.

Fericirea iti mentine dulceata,

Incercarile te fac puternic,

Durerile te fac uman.

Esecurile te fac umil,

Succesele te fac increzator!

Bozomic
18-October-2010, 02:16 PM
Omul le-a explicat atunci ca toti au dreptate, pentru ca fiecare a vazut doar un anotimp din viata copacului.

Le-a mai spus ca nu poti judeca pe nimeni cunoscandu-l doar o anumita perioada. Asta este esenta firii, a placerii, bucuriei si dragostei pe care ti-o da viata si n-o poti masura decat la sfarsitul tuturor anotimpurilor.

Daca renunti iarna, vei pierde promisiunea primaverii, frumusetea verii si bogatia toamnei.

Nu lasa ca vicisitudinile unui sezon sa-ti umbreasca bucuria celorlalte.

Nu judeca viata doar dupa o perioada grea.

Depaseste greutatile si sigur vor veni apoi vremuri bune.

Aspira cand inspiria€¦.Inainte de a expira.

Traieste simplu. Iubeste cu generozitate.

Sa-ti pese de tot si toate. Vorbeste cu bunavointa.

Si lasa restul in grija lui Dumnezeu.

Fericirea iti mentine dulceata,

Incercarile te fac puternic,

Durerile te fac uman.

Esecurile te fac umil,

Succesele te fac increzator!

Doamna Maria, m-au impresionat profund, aceste fraze din povestirea dumneavoastra. CATA INTELEPCIUNE !
Nu stiu daca v-am multumit de fiecare data pentru minunatele povestiri postate de dumneavoastra aici. Daca nu am facut-o, va multumesc acum, pentru toate, sunteti un om minunat!
8526

luca
18-October-2010, 04:48 PM
Buna seara dragii mei prieteni,am sosit cu o mica povestioara.

Lautarul ( Selma Lagerlof ), repovestire de Al.Mitru

8529
Intr-o seara, muzicantul Lars Larson se intorcea multumit de la o petrecere. Avusese ca de obicei un mare succes. Multimea il aplaudase si il daruise cu o multime de bani. Drumul trecea printr-o padure strabatuta de un parau, in undele caruia se spunea ca salasluieste un duh al apei, pe nume Neck.
Lars auzise ca Neck era el insusi un mare muzician, atat cat poate sa fie un duh,
a€” Ei bine, as vrea sa ma iau la intrecere cu tine, Neck, rosti Lars care era cum nu se poate mai increzut. Niciodata n-ai sa poti insa canta tu, asa cum izbutesc eu.

Vorbind in felul acesta, isi aminti cat muncise si cate piedici invinsese pana cand el, un biet baiat sarman, ajunsese cel mai iscusit lautar din intreg tinutul Wermlandului. In sfarsit, acum era cineva. Mama sa era foarte mandra de el. Pacat numai ca timpul nu ii ingaduia s-o vada. Aproape ca uitase cum arata la fata. Stia ca nici cu banii nu o ducea prea bine. Ii si ceruse lui ajutorul. Dar, cand esti atat de cunoscut si viata ti-o traiesti mai in largime, nu-ti prea prisoseste mult din care sa poti imparti si altora.

Din fundul apei razbatea ceva ca un fel de murmur amenintator.
Deodata lui Lars i se facu frica :
a€” Nu cumva Neck se necajise ?
Trecu podetul si ajunse langa moara cea veche. Dar dinlauntrul morii, desi parasita, iesi o fata, cu basma pe cap, fusta scurta, bluza larga si in picioarele goale.
a€” As vrea sa dansez, zise ea. Nu vrei sa-mi cinti ? Lars se invoi :
a€” Pentru o fata frumoasa ca tine, cant.
Isi instruna violina si arcusul incepu sa-i lunece vesel pe strune.
a€” Mai repede, mai repede, il indemna fata, in timp ce dansa.
Lars incerca alt cantec mai saltaret, dar fata continua sa-l imboldeasca :
a€” Mai repede, mai repede!
a€” Daca nici melodia aceasta nu ti se pare destul de vioaie, te rog sa-ti cauti alt muzicant ! gafai Lars. Mai repede nu pot.

Numai ca atunci cand isi ridica ochii, fata pierise. Vru sa-si inceteze cantarea, dar mana care purta arcusul parca nu mai era a lui.
Arcusul se misca singur, tarand dupa el bratul. Fruntea i se imbrobonise. Inima ii batea furtunos. Cantecele se iveau de la sine, unele cu totul necunoscute de Lars.

Muzicantul intelese ca acela care canta era de fapt Neck.
Neck il pedepsea pentru infumurarea, ca si pentru neomenia lui.

Noaptea trecu. Se facu dimineata. Veni o zi calda si insorita. Lars continua sa cante. Se cobori iar seara. Se simtea istovit dincolo de fire. |Voi muri cantind se gandi el. Si ceea ce se intampla mi se cuvine !"

In toata vremea aceasta, prin padurea dinspre moara parasita nu trecuse nimeni. Si, iata, pe cale, garbovita, incaruntita, imbracata in zdrente, sub lumina lunii, Lars o zareste pe mama lui.
a€” Mama, o striga. Voi pieri pentru nemernicia mea. Inainte de a inchide ochii, te rog sa ma ierti.
- Fireste ca te iert, zise ea.
Cand mama rosti aceste cuvinte, arcusul se opri, muzica inceta.

Din acea zi, Lars se intoarse langa mama lui si deveni cel mai bun fiu.

Cu drag pentru voi Luca

giumbusluc
18-October-2010, 09:08 PM
Gandul RÄ‚U si Gandul IUBIRII
- povesti cu talc -
poveste gandul Rau si gandul Iubirii

Gandul Rau s-a hotarat sa faca o vizita rudelor sale. Cine altcineva decat Gandurile Bune?... S-a imbracat la patru ace, si-a facut freza cu creasta - ultima moda - si-a pus cercelul rotund in urechea dreapta si a pornit la drum.

Mergand atent, sa nu se sfarme, nu a zarit Constiinta care s-a oprit incet.

" - Unde mergi, Gand Rau?" intreaba aceasta, mirata." N-ai mai iesit de mult la plimbare."

" - In vizita la rudele mele", raspunse timid. "Sunt abatut in ultima perioada, parca nu mai sunt eua€¦ Simt ca nu mai am mult de trait si am decis sa rezolv toate disputele cu cei din jur."

" - Foarte bine. Sa nu le tulberi prea tare. Sa nu starnesti amintiri ce nu-si mai au rostul."

"- Nu, promit! Imi voi folosi simtul umorului. Bruma de umor ce am avut-o din nascare", zise Gand Rau.

Ajuns la capatul strazii, coti spre dreapta. S-a oprit in fata unei case simple, modeste, cu un etaj. Exteriorul vopsit in alb, cu flori in gradini si iedera pe casa.

Suna la sonerie. O data. Inca o data. Se auzi cheia rasucita in usa.

"- Frateee!" spuse Gandul Rau si se napusti asupra Gandului Bun.

" - Heeii... pastreaza distanta. Nu vreau sa ma intinezi", se apara Gand Bun.

Rudele au aparut una cate una in salon.

"- Ce-i cu tine aici?" intreba Gand Senin.

" - Simt ca sunt pe cale sa dispar din lumea aceasta, si am zis sa va vizitez."

" - Deci nu vor mai exista decat ganduri de bine?" se interesa Gand Frumos.

" - Da. Eu sunt ultimul Gand Rau din familia gandurilor. Oaia neagra ce exista in fiecare familie."

"- Am o idee!" zise triumfator Gand Dulce. "Sa facem o magie. Toate gandurile de bine sa-l sarute pe Gand Rau si acesta va deveni un gand bun."

" - Nu se poate", spuse timid, cu privirea in pamant Gand Rau. "Ma irit de la sarutat."

" - Trebuie, trebuie, trebuie..." au sarit cu gura gandurile. Si au atacat.

L-au sarutat pe Gand Rau, pe urechi, pe nas, pe gura, pe maini.

Acesta se gadila... radea din rasputeri si, incetul cu incetul se umplea de inimioare pe tot corpul.

Dupa ritual, Gandul Rau s-a transformat in Gandul Iubirii.


>> autor: Claudia GROZA


abonare newsletter


Adauga pe Facebook Trimite unui prieten Adauga pe Twitter

LUCYO
18-October-2010, 11:03 PM
POVESTEA SUPEI DIN PIATRA

Cu multi ani in urma, 3 soldati infometati si obositi de atatea lupte, au ajuns intr-un mic satuc. Ţaranii de aici abia supravietuiau de la o zi la alta ca urmare a unei recolte sarace si a multor ani de razboi. S-au adunat repede in piata satului sa-i intampine pe soldati insa au facut-o cu mana goala. Au inceput sa se planga ca nu le-a mai ramas nimic si ca sunt muritori de foame.

Soldatii au schimbat repede intre ei cateva vorbe. Apoi s-au intors catre batranii satului. Primul soldat le-a spus: |Pamantul vostru saracit v-a lasat fara nimic de oferit, dar va vom impartasi noi din putinul pe care il avem: Secretul cu ajutorul caruia poti face supa din pietre.|

Bineinteles ca taranii au fost intrigati de spusele soldatului. Au aprins focul si au pus cel mai mare vas cu apa la fiert. Soldatii au aruncat in apa trei pietricele.

|Aceasta va fi o supa foarte buna|, zise al doilea soldat, |dar un pic de sare ar face-o minunata|. In acel moment o taranca s-a ridicat si a spus |Ce noroc! Tocmai mi-am amintit unde a mai ramas catava.| S-a intors repede si a mai adus si un sort de bucatarie, un patrunjel si o gulie. In timp ce acestea au fost puse la fiert si altor tarani li s-a mai improspatat memoria. In curand in oala au fost puse orz, morcovi, carne de vaca si smantana. Pana sa fie gata supa, a mai aparut si o sticla de vin.

Tot satul alaturi de cei trei soldati s-au pus sa se ospateze. Au mancat, au dansat, au cantat pana tarziu in noapte cum nu s-a mai intamplat de mult.

Dimineata cand cei trei soldati s-au trezit, toti satenii stateau in fata lor. La picioare aveau pus un rucsac cu cea mai buna paine si branza. |Ne-ati impartasit cel mai mare secret, acela de a face supa din pietre, a spus un taran soldatilor, si pentru aceasta nu va vom uita|. Auzind acestea, al treilea soldat s-a intors catre multime si a spus:

|Nu e nici un secret, insa un lucru ramane mereu adevarat: doar impartind poti face o mare sarbatoare.|

Bozomic
18-October-2010, 11:22 PM
8541 ursuletul este purtatorul meu de cuvant!

luca
19-October-2010, 11:08 AM
Vai dragul meu sultan cate inimi strangi la piept!...cred ca esti tare fericit ca ai strans asa multe inimioare:)...si mai simt ca sunt inimioarele noastre...sa nu le dai drumul niciodata...si sa stii ca nici ele nu te parasesc...vor fi langa tine mereu.
Mii de pupicei Luca

Bozomic
19-October-2010, 05:52 PM
Vai dragul meu sultan cate inimi strangi la piept!...cred ca esti tare fericit ca ai strans asa multe inimioare:)...si mai simt ca sunt inimioarele noastre...sa nu le dai drumul niciodata...si sa stii ca nici ele nu te parasesc...vor fi langa tine mereu.
Mii de pupicei Luca

Ati ghicit, ca printesele stiu tot,tot!!8586
Cred ca ne citesc gandurile,nu?!

luca
19-October-2010, 08:09 PM
Buna seara dragii mei,Sherezade a sosit cu povestioara.
Va doreste tuturor somnic usor si vise cu ingeri.

Zana si pamanteanul



8600

Intr-un sat din Japonia traia un tanar voinic si chipes, cum nu se mai vazuse pana atunci prin partile locului. Era cel mai harnic dintre tinerii satului. La lucratul pamantului sau la taiatul lemnelor in padure era neintrecut. Pe ce punea mana, facea repede si bine.

Intr-o zi, inainte de revarsatul zorilor, pleca la munte impreuna cu alti sateni pentru a dobori copacii si a-i stivui in gramezi. Harnic cum era, termina treaba mai repede decat de obicei si se duse la rau sa faca baie. Hotari sa mearga mai in susul raului, acolo unde nu mai fusese niciodata.

Merse cat merse si dadu de un lac mare, unde numai putini oameni ai satului ajunsesera doar din intamplare. Se apropie de mal si fu surprins sa vada mai multe fete scaldandu-se in lac. Fiecare dintre ele era de o frumusete deosebita, asa cum tanarul nu mai vazuse niciodata. Incantat ca le vede, se ascunse dupa un copac gros de pe malul lacului. Privi cu atentie in jur si descoperi mai multe rochii argintii usoare ca pana, agatate de crengile copacilor.
Lua una din acele rochii si se ascunse cu ea undeva, ceva mai departe de mal, asteptand ca fetele sa iasa din lac.

Curand ele iesira din apa, isi pusera rochiile si disparura fara urma. Una, insa, negasind-o pe a ei, se aseza la radacina unui brad inalt, dupa un tufis, si incepu sa planga. Tanarul, care urmarise totul de la distanta, vazu cum frumoasa fata se ineaca in lacrimi. Veni la ea si o intreba:

- Ce s-a intamplat? De ce plangi?

- Eu sunt o zana, ii spuse ea, continuand sa planga. in timp ce faceam baie, mi-a disparut rochia. Fara ea nu ma mai pot intoarce la surorile mele, sus, deasupra norilor, in imparatia zanelor! ii explica fata printre sughituri.

- Ce pacat! zise atunci tanarul, cu glas compatimitor. Daca nu te mai poti intoarce la ele, acolo sus, deasupra norilor, atunci marita-te cu mine! Te invoiesti?

Fata, la inceput, il refuza. El insa insista cu blandete si, in cele din urma, o convinse sa il ia de barbat. O duse acasa si facura o nunta la care veni tot satul. Timpul trecu repede. Traira in intelegere si zana nascu un baietel frumos ca ea si ca tatal lui.

Cand implini trei ani, mama incerca, intr-o dupa-amiaza, ca de obicei, sa-l culce. Il urca pe salteaua de pe tatami (rogojina), se intinse langa el si incepu sa-i spuna o poveste cu si Feti-Frumosi. Cum statea ea cu ochii pironiti pe pereti, vazu un pachet de hartie ascuns intre grinzile de lemn ale tavanului. Curioasa sa vada ce e in el, se ridica de pe saltea, lua pachetul, il deschise, si gasi rochia pe care o pierduse cu ani in urma, cand facuse baie in lac.
Isi dadu seama imediat ca sotul ei era cel care-i luase rochia si-o ascunsese. O cuprinse indata sentiment de manie impotriva lui si, de cum vazu rochia din nou in mainile ei, cazu intr-o adanca nostalgie. I se intampla ceea ce nu i se intamplase niciodata de cand se maritase cu pamanteanul; isi reaminti de locurile de deasupra norilor, unde se nascuse si copilarise. Intrucat sotul ei era plecat de acasa, isi puse rochia de zana si se pregati sa plece deasupra norilor, impreuna cu copilul. Dar chiar atunci sotul ei se intoarse acasa.

- Unde pleci? o intreba el, nebanuind ce se intamplase in lipsa lui.

- Desi te iubesc, raspunse ea, trebuie sa ma duc acolo, de unde am venit, pentru ca mi-am gasit rochia. Daca imi vei simti lipsa, te rog sa-ti faci o suta de sandale de papura, sa le incalti pe rand si sa vii, cu ajutorul lor, sus, la mine.

Dupa ce-i spuse toate astea, se urca pe un nor, cu copilul in brate si disparu fara urma in vazduh. Ramas singur, coplesit de durerea despartirii, sotul se apuca sa faca, zi si noapte, sandale de papura. Dar sa faci o suta de sandale, nu era lucru usor. Avea nevoie de mult timp. Cand ajunse la nouazeci si noua, isi pierdu rabdarea. Chiar in acel moment se cobori un nor intunecat sa-l duca sus, la zane. Se urca bucuros pe el, si incepu sa se ridice. Cand ajunse aproape de cer, norul il opri la o mica distanta de intrarea in imparatia zanelor, deoarece sotul nu mai avusese rabdare sa faca si ultima pereche de sandale pentru a completa cifra de o suta, asa cum il sfatuise sotia. Zana, sotia lui, vazandu-l asa de aproape de ea, il privi surprinsa, i se facu mila de el, ii intinse o prajina si-l trase sus.

Cu toate ca reusi sa ajunga in acest fel in cer, parintii zanei nu-l placura si-l pusera la incercari multe si grele. Intr-o zi ii cerura sa care apa cu un cos de nuiele. Zana il ajuta, punandu- i in cos o hartie muiata in ulei si asa putu sa aduca
apa. in alta zi ii cerura sa semene seminte de mei pe camp. Dar cand se intoarse acasa, ii cerura sa adune toate semintele si sa le aduca inapoi. Zana il ajuta din nou. Trimise pe ogoare multi porumbei, care stransera semintele si asa el putu sa le aduca inapoi, pana la ultimul bob.

Asteptand ultima incercare la care urma sa fie pus, omul facu o greseala de neiertat. Intr-o zi calduroasa, chinuit de sete, taie un pepene. In cer insa era interzisa taierea pepenilor, intruc exista pericolul formarii unui torent de apa ce putea provoca inundatii. Incalcand aceast regula, cum taie pepenele, suvoaie de apa inundara cerul. Fiind pamantean, fu luat de ape si dus departe de sotia lui.

Aceste inundatii formara Fluviul Ceresc si Calea Lactee, pe care o puteti vedea pe cer serile senine de toamna. Se spune ca tanarul cel harnic, sotul zanei, a devenit steaua Altair, iar ea s-a transformat in steaua Vega. Si acum cele doua stele plang una de dorul celeilalte, separate de Calea Lactee.

Cu drag pentru voi Luca

Bozomic
19-October-2010, 08:46 PM
Multumim pentru poveste, doamna Luca !

8602

forever
19-October-2010, 09:07 PM
Multumim printesa pentru poveste.


http://www.youtube.com/watch?v=1EHpQ1PdmeU&feature=related

Bozomic
19-October-2010, 09:27 PM
Ei, vad ca sunt mai multe printese aici,multumesc,doamna Forever.
8605

forever
19-October-2010, 09:52 PM
Wow........Multumesc frumos!

gabytza
20-October-2010, 01:38 AM
Dragii mei printi si printese , hai sa ascultam o poveste ...

http://www.youtube.com/watch?v=4SKddt6EFhE

gabytza
20-October-2010, 01:40 AM
http://www.youtube.com/watch?v=wTRHwI1LBeg

gabytza
20-October-2010, 01:42 AM
http://www.youtube.com/watch?v=uOQDdgysbw8

gabytza
20-October-2010, 01:47 AM
http://www.youtube.com/watch?v=kGDbIwKS6Cw

luca
20-October-2010, 06:02 PM
Buna seara dragii mei prieteni,am adus pentru voi povestioara din aceasta seara.

Puiul de caprioara, de Virgil Carianopol

8639
Ninsese toata ziua si straturile de zapada se asezasera unele peste altele, asa ca troianul ajunsese pana la ferestrele caselor.
Catre seara, a inceput sa viscoleasca atat de puternic incat ridica zapada in sus, purtand-o zanatic din loc in loc.

Mihaita, ghemuit dupa soba, asculta povestea bunicii... |Si atunci, dragul meu, spunea bunica, Preda Buzescu s-a luat la tranta cu hanul tatarilor si s-au smucit, si s-au smucit, pana ce Buzescu l-a rapus pe dusman si oastea tatarasca a luat-o la fuga.|
- Si ce-a mai fost pe urma, bunicuto? a indraznit sa intrebe baiatul.
- Apoi, ce sa fie, i-a raspuns batrana, tragand cu urechea spre fereastra, unde parca auzise un planset de copil, n-a mai fost nimic.
- Dar Preda asta era atat de voinic?

Cand sa raspunda, bunica ramase cu raspunsul pe buze. Un urlet indepartat, venind din afara, ii infiora pe amandoi. Bunica scapa din poala ghemul de lana, care incepu sa se desire, ducandu-se de-a dura sub pat.
Un timp, niciunul nu mai scoase o vorba, cu urechile atintite spre fereastra. Nu se mai deslusea mare lucru. Cu toate astea, din cand in cand, parca cineva, parca o mana inmanusata, batea usor in geam.
- N-o fi tata, bunicuto?
Batrana se ridica si se apropie mai mult de fereastra.
- Mai bine sa stingem lampa, spuse Mihai. De la intuneric se poate vedea mai bine afara.

Asa facu femeia, si-si lipi fata de geam, cautand sa deosebeasca ce se petrece in curte. O clipa, nu-i veni sa creada ce vedea; pe urma, descumpanita, se dadu cativa pasi indarat.
- Ce e, maica-mare?
- Lupii, mama, lupii fugaresc o caprioara!
Mihai se scula de dupa soba si se stranse langa batrana.
- Sunt mari, bunicuto?

Femeia nu-i raspunse si atunci baiatul se se ridica pe varfuri sa poata vedea si el.
Doua mogaldete, ca niste caini ciobanesti, cu ochii lucind ca jarul, sareau prin zapada, cautand sa incolteasca biata caprioara, care, se vedea bine, nu mai putea fugi mult.
- Bunicuto, spuse Mihai, sa-i deschidem usa sa intre in casa! Altminteri o sfasie dihaniile.
- Vezi de treaba, copile, ingana batrana, sa nu se intample vreo nenorocire.
Fara sa mai astepte insa alta incuviintare, baiatul aprinse lampa, gasi o camasa rupta, o infasura pe un lemn, turna gaz peste ea, ii dadu foc si, deschizand usa, arunca faclia departe in zapada.
Ca prin farmec, lupii se oprira locului, iar caprioara trecu pragul casei, tremurand si rasufland din greu.

Era un pui cu ochii mari si luciosi, de parca ar fi fost muiati in untdelemn. Abia se mai putea tine pe picioare.

Baiatul, dupa ce inchise usa cu grija si trase zavorul, se apleca asupra lui, mangaindu-l.
Puiul inchidea ochii, mladiindu-se dupa mana copilului, in timp ce lacrimi cat boabele de porumb i se prelingeau spre botul umed si cald.
- Dar de unde ai stiut tu, Mihaita, ca lupii fug de lumina si de foc, iar caprioara nu? intreba intr-un tarziu batrana.
- Apoi, bunicuto, nu mi-ai spus tot matale povestea aceea cu Ionica, baiatul care a scapat de lupi turnand bidonul cu gaz la radacina unui copac si dandu-i foc?

... Tarziu, cand nea Alexe a venit de la oras si a gasit puiul de caprioara in casa, s-a minunat peste seama. Toata iarna puiul de caprioara n-a mai fost lasat sa iasa din casa. Mihaita i-a facut un culcus de paie in iatacul in care nu mai dormea nimeni, ingrijindu-se de el ca de un frate bun.

In primavara, insa, cand a inceput sa dea coltul ierbii, intr-o dimineata, Mihai i-a deschis usile si a dat poarta la o parte. Peste tot era soare, si padurea, numai la un pas, isi trimitea pretutindeni mireasma ei rascolitoare. Puiul de caprioara a pasit sfios afara, a mai primit inca o data mangaierea baiatului, apoi a luat-o la fuga spre padure.

De atunci a trecut mult timp si nu l-a mai vazut nimeni din ai casei, dar oamenii satului, care au aflat povestea cu puiul de caprioara, spun ca, din cand in cand, un cerb iese din singuratatile padurii si se uita lung spre casa lui nea Alexe.

-Ce spui, bunicuto? o intreaba Mihai de cate ori aude vorbindu-se despre cerb, n-o fi tocmai el puiul nostru de caprioara?
Bunica se uita la nepot, apoi il saruta cu blandete pe parul ca spicul graului copt, si ii raspunde intr-un tarziu:
-De, maica, stiu eu... se poate.
Apoi, intorcandu-se, sa n-o vada Mihaita, isi sterge pe furis ochii de lacrimi, la amintirea noptii aceleia.

Cu drag pentru voi Luca

Bozomic
20-October-2010, 06:48 PM
Doamna Gabytza, multumesc pentru povesti, acum le-am ,,citit''! O sa va declar Regina Noptii, pentru ca nu uitati sa postati in fiecare noapte ceva pentru noi!

Printesa Seherezade, ce poveste frumoasa ne-ati adus in seara asta! Am ,,trait'' cam aceeasi poveste in copilarie cu un mielut. Multumim frumos.

8648

gabytza
21-October-2010, 01:07 AM
http://www.youtube.com/watch?v=apOwD2eoVvE

gabytza
21-October-2010, 01:29 AM
http://www.youtube.com/watch?v=ofZoz--NWa8

gabytza
21-October-2010, 01:30 AM
http://www.youtube.com/watch?v=kdUcDvuS4f8

gabytza
21-October-2010, 01:31 AM
http://www.youtube.com/watch?v=i0QP40Wyo1E

gabytza
21-October-2010, 01:32 AM
pt toti prietenii mei dragi , cu drag , Gabytza

http://www.youtube.com/watch?v=Kn7q1QRnnIA

gabytza
21-October-2010, 01:56 AM
http://www.youtube.com/watch?v=RFDKVcWZrJA

gabytza
21-October-2010, 01:58 AM
http://www.youtube.com/watch?v=m137ERFNMEk

maria
21-October-2010, 09:39 AM
http://www.youtube.com/watch?v=owghhkz2Frw&feature=related

maria
21-October-2010, 09:47 AM
http://www.youtube.com/watch?v=Dzq1RUJFkoE&feature=related

maria
21-October-2010, 09:49 AM
http://www.youtube.com/watch?v=L3HbpxcoMFQ&feature=related

luca
21-October-2010, 11:29 PM
Buna seara dragii mei prieteni,iata am sosit si eu cu o mica povestioara.
Inainte de a depana povestioara vreau sa va multumesc tuturor pentru frumoasele povestioare!
Dar unde e micul sultan?...oare stiti voi?...o fi plecat sa cumpere insula?...doar a facut Giorgia(Zana Copotel)rost de banuti.
Deci iar a fugit fara se ne anunte...off!!!...asa sunt sultanii...apar ...si dispar:)
Hai sa depanam povestioara din aceasta seara.

Pantofii rosii, de N. Calma

8681

Intr-un oras din America, traia impreuna cu mama ei o fetita neagra pe care o chema Neusi.

Mama ei spala vasele la un restaurant si venea noaptea tarziu. Neusi o astepta pe mama ei pana se intorcea de la lucru. In casa era frig. Sub dusumea forfoteau sobolanii si lui Neusi ii era frica de ei.

Intr-o noapte, sobolanii furara pantofiorul stang al Neusei. Fetita il cauta impreuna cu mama ei multa vreme, dar nu-1 gasira nicaieri.
Dimineata, Neusi isi incalta pantofiorul drept si incepu sa planga.
a€” Cum am sa umblu acum desculta ? Mama ofta din greu.
a€” Nu plange, fetita mamei. il voi ruga pe stapanul meu sa-mi dea leafa pe o saptamana inainte si daca-l voi indupleca, iti voi cumpara alti pantofiori.

Neusi sari in sus de bucurie.
a€” Mamica, atunci cumpara-mi pantofiori rosii, asa cum avea fetita aceea frumoasa, pe care am vazut-o cand am fost cu tine in parc.
a€” Nu stiu fetita mea, daca imi vor ajunge banii. Pantofiorii aceia sunt atat de scumpi !
Dar Neusi o ruga atat de frumos sa-i cumpere pantofiorii rosii, incat mama ii promise.
Duminica pornira impreuna in oras. S-au oprit in fata unei pravalii. In dosul vitrinelor sclipitoare erau insirate ghete si pantofi.
a€” Mama, mama, uite pantofiorii rosii, striga deodata Neusi. Hai sa intram mai repede.

In pravalie, nimeni n-o lua in seama pe negresa si pe fetita ei. Doi vanzatori incercau o pereche de ghete unui baiat imbracat intr-un costum de sport, iar ceilalti stateau de vorba. Intr-un tarziu, mama se hotari sa-i roage:
a€” Iertati-ma, nu mi-ati putea arata niste pantofiori rosii pentru fetita mea ?
Vanzatorul se apropie suparat :
a€” Asta-i marfa scumpa, spuse el. Ai destui bani pentru astfel de pantofi ?
a€” Da, domnule, stapanul mi-a dat leafa pe o saptamana inainte. Numai atunci vanzatorul puse pe tejghea o pereche de pantofiori rosii. Erau atat de noi, luceau atat de frumos si miroseau a piele. Neusi incepu sa bata din palme.

Vanzatorul se incrunta si murmura printre dinti :
- Incearca-i.
Dar el nu-i incalta pantofiorul pe picior, asa cum ar fi facut cu alti cumparatori.
Neusi si mama ei aveau pielea neagra, si pentru cei cu piele neagra, vanzatorii nu se osteneau.
Mama se aseza in genunchi in fata fetitei si incepu sa-i incalte pantofiorii rosii. Dar ce nenorocire! Pantofiorii erau prea mici.

a€” Nu aveti cumva o pereche mai mare ? intreba mama. Vanzatorul o privi prin ochelari.
a€” Mai mari ? Avem, numai ca trebuie sa cumperi si perechea pe care ai incaltat-o.
a€” Sa iau si perechea asta ? Dar pentru ce ? Dar pantofii astia sunt mici pentru fetita.
Vanzatorul impacheta netulburat, pantofiorii.
a€” Fetita i-a incercat si cine o sa incalte niste pantofi pe care i-a pus in picioare un copil de negru. Esti obligata sa-i iei perechea asta.
Mama se uita disperata la ei.
a€” Vai de mine! Dar n-am bani decat pentru o singura pereche. Va sa zica fetita mea va ramane fara pantofi!
Auzind acestea, Neusi incepu sa planga cu sughituri. Mama se apropie de stapanul pravaliei.
a€” Domnule, dati-mi voie sa nu cumpar acesti pantofi, il ruga ea sfioasa a€” fetita n-a incercat decat unul. Nu am nici un cent mai mult, domnule... astia sunt bani munciti.
Patronul vazand in fata sa o negresa, facu plictisit cu mana.
a€” Nu vreau sa pagubesc din cauza ta, spuse el morocanos.

Aceasta discutie a fost auzita de un alt cumparator, un om in salopeta de muncitor.
El se apleca spre Neusi si-i mangaie capusorul.
a€” Nu mai plange fetita mica ! Apoi, intorcandu-se catre mama Neusei, ii spune :
Dati-mi mie pantofiorii acestia. Vor fi tocmai buni pentru fetita mea. Dumneata vei putea cumpara alti pantofiori pentru copilul dumitale. Eu unul, stiu ce inseamna banii munciti. O saluta pe mama Neusei, plati pantofii si luand pachetul la subtioara, iesi din magazin.

Neusi se intoarse fericita acasa. La fiecare pas pantofiorii cei noi scartaiau si Neusei i se parea ca pantofiorii vorbesc. Iar mama ei nu-l putea uita pe omul imbracat in salopeta de muncitor.

Va doresc somnic usor si vise cu ingeri.
Cu drag pentru voi Luca

Giorgia
22-October-2010, 04:39 AM
Ce spui tu Luca? Bozo sta cuminte si tot priveste de dupa colt, doar, doar ii apare povestea. Eu sunt sigura ca asa face! Si mai cred ca face eforturi uriase sa nu-si manance pernutele de ciocolata. Macar sa reziste pana la Craciun, cand spera sa-i facem cadou altele.
http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/00020166.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)
http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/000201C5.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)







(http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=12)







(http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=12)

gabytza
22-October-2010, 09:14 AM
buna dimineata dragele mele prietene ! mi-era tare dor de voi ...

gabytza
22-October-2010, 09:15 AM
va ofer un alt fel de poveste ... , sper sa va placa ...

http://www.youtube.com/watch?v=6nKilTmoHTQ

gabytza
22-October-2010, 09:16 AM
http://www.youtube.com/watch?v=w3Mle89DsWU

gabytza
22-October-2010, 09:18 AM
http://www.youtube.com/watch?v=aEe7cRwram0

maria
22-October-2010, 09:43 AM
http://www.youtube.com/watch?v=oQ-uRpiCm-A&feature=related

luca
22-October-2010, 09:45 AM
Draga mea Gabytza,si noua ne este dor de tine tot timpul.
Mi-a placut povestioara "Scrisoare catre Fat-Frumos"...uite ca mica printesa iti ofera mii de trandafiri.pentru ca te pretuim si te iubim mult.
8716


http://www.youtube.com/watch?v=4yWWy-mzBqw&feature=related

Cu dragoste si cu mult respect pentru tine Luca

maria
22-October-2010, 09:46 AM
http://www.youtube.com/watch?v=_0hvMlZw1LE&feature=related

maria
22-October-2010, 09:51 AM
pt prieteni mei dragi care-mi incalzeste sufletul
http://i900.photobucket.com/albums/ac204/victorbotezatu/corabie.jpg

maria
22-October-2010, 09:55 AM
http://www.youtube.com/watch?v=FMfec7cZqvc&feature=related

maria
22-October-2010, 09:56 AM
http://www.youtube.com/watch?v=Qq10bEf1mo0&feature=related

gabytza
22-October-2010, 10:06 AM
Iubita mea luca , multumesc mult !

gabytza
22-October-2010, 10:08 AM
... SI EU AM CEVA FRUMOS PT O MICA , DELICATA SI SENSIBILA PRINTESA CA TINE ...

http://www.youtube.com/watch?v=nxDeJlF9HP8

maria
22-October-2010, 10:41 AM
http://www.youtube.com/watch?v=EEu0Se8fwjs&feature=related

maria
22-October-2010, 10:49 AM
http://www.youtube.com/watch?v=vq0U9ePtq7g&feature=related

maria
22-October-2010, 10:54 AM
http://www.youtube.com/watch?v=9Hy9HdGxej0&feature=related

luca
22-October-2010, 05:39 PM
Buna seara dragii mei prieteni,mica printesa a sosit cu povestioara mai devreme.

Lacrimile trandafirilor, Eugen Jianu

8721
In dimineata aceea insorita, cand am iesit in gradina, printre petalele trandafirilor bunicii, straluceau scaparandu-si boabele niste bobite mici; sclipitul lor parea aidoma lacrimilor, indeosebi trandafirii cei rosii erau umezi de-a binelea, de parca atunci s-ar fi oprit din plans.

Sa planga oare trandafirii? - m-am intrebat eu nedumerit. Oare cine sa-i fi necajit intr-atat sau cine sa le fi pricinuit vreun rau?
M-am aplecat asupra-le si m-am uitat jur-imprejur: ei, bine, nu era nimeni! Ba nu: pe o floare se afla o albina pornita de cum a dat soarele, cu harnicie, la cules. Dar nu cred ca albinita aceea mica, care zumzaia din aripioare, sa fi intepat trandafirul. Dimpotriva, parea sa-l mangaie.

Nu i-am spus nimica bunicii. Seara insa, cand udam impreuna cu ea florile - si trebuie sa stiti ca toate florile ne multumeau facandu-se din ce in ce mai frumoase - am cercetat trandafirii din nou, cu luare-aminte. Nu mai aveau lacrimi, desi tot am mai vazut albine harnicind prin preajma-le.
I-am povestit totul bunicii, aratandu-i nedumerirea mea, cerandu-i sa-mi spuna de ce anume sa fi plans in dimineata aceea trandafirii. Bunica a zambit:

- Trandafirii, ca toate celelalte flori ale gradinii, nu plang, bobitele acelea mici, pe care le-am vazut eu scaparand pe petale, aidoma unor nestemate, nu erau lacrimi, ci roua. Vara si toamna, n diminetile insorite si calde, trandafirii se impodobesc cu roua, aratandu-si astfel prospetimea florilor si cautand sa atraga prin aceasta catre ei cat mai multe albine sau fluturi. ...

Va sa zica si florile vor sa para cat mai frumoase si mai imbietoare, spalandu-si obrajii dupa o noapte de somn!

Cu drag pentru voi Luca

Bozomic
22-October-2010, 07:01 PM
Va multumesc tuturor pentru povesile minunate pe care le-ati postat .
Va daruesc si eu trandafiri , pentru ca sa fiu in ton cu povestea printesei Seherezade!

8728


http://www.youtube.com/watch?v=GCEXyBSvtho

maria
22-October-2010, 08:05 PM
Draga bozo si noi multumim si ca rasplata un mic cadou din suflet
http://i107.photobucket.com/albums/m320/bettybella2006/DSC02583.jpg

Bozomic
22-October-2010, 08:09 PM
Va multumesc foarte mult, doamna Maria, ce dragalasi sunt!

giumbusluc
22-October-2010, 09:47 PM
Un program pentru inima

Clientul: Am o problema in sistem. Se blocheaza si trebuie mereu sa resetez.
Serviciul Tehnic: Puteti instala softul DRAGOSTE?

Clientul: Da, cred ca pot. Nu sunt un expert, dar cred ca ma pot descurca. Ce trebuie sa fac mai intai?
Serv.Tehnic: Primul lucru este sa deschideti INIMA. Ati gasit-o?

Clientul: Da, numai ca acolo ruleaza deja cateva programe chiar acum. Este bine sa instalez programe cand deja altele sunt rulate?
Serv.Tehnic: Ce programe sunt deschise?

Clientul: Sa vad... Sunt deschise programele DURERE.EXE, TRISTETE.BAT, DISPRET.EXE si RESENTIMENT.COM.
Serv.Tehnic: Nici o problema. DRAGOSTEA va sterge automat DURERE.EXE din sistemul operational curent. Va ramane in memoria dvs. permanenta, dar nu va mai perturba niciodata alte programe. DRAGOSTEA va suprascrie TRISTETE.BAT cu un modul numit BUCURIE.EXE. Dar trebuie sa dezinstalati singur DISPRET.EXE si RESENTIMENT.COM. Aceste programe nu permit instalarea completa a DRAGOSTEI. Puteti face asta?

Clientul: Nu stiu cum sa le dezinstalez. Au un mesaj de "eroare". Ma puteti ajuta?
Serv.Tehnic: Cu placere. Mergeti in [Start Menu] si cautati IERTARE.EXE. Faceti acest lucru ori de cite ori apar DISPRET.EXE si RESENTIMENT.COM, pana cind vor fi complet disparute din sistemul dvs.

Clientul: OK. Am terminat! DRAGOSTEA a inceput sa se instaleze automat! Asa este normal?
Serv.Tehnic: Este perfect! Trebuie sa primiti un mesaj care spune ca programul se instaleaza pentru toata viata in INIMA sistemului dvs. Aveti acest mesaj?

Clientul: Da, il am. Acum programul este complet instalat?
Serv.Tehnic: Da, numai ca aveti acum numai modulul de baza. Trebuie sa va conectati la alte INIMI ca sa puteti face upgrade-uri.

Clientul: Oh! Am deja un mesaj de eroare. Ce trebuie sa fac?
Serv.Tehnic: Ce spune acest mesaj?

Clientul: Spune: "Eroare 412 - Programul nu poate rula pe componentele interne". Ce inseamna asta?
Serv.Tehnic: Nu va ingrijorati, asta este o problema simpla. Inseamna ca DRAGOSTEA este setata sa ruleze pe o INIMA externa si nu a fost rulata inca in INIMA dvs. Este unul din cele mai dificile lucruri in programare. Trebuie sa aveti DRAGOSTE interioara pentru propriul sistem inainte de a incerca sa va conectati la DRAGOSTEA altor sisteme.

Clientul: Si ce trebuie sa fac?
Serv.Tehnic: Puteti gasi AUTOACCEPTAREA?

Clientul: Da, am gasit-o.
Serv.Tehnic: Excelent, incepe sa fie foarte bine! Acum inserati urmatoarele fisiere si copiati-le in directorul "INIMA MEA": IERTARE.DOC, AUTOACCEPTARE.TXT, BUNATATE.DOC si INCREDERE.TXT. Sistemul dvs. va rescrie toate fisierele. Apoi va trebui sa stergeti SARCASM.EXE si sa goliti cutia de gunoi astfel incat sa fiti sigur ca nu a mai ramas nimic rau si niciodata nu va mai fi rulat.

Clientul: Am reusit! Hei! INIMA mea incepe sa aiba noi fisiere: ZAMBET.MPG este pe monitor chiar acum si un mesaj imi spune ca PACEA.COM, COMPASIUNEA.EXE si MULTUMIREA.COM se instaleaza in toata INIMA mea!
Serv.Tehnic: Inseamna ca DRAGOSTEA este instalata si ruleaza. Ar trebui sa va descurcati singur de acum. Inca un lucru inainte de a termina ...

Clientul: Va ascult.
Serv.Tehnic: DRAGOSTEA este un program distribuit gratuit. Fiti sigur ca o daruiti curata la orice sistem cat timp veti fi conectat la serverul principal - MAREA DRAGOSTE! Veti primi inapoi module cu adevarat valoroase.

Clientul: Asa voi face. Multumesc pentru ajutor.
Serv.Tehnic: INIMA sa-ti fie binecuvantata cu multa DRAGOSTE!


Autor necunoscut

Postare mai noua Postare mai veche Pagina de pornire


Fiecare zi sa-ti fie mai buna si viata mai frumoasa - CLIC AICI!

CUPRINS
Google
Introdu termenii de cautare Trimite formularul de cautare
Web In site
Trafic.ro - clasamente si statistici pentru site-urile romanesti

gabytza
23-October-2010, 01:06 AM
http://www.youtube.com/watch?v=ynI2vaqRA7M

gabytza
23-October-2010, 01:32 AM
... Bozomic , unde ai fost ? bine ai revenit , ti-am simtit lipsa ... hai , ia-ti repede pernutele pufoase si vino sa-ti asculti povestile de seara !

gabytza
23-October-2010, 01:32 AM
http://www.youtube.com/watch?v=bPw2yu3n9z4

gabytza
23-October-2010, 01:34 AM
http://www.youtube.com/watch?v=E9STZnjlXXo

gabytza
23-October-2010, 01:35 AM
http://www.youtube.com/watch?v=4GzczjPXj-E

gabytza
23-October-2010, 03:21 AM
http://www.youtube.com/watch?v=ar1jzltWvGQ

Giorgia
23-October-2010, 06:12 AM
Este o incantare sa intri aici, in casuta cu povesti. Faceti un exercitiu de imaginatie:
Luca, mereu pregatita, generoasa si calda, nu trebuie decat sa aleaga povestea in functie de atmosfera.
Bozo cu pernutele stranse la piept, asteptand dupa colt, cu nerabdare, sa vina Luca sa-i spuna povestea.
Maria, care aduna toata ziua ca furnicuta, vine si ea si daruieste , convinsa ca-i cuminteste pe curiosi.
Gabytza, fura povestile micutilor ei si vine fuguta sa le impartaseasca.
Isis, mai rarut, ce-i drept, ne invita sa cugetam.
Dar mai exista pe lumea asta altceva la fel de frumos? Va provoc la raspuns!

Bozomic
23-October-2010, 02:40 PM
Doamna Giorgia, eu ascult cu mare placere, povestile tuturor. Si dumneavoastra ne-ati spus povesti (cu schepsis!).Si doamna Forever!Scuze daca am uitat pe cineva.Eu va multumesc tuturor, pentru ca ma intoarceti in lumea minunata a inocentei copilaresti. Este drept, ca prima care m-a facut sa ma simt ca in 1001de nopti, a fost doamna Luca!(plecaciune de la sultan!!) Credeam ca se va opri la un moment dat,dar m-am inselat. A cladit, caramida dupa caramida, punand temelie solida, cu multa dragoste acertui loc, tara basmelor.Sunteti minunati cu totii si va multumesc inca odata tuturor celor care ati postat aici .

8785

8786

8787

gabytza
23-October-2010, 06:20 PM
bozo , ne incanti ca de fiecare data cu minunatiile tale ... multumim ! ne rasfeti atat de tare ... si noua ne place atat de mult c-o sa ni se urce la cap si n-o sa se mai inteleaga lumea cu noi ....

Bozomic
23-October-2010, 07:02 PM
Pai meritati, si am si un interes, na ca sa imi mai spuneti si alte povesti! E cu schepsis, cum ar spune Zana Clopotel ! Am construit si un castel, pentru zane, regine, printese, printi, vizitatori etc..

8813

luca
23-October-2010, 07:14 PM
Dragii mei sunteti niste scumpi,pentru ca am intrat in weekend stiti ca vin cu un supliment,sper sa-l faca fericit pe micul nostru sultan,care cred ca deja si-a luat pernutele sa asculte povestioarele.

Mainile albe, dupa Victor Eftimiu

8814
Traia, nu demult, intr-un sat de la poalele muntilor, un taran cu nevasta lui si cu doua fete ale lor, Anisoara si Petrina.
Anisoara, fetita cea mai mare, era din cale-afara de rasfatata. O rasfatau parintii si rudele, vecinii: era frumoasa, avea ochii albastri, parul balai si manutele albe ca laptele, ca zapada.

Nici Petrina nu era urata, dar fiindca nu o alinta nimeni, nu se gandea sa se gateasca, sa stea toata ziua in fata oglinzii si sa se faca frumoasa. Robotea prin casa, ingrijea de pasari si de vite, se ducea pe camp, cara apa, facea, cu inima voioasa, toate treburile gospodariei.
Vantul ii rasfira cosita castanie, ii inasprea pielea obrazului, iar mainile ei agere aveau varfurile degetelor intepate de ac, palmele batatorite de lemnul uneltelor cu care sapa in gradina si de franghia fantanii, tot ridicand galeata grea de apa.
a€” Ce fata vrednica e Petrina! spunea cate o cumatra cu jumatate de glas, parca plangandu-i de mila.

Cand vorbeau insa de Anisoara, ochii femeilor se umpleau de lumina si de zambete:
a€” Tare e frumoasa Anisoara! In sapte sate n-ai sa-i gasesti perechea!
a€” Ai vazut ce maini albe are Anisoara? Parca ar fi maini de zana, maini de domnita din poveste, mainile unei fete de imparat!
a€” Ati vazut ce rochita frumoasa are Anisoara, spunea alta. Parca ar fi rupta dintr-o cadra, asa e de mandra, Anisoara noastra!
a€” Dar parul? Ce frumos e parul Anisoarei, pieptanat si strans in doua cozi si impletit cu panglici de matase!
a€” Ferice de cel care o va lua de nevasta, cand o fi mare, ca nimeni altul n-o sa aiba asemenea frumusete la casa lui!

Anisoara crestea numai in laude. Parintii ei o pazeau ca lumina ochilor, sa fie cat mai mandra. O pazeau de asprimea vantului, sa nu-i innegreasca obrazul si mainile, o pazeau de arsita soarelui si de truda muncii, sa nu-i incovoaie umerii rotunzi. Palmele ei nu trebuiau sa fie batatorite de coada maturii, de lemnul fuiorului sau al sapei, de lesia vaselor si a albiturilor spalate.

Zi de zi crestea codana si tot mai frumoasa se facea. Vestea ii mersese departe. Cand a ajuns de saptesprezece ani, au inceput sa vina petitori din toate partile s-o ceara. Dar nici Anisoara nu era grabita sa se marite, nici parintii ei nu voiau sa se desparta asa de curand de odrasla lor cea fara de pereche.

Cand a implinit optsprezece ani, incepu Anisoara sa se gandeasca la casa ei, la viata ei cea noua langa un barbat care sa fie tot asa de frumos ca ea, viteaz si bogat, sa o pizmuiasca fetele din toate imprejurimile. Se perindara multi flacai, care mai de care mai chipes, s-o ceara, dar Anisoarei nu-i placea niciunul. Pasamite, astepta sa vie Fat-Frumos din poveste, paunasul codrilor, voinicul voinicilor. Visa un barbat instarit, care s-o rasfete, s-o imbrace in straie cat mai de pret, sa-i dea slugi si roabe, care s-o slujeasca, s-o alintea€¦

Si tot asteptandu-l, isi mangaia mainile albe. Isi rasfira degetele in lumina soarelui si se uita prin pielea stravezie sa vada sangele trandafiriu care i se scurgea prin venele albastrii. Isi pieptana parul lung si balai, isi prindea flori in cosita si tanjea in asteptarea mirelui ales.

Iata ca intr-o zi veni la casa lor Tudorel, un flacau chipes, tare mandru, vesel si sprinten, care ii placu mult Anisoarei. S-ar fi cununat cu el, dar se tinea tot trufasa, asteptand ca acel flacau s-o laude mereu, sa se faca mic in fata ei, fiindca, de! una era in tot tinutul Anisoara cea cu mainile albe!
Flacaul placu mult si parintilor. El nu spuse nici un cuvant despre vreun gand de nunta, dar toti au inteles ca nu de alta venise in sat si sta mereu pe prispa si in jurul casei Anisoarei, tot cautandu-si de lucru prin ograda lor.

Intr-o zi, ajutand pe parintii Anisoarei sa dreaga cuptorul paraginit din spatele casei, lui Tudorel i se facu sete si ceru sa bea.
a€” Petrino, striga Anisoara. Scoate tu o galeata de apa proaspata, ca mie mi-e frica sa nu-mi zdrelesc mainile!
Voioasa, Petrina isi lasa lucrul, isi sumese manecile ei, scoase apa proaspata din fantana si dadu flacaului sa bea.
A doua zi, tot robotind prin curte, Tudorel se lovi cu umarul de un lemn ascutit, care-i sfasie camasa.
a€” Petrino, striga Anisoara, ia tu ac si ata!
Cu mainile ei mestere, Petrina cusu numaidecat camasa voinicului, de nu se mai cunoscu locul unde fusese rupta.

Azi asa, maine asa, pana cand sosira si parintii baiatului sa vada ce este cu Tudorel al lor de tot intarzie prin satul Anisoarei. Voiau si ei sa-si vada feciorul capatuit. Erau oameni de isprava si s-ar fi bucurat sa se faca nunta cat mai repede.
a€” Hai, dragul maichii, destul ai zabovit! Cere fata de nevasta si sa ne ducem fiecare la casele noastre! ii spuse maica-sa.
Flacaul nu pregeta. Se duse la parintii Anisoarei si le vorbi cam asa:
a€” Oameni buni, parintii ma zoresc sa va spun de ce am venit la dumneavoastra si de ce am intarziat atata pe aici. Uite despre ce e vorbaa€¦ Eu as vrea sa ma insor. Daca vreti si dumneavoastra, daca vrea si fataa€¦
Parintii Anisoarei erau tare bucurosi, dar se faceau ca nu prea inteleg, ca sa nu para ca atata asteptau.
a€” Sunt baiat de treaba, precum veti fi vazut, muncitor si cinstit, parintii mei sunt multumiti de mine, trag nadejde ca si dumneavoastra veti fi multumiti. Vreau sa-mi iau mireasa vrednica, sa ducem casa buna amandoi si sa va las o droaie de copii urmasi. Mi-e draga tare fata si de aceea v-o cer de sotie. Rogu-va, dati-mi pe Petrina de nevasta!

Parintii fetelor se privira uimiti.
Parca nu de Petrina fusese vorba. Petrinei nu-i mersese vorba ca e frumoasa. Era cu un an mai mica decat Anisoara, putea sa mai astepte, sa-i vie randul sa-si ia un barbat de seama ei, nu un flacau asa de chipes, facut parca pentru cea vestita pentru frumusetea ei.
Tudorel mai zise:
a€” Mi-e draga Petrina, fiindca am vazut-o ce harnica e, ce bunaa€¦ Vreau sa muncesc alaturi de ea, mana in mana cu ea. Dragi imi sunt mainile ei atat de agere, care stiu sa coasa atat de mester, stiu sa framante painea, sa randuiasca prin casa! Va fi o mama buna, o sa va dea nepotei, o sa vi-i ingrijeasca, o sa fim multumiti cu totii!

Auzind acestea, Anisoara isi musca buzele de ciuda. Se duse-n casa ca sa-si ascunda lacrimile. Nu si-ar fi inchipuit asa ceva in ruptul capului. Cum? Putea sa se gandeasca cineva la alta decat la ea?
Dar supararea ii trecu repede. Se bucura si ea vazandu-si surioara capatuita. Ce frumoasa era acum si Petrina, in vesmantu-i de mireasa!

Dupa ce se facu nunta si Petrina pleca la casa ei, Anisoara ramase singurul sprijin al parintilor. N-avea incotro si incepu sa le dea o mana de ajutor. Incetul cu incetul, invata treburile gospodariei. Incepu sa-i placa munca, randuiala. Nu se mai gatea atata, nu se mai uita ziulica intreaga in oglinda si-n apa izvoarelor. Isi dadea seama ca nu ajunge sa fii frumoasa si sa ai mainile albe, ca sa fii sotia vrednica a unui baiat de treaba.
|M-am alintat prea mult, am fost prea rasfatata!| se gandea ea. Si-si schimba cu totul felul de viata.

Nu i-a fost greu Anisoarei sa-si gaseasca un barbat pe placul ei. Munca, priceperea si sfiala i-au adus o frumusete noua, adevarata frumusete care trebuie tuturora ca sa infrunte viata cu fruntea sus, sa nu fie o povara pentru nimeni, ci un sprijin pentru toti!

luca
23-October-2010, 07:20 PM
Craiasa albinelor

8816
Au fost odata doi feciori de imparat, care au pornit sa-si incerce
norocul prin lume, si feciorii astia au ajuns sa duca o viata atat de ticaloasa si desarta, ca n-au mai avut indrazneala sa calce pragul casei parintesti.

Si cum trecuse vreme, nu gluma, si nu venise nici o veste de la ei, fratele lor mai mic, pe care-l poreclisera Prostila, pleca in cautarea lor. Dar cand dadu in sfarsit de fratii sai, acestia incepura sa-si bata joc de dansul:
_ Auzi, prostanacul, sa creada c-o sa poata razbi prin lume, cand noi, mai isteti decat el, n-am prea facut isprava mare !
Totusi pornira la drum catestrei si, tot mergand ei asa, iata ca dadura peste un musuroi de furnici. Cei doi frati mai varstnici voira pe data sa-l surpe si sa-l rascoleasca, pentru a vedea cum micile fapturi o vor lua la goana inspaimantate de moarte. Dar prostila ii opri, strigandu-le:
- Lasati ganganiile in pace ! N-o sa ingadui sa le tulburati
linistea !

Pornira ei mai departe si, dupa un cot de deal, dadura peste un lac, pe luciul caruia inotau o multime de rate. Cei doi frati mai mari se repezira sa prinda cateva, ca tare ar fi avut pofta sa le friga. Dar Prostila se impotrivi si de data asta:
- Lasati zburatoarele in pace ! N-o sa ingadui sa le ucideti !
Mersera ei mai departe si, intr-o buna zi, numai ca nimerira langa un roi de albine, aflat intr-o scorbura de copac. Si avea roiul acesta atata miere, ca se prelingea pe trunchi, de-ai fi zis ca este un izvoras... Cei doi frati mai mari isi pusera in gand sa dea foc copacului si sa inabuse albinele, ca sa poata lua mierea. Dar prostila se impotrivi cu si mai multa tarie:
- Lasati albinele in pace ! N-o sa ingadui sa le dati foc !
In cele din urma, cei trei frati dadura peste un palat, si avea
palatul asta grajduri, cate n-ai fi gasit nici in zece palate
imparatesti. Si-n ele se aflau o multime de cai, toti de piatra. Cat despre oameni, nu se zarea unul pe nicaieri. Strabatura ei toate salile palatului si intr-un sfarsit se pomenira in dreptul unei usi zavorate cu trei lacate.

Si avea usa asta o ferestruica, taiata taman la mijloc. Cei trei catara prin ea si ce crezi ca le fu dat sa vada: in fundul unei camere se afla un mosneag care statea aplecat deasupra unei mese !... Strigara la el o data strigara a doua oara, dar mosneagul nu-i auzi. Mai strigara a treia oara, si abia atunci se trezi mosul, descuie lacatele si se ivi in prag.... Si fara sa spuna o vorba, ii pofti sa se aseze la masa incarcata cu fel si fel de bunatati. Dupa ce mancara si baura dupa pofta inimii, mosneagul ii duse in cate un iatac, ca sa se odihneasca.
A doua zi, batranul intra in odaia celui mai mare dintre frati si,
facandu-i semn sa-l urmeze, il duse pana in dreptul unei mese de paitra. Pe masa asta se aflau scrise trei incercari care, de-ar fi fost dezlegate, ar fi avut darul sa smulga palatul de sub puterea blestemului.


Prima incercare glasuia astfel: "Sub covorul de muschi al padurii stau ascunse cele o mie de boabe de margaritar ale fiicei imparatului, care toate trebuie gasite intr-o singura zi. Daca la asfintitul soarelui va lipsi macar una dintre ele, cal care s-a incumetat sa le caute se va preface in stana de piatra !"
Cel mai mare dintre frati porni in padure si cauta toata ziua, dar cand fu sa apuna soarele, baga de seama ca toata truda i-a fost in zadar si ca n-a putut sa adune mai mult de o suta de boabe de margaritar.
Si atunci se intampla asa cum sta scris pe tablia mesei: flacaul se prefacu in stana de piatra !
In ziua urmatoare isi incerca norocul si fratele cel mijlociu, dar
nici lui nu-i merse mai bine.. Si oricat se stradui el, nu fu in stare
sa gaseasca mai mult ca doua sute de boabe de margaritar. Si se prefacu si el in stana de piatra.
Iata ca veni si randul lui Prostila... se apuca el sa caute in
desimea covorului de muschi, dar gasea cu atata anevoie cite un bob de margaritar, totul mergea atat de incet, ca-l cuprinse deznadejdea.

Si cum nu stia in ce chip s-o scoata la capat, se aseza pe o piatra si incepu sa planga. Si cum plangea el asa, numai ce I se infatisa craiasa furnicilor, insotita de cele cinci mii de slujitoare ale sale. Erau tocmai furnicile pe care flacaul le scapase de la pieire. Nu trecu mult si micile ganganii izbutira sa adune toate cele o mie de boabe de margaritar si facura din ele o gramada bunicica.
A doua incercare era mult mai grea: trebuia sa fie scoasa din fundul lacului cheia de la iatacul domnitei.
De indata ce Prostila ajunse la marginea lacului, se ivi inotand un card de rate. Erau tocmai ratele pe care el le scapase de la pieire. Si lasandu-se in adanc, ele ii adusera cheia care zacea pe fundul malos al lacului.
Cea de a treia incercare era insa cea mai grea: dintre cele trei domnite adormite, flacaul trebuia sa o recunoasca pe cea mai tanara si mai frumoasa. Ei, dar cum naiba s-o recunoasca, cand semanau catestrele ca picaturile de apa ! Ca doar numai un singur lucru le deosebea: mai inainte de a fi adormit, fiecare gustase ceva dulce - cea mai mare rontaise o bucata de zahar, cea mijlocie bause o cescuta cu sirop, iar cea mica luase o lingurita de miere.

"Ei, acu sa te vedem pe unde scoti camasa !" se gandi Prostila in sinea lui. Si iata ca veni in zbor o albina. Era chiar regina roiului pe care flacaul o scapase de la pieire. Se roti ea de cateva ori prin iatac, cerceta pe rand buzele celor trei domnite adormite si se aseza in cele din urma pe gura aceleia care gustase din miere. Si astfel putu prostila sa o recunoasca dintr-o data pe cea mai tanara si mai frumoasa
dintre domnite.

Si numaidecat se risipi vraja, de parca nici n-ar fi fost.
Castelul se smulse din somnul cel adanc si toti acei care fusesera prefacuti in stane de piatra isi recapatara infatisarea omeneasca.
Prostila o lua de nevasta pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite si, dupa moartea craiului, urca pe scaunul domnesc. Iar fratii lui mai mari socotira ca nici celalalte domnite nu erau chiar asa de lepadat, si traira cu totii ani multi in belsug si fericire.

Cu drag pentru voi Luca

maria
23-October-2010, 07:31 PM
http://i938.photobucket.com/albums/ad224/Denygigi/foto_22401-Copie-Copie-Copie.jpg

Povestea curcubeului
Sapte stele multicolore au alunecat intr-o dimineata de pe bolta si au cazut pe Pamant. Au incercat sa se inalte din nou, fluturandu-si razele, dar zadarnic. Simtindu-se intr-un loc strain si indepartat au inceput sa planga.

Si lacrimile stelei albastre au colorat marile si vazduhul, iarba si padurea si-au luat culoarea din lacrimile stelei verzi; florile au imbinat culorile celorlalte stele. Lumea devenea tot mai frumoasa pe Pamant,dar stelele nu-si incetau plansul.

Vietuitoarele s-au strans toate induiosate si au incercat sa le ajute. Pasarile s-au oferit sa le inalte pe aripile lor. Dar in scurta vreme au fost invinse de atata inaltime. Au multumit pentru frumosul penaj cu care s-au ales din nobila incercare si au cerut sfatul altor fiinte. Imparatul Paianjenilor veni in sfarsit, dupa multa gandire, cu o idee.

-Numai singure va puteti salva - le zise . Pentru aceasta, timp de sapte ani invatati sa toarceti fir din propriile lacrimi. Apoi, va veti urca pe varful cel mai inalt si veti inalta pod de panza subtire pana la cer.

Asa facura. Si cand vietuitoarele pamantului vazura casa multicolora inaltata pe cer, stiura ca stelele in sfarsit ajunsesera iarasi la casa lor. Se bucurara, dar le paru si rau, pentru ca le indragisera foarte.

Isi alinara parerea de rau privind culorile cu care stelele inzestrasera Pamantul.Cand si cand,dupa ce ploaia spala vazduhul, pamantenii revedeau cu nostalgie podul stelelor colorat in roz, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo si violet. Ii dadura numele de Curcubeu, semnul apropierii dintre Pamant si Cer.

maria
23-October-2010, 07:41 PM
http://i631.photobucket.com/albums/uu40/Nusulina/Pozelemele023.jpg
http://i556.photobucket.com/albums/ss7/cosminmm/Imagine032.jpg
Vulpea si strugurii
ntr-o zi calduroasa de vara, vulpea se plimba pe dealuri, printre podgorii. ii era tare sete, asa ca se bucura sa vada un ciorchine de strugure care tocmai se copsese atarnand de o vita sus, pe araci. Facu un salt, dar ciorchinele era prea sus. Isi lua avant si sari si mai mult, dar zadarnic. A treia oara isi stranse toate fortele - dar dadu gres si atunci.

- E limpede ca strugurii aceia sunt prea acri, isi zise vulpea. Si, oricum, mie tot nu-mi plac strugurii in general!

Gasise usor o scuza sa nu mai persevereze.

maria
23-October-2010, 07:47 PM
Caprele incapatanate
Esop povesteste urmatoarea intamplare cu talc.

Doua capre se aflau de o parte si de alta a unui rau adanc. Amandoua voiau sa treaca pe malul opus. Peste rau nu era decat un pod foarte ingust. Caprele au pornit-o pe pod in acelasi timp, una catre cealalta. S-au intalnit la mijloc. Nici una nu putea sa mearga mai departe: podul era prea ingust. Si nici una nu voia sa se intoarca din drum.
Atunci si-au incrucisat coarnele si au inceput sa se impunga una pe cealalta. In cele din urma, au cazut amandoua in raul cel adanc.

Esop ar fi dorit ca odata cu cele doua capre sa se inece si incapatanarea prosteasca a oamenilor.
http://i267.photobucket.com/albums/ii314/sebitramontana/DSC05425.jpg

Bozomic
23-October-2010, 07:47 PM
Doamna Luca, multumim! Mi-a placut mult povestea cu craiasa albinelor.
8833

luca
23-October-2010, 07:58 PM
Dragul meu sultan,iti multumesc,pentru ca imi aduc aminte ca am mai spus aceasta povestioara,mai vin cu una,sper sa va placa...uite asa va alint eu in weekend:)

Printul frunzelor

8834
A fost odata un copac tanar si foarte foarte nepriceput. Dintre toti copacii, numai el se usca primavara si toamna inmugurea, ca iarna sa dea cate o floare si, cu putin noroc si un fruct.
Asa era el, un copacel cam rebel, caruia, nu se stie de ce, ursitoarele ii prezisesera la nastere o soarta fericita.

Intr-o zi, pe cand isi admira singura frunzulita ramasa pe un ram, auzi glasul vantului:

- Stii unde gresesti tu, pomisorule?

- Eu nu gresesc nicaieri, raspunse pomisorul, plin de ingamfarea varstei sale crude.

- Asta voiam sa-ti spun si eu, ca tu nu gresesti nicaieri, zambi vantul si ii lua comoara de care era atat de mandru.

Suparat din cale afara, copacelul se puse pe plans, la lumina unei stele miloase din cer:

- Hai, nu te mai vaitaa€¦ Ai pierdut o frunza intre atata altele de care nu te-ai ingrijit niciodataa€¦

- Si ce puteam sa fac? Vantul imi doreste raul mereu.

- Nu e adevarat, el doar iti pune iubirea la incercare. Daca ai fi hranit-o cu seva ta, ea nu s-ar fi lasat smulsa atat de usora€¦ Altadata sa fii mai atenta€¦

- Multumesc, steluto, zise atunci copacelul, fericit pana la radacina.

A doua zi, o noua frunza, de toata frumusetea, rasari pe creanga pe care steluta isi descalci cateva fire de lumina din parul intunecat.
Si inca una, pe alta creangaa€¦ Dar pe care copacelul o ignora, ca si cum n-ar fi fost a lui.

- Stii unde gresesti, tu, pomisorule? veni din nou vantul sa-i incerce iubirea.

- Eu nu gresesc nicaieri, de data asta toata seva mea i-am dat-o ei si nu mi-o poti lua, pentru ca ma iubestea€¦

- N-as zice ca cealalta nu te iubeste si eaa€¦ rase vantul si-i smulse frunza ranita, pe care copacelul abia atunci o vazu cat era de galbena, de trista si de frumoasaa€¦

Si iar se puse pe plans, doar, doar va veni steluta sa il alinea€¦

- Vezi, cum esti? grai cea careia i-ar fi placut sa se poata prinde candva in coroana acestui copacel, oricat de neghiob.
Daca ai doua frunze tu hranesti cu iubirea ta numai una?

- Lasa, ca maine o sa hranesc douaa€¦ promise copacelul, nestiind ca urmeaza a se va implini clipa in care mugurii inimii sale, dupa cum au prezis ursitoarele, se vor deschide cu totii deodataa€¦

- Bine, zambi steluta, impletindu-si la oglinda apei, razele de lumina intr-un coc mic, stralucitora€¦

A doua zi, emotionat din radacini pana in varf de onoarea primirii, chiar din mainile Mamei Naturi, a celei mai verzi coroane, copacul isi lua in serios rolul de printa€¦
In imparatia sa nici cea mai mica si mai neinsemnata frunza nu avu a se plangea€¦

Dimpotriva, atunci cand veni vantul sa ia ce credea ca i se cuvine, niciuna nu se lasa desprinsaa€¦ Iar asta pana la ivirea toamnei, cand copacul, marturisindu-si iubirea pentru fiecare, le dadea drumul sa zboare in lume, iar el ramanea singur cu steluta, careia uneori ii placea sa vina imbracata in fulg de nea.

Va doresc somnic usor si vise cu ingeri.
Domnul sa fie alaturi de voi si sa va aibe in paza SA.

forever
23-October-2010, 08:01 PM
Albinuta mi-a soptit si mie povestea urmatoare.

http://i51.tinypic.com/20k2436.jpg

Demult, tare demult, traia un rege foarte bogat,atat de bogat incat putea cumpara o tara intreaga.Avea comori nepretuite dar cea mai de pret comoara a lui era fata sa.
Fata avea parul galben ca spicele graului, avea vocea si veselia pasarilor iar despre frumusete ce sa mai vorbima€¦ Sute de regi si-ar fi dat averile pentru ea. Nici o alta printesa nu o egala.
Venise si vreamea maritisului, iar mii de printi fusesera refuzati de biata printesa care nu isi gasea iubire.Ea se indragostise de soare. Intr-o zi ii spuse tatalui ei:
-Tata, stiu ca esti suparat ca nu am ales nici un print dar eu iubesc pe altcineva.
-Pe cine?
-Pe cineva, care in fiecare dimineata e la fereastra mea, a carui splendoare o admir in fiecare zi .Este soarele, tata!Cu el vreau sa ma marit!
-Nu te prosti fata mea. Nimeni nu poate sa se indragosteasca de soare; in plus, o legenda veche spune ca cine se va casatori cu soarele nu are voie sa-l priveasca ca altfel se va transforma in floare.
-Nu-mi pasa, eu ma voi casatori cu soarele!
Pentru a o feri pe fata de blestem, regele isi inchise propria fiica intr-o celula din castel. Fata era pazita zi si noapte de cate patru paznici care nu aveau voie s-o priveasca, deoarece, sigur se indragosteau de ea. Intr-o zi fata a inceput sa cante iar paznicii s-au uitat la ea si pe loc s-au indragostit de chipul acela fermecator.Ii erau ca niste sclavi iar printesa profita.A reusit sa scape din castel si a inceput drumul spre Soare cu cei patru paznici dupa ea.O mare parte din drum au mers prin campuri acoperite cu fel si fel de flori.Cand poposeau,paznicii vanau iar fata studia florile si aproape ca stia orice floare si fiecare miros. Au intalnit oameni buni,care le-au dat niste indicatii dar si oameni rai care vroiau sa-i jefuiasca doar pentru o punguta de galbeni pe care o aveau la ei, dar nu reuseau datorita celor patru viteji ostasi.Abia dupa cinci zile regele a aflat ca printesa disparuse si a plecat impreuna cu zece mii de viteji in cautarea printesei.Printesa av
ea un avans bun dar regele avea cai.Drumul lor a durat zece zile si zece nopti dar intr-un final au ajuns la palatul de aur al maretului Soare.In acel moment tocmai se intorcea si Soarele acasa dar si imparatul ajunsese.Soarele cum a privit la fata s-a indragostit de ea si i-a spus:
-Esti cea mai frumoasa printesa pe care am vazut-o! Si am vazut multea€¦.
-Si tu m-ai fermecat cu frumusetea ta si as dori sa ne casatorim!
-Desigur ca si eu as vrea! Dar sti de blestem?
-Da, dar eu nu cred ca se va intampla ceva.
-Nu voi permite ca fata mea sa se casatoreasca cu Soarele iar apoi sa se transforme in floare! interveni imparatul.
-Tata,nu te poti pune in calea iubirii noastre! spuse printesa.
-Ba uite ca pot! se incapatana regele.
Soarele,fiind de partea printesei si fiind mult mai puternic decat regele si armata sa ii intemnita pe toti sub imensul sau palat.
Dupa ceva timp nu i-a mai pasat de blestem si fata s-a casatorit cu soarele.Imediat dupa ziua nuntii fata a dorit sa-l vada pe Soare in toata splendoarea lui. Tocmai atunci a reusit si imparatul sa scape pentru a-i fi dat sa vada cum se implineste blestemul.Fata s-a transformat in floare chiar sub ochii sotului si tatalui ei.Acea floare si acum se intoarce mereu dupa sotul ei pentru a-l admira.
Aceasta este FLOAREA SOARELUI !


http://www.youtube.com/watch?v=JYLxmm0Re_Q&feature=player_embedded

Bozomic
23-October-2010, 08:03 PM
Doamna Maria, multumim pentru povesti! Zic si eu ca sunt acri strugurii aia, ca-mi lasa gura apa, cand ii privesc

8835

maria
23-October-2010, 08:06 PM
http://i556.photobucket.com/albums/ss2/florigrig/IMG_0012.jpg
Povestea ursului cafeniu
Ursii care traiesc la Polul Nord sunt albi. Cred ca din pricina asta le spune ursi albi (dar, fireste, daca vreunul dintre voi a aflat ca li se spune albi din alte pricini, il rog sa-mi dea de stire si sa nu ma mai lase sa scriu minciuni ). Asa...
Ei, si iata ca printre ursii cei albi de la pol s-a ratacit intr-o buna zi un urs cafeniu, un urs mare si frumos, care venea tocmai din muntii nostri. Cum a ajuns el la pol sa nu ma intrebati, ca nu stiu. Ce stiu e ca s-a pomenit acolo si ca a inceput sa caste ochii la muntii de gheata si la focile care se zbenguiau pe ei.

- Ia te uita!... Un urs murdar! striga o foca, si toate surorile ei incepura sa chicoteasca, sa hohoteasca si sa se prapadeasca de ras.
- E manjit tot!
- De la gheare pan' la bot!
- Vai, vai, ce caraghios!
- Parc-a fost muiat in sos!

Uite-asa radeau focile, radeau de nu mai puteau. Ursul nostru se uita in jur gata sa rada si el de ursul cel murdar (pentru ca ursii, se stie, se spala pe dinti in fiecare dimineata si seara, ba mai fac si baie) cand, spre marea lui mirare, nu vazu niciun urs.
- Nu cumva radeti de mine? intreba el suparat.
- Pai de cine, mai Martine?
- Eu sunt curat, spuse si mai suparat Martin. M-am spalat chiar azi dimineata.

Dar focile nu-l crezura si rasera mai departe, asa ca bietul urs isi lua talpasita, mormaind.
Si nu merse el cine stie cat, ca se intalni cu niste ursi albi.
- Fratilor! striga bucuros Martin. Ah! Ce bine-mi pare ca va vad...
- Cine-i uratul asta care se crede frate cu noi? spuse cu dispret un urs alb.
- Ia te uita ce neobrazare! vorbi un altul.
De ciuda, bietul Martin simti ca-i dau lacrimile.
- Dar bine, fratilor, nu vedeti ca sunt urs, ca si voi?
-Ursii cumsecade sunt albi, raspunse primul urs alb, si fara a-1 mai invrednicii cu o privire, toti ursii albi plecara, leganandu-si ingamfati blanurile.

Martin se aseza pe un sloi si incepu sa planga.
- Facea sa bat atata cale pana la pol, ca sa gasesc aici numai batjocura? se intreba el. Vai, ce ursi rai traiesc printre muntii de gheata!

Si cum plangea asa, un pinguin se apropia incetisor.
- De ce plangi, ursule? intreba pinguinul.
- Cum sa nu plang, pinguinule, daca ursii albi ma dispretuiesc si rad de mine? Eu sunt cafeniu, la noi toti ursii sunt cafenii.
Pinguinul era o pasare tare isteata.
- Si numai pentru atata lucru plangi? Hai, vino cu mine!
Il duse pinguinul intr-un loc ferit si, cat ai bate din palme, aduse o bucata de sapun.
- Ia sapuneste-te bine, de sus si pana jos! il indemna el pe Martin.
- Si tu? se supara ursul. Le-am spus si focilor ca sunt curat. M-am spalat chiar azi-dimineata!
- Nu-i nimic, raspunse pinguinul. Fa-mi mie placerea asta....
Bombanind, Martin se muie intr-un ochi de apa si prinse a se sapuni. De manios ce era se freca bine, bine, bine, si - iata - curand toata blana ii era plina de clabuci albi sistralucitori.
- Asa, destul, spuse pinguinul.
Martin lasa jos sapunul si voi sa se vare in ochiul de apa, dar pinguinul il opri.
- Stai! Ramai asa!

Apoi il lua de mana si-l duse in mijlocul ursilor albi.
- Vai, ce urs frumos! striga un urs alb.
- Ce blana alba! se minuna al doilea.
- Si ce mandru straluceste in soare! sopti al treilea. Bietul Martin nu mai intelegea nimic. Dar era atat de bucuros de primirea care i-o faceau ursii albi, ca nici nu-si batu capul sa inteleaga. Ii multumi pin guinului si ramase printre ursii albi cu care juca |baz" si |baba-oarba", uitand de toate.

Deodata insa, un munte de gheata se apropie de sloiul pe care se jucau.
- Fugiti! Fugiti! striga un pui de urs si se arunca in apa, inotand voiniceste.

Ursii se oprira din joaca, vazura muntele si pricepura ca se va ciocni de sloiul lor, strivindu-i sub greutatea lespezilor de gheata. Speriati, sarira in apa si se departara degraba, in vreme ce Martin - neobisnuit cu viata de la pol- ramase pe sloi. Cand intelese ce primejdie il paste voi sa sara si el in apa. Chiar in clipa aceea rasuna glasul inspaimantat al unei ursoaice:
- Puiul! Puiul meu!... A ramas pe sloi!
Nici unul dintre ursii care se departasera nu scoase nicio vorba, nici unul nu cuteza sa se intoarca pe sloi. Martin se repezi si incepu sa caute ursuletul.

Il afla pe o movilita de zapada si-l lua in brate, dar in clipa aceea se auzi un troznet cumplit si muntele de gheata izbi sloiul.Totul paraia, se prabusea, valurile tasnira inalte cat muntele. Cu puiul in brate si ferindu-l de bucatile de gheata, mari cat o casa, Martin se pomeni in apa. Fusese ranit de sulitele de gheata. Dar puiul era nevatamat.
O lespede grea il impiedica acum pe Martin sa iasa la lumina. Cu chiu, cu vai sparse lespedea si, inotand, se ridica pe un sloi ce plutea, la adapost de alte primejdii.

Mama ursuletului se repezi sa-i multumeasca, dar, cand ajunse langa Martin, incremeni. Si la fel incremenira si ceilalti ursi albi. Clabucii de sapun din blana lui Martin se topisera in apa, si ursul nostru era din nou cafeniu ...
- Alb sau cafeniu, esti un urs bun si viteaz, spuse mama ursuletului, vazad cum puiul se prinsese cu labutele de gatul lui Martin. Iti multumesc...
Niciunul dintre noi n-a cutezat sa ramana pe sloi...
- Nu blana il face pe urs, incuviintara si ceilalti ursi albi, adunandu-se in jurul lui Martin si strangandu-i care mai de care laba.
Din ziua aceea, Martin n-a mai fost nevoit sa-si impodobeasca blana cu clabuci de sapun (treaba care l-a bucurat strasnic caci sapunul uscat ii pricinuia mancarimi cumplite si-l silea sa se scarpine cu toate cele zece gheare, ceea ce nu era deloc frumos si nici placut nu era).

Cat a ramas printre ursii albi s-a bucurat de cinste si prietenie, iar cand s-a intors acasa a alergat la prietenul meu, care scrie toate povestile pentru copii, si a povestit intamplarea. De atunci mai canta Martin si-n ziua de azi:


Crezi ca-mi pasa ca te stiu
Negru, alb sau cafeniu?
Inima sa-ti fie dreapta.
Eu te judec dupa fapta!

Bozomic
23-October-2010, 08:11 PM
Doamna Forever, foarte frumoasa povestea. Despre origami, ce sa mai spun, numai asiaticii sunt in stare de asa o munca migaloasa, arta curata.Va ofer si eu o micuta floare a soarelui, care sa va inveseleasca un pic!

8836

forever
23-October-2010, 08:25 PM
Multumesc frumos! Am auzit eu ceva...cum ca cineva...ar fi gelos pe Capitan?

http://i53.tinypic.com/yhxtt.gif

Bozomic
23-October-2010, 08:51 PM
Ce dragut! Multumesccccccc! 8837

giumbusluc
23-October-2010, 09:34 PM
Povestea lumanarii

Motto: Cine vrea sa imprastie lumina trebuie sa reziste arderii.

M-ati aprins si va uitati ganditori la lumina mea. Simtiti bucurie in suflet? In mod sigur eu ma bucur, pentru ca am un sens numai cand ard. Nu sunt trista, chiar daca arzand, am devenit mai mica.

De fapt eu am doar doua posibilitati:

Prima, e sa raman intreaga. Asta ar insemna sa nu fiu aprinsa si atunci nu ma micsorez, dar nici nu-mi implinesc rostul meu.

A doua, ar fi sa raspandesc lumina si caldura si prin asta sa ma daruiesc chiar pe mine insumi. Asta e mult mai frumos decat sa raman rece si fara rost.

Si voi, oamenii, sunteti la fel. Cand traiti numai pentru voi, sunteti lumanarea neaprinsa, care nu si-a implinit rostul. Dar daca daruiti lumina si caldura, atunci aveti un sens. Pentru asta trebuie sa dati ceva: iubirea, adevarul, bucuria, increderea si dorurile pe care le purtati in inima. Sa nu va temeti ca deveniti mai mici. Asta e o iluzie. Inlauntrul vostru e mereu lumina.

Ganditi-va, cu pace in suflet, ca sunteti ca o lumanare aprinsa. Eu sunt numai o simpla lumanare aprinsa. Singura luminez mai putin. Dar cand suntem mai multe impreuna, lumina si caldura sunt mai puternice. Si la voi oamenii e tot asa, |impreuna luminati mai mult|.

Sursa: Alina Maria B

Postare mai noua Postare mai veche Pagina de pornire


Fiecare zi sa-ti fie mai buna si viata mai frumoasa - CLIC AICI!

CUPRINS
Google
Introdu termenii de cautare Trimite formularul de cautare
Web In site
Trafic.ro - clasamente si statistici pentru site-urile romanesti

maria
23-October-2010, 09:54 PM
Mentorul chinez
Un tanar luptator in vechea si indepartata China isi pierduse toata increderea in sine in urma incercarilor vietii si a razboaielor la care a participat.

Era suparat tot timpul. Cand se afla in public avea manifestari arogante si era iute la minie chiar si in preajma prietenilor sai care incercau sa-l consoleze. O frica nemarturisita ii patrunsese in oase. Tot felul de intrebari despre viata si moarte il bantuiau.

Intr-una din acele zile negre din viata lui prietenii sai l-au indemnat sa mearga la un mare maestru care locuia in munti si sa ii puna lui acele intrebari la care ei nu-i puteau raspunde. Razboinicul a plecat.

Cand a ajuns la coliba maestrului a vazut ca acesta era de fapt un batranel uscativ si cu privirea blanda. Tanarul i-a spus pe un ton aspru:

-Batrane! Am auzit ca esti intelept si ai raspuns la orice intrebare. Vreau sa stiu care este diferenta dintre iad si rai.

Pe acelasi ton, maestrul i-a raspuns:

-Ti-ai petrecut toata viata luptand. Esti prea prost ca sa faci diferenta dintre cele doua.

Iute la manie, razboinicul a scos sabia si invartind-o prin aer s-a repezit catre batranul care statea nemiscat. Lama taioasa s-a oprit la doua degete de gatul maestruluia€¦ Apoi s-a retras. Batranul a ramas in continuare neclintit. Apoi a spus:

-Asta este iadul!

Luptatorul a facut ochii mari si cu voce tremurinda a zis: Ti-ai riscat viata ca sa-mi arati ce inseamna iadula€¦??? Erai la un pas de moarte si nici macar nu ai clipita€¦

-Iar acesta este raiul, i-a raspuns maestrul.

giumbusluc
23-October-2010, 10:00 PM
Ei cam asa e si in viata nu doamna Maria?

gabytza
24-October-2010, 12:29 AM
http://www.youtube.com/watch?v=kQgKJHQr7No

gabytza
24-October-2010, 12:58 AM
... o poveste a culorilor , a frumusetii naturii create de D-zeu , un imn al frumusetii...

http://www.youtube.com/watch?v=Poy1llKDZtk

adi-gj
24-October-2010, 01:04 AM
Cintam cu toti mergind cadentat , la comanda caporalului .. Cine se mai gindea acasa ? Auzindu-ne asa credeai , dar gindul nostru nu se despartise nici o clipa de casa lasata in urma . Bocancul pleznea clibura cimpului de instructie , noi ne invirteam in jurul terenului , mare cam cit doua terenuri de fotbal , unde se desfasurau chinurile zilnice ale soldatului . Sting , drept , sting drept , sting.... tine maii pasul ca te culc acum in balta .Scoate pieptul de oras , ca te cocoseaza arma , ce o tii ca pe un bat ? Scumpa tara , mindru colt de rai !, Rasuna din piepturi de soldati , amariti si injurind in gind soarta asta , si trecerea prin armata .Aveau bocanci tintati , aveau uniforme cachi, aveau arme si conducatori zilnici . Nu prea aveau ei tragere de inima , dar asa era astazi , cind mai aveau doar citeva zile pina la depunerea juramintului . si exersau cu cerul deasupra si iadul sub talpi rasunud de zgomotul bocancului -trop trop trop trop, stingul , stingul , sting drept stingul.. sunetul se repeta aproape pina la durere in urechi si prin repetare bubuie in capetele tuturor sting , drept ,sting , drept sting .... ufff soarele asta biciuie mai tare decit vocea caporalului , si n-ai unde te ascunde. trebuie sa te tirasti automat , in cadenta , un doi , un doi . Stai!. Neasteptata comanda trezeste citiva ce bateu mai tare , a minie , si-i face stana din bocanci pina in crestetul capului . In spatele lor , se bulucesc doi si cad . Un hohot de ris , se inalta sau mai bine zis coboara ,la subsolul fricii de ce va urma .... Dar stupoare , nu urmeaza nimic . nici o comanda . doar stai si gata .CEEE S-A PROSTIT? GATA ? Asta-i tot? Neincrezator ramin in asteptare si privesc cu neincredere la caporal , glumeste ? Nu .... i sa acrit si lui , da ordin sa trecem la umbra ... incet , cu miscari vatuite si moi , mai mult cadem sub gardul viu, care si el se vaita a ploaie , in batatia soarelui.... nici nu -mi-am sters fata , sudoarea a intrat in ochi si ustura al naibii. batista este undeva in tunica si se lasa asteptata pina-si face aparitia ..trece rapid si-si face treaba . ufff . doamne , ce bine ca sa terminat instructia . Nu stam mult , ne incoloneza alta comanda si mergem la masa de prinz. Undeva se aud risete , si se simte un miros de fasole boabe , incit dupa efortul depus , parca este aur curat . Oare o fi bine facuta? Mai conteaza ? ... gindul zboara acasa ... . mergem automat minati de simturi si de vocea caporalului , tine cadenta soldat ,, sting ,drept , sting , drept , sting .... Oare citi se recunosc aici ? va mai amintiti? . o seara buna dragilor...

Giorgia
24-October-2010, 04:16 AM
UN ADEVARAT REGAL! Toata lumea povesteste! Exceptional! Daca-o tinem tot asa va trebui sa facem lista de PROGRAMARE LA POVESTIT, pentru ca ajungem lunea dimineata sa nu mai plecam la serviciu. Sunt bucuroasa. Imi place ca grupul nostru se largeste. Imi place sa citesc povesti, sa-mi luminez sufletul si sa-mi linistesc inima. Numai aici se intampla asa ceva.

PS: Scuza-ma Adi-gj te-am mai intrebat odata si nu mi-ai raspuns, tu sigur nu esti scriitor? Fragmentele care ni le aduci din cand in cand sunt mult prea lucrate literar, ca sa fie intamplatoare. Stii de ce te intreb? Pentru ca vreau sa te EXPLOATAM!







(http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=12)

Bozomic
24-October-2010, 11:32 AM
Va multumesc tuturor pentru povesti!
8976


http://www.youtube.com/watch?v=qfFidnYaiSE&feature=related

gabytza
24-October-2010, 03:07 PM
http://www.youtube.com/watch?v=8BUgIjiz-_Y

gabytza
24-October-2010, 03:14 PM
http://www.youtube.com/watch?v=OqiQwsW-3Fg

gabytza
24-October-2010, 03:17 PM
http://www.youtube.com/watch?v=oeBNJbyOfDI

luca
24-October-2010, 06:01 PM
Buna seara dragii mei prieteni,ce ziceti ascultam povestioare?
Micul meu sultan ti-ai luat pernutele?...apoi hai sa incep povestea.

Cele trei rodii aurite, Petre Ispirescu

8983
A fost odata ca niciodata, ca daca nu ar fi, nu s-ar povesti.
A fost odata un imparat, si avea un fecior; acesta, sezand la fereastra, vede o baba batrana, care venea cu tivga sa ia apa de la fantana. Ce-i vine lui, ia o piatra si aruncand-o catre fantana, nemereste drept in tivga, si aceasta se sparge; baba, care simtise de unde venise piatra isi aunca ochii la fereastra imparatului si vede pe fiul de imparat facand haz; atunci baba zise:
- Pana nu vei gasi cele trei rodii aurite, sa nu te insori, dragul mamii; si se intoarse acasa trista si fara tivga si fara apa.


Fiul de imparat, auzind acest blestem, statu, si dupa ce se gandi mult timp la rodiile aurite, se aprinse dorinta in el de a le vedea si de a le avea; deci se duse la tata­sau si-i zise:
- Tata, sa-mi faci trei randuri de haine de fier, caci am sa fac o calatorie mare.
Si toata silinta ce puse imparatul a opri pe fiul sau de la aceasta, fu in zadar.
Daca vazu si vazu ca nu-l poate opri, porunci si numaidecat i se si facu hainele; dupa ce le lua, fiul imparatului incaleca si pleca.

Un an de zile trecuse de cand calatorea; ajunsese prin pustietati nelocuite de oameni, si tot ratacind in sus si in jos, doua randuri de haine se rupsera si le lepadase. Nestiind ce sa faca, hotari a mai merge catva, si daca nu va putea descoperi nimic, sa se intoarca.
Abia mai facu cativa pasi si iata ca zari o coliba. Se repezi intr-acolo iute ca sageata si indata si ajunse. Cand, o matusa sihastra, cum il vazu, ii si zise:
- Da bine, flacaule, cum ai ajuns p-aici pe unde nu se vede pasare cu aripioare, dar incamite om cu picioare?
- Mama, zise fiul de imparat, caut cele trei rodii aurite; nu stii d-ta incotro se pot afla?
- Nu stiu, dragul mamii, nici n-am auzit pana acum de asa minune, dara poate soru-mea sa stie, care sade putin mai departe de aici; de ai curaj sa mai mergi, poti sa o intrebi pe dansa.


N-astepta sa-i zica de doua ori, si o tuli intr-acolo repede si merse, si merse, cale lunga neumblata, pana ce dete de o alta coliba, de unde asemenea iesi o matusa sihastra, si mai batrana, si mai scofalcita, care si ea ii zise:
- Cum ai ajuns p-aici, om cu picioare, pe unde unde nu vine nici pasari cu aripioare?
- Mama, zise fiul imparatului, caut cele trei rodii aurite, si dorinta de a le avea m-a adus p-aici, nu stii d-ta incotro se afla?
La auzirea acestor vorbe, batrana incepu sa planga, apoi ii raspunse:
- Am avut si eu un fecior, care auzise despre acele blestemate rodii, si care, tot umbland dupa ele, intr-una din zile se intoarse schiop si in cele din urma isi rupse si capul pentru ele; daca as fi stiut atunci, dragul mamii, cum sa le gaseasca cineva fara primejdie, nu-mi pierdeam copilasul.
Cum auzi flacaul nostru, incepu a se ruga sa-i spuie cum sa faca sa le ia, iara batrana il povatui cum sa umble si cum sa se poarte, si daca va izbuti, l-a jurat pe tineretele lui ca sa se intoarca tot pe acolo, ca sa-i arate si ei acele rodii, dupa care s­a prapadit fiul sau.

Dupa ce i-a fagaduit ca se va intoarce, i-a multumit pentru sfaturile cele bune ce a priimit de la dansa, si ca o naluca pieri dinaintea ei, cand, dupa o calatorie inca d­o saptamana si mai bine, vazu un balaur cu o buza in cer si cu alta in pamant. Indata ce ajunse la dansul ii zise:
- Buna ziua, frate, si trecu inainte.
Iar balaurul ii raspunse:
- Noroc bun, frate.
Ajunse apoi la o fantana, mucegaita si plina de namol: el se apuca indata de curati si primeni apa din fantana si-si cauta de drum pana dete de niste porti incuiate, pline de praf si de paianjeni; curati acei paianjeni, scutura praful, dete poarta de perete si trecu inainte. In drumul sau intalni o brutareasa care stergea un cuptor cu tatele sale; cum o vazu, ii dete buna ziua, si taindu-si o bucata din haina sa, ii zise:
-Å¢ine asta, leiculita, de sterge cuptorul.
Iara ea, luand-o, ii multumi.
La spatele cuptorului, fiul imparatului vazu o gradina ca un rai, in care se rataci catva timp.

In cele de pe urma vazu cele trei rodii cum atarna de o craca in pom; isi facu curaj, scoase cutitasul si taie craculita de care erau atarnate, si o tuli d-a fuga inapoi.
N-apuca sa faca zece pasi si toata gradina incepu sa tipe si sa cheme in ajutor pe brutareasa, portile, fantana si pe balaur.
- Ba aia-i vorba, raspunse brutareasa, ca de cand sunt urgisita a sta aci, nu s-a indurat nimeni sa vie a ma scuti de arsatura de toate zilele.
- Ca alt gand n-am, raspunsera portile, ca de cand suntem facute, n-a venit nimeni sa ne mai scuture, sa ne deschiza, de intelenisem asa.
- Ba sa ne iertati, zice fantana, ca de cand sunt facuta, mana de om n-a venit sa­mi curete apele, incat ajunsesem a ma imputi.
- Ba ca chiar, raspunse si balaurul, ca de cand sunt osandit a sta cu gura cascata si cu ochii sticliti la stele, nimeni nu mi-a dat macar o buna ziua, si sa-mi zica frate. Acest om ne-a scapat de urgia ce era pe noi, si ne vom cauta de treaba.
Fiul imparatului, care facuse intocmai cum il invatase batrana, se intoarse pe la dansa si dupa ce-i multumi si-i dete si ei cate ceva, pleca sa se intoarca la imparatia tatalui sau.

Pe drum, ce-i veni lui, vazand ca nu mai poate rabda, scoase cutitasul si taie una din rodii, ca sa guste si sa se incredinteze de bunatatea lor. Cand, ce sa vezi? Deodata iese din rodie o fata, ca o zana de frumoasa, si indata incepu a striga cu glas mangaios:
- Apa, apa, ca mor.
Intoarse fiul imparatului ochii in toate partile sa vaza apa; dara geaba, apa nu era, iara fata cazu si muri; p-aci era sa caza si el, dara se tinu.

Tot mergand el, nu putu sa tie pana sa nu guste dintr-o rodie si scoase cutitasul de taie inca una; deodata, iese si dintr-insa o fata ca o zana, si moare ca si cea dintai, fiindca n-avu apa sa-i dea.
Mahnit de ciudata intamplare, mergea catre imparatia tatalui sau cu rodia care ii mai ramasese, si se uita la dansa ca la un cires copt; si merse pana ajunse la o campie frumoasa pe unde incepu a cunoaste urme de oameni. Aici ii mai veni inima la loc, si se puse jos sa se odihneasca nitel. Gandul lui nu se lua de la rodii si de la fetele cele frumoase ce murisera; si tot gandindu-se se aprinse in el dorinta de a gusta din rodia pe care o mai avea, incat nemaiputandu-se tine, otari sa o taie si pe aceasta, dara temandu-se sa nu i se intample ca si cu celelalte, cauta o fantana, lua apa in caciula, si acolo, la umbra unui copaci mare, taie si rodia care ii mai ramasese, cand ce sa vezi? unde iesi o fata ca soarele de frumoasa, si cu parul de aur.
- Apa! apa! striga ea.
Si el ii dete de bau si o stropi cu apa, si asa scapa fata cu viata.
Fiul imparatului ii da tarcoale, si se tot minuna de frumusetea si de gingasia ei. Apoi o lua de mana si ii zise:
- Sotie sa-mi fii si ea priimi.
El nu voi sa o duca pe jos acasa la tata-sau, ca sa nu osteneasca, fiindca o vedea ca era putintica la trup incat ar fi baut-o intr-un pahar de apa, si asa de subtirica de parca era trasa prin inel.
El o povatui sa se urce in pomul de langa fantana, si ii zise sa-l astepte acolo pana se va intoarce de la tatal sau cu cara imparatesti si cu calareti, ca sa o ia, fiindca el cunoscuse locurile ca nu mai este asa departe.

Fata cea frumoasa zise copaciului sa se lase jos, si el se lasa, apoi se puse in el si se ridica. Fiul imparatului ramase cu gura cascata uitandu-se la ea si la minunea cum de se lasase si se ridicase copaciul, apoi, rupand-o d-a fuga, sa te pazesti, parleo, ca ii sfaraia calcaiele de iute ce se ducea.

Nu trecu mult de cand se duse fiul de imparat, si o fata de tigan veni sa ia apa din fantana, dar cand vazu chipul care stralucea in apa, crezu ca e al ei, si, spargand ulciorul, se intoarse fuga la muma-sa:
- Nu ma mai duc la apa, zise ea, o frumusete ca a mea nu aduce apa.
- Du-te la apa, arapino, ce tot spui astfel de fleacuri, ii zise ma-sa, aratandu-i coceanul maturei.
Ea se duse si iara se intoarse, ca si intai, fara isprava si tot cu astfel de vorbe.
Ma-sa intelese ca acolo nu e lucru curat si ii dete un ac vrajit sa-l tie in par, si o invata ce sa faca cu el la intamplare de ar da peste cineva p-acolo, si o trimise iara.
Å¢iganca, cum ajunse la fantana, cata in sus si vazu de unde venea in fantana acel chip ingeresc.
- Suie-ma si pe mine acolo, rogu-te, zise tiganca, uitandu-se gales catre zana frumusetilor.
Iara fata cu parul de aur zise copaciului de se lasa, lua pe tiganca ca sa-i tie de urat, si copaciul se ridica la loc.

Stand ele la vorba, tiganca se lingusi si ruga pe fata, ca de voieste sa doarma nitel, sa puie capul in poala ei, si ea ii va cauta in cap.
Fata se indupleca si se puse cu capul in poala tigancei, si, cand era sa o fure somnul, tiganca ii infipse acul otravit in cap, iara fata se facu o pasarica cu totul si cu totul de aur, si incepu a zbura de colo pana colo, pan cracile pomului.
Atunci tiganca zise:
- Ah! fata de lele ce mi-ai fost, cum mi-ai scapat, eu socoteam ca dormi, dara, fie, tu n-o sa-mi scapi, iti viu eu tie de hac.

Nu trecu multe zile si iaca si fiul de imparat cu oaste si calareti si cu cara imparatesti veni ca s-o ridice; iara tiganca, cum il vazu, ii zise:
- Da bine, imparate m-ai lasat sa te astept atata, incat soarele mi-a ars fetisoara si vantul mi-a batut perisorul.
Imparatul, cum o vazu, ramase la indoiala si nu-i venea sa creaza ca ea este zana pe care o lasase el acolo.
Dara, dupa vorbele ce-i zise, pare ca ar fi crezut, si deci se indupleca si o lua.

Nu stiu cum, nu stiu ce fel, dara parca-i spunea inima ca n-o sa fie ea; in sfarsit, daca nu vazu pe altcineva, pleca cu ea, si nu stia cum sa faca sa nu creaza tata-sau ca spunsese minciuni.
Cand ajunse la curtea imparateasca, le iesi imparatul inainte, si ramase inmarmurit cand vazu in loc de zana frumusetelor, cu fata ca soarele si cu parul de aur, pe o arapina neagra ca fundul caldarei. Si macar ca fiul sau il incredinta ca soarele ii arsese fetisoara si vantul ii batuse perisorul, imparatului tot nu-i venea sa creaza. Insa n-avu ce face; de bine, de rau ii puse intr-o parte a palatului si tot amana cununiile.
D-a doua zi chiar, in gradina imparateasca, in toate diminetile, venea o pasarica si canta cu dor de-ti rupea inima; apoi striga cat ii lua gura:
- Gradinar! Doarme imparatul?
- Doarme, ii raspundea gradinarul.
- Sa doarma somn dulce si mai dulce, de pe capatai sa s-aridice, adaoga pasarica. Dara cioroaica de imparateasa doarme?
- Doarme, ii raspundea.
- Sa doarma somnul de urgie, de acum pana-n vecie.
Si pe care pom se punea de canta, pe loc se si usca.

Gradinarul spuse imparatului toata siretenia cu pasarea si cum se usuca pomii pe care se punea ea de canta. Imparatul se lua de ganduri.
Mai toti pomii din gradina se uscara in cateva zile, mai ramasese unul. Atunci imparatul porunci sa puna pe fiecare craculita cate un lat, si asa se si facu; iara a doua zi, in revarsat de zori, veni la imparatul cu pasarea de aur care dedese in lat. Imparatul porunci de-i facu o colivie cu totul si cu totul de aur, puse pasarea in ea si, de dragul ei, o tinea pe fereastra lui.

Å¢iganca, cum auzi de istoria cu pasarea, ii trecu un fier ars prin inima. Se facu bolnava, mitui pe toti vracii cari spusera imparatului ca pana nu va taia pasarea de aur si sa dea imparatesei sa manance din ea, nu se va insanatosi.
Plin de scarba imparatul nu se putea invoi la asta, dara, dupa rugaciunea fiului sau, o dete; ramase insa nemangaiat si din ce in ce ura mai mult pe tiganca.
Luara, deci, pasarea si o taiasera, o fiersera si o duse imparatesei; iara ea, dupa ce se prefacu ca se insanatoseste, incepu a se gati de cununie.
Din sangele pasarelei crescu la fereastra imparatului un brad inalt si frumos, si era o minune cum de intr-o noapte crescuse asa de mare si falnic. Imparatul chema pre gradinar si-i porunci sa aiba cea mai marei ingrijire de acel pom. Iara tiganca, cum auzi, n-avu odihna si-i puse gand rau. Pricepuse, dracoaica, ca inca nu scapase cu totul si cu totul de primejdie.
Se facu iara bolnava, mitui iara pe vraci, cari spusera imparatului ca pana nu va taia bradul sa-l fiarba si cu apa aceea sa-i faca baie, nu va trece imparatesei.

Imparatul se supara pana la suflet, vazand ca logodnica fiului sau e piaza rea, fiindca de cand a venit ea, n-a avut parte de nici un lucru ce i-a fost lui drag.
Lasa sa taie si bradul ca sa nu mai aiba nici un cuvant a-l mai supara cineva cu ceva, si se hotari ca de aci inainte sa nu mai faca pe voia nimanui, daca ar mai da peste ceva care sa-i placa.

Pe cand taia bradul, la care toata lumea se uita cu jind, o batrana cersetoare se opri si ea sa priveasca langa cealalta lume, si cand vru sa plece, lua cu dansa o surcea ce cazuse de la o tandara a bradului si o duse acasa. Baga insa de seama ca era un ac infipt in surcea; ea il scoase; si fiindca surceaua era oarecum maricica si lata o facu capac la oala care o avea si ea dupa sufletul ei.
A doua zi pleca in prosteala ca totdauna; dara cand se intoarse acasa, ramase incremenita vazand coliba maturata si deretecata de-ti era draga inima sa privesti.
Nu intelegea baba ce minune sa fie asta, adica cine sa fi venit sa-i faca ei astfel de bine.

Cateva zile urma tot astfel; in sfarsit hotari sa pandeasca, doara va da peste cel ce-i dereteca si-i pune toate alea la randuiala lor pan coliba si asa si facu. Intr-o zi dupa ce pleca, ea se ascunse si, uitandu-se pe furis, pe crapatura usii, vazu cum din capacul oalei sari o fata mai alba decat neaua si cu parul de aur.
- Cine esti, mama, zise ea, de imi faci astfel de bine?
- O fata fara triste, zise ea; daca ma primesti sa sez la d-ta, mult bine ti-oi face si eu dumitale.

Se invoira si ramase; ba inca baba se mandrea, ca asa fata nici in casa imparatilor nu se gasea, frumoasa si vrednica.
Baba mergea mereu in prosteala, cum invatase ea, dara intr-o zi ii zise fata sa-i cumpere din targ panza si matase rosie si verde; baba, biet, din paralele ce adunase din cersit, ii cumpara.
Fata isi cusu toata istoria pe doua sangulii; si dupa ce le ispravi, zise babei sa se duca cu dansele la imparatul, si cand va fi pe tron alaturea cu fiul sau, sangulia cusuta cu verde sa o puna pe genuchii imparatului; iara cea cusuta cu rosu pe ai fiului sau.
Baba asculta si se duse; dara ostasii n-o lasa sa intre. Atunci ea facu zgomot, si imparatul porunci sa o lase a intra. Ea, cum intra, facu cum ii zisese fata, si iesi ca sa astepte sa vaza isprava.

Cum vazura sanguliile, imparatul si fiu-sau intelesera totul. Porunci sa cheme pe logodnica imparatului si-i zise:
- Pentru ca o sa te faci imparateasa, trebuie sa te deprinzi a si judeca pe femei, cand judecatorii nu se domiresc la cate un lucru. Astazi ni s-a aratat cu plangere o femeie, care zise ca, avand un cocos de soi, cu mare cheltuiala a alergat prin tari de a cumparat si o gaina, asijderea de soi; ca vecina ei nu s-a multumit ca i-a omorat gaina, dara i-a furat si cocosul si l-a dat la o gaina d-ale ei, si asa cere dreptate. Ce zici despre aceasta?
- Zic, raspunse bahnita, dupa ce se gandi putin, ca femeia care a omorat gaina si a furat cocosul, cu moarte sa se omoare, si cocosul sa se intoarca stapanului impreuna cu gaina osanditei si cu ouale ce va fi facut.
- Bine ai judecat, raspunse imparatul. Eu sunt femeia cu cocosul, si tu esti care l-ai furat; gateste-te la osanda care tu insuti ai gasit-o cu cale.
Å¢iganca incepu a plange, a se ruga, a se jeli, dara toate fura degeaba. O dete pe mana ostasilor care fara mila ii rasplatira nelegiuirea ce facuse.
Dupa aceasta se dusera cu totii la casa babei, si fiul de imparat cu tata-sau inainte ridicara pe fata cu toata cinstea; si dupa ce o aduse la palat, indata ii si cununara, si mare veselie fu in toata imparatia trei zile d-a randul, pentru ca s-a gasit vie si nevatamata fata cu parul de aur, dupa care atata a umblat fiul de imparat, si toti cu totul oropsea pe tiganca cand s-a auzit istoria nelegiuirilor sale.

Incalecai p-o sea si va spusei povestea asa.

luca
24-October-2010, 06:04 PM
Si pentru ca e weekend,am mai adus ceva frumusel pentru voi.

Fata mosului, de Elia David

8984
Ati vazut-o, n-ati vazut-o,
Eu atat va spun, exista.
De nu rade toata vremea,
E fetita
Cea mai trista.

Mai ales cand se intampla
Sa insire jucarii,
Trebuind sa le adune -
Iarasi? -
La sfarsit de zi.

Ea e Alba ca Zapada
Ce cheama pitici la masa.
Alteori Cenusareasa,
C-un papuc
Sosind acasa.

E si-Alice si Frumusica,
Dulce-i, precum
Degetica.

Doar atat, vedeti, nu e
Fata mosului...

De ce?

Cu drag pentru voi Luca

Giorgia
24-October-2010, 07:23 PM
Ce de inimioare....Ce de povestiri frumoase.... Uauuuuuu....
Pentru

Luca 8995

Gabytza 8996

Bozo 8997

Si pentru toti prietenii mei care spun povesti asa de frumoase

8999 si toata dragostea mea 9000

adi-gj
24-October-2010, 08:15 PM
Cearta-ntr-un sertar . O mina ferma deschise sertarul . lingurile si linguritele stau aliniate una linga alta pe stativul imbracat cu stofa grii , sa nu se zgirie cumva tacimul . In dreapta lingura mare de supa . linga ea , lingura mare de sosuri , linga ea troneaza mindrul polonic, apoi polonicul strecuratore pentru legume si poloniocul mai mic pentru oua fierte , si mai aproape limgurile de ciorba , de sos , de inghetata , de dulceturi si ultima lingura de lemn . cea mai aproape si cea mai neagra dintre toate . Arsa pe alocuri , pe la coada -i lunga , pe marginea de buza , cam grosolana si cam necioplita , dar totusi cea mai iubita din bucatarie... tacuta si calda . ca tot lemnul de linguri des folosit.mina sta nehotarita deasupra sertarului si acolo incepe marele scandal zilnic.... -mie , mie rindul , ba mie, ba mie . uite ce aurita sint eu si asa de raar ma fgoloseste , acum este rindul meu , striga polonicul , , ba al meu stiga din rasputeri sarind in sus cutitasul de peste ... ce voi nu vedeti ce este pe masa ? si mina se apleca si apuca ferm lingura de lemn . o roti si mesteca cu ea in orezul ce sfiriia pe plita incinsa , la marginea careia trona o tava cu crap , frumos asezonata ce-si astepta rindul inspre cuptorul ce sta inchis la incins . va mai amintiti? oare ce tacimuri or mai face acum gura? cu dragoste si pace dragii mei.

Bozomic
24-October-2010, 08:17 PM
Multumim frumos, printesa Seherezade, pentru rasfat!9002

Doamna Giorgia,nu degeaba v-am spus eu Zana Clopotel a veseliei!
Astazi, sultanul spune si el o poveste cu un sambure de adevar..

9001


Samanta De Adevar

Era odata un imparat care era foarte trist pentru ca nu putea avea copii. Ce si-a zis el intr-o buna zi? Nu-i nimic am sa adun toti copiii destoinici din regatul meu si am sa le dau un ghiveci cu flori cu o samanta de floare in fiecare. Sa vedem care e demn sa-mi fie fiu, cum vor arata ghivecele astea? Si a dat la toti copiii ghivece cu seminte ca sa le ude si sa le creasca. Era intr-un oras un baietel care se straduia mult uda in fiecare zi pamantul din ghiveci dar nu iesea nimic. Disperat nu mai stia ce sa faca deoarece toti copiii aveau flori mari si aratoase A venit imparatul si s-a uitat la ghivecele copiilor care mai de care mai aratoase si intr-un final a vazut un copilas plangand trist la marginea strazii, l-a intrebat ce are si acesta a explicat ca floarea lui nu vrea sa rasara nicicum. Atunci regele a spus ca de fapt samanta e fiarta si ca nu trebuia sa rasara nimic, ceilalti au trisat.

Asadar dragi prieteni nu va faceti griji pentru ce n-ati semanat, caci veti primi rasplata adevarata pentru sentimente adevarate.

giumbusluc
24-October-2010, 10:15 PM
Minunea

angel60.jpg

- Crezi in minuni?
- Da.
- Da? Dar ai vazut vreuna?
- O minune? Da.
- Unde anume?
- In tine.
- Sunt eu oare o minune?
- Desigur.
- Cum asa?
- Respiri, ai pielea moale si calda, inima iti bate, poti sa vezi, sa auzi, sa alergi, sa mananci, sa sari, sa canti, sa razi, sa iubesti, sa plangi...
- Aha... doar pentru asta?

(Bruno Ferrero)

gabytza
25-October-2010, 01:33 AM
http://www.youtube.com/watch?v=m9zuUJUutW8

gabytza
25-October-2010, 01:39 AM
Multumesc mult , giorgia !

maria
25-October-2010, 09:43 AM
http://www.youtube.com/watch?v=dxdBo6nvfz4&feature=related

maria
25-October-2010, 09:56 AM
Pentru voi dragi mei .

http://www.youtube.com/watch?v=3Ub2T-LOOn0&feature=related

Bozomic
25-October-2010, 11:33 AM
Va multumesc mult,mult pentru povesti, si va trimit pe cineva tare dulce sa va salute la inceput de saptamana!

9083

gabytza
25-October-2010, 05:03 PM
BOZO , preaiubitul nostru sultanel iata ce poveste frumusica am gasit eu pt tine si toti ceilalti prieteni ... vino fuguta cu pernuta , priveste si asculta cumintel ... :



http://www.youtube.com/watch?v=AJ8-Ivn0e-c

gabytza
25-October-2010, 05:13 PM
http://www.youtube.com/watch?v=VHJ0L6DftGg

gabytza
25-October-2010, 05:14 PM
putina relaxare dupa o zi obositoare cred ca nu strica nimanui...

adi-gj
25-October-2010, 08:01 PM
Ma uitam pe geamul sufrageriei si l-am vazut ....Un bot de blanita , mic si arcuit ca podul dogilor , zbirlit tot , de parca era o perie de paie , scuipa cu increderea celui nestiutor catre ditai dulaul , care-l ignora cu staif de mare grangur.Pisoiasul , ca de el vreau sa va povestesc , este al nimanui , a aparut prin preajma , trece cam pe la toti prin case , se strecoara hoteste printre picioarele tale si zvic in casa , apoi cautal si pas de-l mai poti scoate , se catara , se ascunde si rastoarna tot in calea lui .Taifunul nu face asa ravagii , deti prinzi mintea sa-l bagi in seam si te stradui sa-l faci dus afara. dar de-l lasi in pace , vine incet , incet , torcind sau mieunind a pace , cersind ceva de mincare , orice , numai sa-i dai si lui ceva . o bucatica cit de mica , de piine muiata-n ceva . In grasime dela ciorbita sau in laptele ramas in cana -ti sau chiar si putinica apa , cind i-e este . doar sa-i dai ceva si te rasplateste cu torsul lui de pisicuta simpatica , bot patat de blanita moale , cu dunghita alba pe botic si ceva negru pe spinare , cu cizmulite negre in fata si botine cafenii pe labutele din spate , si-i boier , are si babetica alba . O frumusete de pisoias. dar cine-i-e stapinul? Dumnezeu si toti si nimeni deopitriva . sta la toti si la nimeni special . azi la mine , putin asa cit sa-mi faca ziua frumoasa si pe urma oricit l-as cauta nu-i , nu-i si pace , sa dus la altcineva care este suparat si-i aduce o pozna in dar , o ghidusie sa-i lumineze ziua sau sa-l faca sa uite de greu si sa-l caute pe el . vagabondul bot de blana , Aschiuta al cartierului . pisoiul cu voiosie . Voi l-ati vazut azi? ca deja mi-e dor de el ... o seara buna dragilor , si vise frumoase.

adi-gj
25-October-2010, 08:20 PM
poveste lui Aschiuta pisoiasul este special pentru Bozomic , sa-mi spuna de unde a luat iepurasul ...

maria
25-October-2010, 09:34 PM
Aleodor Imparat

A fost odata ca niciodata etc.
A fost odata un imparat. El ajunsese la caruntete, si nu se invrednicise a avea si el macar un copil. Se topea d-a-n picioarele, bietul imparat, sa aiba si el, ca toti oamenii, macar o starpitura de fecior, dara in desert.
Cand tocmai, la vreme de batranete, iata ca se indura norocul si cu dansul si dobandi un drag de copilas, de sa-l vezi si sa nu-l mai uiti. Imparatul ii puse numele Aleodor. Cand fu a-l boteza, imparatul aduna Rasarit si Apus, Miazazi si Miazanoapte, ca sa se veseleasca de veselia lui. Trei zile si trei nopti tinura petrecerile si se chefuira si se bucurara, de o tinura minte cat traira.
Baiatul de ce crestea, d-aia se facea mai istet si mai iscusit. Nu mai trecu mult si iata ca imparatul ajunse la marginea groapei. Cand fu la ceasul mortii, el lua copilul pe genuchi si-i zise:
- Dragul tatei, iata ca Dumnezeu ma cheama. Sunt in clipa de a-mi da obstescul sfarsit. Eu vaz ca tu ai sa ajungi om mare. Si chiar mort, oasele mele se vor bucura in mormant de ispravile tale. Asupra carmuirii imparatiei n-am nimic sa-ti zic, fiindca tu, cu iscusinta ta, stiu ca ai s-o duci bine. Un lucru numai am sa-ti spui: Vezi tu muntele cela de colo, sa nu te duca pacatele sa vanezi p-acolo, ca este nevoie de cap. Acel munte este mosia lui Jumatate-de-om-calare-pe-jumatate-de- iepure-schiop; si cine calca pe mosia lui, nu scapa nepedepsit.
Acestea zicand, casca gura de trei ori si-si dete sufletul. Se duse si el ca toata suflarea de pe pamant, de pare ca n-a fost de cand lumea si pamantul.
Il jelira ai sai, il jelira boierii, il jelira si poporul; in cele de pe urma trebuira sa-l ingroape.
Aleodor, dupa ce se urca in scaunul tatana-sau, desi copilandru, puse tara la cale ca si un om matur. Toata lumea era multumita de domnirea sa, si oamenii se faleau ca le-a fost dat de sus ca sa traiasca in zilele lui.
Adesea iesea Aleodor la vanatoare ca sa-si petreaca ceasurile ce-i prisosea de la trebile imparatiei. El tinea minte ce-i spusese tatana-sau si se silea sa-i pazeasca cuvintele cu santenie.
Intr-o zi, nu stiu cum facu, dus fiind pe ganduri, si aluneca de calca pe pamantul pocitului de om. N-apuca sa faca zece, douazeci de pasi, si iata ca se pomeni cu dansul dinaintea lui.
Acum nu-i era lui pentru ca trecuse pe pamantul omului celui slut si scarbos, ci ii era ciuda cum de sa calce vorba tatalui sau ce-i spusese cu grai de moarte.
Pocitania pamantului ii zise:
- Toti nelegiuitii ce-mi calca hotarul cad in robia mea.
- Mai intai trebuie sa stii, ii raspunse Aleodor, ca din nebagare de seama si fara de voia mea am calcat pe cuprinsul tau, si n-am nici un gand rau asupra-ti.
- Eu te socoteam mai altfel; dara vaz ca ai de gand sa-ti cei iertaciune de la mine ca toti fricosii.
- Ba sa ma fereasca Dumnezeu! Eu ti-am spus curatul adevar, si daca vrei lupta, alege-ti: in sabii sa ne taiem, in buzdugane sa ne lovim, ori in lupta sa ne luptam.
- Nici una, nici alta. Ci, ca sa scapi de pedeapsa alt chip nu e, decat sa te duci sa-mi aduci pe fata lui Verdes imparat.
Aleodor voi sa se codeasca oarecum, ba ca trebile imparatiei nu-l iarta sa faca o calatorie asa de lunga, ba ca n-are calauz, ba ca una, ba ca alta; dara asi! unde vrea sa stie pocitul de toate astea! El o tinea una, sa-i aduca pe fata lui Verdes imparat, daca vrea sa scape de ponosul de talhar, de calcator de drepturile altuia, si sa ramaie cu sufletul in oase.
Aleodor se stia vinovat. Desi fara voia lui, dara stia ca a facut un pacat de a calcat pe mosia slutului. Mai stia iara ca de omul dracului, sa dai si sa scapi. Sa n-ai nici in clin, nici in maneca cu dansul. Fagadui in cele din urma sa-i faca slujba cu care-l insarcina.
Jumatatea-de-om-calare-pe-jumatate-de-iepure-schiop stia ca, deoarece Aleodor i-a fagaduit, apoi are sa-si tie cuvantul, ca unul ce era om de omenie, si-i zise:
- Pasa cu Dumnezeu, si sa-ti ajute sa vii cu izbanda buna.
Aleodor pleca. Si cum mergea el gandindu-se si razgandindu-se cum sa-si implineasca sarcina mai bine, caci isi daduse cuvantul, se pomeni la marginea unui elesteu si o stiuca se zbatea de moarte pe uscat.
Cum o vazu, el se duse sa o ia ca sa-si aline foamea cu dansa. Stiuca ii zise:
- Nu ma omori, Fat-Frumos; ci mai bine da-mi drumul in apa, ca mult bine ti-oi prinde cand cu gandul nu-i gandi.
Aleodor o asculta si o dete in apa. Atunci stiuca ii mai zise:
- Ţine acest solzisor, si cand vei gandi la mine, eu voi fi la tine.
Flacaul pleca mai inainte si se tot mira de o astfel de intamplare.
Cand, iaca se intalneste cu un corb ce avea o aripa rupta. Si voind sa vaneze corbul, el ii zise:
- Fat-Frumos, Fat-Frumos, decat sa-ti incarci sufletul cu mine, mai bine ai face sa-mi legi aripa, ca mult bine ti-oi prinde.
Aleodor il asculta, caci era baiat viteaz si de treaba, si ii lega aripa. Cand era sa plece, corbul ii zise:
- Ţine penita asta, voinicule, si cand vei gandi la mine, eu voi fi la tine.
Lua penita Aleodor, si-si cata de drum. Dara nu facu ca la o suta de pasi si iata ca dete peste un taune. Cand se gatea a-l strivi cu piciorul, taunele zise:
- Cruta-mi viata, Aleodor imparat, si eu te voi mantui pe tine de la moarte. Ţine acest pufulet din aripioara mea, si cand vei gandi la mine, eu voi fi la tine.
Auzind Aleodor unele ca acestea, si ca ii zise si pre nume, odata ridica piciorul si lasa pe taune sa se duca in voia lui.
Si mergand inainte cale de nu stiu cate zile, dete de palaturile lui Verdes imparat. Cum ajunse aci, se puse la poarta si astepta ca doar de va veni cineva sa-l intrebe ce cauta.
Stete o zi, stete doua; si ca sa vie cineva sa-l intrebe ce voieste, ba. Cand fu in ziua d-a treia, Verdes imparat chema slujitorii si le dete o gura de or pomeni-o.
- Cum se poate, le zise el, sa stea omul trei zile la poarta mea si sa nu mearga nimeni sa-l cerceteze? Pentru asta va platesc eu simbrie? Pentru asta va am eu la mine pe procopseala?
Slujitorii dedeau din colt in colt si nu stiau ce sa raspunza. In cele de pe urma, chema pe Aleodor si-l duse inaintea imparatului.
- Ce vrei, flacaule, ii zise imparatul, si ce astepti la poarta curtilor mele?
- Ce sa voi, marite imparate, ii raspunse el, iata sunt trimis sa-ti cer fata.
- Bine, baiete. Dara mai intai trebuie sa facem legatura, caci asa este obiceiul la curtea mea. Ai voie sa te ascunzi unde vei voi, in trei zile d-a randul. Daca fie-mea te va gasi, capul ti se va taia si se va pune in parul ce a mai ramas, din o suta, fara cap. Iara daca nu te va gasi, atunci cu cinste imparateasca o vei lua de la mine.
- Am nadejde la Dumnezeu, marite imparate, ca nu ma va lasa sa piei. Parului ii vom putea da si altceva nu tot cap de om. Sa facem legatura.
- Asa?
- Asa.
Se pusera si facura legatura; scrisera carte si o intarira.
Viind fata de fata, se invoira ca a doua zi el sa se ascunza cum va sti mai bine. Iara daca se invoira, el ramase intr-un neastampar ce-l chinuia mai cumplit decat moartea. El se gandea si se razgandea cum sa se ascunza mai bine. Vezi ca era vorba de capul lui, iara nu de altceva. Si tot mergand pe ganduri si tot planuind, iata ca-si aduse aminte de stiuca. Scoase solzul, se uita si gandi la stapana lui; cand, iata, mare, ca stiuca si venise si-i zise:
- Ce poftesti de la mine, Fat-Frumos?
- Ce sa poftesc? Iaca, iaca, ce mi s-a intamplat. Nu stii tu ceva sa ma inveti ce sa fac?
- Ia nu te mai ingrija. Lasa pe mine.
Si indata, lovind din coada, facu pe Aleodor un1 cosacel si il ascunse pe fundul marii, printre ceilalti cosacei.
Cand se scula fata, isi lua ocheanul si se uita cu el in toate partile. Nu-l vazu. De unde ceilalti care venise sa o ceara in casatorie se ascundeau prin pivniti, pre dupa case, pre dupa cate o sira de paie, sau prin vreo cula parasita, Aleodor se ascunse astfel, incat fata intra la grije ca a sa fie biruita. Ce-i veni ei, se uita cu ocheanul si in mare, si il zari pe fundul marii, printre cosacei. Pasamite, ocheanul ei era nazdravan.
- Iesi d-acolo, hotomanule, ii zise ea razand. Ce mi te-ai posmagit asa? Din coscogeamite omul te-ai facut un cosac si mi te-ai ascuns in fundul marii.
N-avu incotro si trebui sa iasa.
Ea zise si imparatului:
- Mi se pare, tata, ca flacaul asta mi-a venit de hac. Si mult e nurliu si dragalas. Chiar de l-oi afla pana la a treia oara, sa-l ierti, tata, ca nu e prost ca ceilalti. Boiul lui il arata a fi ceva mai deosebit.
- Vom vedea, ii raspunse imparatul.
A doua zi, ce-i veni lui, se gandi la corb. Acesta fu numaidecat dinaintea lui, si-i zise:
- Ce mai vrei, stapane?
- Ia uita-te, neiculita, ce mi s-a intamplat; nu stii tu ceva sa ma inveti?
- Sa cercam.
Si lovindu-l cu aripa, il facu un pui de corb si il vari intr-un stol de corbi ce se urcase pana la vantul turbat.
Cum se scula fata, isi lua ocheanul si iarasi il cata prin toate locurile. Nu e. Cauta-l pe pamant, nu e. Cauta-l prin ape si prin mari, nu e. Se lua de ganduri fata. Cand, catre namiezi, ce-i veni ei, se uita si in sus. Si zarindu-l in slava cerului printre stolul de corbi, incepu a-i face cu degetul, si-i zise:
- Ghidi, ghidi, talharule ce esti! Da-te jos d-acolo, omule, ce mi te-ai facut asa pitcoace de pasare? Nici in rai nu scapi de mine!
Se dete jos, ca n-avea ce face. Imparatul incepu a se minuna si el de istetimea lui Aleodor si-si pleca urechea la rugaciunea ficei sale.
Insa, fiindca legatura era ca sa se ascunza pana de trei ori, imparatul zise:
- D-a minune, ia sa vedem unde are sa se mai ascunza?!
A treia zi, dis-de-dimineata, se gandi la taune. Acesta veni intr-un suflet. Dupa ce ii spuse ce voieste, taunele zise:
- Lasa pe mine, si de te-o gasi, eu aici sunt.
Il facu o lindina si-l ascunse chiar in coada fetei, fara sa simta ea.
Sculandu-se fata si luand ocheanul, il cauta toata ziua, si, ca sa dea de dansul, nici cat. Ea se da de ceasul mortii, caci il simtea, i se arata ei a fi p-aci prin preajma, dara de vazut nu-l vedea. Cata cu ocheanul prin mare, pre pamant, prin vazduh, dara nu-l vazu nicairi. Catre seara, obosita de atata cautare, striga:
- Ci ia arata-te odata. Te simt ca esti p-aci p-aproape, dara nu te vaz. Tu m-ai biruit, a ta sa fiu.
Daca auzi el ca este biruita, se dete binisor jos din coada ei si se arata. Imparatul n-avu nici el ce mai zice, si ii dete fata. Cand plecara, ii petrecu cu mare cinste si alai, pana afara din imparatia lui.
Pe drum, ei statura sa faca popas. Si dupa ce imbucara cate ceva, el puse capul in poala ei si adormi. Fata de imparat, tot uitandu-se la el, i se curgea ochii dupa frumusetea si dupa boiul lui. Inima ii dete branci si ea nu se putu opri, ci il saruta. Aleodor, cum se destepta, ii trase o palma de auzi cainii in Giurgiu. Ea planse si ii zise:
- I! Aleodor draga, dara grea palma mai ai!
- Te-am palmuit pentru fapta ce ai facut; caci eu nu te-am luat pentru mine, ci pentru cela ce m-a trimis pe mine.
- Apoi bine, fratioare, de ce nu mi-ai spus asa de acasa; caci atunci stiam si eu ce sa fac; dara lasa, nici acum nu e timpul trecut.
Pornind si de aici, ajunsera cu sanatate la Jumatatea-de-om- calare-pe-jumatate-de-iepure-schiop.
- Iata m-am inchinat cu slujba, zise Aleodor, si voi sa plece.
Fata, cand vazu pe acea iazma, se cutremura de scarba si nu voia sa ramaie la dansul o data cu capul.
Slutul se dete pe langa fata si incepu s-o linguseasca cu vorbe mierloitoare si sa se ia cu binele pe langa dansa. Dara fata ii zise:
- Piei de dinaintea mea, satano, ca te trimit la muma-ta, Iadul, care te-a varsat pe fata pamantului.
Slutenia de neom se topea de dragostea fetei, se lungea cu burta pe pamant si umbla cu sosele, cu momele sa induplece pre fata a-l lua de barbat.
Dara, asi! feritu-l-a santuletul sa se apropie de dansa! caci il tinea tintuit in loc cu ochii cat de colo. Din satana, din iazma si din spurcaciune nu-l mai scotea.
- Piei, necuratule, de pe fata pamantului, sa scape lumea de o ciuma si de o holera ca tine.
Mai starui ce mai starui, si daca se vazu infruntat pana intr-atat, iazma plesni de necaz, cum de sa fie el ocarat atat de mult de o cutra de muiere.
Atunci Aleodor intinse coprinsul sau si peste mosia lui Jumatate-de-om-calare-pe-jumatate-de-iepure-schiop, lua de sotie pe fata lui Verdes imparat si se intoarse la imparatia lui.
Cand il vazura alde gloatele venind teafar, alaturi cu o sotioara de-i radeu si stelele de frumoasa, il primira cu mare bucurie; si urcandu-se din nou in scaunul imparatiei, domni si trai in fericire, pana se istovira.
Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa.
Petre Ispirescu

maria
25-October-2010, 10:26 PM
Cufarul Zburator

Era odata un negustor asa de bogat incat ar fi putut sa pardoseasca cu bani de argint toata strada lui si pe langa asta si o ulicioara aproape toata, dar nu le pardosea pentru ca-si intrebuinta altfel banii si cand dadea o para, lua inapoi un galben, fiindca era priceput; dar intr-o buna zi a murit.
Fecioru-su a mostenit toata averea si cand s-a vazut cu atata banet a inceput sa duca o viata de petreceri; facea zmee din banii de hartie si arunca in apa galbeni in loc de pietre.
Cu asemenea indeletniciri, paralele s-au ispravit repede si nu i-au mai ramas decat patru banuti de arama, iar haine nu mai avea decat un halat vechi si o pereche de papuci.
Prietenii acuma nici nu mai voiau sa stie de el, pentru ca nu puteau sa iasa pe strada cu dansul asa imbracat. Numai unul din ei, care era mai bun la suflet, i-a trimis un cufar vechi cu o scrisorica: |Fa-ti bagajul!" Dar el n-avea ce bagaj sa-si faca si de aceea s-a bagat chiar el in cufar.
Acuma, sa vedeti, cufarul acesta era tare ciudat. Cum il incuiai, putea sa zboare.
Asa a facut si feciorul de negustor; l-a incuiat si indata a zburat cu cufarul pe horn, deasupra norilor, tot mai departe si mai departe.
Cand fundul cufarului scartaia, feciorul negustorului se temea sa nu se sparga in bucati si sa trebuiasca sa faca o tumba cumplita si asta nu-i prea placea.
Si a mers asa cat a mers si a ajuns in tara turcilor. A ascuns cufarul intr-o padure si a intrat in oras. Nu s-a uitat nimeni la dansul. Fiindca turcii umblau ca si el, cu halat si cu papuci. Cum mergea el asa, a intalnit in drum o doica cu un copil la piept.
Asculta, doica turceasca a€“ a intrebat-o el a€“ ce palat e acela de colo, cu ferestre asa de inalte?
- Acolo sta fata sultanului a€“ a raspuns femeia. S-a prorocit ca are sa fie foarte necajita din pricina unui iubit si de aceea n-are voie nimeni sa stea de vorba cu ea, decat numai daca sunt de fata sultanul si sultana.
- Bine, multumesc! a€“ a spus feciorul de negustor; s-a dus in padure, s-a bagat in cufar, a zburat pana pe acoperisul palatului si s-a strecurat la printesa pe fereastra.
Printesa dormea pe o sofa si era atat de frumoasa incat feciorul de negustor nu s-a putut opri si a sarutat-o. Ea s-a trezit si s-a speriat, dar el i-a spus ca e dumnezeul turcilor si a venit prin vazduh la dansa si ea a fost foarte magulita.
Pe urma au stat impreuna de vorba si el i-a spus tot lucruri minunate, i-a spus ca ochii ei sunt doua lacuri adanci in care gandurile inoata ca niste zane ale apei si i-a spus ca fruntea ei e un palat de gheata cu incaperi frumoase si tablouri si i-a mai spus de barza care aduce copii mititei si dragalasi.
Frumoase lucruri spunea! Si pe urma i-a cerut printesei mana si ea indata a spus da!
- Sa vii sambata seara a€“ a zis ea; sambata seara, sultanul si sultana vin la mine la ceai. Au sa fie foarte mandri ca mia cerut mana dumnezeul turcilor; cauta numai si invata bine o poveste frumoasa, pentru ca tatei si mamei le plac foarte mult povestile; mama vrea sa auda povesti cu talc si cuviincioase, iar tata vrea sa fie vesele.
Bine, n-am sa aduc alte daruri decat o poveste a€“ a spus el si a plecat, dar inainte de plecare printesa i-a dat o sabie impodobita cu bani de aur si de asta avea el nevoie.
Si-a luat zborul, si-a cumparat un halat si dupa aceea s-a dus in padure si acolo s-a apucat sa nascoceasca o poveste; pana sambata trebuia sa fie gata si nu era chiar asa de usor. Sambata seara povestea era gata.
Sultanul, sultana si toata curtea erau la ceai la printesa. Toti l-au intampinat cu prietenie.
- Nu vrei sa ne spui o poveste? a€“ a spus sultana; dar una care sa fie cu talc.
- Dar sa fie si cu haz a€“ a zis sultanul.
- Da, da! a€“ a raspuns el. Ascultati: era odata un manunchi de chibrituri si chibriturile acestea erau foarte mandre de originea lor. Se faleau fiindca se trageau dintr-un brad batran si inalt, din care fiecare din ele era o aschie. Chibriturile sedeau pe masa intre o scaparatoare veche si o tigaie tot veche de fier. Isi aduceau aminte de tinerete si povesteau tigaii:
|Cand eram noi in copac, stateam intr-o creanga verde. Dimineata si seara beam ceai de diamant, adica roua, toata ziua ne imbaiam in soare, cand era soare, si pasarile ne spuneau povesti. Vedeam ca suntem bogate prin faptul ca fagii si mestecenii si ceilalti copaci numai vara erau imbracati si iarna erau goi, pe cand familia noastra avea mijloace sa se imbrace in verde si vara, si iarna. Dar iata ca intr-o buna zi a venit un taietor de lemne si familia noastra sa imprastiat in toate partile. Trunchiul familiei a ajuns catarg pe o corabie mare, care daca voia putea sa faca si inconjurul lumii, ramurile celelalte s-au dus care incotro, iar noi avem acuma menirea sa aprindem oamenilor lumina; de aceea noi, obraze subtiri, am ajuns sa stam la bucatarie."
|Soarta mea s-a desfasurat altfel a€“ a spus tigaia de fier langa care sedeau chibriturile. De la inceput, de cand am venit pe lume, am fost de o multime de ori curatita si incalzita; eu fac treaba cu temei si sunt la loc de cinste aici in casa. Singura mea bucurie este sa sed dupa masa la locul meu, curata si frecata, si sa schimb vorbe intelepte cu tovarasele mele. Afara de caldarea de apa, care se duce cateodata in curte si se intoarce, toti cati suntem aici stam mereu in casa. Numai cosnita ne aduce noutati si trebuie sa spun ca vorbeste cu prea multa indrazneala despre cele ce se petrec afara.
Deunazi, o oala batrana s-a speriat asa de tare de ceea ce vorbea cosnita, ca a cazut de la locul ei si s-a spart; era o femeie asezata si cu pareri sanatoase, asta pot sa v-o spun."
|Mai taci acuma, ca ai vorbit destul| a€“ i-a taiat vorba scaparatoarea si a izbit o data in cremene ca au sarit scantei in toate partile.
|Mai bine sa ne veselim oleaca."
|Da, haide sa vedem care dintre noi e de neam mai bun| a€“ au spus chibriturile.
|Ba nu, mie nu-mi place sa vorbesc de mine a€“ a zis oala de lut. Hai mai bine sa povestim cate o intamplare. Uite, incep eu. Am sa spun ceva care s-a intamplat oricui; asa fiecare are sa inteleaga mai repede despre ce-i vorba si are sa se bucure. Mi-am petrecut tineretea pe marginea marii, intr-o familie linistita..."
|Incepe foarte frumos a€“ au spus farfuriile. Cu siguranta ca povestea are sa ne placa."
|In casa aceea, mobilele erau sterse de praf, dusumelele maturate si spalate si la fiecare doua saptamani se puneau perdele curate."
Ce frumos povestesti a€“ spuse matura. Se vede imediat ca povesteste o femeie, e ceva delicat si fin..."
|Da, da, se vede asta!" a€“ a spus caldarea de apa si de placere a sarit in sus si apa a curs pe jos pleoscaind.
Oala a povestit mai departe si la sfarsitul povestii a fost tot asa de frumos ca si la inceput.
Farfuriile au zanganit de bucurie si matura a scos cateva fire de patrunjel verde din ligheanul cu nisip si a incununat oala, fiindca stia ca asta are sa-i necajeasca pe ceilalti.
|Daca o incununez, maine ma incununeaza si ea pe mine| a€“ s-a gandit matura.
|Mie mi-a venit pofta sa dansez." a€“ a spus vatraiul si a inceput sa danseze. Doamne, iarta-ma, cum mai ridica piciorul in sus! O perna veche care zacea aruncata intr-un colt a plesnit cand a vazut.
|Ei, ma incununati si pe mine?" a€“ a intrebat vatraiul.
Si l-au incununat si pe el.
|Neam prost!" - si-au spus in gand chibriturile.
Acuma samovarul trebuia sa cante, dar a spus ca-i racit si nu poate daca nu fierbe. Dar asta era numai sclifoseala. Nu voia sa cante decat pe masa din sufragerie. Pe marginea ferestrei era o pana de scris, veche, cu care scria scrisori bucatareasa. N-avea nimic deosebit, doar atata ca fusese bagata prea tare in cerneala, dar era mandra de asta.
|Daca samovarul nu vrea sa cante a€“ spuse ea a€“ n-are decat sa nu cante. Afara la fereastra e o privighetoare in colivie si stie ea sa cante. E drept ca n-a invatat nicaieri, dar putem sa trecem asta cu vederea
Eu cred ca nu se cuvine sa facem una ca asta a€“ a zis ceainicul de tabla (canta si el si era var bun cu samovarul) - cred ca nu-i bine sa ascultam cum canta o pasare straina. Ce fel de patriotism e asta? Sa spuna cosnita daca am sau n-am dreptate!"
|Sunt foarte suparata a€“ zise cosnita a€“ sunt cum nu se poate de suparata pe voi toti. Asa intelegeti voi sa va petreceti seara? N-ar fi mai intelept lucru sa facem putina ordine? Sa stea fiecare la locul lui si eu am sa va arat ce sa faceti. Aveti sa vedeti ce frumos are sa fie!"
|Sa facem cat mai multa zarva!" a€“ au spus cu totii.
In clipa aceea a intrat bucatareasa si toti au amutit si nu s-au mai miscat. Dar nu era oala care sa nu stie ce e in stare sa faca si cat e de nobila.
Fiecare se gandea: |Hei, dac-as fi vrut, sa vezi ce petrecere ar fi fost!"
Bucatareasa a luat chibriturile si a facut focul. Cum s-au mai aprins toate si cum au mai ars! Si se gandeau:
|Acuma poate oricine sa vada ca noi suntem mai de pret decat toate celelalte. Uite cum stralucim si ce lumina dam!"
Dar repede-repede au ars si n-a mai ramas nimic din ele.
- Frumoasa poveste a€“ a spus sultana. Parca as fi fost si eu in bucatarie cu chibriturile. Da, acuma poti s-o iei pe fiica noastra de sotie.
- Da, da! a€“ a spus sultanul a€“ luni te-nsori cu fiica noastra.
Il tutuiau acum, fiindca curand avea sa faca parte din familie.
Cu o zi inainte de nunta, seara, a fost iluminatie in tot orasul. S-au impartit pesmeti si covrigi si copiii pe strada suierau din degete si era minunat de frumos.
|Trebuie sa fac si eu ceva| a€“ s-a gandit feciorul de negustor si a cumparat rachete, pocnitori si artificii, le-a pus cu el in cufar si si-a luat zborul.
Era o zarva cumplita!
Toti turcii topaiau si jucau de le sareau papucii pana peste cap; asemenea minunatie cum era cufarul zburator nu mai vazusera niciodata. Acuma vedeau si ei ca intr-adevar dumnezeul cel turcesc avea s-o ia pe fata sultanului.
Feciorul de negustor s-a intors cu cufarul in padure si pe urma ce si-a spus el: |Hai sa ma duc prin oras, sa vad ce spune lumea|. Nu-i de mirare deloc ca era curios sa afle.
Cate si mai cate nu spuneau oamenii! Fiecare vazuse in felul lui, dar tuturor li se paruse frumos ce vazusera.
- Am vazut pe dumnezeul turcilor a€“ zicea unul a€“ ochii ii straluceau ca niste stele si barba lui e ca o spuma.
- Zbura imbracat cu o mantie de foc a€“ zicea altul. Si pe pulpanele mantiei sedeau ingeri.
Minunate lucruri mai spuneau oamenii si a doua zi avea sa fie nunta.
Feciorul de negustor s-a dus iar in padure, ca sa se bage in cufar, dar cand a ajuns in padure, ia cufarul de unde nu-i! Cufarul arsese tot. Se aprinsese de la niste artificii si nu mai ramasese din el decat scrum. Acum feciorul de negustor nu mai putea sa zboare si nu se mai putea duce la fata sultanului. Ea l-a asteptat pe acoperis toata ziua. L-o mai fi asteptand si acuma, dar el cutreiera lumea si spune povesti; povestile lui insa nu mai sunt asa de frumoase ca aceea cu chibriturile pe care a spus-o cand era dumnezeul turcilor.

Bozomic
25-October-2010, 11:07 PM
poveste lui Aschiuta pisoiasul este special pentru Bozomic , sa-mi spuna de unde a luat iepurasul ...

Multumesc frumos! Iepurasul a fugit din padure, tocmai din Franta si a venit sa asculte povesti minunate,aici la noi!

9158

Bozomic
25-October-2010, 11:12 PM
Doamna Gabytza, si doamna Maria, multumesc mult,mult, pentru povesti.Nu stiti unde s-a ascuns printesa noastra Seherezade?! Pana vine,eu o sa ma uit la poza

9157

luca
25-October-2010, 11:27 PM
Buna seara prieteni ai povestilor,asta seara mica Sherezade va spune o povestioara duioasa.
Am intarziat cam mult,dar si eu la randul meu am simtit nevoia sa citesc povestioarele voastre.Va multumesc din suflet,au fost superbe.
Tin sa-i multumesc in special lui Adi-gj,el nu cauta povestioare frumoase,le are in suflet,un suflet de poet,de scriitor,sunt povestioare adevarate. Sunt sincera,eu caut pentru voi ce-i mai frumos,dar Adi-gj nu le cauta pentru ca le are in suflet.
Povestioara mea din aceasta seara este despre o printesa,si e o povestioara cu talc.

Printesa

9160
A fost odata un rege care avea o fiica desteapta foc si foarte frumoasa.
Printesa suferea insa de o boala misterioasa: Pe masura ce crestea, mainile si picioarele-i slabeau, in timp ce auzul si vazul i se imputinau.
Multime de doctori incercasera s-o vindece, dar in zadar.
Intr-o zi, la curte sosi un batran despre care se spunea ca ar cunoaste secretul vietii.
Toti curtenii se grabira sa-l roage sa vina in ajutorul printesei bolnave.
Batranul ii dadu copilei un cosulet de nuiele cu capac, si-i spuse:
"- Ia-l si ai grija de el. Te va vindeca."
Nerabdatoare si plina de bucurie, printesa deschise capacul, dar ceea ce vazu o umplu de uimire si de tristete: In cosulet, zacea un copil, doborat de boala, si mai nenorocit si mai suferind decat ea.
Printesa isi lasa sufletul cuprins de compatimire si, in ciuda durerilor, lua copilul in brate si incepu sa-l ingrijeasca.
Trecura luni, iar printesa nu avea ochi decat pentru copil. Il hranea, il mangaia, ii suradea, il veghea noptile, ii vorbea cu duiosie, chiar daca toate acestea ii pricinuiau o mare suferinta si oboseala.
La aproape sapte ani dupa acestea, se petrecu ceva de necrezut: Intr-o dimineata, copilul incepu sa zambeasca si sa mearga. Printesa il lua in brate si incepu sa danseze razand si cantand, usoara si nespus de frumoasa cum nu mai fusese de multa vreme. Fara sa-si dea seama se vindecase si ea.

***

Doamne, cand mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrana;
cand mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apa;
cand mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie incalzit;
cand sufar, trimite-mi pe cineva pe care sa mangai;
cand crucea mea incepe sa fie prea grea, da-mi crucea altuia s-o impart cu el;
cand sunt sarac, adu-mi pe cineva care e in nevoie;
cand nu am timp, da-mi pe cineva pe care sa-l ajut o clipa;
cand ma simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care sa-l incurajez;
cand simt nevoia de a fi inteles, da-mi pe cineva care sa aiba nevoie de intelegerea mea;
cand as vrea ca cineva sa aiba grija de mine, trimite-mi pe cineva de care sa am grija;
cand ma gandesc la mine, indreapta-mi gandurile catre altii.


Poveste scrisa de Bruno Ferrero

Va doresc somn usor si vise cu ingeri.

Cu dragoste pentru voi Luca

Giorgia
26-October-2010, 04:46 AM
Ah, dragilor, mie imi pare enorm de rau ca seara nu pot intra aici, sa fiu cu voi. Dar sa stiti ca povestirile voastre au un efect special chiar si dimineata, imi dau un tonus grozav. V-am mai spus, in curand, parca vad cum o sa stati la ascultati povesti pana dimineata cand ajung si eu....

Adi, am si eu o bucurie, te-am scos din gauace si nu am gresit. Multumesc.

maria
26-October-2010, 08:35 AM
Craiasa Albinelor
http://i527.photobucket.com/albums/cc355/postumia14/albina4mic.jpg
Au fost odata doi feciori de imparat, care au pornit sa-si incerce norocul prin lume, si feciorii astia au ajuns sa duca o viata atat de ticaloasa si desarta, ca n-au mai avut indrazneala sa calce pragul casei parintesti.

Si cum trecuse vreme, nu gluma, si nu venise nici o veste de la ei, fratele lor mai mic, pe care-l poreclisera Prostila, pleca in cautarea lor. Dar cand dadu in sfarsit de fratii sai, acestia incepura sa-si bata joc de dansul:

- Auzi, prostanacul, sa creada c-o sa poata razbi prin lume, cand noi, mai isteti decat el, n-am prea facut isprava mare !

Totusi pornira la drum catestrei si, tot mergand ei asa, iata ca dadura peste un musuroi de furnici. Cei doi frati mai varstnici voira pe data sa-l surpe si sa-l rascoleasca, pentru a vedea cum micile fapturi o vor lua la goana inspaimantate de moarte. Dar prostila ii opri, strigandu-le:

- Lasati ganganiile in pace ! N-o sa ingadui sa le tulburati linistea !

Pornira ei mai departe si, dupa un cot de deal, dadura peste un lac, pe luciul caruia inotau o multime de rate. Cei doi frati mai mari se repezira sa prinda cateva, ca tare ar fi avut pofta sa le friga. Dar Prostila se impotrivi si de data asta:

- Lasati zburatoarele in pace ! N-o sa ingadui sa le ucideti !

Mersera ei mai departe si, intr-o buna zi, numai ca nimerira langa un roi de albine, aflat intr-o scorbura de copac. Si avea roiul acesta atata miere, ca se prelingea pe trunchi, de-ai fi zis ca este un izvoras... Cei doi frati mai mari isi pusera in gand sa dea foc copacului si sa inabuse albinele, ca sa poata lua mierea. Dar prostila se impotrivi cu si mai multa tarie:
- Lasati albinele in pace ! N-o sa ingadui sa le dati foc !

In cele din urma, cei trei frati dadura peste un palat, si avea palatul asta grajduri, cate n-ai fi gasit nici in zece palate imparatesti. Si-n ele se aflau o multime de cai, toti de piatra. Cat despre oameni, nu se zarea unul pe nicaieri. Strabatura ei toate salile palatului si intr-un sfarsit se pomenira in dreptul unei usi zavorate cu trei lacate.

Si avea usa asta o ferestruica, taiata taman la mijloc. Cei trei catara prin ea si ce crezi ca le fu dat sa vada: in fundul unei camere se afla un mosneag care statea aplecat deasupra unei mese !... Strigara la el o data, strigara a doua oara, dar mosneagul nu-i auzi. Mai strigara a treia oara, si abia atunci se trezi mosul, descuie lacatele si se ivi in prag.... Si fara sa spuna o vorba, ii pofti sa se aseze la masa incarcata cu fel si fel de bunatati. Dupa ce mancara si baura dupa pofta inimii, mosneagul ii duse in cate un iatac, ca sa se odihneasca.

A doua zi, batranul intra in odaia celui mai mare dintre frati si, facandu-i semn sa-l urmeze, il duse pana in dreptul unei mese de paitra. Pe masa asta se aflau scrise trei incercari care, de-ar fi fost dezlegate, ar fi avut darul sa smulga palatul de sub puterea blestemului.

Prima incercare glasuia astfel: "Sub covorul de muschi al padurii stau ascunse cele o mie de boabe de margaritar ale fiicei imparatului, care toate trebuie gasite intr-o singura zi. Daca la asfintitul soarelui va lipsi macar una dintre ele, cal care s-a incumetat sa le caute se va preface in stana de piatra !"

Cel mai mare dintre frati porni in padure si cauta toata ziua, dar cand fu sa apuna soarele, baga de seama ca toata truda i-a fost in zadar si ca n-a putut sa adune mai mult de o suta de boabe de margaritar.

Si atunci se intampla asa cum sta scris pe tablia mesei: flacaul se prefacu in stana de piatra !

In ziua urmatoare isi incerca norocul si fratele cel mijlociu, dar nici lui nu-i merse mai bine.. Si oricat se stradui el, nu fu in stare sa gaseasca mai mult ca doua sute de boabe de margaritar. Si se preface si el in stana de piatra.
Iata ca veni si randul lui Prostila... se apuca el sa caute in desimea covorului de muschi, dar gasea cu atata anevoie cite un bob de margaritar, totul mergea atat de incet, ca-l cuprinse deznadejdea.

Si cum nu stia in ce chip s-o scoata la capat, se aseza pe o piatra si incepu sa planga. Si cum plangea el asa, numai ce I se infatisa craiasa furnicilor, insotita de cele cinci mii de slujitoare ale sale. Erau tocmai furnicile pe care flacaul le scapase de la pieire. Nu trecu mult si micile ganganii izbutira sa adune toate cele o mie de boabe de margaritar si facura din ele o gramada bunicica.

A doua incercare era mult mai grea: trebuia sa fie scoasa din fundul lacului cheia de la iatacul domnitei.

De indata ce Prostila ajunse la marginea lacului, se ivi inotand un card de rate. Erau tocmai ratele pe care el le scapase de la pieire. Si lasandu-se in adanc, ele ii adusera cheia care zacea pe fundul malos al lacului.

Cea de a treia incercare era insa cea mai grea: dintre cele trei domnite adormite, flacaul trebuia sa o recunoasca pe cea mai tanara si mai frumoasa. Ei, dar cum naiba s-o recunoasca, cand semanau catestrele ca picaturile de apa ! Ca doar numai un singur lucru le deosebea: mai inainte de a fi adormit, fiecare gustase ceva dulce - cea mai mare rontaise o bucata de zahar, cea mijlocie bause o cescuta cu sirop, iar cea mica luase o lingurita de miere.

"Ei, acu' sa te vedem pe unde scoti camasa !" se gandi Prostila in sinea lui. Si iata ca veni in zbor o albina. Era chiar regina roiului pe care flacaul o scapase de la pieire. Se roti ea de cateva ori prin iatac, cerceta pe rand buzele celor trei domnite adormite si se aseza in cele din urma pe gura aceleia care gustase din miere. Si astfel putu prostila sa o recunoasca dintr-o data pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite. Si numaidecat se risipi vraja, de parca nici n-ar fi fost. Castelul se smulse din somnul cel adanc si toti acei care fusesera prefacuti in stane de piatra isi recapatara infatisarea omeneasca.

Prostila o lua de nevasta pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite si, dupa moartea craiului, urca pe scaunul domnesc. Iar fratii lui mai mari socotira ca nici celalalte domnite nu erau chiar asa de lepadat, si traira cu totii ani multi in belsug si fericire.

gabytza
26-October-2010, 03:43 PM
ADI- GJ esti minunat si-ti multumim pt povestioarela daruite din suflet , bine-ai venit printre noi , in oaza noastra de liniste si incantare cum ne place noua sa spunem , fi alaturi de noi mereu caci avem nevoie de prieteni ca tine ... Ma bucur ca am descoperit ca inca mai exista oameni atat de minunati , cu suflete de poet si inimi deschise catre ceilalti , gata sa daruiasca iubire , incredere , intelepciune , un umar pe care sa te poti sprijini la nevoie !
MULTUMIM , drag prieten inca o data !
Cu respect , Gabytza

gabytza
26-October-2010, 03:51 PM
http://www.youtube.com/watch?v=AuFS2UWb2JI

gabytza
26-October-2010, 04:33 PM
... ceva superb pt suflete minunate ca ale voastre :



http://www.youtube.com/watch?v=J5JgCszfVto

gabytza
26-October-2010, 04:35 PM
http://www.youtube.com/watch?v=_Bs1AI-G_Es

adi-gj
26-October-2010, 04:55 PM
Bunicule mai spui ceva despre padure? Intreba cu voce ferma mica printesa ce sta linga el , pe mosul sfatos cu barba lunga , nerasa , a calugar de sihastrie, cu pipa in coltul gurii, din care se iteau cind si cind rotocoale de tutun , allbe si cu gauri mici la mijloc, prin care mica printesa Tanti , incerca sa-si bage degetele-i firave . -Bunicule , mai spune o poveste despre iepurasi si zine , asa cum numai tu poti spune , acum pina nu ma duc sa ma joc sus in podul cel mare cu umbrele din soare ... Cam greu se lasa bunicul , acum era departe , in tineretea lui mereu zburdalnica , in care ducea pe Prian de dirlogi si culegea sarutari pe furis , de la fetele din sat;dar cum sa-i spui asa ceva unei mici nepoate care abia astepta o poveste ? si incepu.. stii fata mosului , era o data un urias , mareee , mareee, ca abia i se zareau urechile dintre nori , si in jurul capului sau , se bateau fulgerele cind ploua si asa de tare -l durea capul incit era in stare , sa se dea cu el de stinci , numai sa-i treaca durerea .. umbla de unul singur , printre muntii cei mari si se vaita AUUUU, AUUUUU, AAUUUU. incit , aveai impresia auzindul ca sus de tot se bat muntii si fac vuiet mare AUUU, AUUUU, AUUU,. . lumea fugea speriata , sa se puna la adapost , crezind ca vine urgie mare , dar...... soarele stralucea , si nimeni nu avea de suferit, decit bietul urias care plinge... Bunicule > -il intrerupse mica printesa Tanti , -<, si nimeni nu a putut face nimic? Saracul de el , dar bunicule , de ce nu s-a dus sa caute alti oameni ? poate aveau ceva de leac pentru el. sopti Tanti, cu minuta la gura , intelegind cumva durerea uriasului . - Ba sa dus draga Mosului , sa dus , la o baba neagra si urita , si cu un ochi in frunte , si cu doi dinti in fata ce-i ieseau afara de cite ori vorbea , , s-a intrebat-o ... Muma , eu ce am de ma doare asa capul ? -Si muma -i spuse .. o baiatul meu , te doare asa de rau , ca tu esti singur , si nu este nimeni sa-ti spuna si tie ceva , ia acolo, o vorba buna si calda , ca de cind a plecat mama ta pe cea lume , doar tu ai ramas si oamenii cei mici din vale... Caci asa ne vedea uriasul pe noi , de acolo de sus din lumea lui cea dintre nori... Uriasul se mira , ce se mira si lua o hotarire . sa se aplece si sa vada , daca in lumea asta a oamnenilor este cineva dispus sa se uite si la el , uriasul cu capul in nori. La o parte de sat , traia un mos asa ca mine , ce avea o fata mare , frumoasa si cuminte , si harnica - asa ca tine- spuse mosul , ce nu avea frica , ci mila fata de uriasul acesta. se apuca sa strige la el --- HEII Uriasule , ma vezi , te rog frumos , lasa plinsul si deseara vino la noi la masa . am sa fac turte de malai , sa-ti treaca durerea , ca noi asa ne tratam , cu turtite de malai si vin din cel rosu si dulce ... spuse mosul asa ca si cum ar fi chemat pe urias la masa .... si Tantii se -nfiora , , asa ca se cuibarii sfioasa sub pulpana hainei mosului . Acesta vazind-o speriata , o salta in bratele-i puternice si-o saruta , pe obrajori, sa-i treaca spaima , si -i spuse povestea mai departe . Tanti asculta si povestea curgea asa frumos , incit usor mos Ene , venii pe furis , si-i dadu un vis in care ea TANTI era fata ce-l doftoriceste pe urias cu placintele .... si seara se juca in parul papusii de aur Tanti, ce a adormi incet visind , in bratele mosului sau hitru si bun ... SOMN usor zina mica , SI mine te asteapata uriasul sa-i dai turtite de malai . cu dragoste si pace .

Giorgia
26-October-2010, 05:01 PM
http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/0002043F.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)
Adi, frumosssss! Foarte frumoasa povestea ta! Ce bucurie, vorba Gabytzei, ce bucurie ca ai venit printre noi!






(http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=12)

luca
26-October-2010, 05:17 PM
Buna seara dragii mei,mica printesa v-a adus si ea o mica povestioara.
Va doresc sa aveti o seara frumoasa.

Povestea catelusului de plus

9191
Sosise pe raftul magazinului de jucarii doar de o saptamana, dar aflase deja foarte multe lucruri. Stia ca ele, jucariile, vor parasi una dupa alta acest loc. Mai aflase ca soarta lor era diferita: unele ajung la copii buni, care le ingrijesc, altele insa... nici nu vroia sa-si imagineze ce inseamna sa ajungi pe mana unui copil rau. De aceea nu stia ce sa faca: sa se bucure ca nu a parasit inca locul acela destul de placut, unde avea deja prieteni, sau sa se intristeze ca nu l-a ales inca nimeni? Adevarul este ca nu era rau in cutia de carton , al carei capac era deja impodobit cu panglica rosie, dar undeva, in adancul sufletului, catelusul si-ar fi dorit, sa fie ales, sa plece, sa cunoasca si alte locuri.
Si intr-o zi dorinta i se indeplini. Vanzatoarea il lua si-l puse in sacosa unei femei tinere, care era insotita de un baietel. Deci va fi al unui baietel? Era bine, era rau? Parca baietii preferau masinutele! Vecina lui, o girafa care datorita gatului ei lung vazuse mult mai multe, ii spusese ca jucariile au soarta diferita: unele se plictisesc de moarte uitate in vreun dulap sau vreo vitrina, altele, mai rau se aleg cu ochii scosi , cu cate un picior rupt...Dar sunt si jucarii norocoase, copiii le alinta, vorbesc cu ele, le spun |noapte buna| inainte de culcare. Unii copii le considera chiar ajutoare de nadejde, si le iau seara langa ei in patut, le acopera sa nu le fie frig si infrunta impreuna frica de intuneric.
Dar iata ca au ajuns la noua locuinta. Se aud multe glasuri de copii si muzica, ba chiar se simte miros de prajituri. Baiatul ia cutia si i-o da unei fetite mai scunde decat el si ii spune "La multi ani!" . Cum? L-a si dat altcuiva? Prima dezamagire! Sa fie parasit atat de usor! Fetita ia cutia, o deschide, il mangaie si spune:
- E un catelus tare dragut! Multumesc!
Catelusul simte pentru prima data ca se bucura. Dar bucuria nu tine prea mult. Fetita ia catelusul si il pune alaturi de alte cadouri primite. Apoi nu-l mai baga in seama. Se aud rasete de copii, galagie, clinchet de pahare. In sfarsit, treptat, treptat zgomotele se raresc.
Acum se aud niste pasi usori. Este fetita. Il ia, il mangaie, ba chiar ii pune si un nume, Maxi. Nu e un nume prea frumos, dar catelul se bucura, nimeni nu l-a mai strigat pana acum pe nume, el era doar catelusul de plus.
A urmat un lung sir de zile bune. Fetita se juca cu toate jucariile, dar el era preferatul. Pe el il invelea seara, la culcare cu paturica.
Dar intr.-o zi toate acestea aveau sa se sfarseasca. Iarasi au venit multi copii, s-au auzit rasete si clinchet de pahare. Catelusul nu era deloc in apele lui, avea parca o presimtire rea. Urmarea cu atentie cadourile pe care le primea fetita. Va ramane el preferatul? Deocamdata fetita nu parea interesata in mod deosebit de nicio jucarie. Catelusul aproape ca rasufla usurat. Atunci intra in casa tatal fetitei., cu o cutie mare, din care se auzea un latrat subtirel. Fetita alerga spre cutie, plina de emotie si bucurie, desfacu cu nerabdare capacul si scoase afara un ghemotoc cu blana cafenie, ca si a lui, a catelusului de plus. Un catelus adevarat ! Catelusului de plus i se facu inima cat un purice. Cum sa concureze cu un catelus adevarat ?
De atunci au urmat zile amare pentru catelusul de plus. Nimeni nu-l mai baga in seama, rasfatatul era Codita, catelul cu viata. Bine ca nu-i furase si numele!
Intr-o zi Codita il lua si-l smotoci prin toata casa. Ce umilinta! Ii zgariase plusul si era cat pe ce sa-i rupa o ureche. Dar umilintele nu aveau sa se sfarseasca aici.
In alta zi, mama impreuna cu fetita au inceput sa faca curatenie. Hainele erau aranjate, sortate, impachetate. Ajunsera si la jucarii. Mama intreba:
-Mara, te mai joci cu catelusul de plus?
-Nu ! Doar o sa fiu scolarita din toamna, voi fi mult prea ocupata ! veni raspunsul fetitei. Catelusul a fost aruncat intr-o sacosa mare, alaturi de rochite, bluzite si pantofi. Daca ar fi avut lacrimi, poate chiar ar fi plans.
Spre seara mama a luat sacosa si a spus:
- O sa dam aceste lucruri familiei de la etajul I, sigur au nevoie de ele. Catelusul nu mai vroia sa auda nimic, astfel ca isi astupa urechile cum putu mai bine.
Credeti ca aceasta poveste are un sfarsit trist? Va inselati! Desi in noua casa erau 3 copii, era liniste si ordine. Acum il alinta, il rasfata, ii povesteste ce s-a mai intamplat pe la gradinita, il ia la plimbare o alta fetita. Totul este ca inainte, iar catelusul este acum sigur de un lucru: intotdeauna se va gasi cineva sa-l acopere seara la culcare cu paturica si sa-i ureze "noapte buna".
Autor: Constanta Nitescu

Cu drag pentru voi Luca

gabytza
26-October-2010, 05:19 PM
GIORGIA , dragostea mea TE IUBESC ! nu ti-am mai spus-o de mult , dar asta nu inseamna ca nu este o realitate ...PUPICI !

gabytza
26-October-2010, 05:21 PM
Multumim iubita noastra printesa luca pt povestioara , ca de obicei f frumoasa !

Bozomic
26-October-2010, 07:35 PM
Copacul

Un tanar copacel creste langa bloc, in dreptul casei noastre. Cand ma uit la el, ii spun: |Ar trebui sa cresti inalt si puternic, asa ca toata lumea din blocul noastru sa se poata bucura de umbra ta.|
In fiecare zi, iau o galeata si-o umplu cu apa, apoi o duc afara si ud pamantul din jurul pomisorului. Intr-o zi, in timp ce udam pomisorul, un tanar a venit la mine.
|Ce faci?| A intrebat el.
I-am explicat ca eu ajut pomisorul sa creasca.
|Dar nu uzi copacul, ci pamantul,| a exclamat baiatul surprins. |Daca vrei ca pomul sa bea, atunci ar trebui sa torni apa direct pe el!|
|Ca sa-l fac sa creasca, trebuie sa pun apa la radacinile pomului|, am raspuns.
|Dar nu poti sa vezi chiar si radacinile!|
|Asta-i adevarat a€“ radacinile sunt ascunse in pamant, dar stiu ca sunt acolo. Am turnat apa in pamant, astfel incat apa poate ajunge la radacini. Daca ii hranim radacinile, copacul nostru va create mare si puternic, si atunci toata lumea din blocul nostru se va putea bucura de umbra sa. |
Baiatul nu parea convins:
|Dar de unde stii ca sunt radacini in pamant? Nu poti nici macar sa le vezi, dar daca ceea ce spui este adevarat, atunci ele sunt cea mai importanta parte din copac!
|Exista carti de intelepciune care ne vorbesc despre asta|, am raspuns.
Baiatul a plecat meditand la aceste noi informatii, iar mie, mi-a venit in minte o idee interesanta:
|Ce-ar fi daca si eu sunt la fel? Ce se intampla daca cel mai important lucru in viata mea este ascuns de mine, la fel ca radacinile acestui copac? |
Ajuns acasa, m-am dus direct la bunicul meu. El a ascultat ideile mele si a zambit:
|Ai dreptate. La inceput, noi nu vedem sau nu simtim cel mai important lucru din viata noastra. Dar exista invatati care ne spun despre asta, si in cartile lor, ei explica cum trebuie sa hranim radacinile vietii noastre, astfel incat sa putem creste in mod corespunzator. |
M-am gandit la ce a spus el, apoi am facut un desen si i l-am daruit buniculuia€¦


9215

Giorgia
27-October-2010, 04:20 AM
Sultanel!!!!!!!!!!!!!! Doar stii ca mie imi plac povestirile cu schpesis! Povestea ta este profunda "rau de tot". Ar trebui citita la scoala, in fiecare clasa.Felicitari si un pupic.

Bozomic
27-October-2010, 11:22 AM
Sultanel!!!!!!!!!!!!!! Doar stii ca mie imi plac povestirile cu schpesis! Povestea ta este profunda "rau de tot". Ar trebui citita la scoala, in fiecare clasa.Felicitari si un pupic.

Am invatat si eu multe din basme si povesti cu ,,schepsis",de aceea iubesc aceasta lume plina de intelepciune.
Eiiiiiiiiii,multumesc pentru apreciere,doamna Giorgia! Mai ,,cujet'' si eu din cand in cad...doar, doar...

Bozomic
27-October-2010, 11:23 AM
Pentru toti iubitorii de povesti

9247

luca
27-October-2010, 12:29 PM
Pentru micul nostru sultan meloman,iti multumim pentru povestioara.

9269

P.S. Cred ca mai ai pernutele de "ciocolata",ca sa asculti povestioarele de seara?

Bozomic
27-October-2010, 12:49 PM
Doar stiti ca nu adorm,pana nu spune printesa povestea!

Giorgia
27-October-2010, 05:36 PM
Doar stiti ca nu adorm,pana nu spune printesa povestea!

Luca eu trebuie sa-l parasc pe Bozo: L-am prins! Nu-i adevarat ca doarme dupa ce spui tu povestea! Da' ce, eu nu vad de cate ori posteaza el la 12 noaptea si dupa aceea!
http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/0002031E.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)

gabytza
27-October-2010, 06:59 PM
http://www.youtube.com/watch?v=Wa9ZsVQ61Qs

gabytza
27-October-2010, 07:07 PM
http://www.youtube.com/watch?v=iG5BwjXxG1s

gabytza
27-October-2010, 07:14 PM
http://www.youtube.com/watch?v=Z-mc5IaRBpg

luca
27-October-2010, 09:49 PM
Buna seara dragii mei prieteni ai povestilor,va multumesc din suflet pentru povestioare.
Draga mea Giorgia,esti o dulce...daca ai stii cat am ras:D...micul nostru sultan...e micul nostru sultan...si nu se mai satura de povestioare...cu cat citeste mai multe povestioare cu atat e mai fericit,e ca un copilas rasfatat si imi place inocenta lui la nebunie.De multe ori imi aduc aminte faza ca-si pune povestioare singur daca nu-i pune cineva...deci e un dulcic...si-l iubesc din suflet...asa ca pentru micul nostru sultan si pentru iubitorii de povestioare Sherezade a sosit cu o noua povestioara.

Palatul de clestar



9308Cam pe la inceputul vremilor, pana unde prastia mintii nu azvarle, se povesteste, asa, ca din scorneala, ca omul era croit din alte foarfeci si cioplit din alta barda.
Tot cu maini si cu picioare era si pe-atunci, tot cu ochi si cu urechi, tot cu nasul deasupra gurii si cu calcaiele la spate, dar de invartea copacul smuls din radacina si mi-ti izbea la mir leii pustiilor, dihaniile cadeau tumba, cu labele in sus, marghiolindu-se a moarte.
Apele curgeau la vale si muntii se ridicau in sus. Nu se pomeneau flori pe cer si stele pe pamant a€” ca pe la pardalnicii nostri de stihari a€”, dar multe nu erau asa dupa cum sunt.
Imparatii de mureau in lupta de buzdugan, bine, iar de nu, li se uitau de zile. Numai daca barba le matura tarana la noua coti in urma, chemau pe unul din feciori, pe cel mai viteaz si mai cu minte, si-i daruiau naframa, inelul, palosul, stema si gonaciul, ca sa poata imparati si razboi in locul lor.
Apararea si dreptatea atarnau de taisul palosului. Cu mintea cantareau si hotarau, iar cu palosul imparteau. Si spun unii ca pe atunci mergea mai bine cu minte dreapta si fara de legi, decat, ca in zilele noastre, cu legi drepte si cu minte stramba.
Pe-asa vremuri se zice ca ar fi vacuit imparatul cu stema rupta din soare, in cel mai frumos palat de clestar si peste cel mai intelept si mai viteaz norod.
Dar cat era de mare si de vestit, ca se dusese vestea pana unde pamantul e drob si piftie, de-a surda ii fura toate.
Intr-o sfanta de vineri, cam pe la chindii, numai ce i se paru ca stema din cununa imparateasca se umfla si creste, creste, ba cat oul de gasca, ba cat un bosar, si-i indoi grumajii, si-l pleca la pamant. Infricosat, imparatul se lupta ce se lupta cu namila de diamant, iar la urma urmei cazu cu fata in jos, podidindu-l un plans de foc.
a€¦a€¦a€¦a€¦a€¦a€¦a€¦a€¦a ¦a€¦a€¦a€¦
N-apuca sa-si vie in fire sora imparatului, ca stralucirea camerei de diamant ii lua ochii cu sclipirile de toate fetele.
Cand se trezi, se feri in laturi. Langa usa, trei femei, in catuse si priponite la zid de trei belciuge groase. Cea dintai ar fi fost frumoasa de n-ar fi zambit si n-ar fi miscat gura necontenit, clevetind fara noima. A doua bolbosea ochii sai verzurii, scaparand scantei de manie. A treia, groasa ca o butie, rumena si voinica, si tot semana, ca o sora buna, cu celelalte doua costelive si pitigaiate.
a€” Domnita, ce mai e pe lumea de pe taramul vostru? nici-o cearta? nici-o ocara?
a€” Domnita, te-as face praf si farame daca nu m-as teme ca n-as mai avea pe cine uri!
a€” Domnita, de cand v-am parasit, nu mai e pui de om fericit! Asa zisera pe rand cele trei surori: Zavistia, Pizma si Prostia. Sora imparatului se simti, o clipa, rea, cum nu mai fusese, cu o mancarime in varful limbii si proasta ca un bustean.
Langa ele sta una neclintita, senina, pe ganduri, cu privirea dulce si fara pic de amagire.
Numai ea, dintre toate, era sloboda. Si, din privire, socotea, osandea si ierta. Alta nu putea fi decat Intelepciunea.
De-a dreptul la ea se duse sora imparatului si-i dadu in genunchi, ii saruta mana dreapta, o puse la frunte, apoi ii zise:
a€” Tu, care esti mai frumoasa ca revarsatul zorilor, mai dulce ca laptele indoit cu miere din faguri, mai blanda ca mielul de trei zile si, dupa Atottiitorul, cea mai adanca la inteles, tu stii de ce si cine m-a trimis pe acest taram. Povatuieste-ma, induratoareo, ca sa pot mangaia zilele tulburate ale imparatului cu stema rupta din soare.
a€” Spune viteazului batran ca, trecand pe langa toate patimile, la hotarul nebuniei, ai dat de Intelepciune. Si spune-i ca l-au ajuns zilele, ca daca stema il apasa asa de greu, nici nu se mareste, nici se micsoreaza, ci-l apasa, asa cum atarna si el de greu pe perina de pe scaunul imparatiei. Si spune-i ca, neavand copil de parte barbateasca, sa cunune pe una din fete cu flacaul care, zicand din fluier, ii va preface parul in inele de aur, cu flacaul care se inveleste cu cerul si doreste mai mult ca fiecine din toata imparatia. Acestuia sa-i dea naframa, inelul, palosul, gonaciul si stema.
a€¦a€¦a€¦a€¦a€¦a€¦a€¦a€¦.
Cand imparatul auzi cuvantul Intelepciunii, puse de rascoli domnia in crucis si in curmezis, doar de-o afla pe cel ce ar dori mai mult ca fiecine, cat, cu dorul si cu cantecul, sa poleiasca cositele unei domnite de-a sale si sa se vredniceasca de scaunul imparatiei.

Intr-o zi, cam pe inserate, cercetasii domniei, rupti de oboseala, pe malul unui raulet ce serpuia ca o fasie de argint, detera peste un voinic cu pletele revarsate, ce zicea din fluier de te slavea.
a€” Ce doresti, voinice, grai ceausul imparatesc, ce doresti tu dupa pofta inimii?
a€” Cinstiti boieri, alt nimic, sa traiesc, sa cant, sa mora€¦ N-apuca sa sfarseasca bine cuvintele, si se zarira cativa calareti, gonind nauci de inghiteau postiile.
a€” Stati, zise unul dintre ei, sa-mi luati pe-acest baiat si drept la scaunul imparatiei sa mi-l duceti.
Bietul baiat se impotrivi: |Ba ca nu merg, ba ca n-am furat nimic, pacatele melea€¦| Dar n-avu ce face.
Cand ajunsera in fata palatului, tot norodul era de fata cu manuchiuri de flori. Buciumasii, fluierarii si surlasii sunau ca de alai mare. Si cu totii se ploconeau la flacaiandrul cu coama neagra si lucie ca pacura.
Pe scarile palatului, imparatul, rezemat pe toiag, astepta voios si, de cum zari pe flacau, ii sari de gat, sarutandu-l si pe-o parte, si pe alta.
a€” Tu esti dorul nevinovat, zise imparatul, prin barba alba ce i se lungise pana la pamant, alesul Intelepciunii si al meu, hai de-ti vezi mireasa si sa domnesti pe scaunul pe care am domnit si eu.



Dar, in clipa cand imparatul vroi sa binecuvinteze pe noii stapanitori ai domniei, cerul se intuneca, norii se posomorara, cutreierand pacea vazduhului. Vanturile pornira bataie oarba, facand una cu pamantul copacii neclintiti de veacuri intregi. Un potop de ploaie se sparse din culmea intunecimii si imprastie, care pe unde innemerea, multimea norodului.
Imparatul si adunarea inmarmurira; palatul de clestar se clati pe temelie; cutremurul zgudui pamantul; mesele, jeturile si policandrele cazura zdrobite pe pardoseala; oamenii nu se mai cumpanira pe picioare.
Imparatul, trezit de spaima si de manie, striga catre sora-sa cea mai mare:
a€” Muiere, ce e asta? Ce-ai facut cu cheile patimilor? Una€™ ti-ai uitat mintile sa-ti fi uitat oasele!
Cuvantul lui se ineca intr-un vuiet de cutremur. Geamlacul si usile se zguduira si sarira din tatani. Tavanul se crapa drept in doua. Pe usi si pe ferestre se napustira niste femei despletite, care varsau, pe nari si pe gura, fum si para de pucioasa. Racnind ca fiarele, ele aruncara la pamant pe toti cei de fataa€¦ Si peste trupurile lor intinsera dansul patimilora€¦
La o noua zbuciumare, pamantul se despica in doua. Palatul de clestar, trosnind, se porni si se facu nevazut intr-o prapastie fara fund.
Mania, Furia si Nebunia, si dupa ele altele, plecara vartej in alte parti ale lumii acesteia.
Iar la urma urmelor, tocmai la coada, Prostia, rumena si voinica, se tara multumita, de-a inbouleaa€¦ Dar ce-i pasa?a€¦ Ca ea nu era nimenea. Si, la dreptul lui Dumnezeu vorbind, nici una din celelalte, de-atunci si pana azi, n-a salasluit mai fericit in mai multe capete omenesti.

Cu dragoste pentru voi Luca

luca
27-October-2010, 10:02 PM
Si pentru ca va iubesc mult si va plac povestioarele,am sa va spun si o povestiaora mica cu talc.

Ursul si cei doi prieteni

9309
Doi prieteni calatoreau impreuna. La un moment dat, in fata lor, pe drumul ce strabatea o padure, le aparu un urs mare si fioros.
Unul din ei repede s-a suit intr-un copac mai alaturat si s-a strans bine de crengile mai inalte ale acestuia.
Celalalt, vazand ca nu mai are ce face si ca ursul se pregatea de atac, a cazut la pamant si s-a prefacut mort.
A venit ursul la el, l-a mirosit peste tot. Dar cel de la pamant si-a tinut respiratia si a incercat cat se poate de bine sa para mort cu adevarat.
In curand ursul l-a lasat in pace si a plecat mormaind in padure.
Cand s-a vazut scapat de urs, cel din copac s-a coborat iute si luaindu-l peste picior pe prietenul intins la pamant l-a intrebat:
"- Hehehe, ce te-a intrebat ursul la ureche? Ce ti-a soptit?"
"-Mi-a dat un sfat", ii raspunse acesta, "Niciodata sa nu calatoresti cu un prieten care te paraseste in caz de pericol!"

Va doresc somnic usor si vise cu ingeri.

gabytza
28-October-2010, 01:01 AM
multumim mult iubita noastra seherezada pt povesti , superbe ... ! Dar se pare ca micul nostru sultanel a disparut din nou ... cred ca s-a dus sa faca rost de niste pernute mai moi si pufoase , la cate povesti a ascultat , precis ca le-a tocit pe celelalte de la coate ... hi -hi -hi !

gabytza
28-October-2010, 01:02 AM
... va propun si eu un alt fel de poveste , a animalelor ce traiesc in Africa ...


http://www.youtube.com/watch?v=cTU6incbVhs

gabytza
28-October-2010, 01:06 AM
http://www.youtube.com/watch?v=lKjc0hW4bnw

maria
28-October-2010, 09:41 AM
Aceasta este o poveste adevarata. E povestea unui baiat care iubea mult o fata. Asa de mult o iubea ca a vrut sa-i daruiasca fetei iubite un cadou deosebit, romantic: a facut un |buchet| dintr-o mie de fasii de hartie si i l-a daruit cu multa iubire.
Baiatul lucra intr-o companie si viitorul lui nu era stralucitor, cu toate acestea cei doi erau foarte fericiti impreuna. Pana intr-o zi cand fata i-a spus ca urmeaza sa plece la Paris si ca nu se va intoarce niciodata. Fata i-a mai spus ca nu vede nici un viitor impreuna cu el, asa ca mai bine sa mearga fiecare pe drumul lui. Ce sa mai zica baiatula€¦a simtit ca i se frange inima.
Dupa ce a recapatat increderea in sine, baiatul a muncit din greu zi si noapte storcandu-si creierii cam ce ar putea sa faca mai mult. In final, dupa atata munca si cu ajutorul prietenilor, baiatul si-a infiintat propria companie. |Daca incerci intruna,n-ai cum sa cazi|, isi spunea intotdeauna.|Trebuie sa reusesc in viata!|
Intr-o zi ploioasa, pe cand conducea masina, a vazut pe strada un cuplu in varsta sub aceeasi umbrela, mergand in aceeasi directie cu el. Chiar si sub umbrela, cei doi erau uzi. Nu i-a luat mult timp ca sa-si dea seama ca erau parintii fostei lui iubite.Cu inima batandu-i repede s-a oprit langa cei doi gandindu-se ca vor observa masina lui luxoasa.Voia sa le spuna ca nu mai era acelasi, ca avea propria lui companie, masina etc. Ca a reusit in viata!
Inainte ca sa-si dea seama, baiatul i-a vazut pe cei doi indreptandu-se spre cimitira€¦s-a dat jos din masina si i-a urmarita€¦apoi a vazut chipul fostei iubite zambind, asa cum obisnuia saa€“i zambeasca, intr-o fotografie de pe piatra unui mormant si, alaturi, buchetelul din fasii de hartie. Atunci l-au observat si parintii fetei. Baiatul s-a apropiat de ei si i-a intrebat ce s-a intamplat? Parintii iubitei i-au raspuns ca fata lor n-a fost plecata in Franta, ci ca era bolnava de cancer. In inima ei, fata stia ca baiatul va reusi intr-o zi, dar nu voia ca boala ei sa fie un obstacol in drumul luia€¦prin urmare a ales sa-l paraseasca. Fata le-a spus parintilor ca, atunci cand va veni clipa sa plece, isi doreste ca buchetelul sa fie acolo langa ea in speranta ca, poate, intr-o zi, soarta il va aduce pe iubitul ei la mormant si va lua cateva fasii ca amintire. Baiatul a izbucnit in plansa€¦

E foarte dureros sa stai aproape de cineva, dar fara sa-l mai vezi, sa-l mai atingi, sa-l mai auzi, vreodata.
O poveste tragica care pare ca se poate intampla numai in filme. La final, banii ca banii, dar iubirea este divina. In goana noastra dupa bunastarea materiala trebuie sa ne facem timp si pentru cei dragi. Vine o vreme cand numai amintirile vor ramane....Sa ne facem timp si sa le aratam celor dragi ca tinem la ei, ca-i iubim!

Bozomic
28-October-2010, 04:59 PM
Acum am citit, povestile(scuze,printese si zane!!) Multumesc
Doamna Maria, trista poveste....

9370

adi-gj
28-October-2010, 07:02 PM
In acea dimineata se trezi zimbind . Nu stia din ce motiv sau la cine , dar asa i-a venit , sa zimbeasca . se parea ca cineva -i va face un dar deosebit azi, simtea ca sint linga ea clipe de aur , ce nu trebuiesc uitate niciodata . O umbra lucitoare se juca pe marginea oglinzii , imprastiind prin camera jerbe multicolore. ...Ori cineva deschisese un geam , ori intr-adevar soarele se juca cu inima ei . parca ar mai sta putin tolanita , offf ce bine era , asa sa staiii toata ziua si sa astepti ceva . ... ce ? , nu mai conta , ceva asa simplu si doar atit . simtea ca este ziua aceea speciala cind cineva ..... uffff.. telefonul acesta , a spart vraja . RIDICA-TE ODATA SI RASPUNDE. HAI NU MAI LENEVII, RIDICA-TE O DATA SI RASPUNDE- spune vocea-i din aparatul mic , cu margini rotunjite , asezat pe noptiera de la capatul patului, sub lampita de noapte ce infatisa un ingeras in genunchi aplecat in rugaciune... ,si in loc de aura, cu becul , care imprastie in incapere o lumina calda si placuta , facind din pat , un loc primitor si cald ca o imbratisare bine primita. Cite clipe de liniste si desfatare launtrica a trait acolo... Cu miscari bine tintite mina se duce dupa micul telefon nevinovat ,care in nestiinta lui s-a facut doar datoria, il ridica cu ciuda , il priveste si-i raspunde cu gas prefacut a suguiala -ALOOOO, VA ROGGGG? aici ascultatoarea dumneavoastra , care va este dorinta? si jucindu-se cu o suvita rebela , asteapta un raspuns din eter. Haideti o data ca pleaca soarele de la fereasta mea , si ... - domnisoara Coralia? Intreba o voce barbateasca in care se simtea o anumita stare de emotie. - Da , chiar ea , cine o cauta? - eu o caut , spuse vocea , uitind , sau poate suspendind pentru scurt timp , legile curtoaziei , eu , domnul Demetrius , prietenul tatalui dumneavoastra, care m-a rugat sa va sun astazi si sa va spun ,,La Multi Ani ,, in numale dumnealui . stiu ca pare imposibil .... dar l-am visat azinoapte si mi-a spus sa nu cumva sa uita sa va urez LA MULTI ANI , de ziua dumneavoastra . Spuse domnul Demetrius , care pentru ea , raminea tot o voce rea, ce a spart vraja din acea dimineata cu soare atit de cald. Ciudat , dar in afara de raza de soare , si de starea de bine , nimic nu ar fi dat la iveala crunta realitate ce o traia din cauza aceluia ce i-a fost parinte si care sa stins cu ceva timp in urma , intr-un accident stupid de masina.a fost un parinte foarte bun , de cite ori i se aducea aminte de el , simtea un nod in git si lacrimile urcau innabusindu-i glasul . -Multumesc , abia putu sa articuleze si inchise rapid. offf . ce frumos incepuse ziua asta , si ce .... dar lasa , ca se face si ea bine , si se va putea ridica din patul acesta ce parca o avea in permanenta grije , sa nu cumva sa -l paraseasca . decind era aici , doar surorile si domnul doctor o mai vizita , si din cind in cind , mai primea un apel , ca cel de adineauri , care in loc sa o inveseleasca - i strica ziua , aducindu-i aminte de accidentul care o tintuia de pat ... Uffff. daca cel putin ar fi ascultat de acel imbold al ei , sa nu plece atunci , sa intirziie , cel putin o jumate de ora , acum ar fi trait cu toti , si ea nu ar fi zacut asa . jucindu-se doar cu razele de soare si asteptind , minunea aceea sa se intimple . ... doamne , ce n-ar fi dat , sa mai poata alerga si ea macar o data . dar nu este totul pierdut , de mine incep din nou operatiile , poate dupa acest nou calvar , incepe si ea sa simta si sa miste picioarele . inca nu a disperat , si nu se preda . decit moarta ... dar asta ...cu dragoste si pace . adi-gj.

giumbusluc
28-October-2010, 09:58 PM
Ce daruri accepti

Langa Tokio traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i indrume pe cei tineri in budismul Zen. Se spune ca in ciuda varstei inaintate, el putea infrange orice adversar.
Intr-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns in localitatea unde traia batranul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pana cand adversarul facea prima miscare si apoi contraataca cu viteza.

Tanarul luptator nu pierduse inca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l invinga pentru a-si mari faima.

Toti studentii erau impotriva luptei, dar batranul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti in piata din centrul orasului, iar tanarul a inceput sa-l insulte pe Samurai. A aruncat cateva pietre in directia lui, l-a scuipat in fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pana si pe stramosii sai.

Timp de cateva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batranul ramanea impasibil. La sfarsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.,p /> .................................................. Deceptionati de faptul ca maestrul primise atat de multe insulte si provocari, studentii l-au intrebat:

- Cum ai putut rabda atat de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, in loc sa-ti expui lasitatea in fata tuturor?

- Daca cineva vine la tine cu un dar si tu nu il primesti, cui apartine darul? intreba Samuraiul.

-Celui care ti l-a oferit, replica unul dintre discipoli.

- La fel si cu orice manie, insulta sau invidie, spuse maestrul. Cand nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat.

In viata de zi cu zi sunt nenumarate situatiile in care ne trezim prinsi fara sa vrem in tot felul de situatii nedorite.

Fiecare clipa isi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne incurca. Totul depinde de noi. Putem alege sa acceptam orice dar si sa ne lasam atrasi in jocul altora, sau sa fim selectivi� si sa acceptam doar acele daruri care ne ajuta in cresterea noastra

gabytza
29-October-2010, 12:56 AM
... PT gIORGIA si LUCA o poveste muzicala cu papusi


http://www.youtube.com/watch?v=f-n_DGfv7Ec

gabytza
29-October-2010, 01:38 AM
http://www.youtube.com/watch?v=w4a39HL0itI

natco
29-October-2010, 01:50 AM
gabytza, ce film simplu, dar ce poveste atotcuprinzatoare! e bine sa ne reamintim din cand in cand de ceea ce e in inimile noastre...

gabytza
29-October-2010, 01:54 AM
Asa e natco !
Ma bucur ca esti aici , cu noi !
Te iubesc si te pup dulce !

Bozomic
29-October-2010, 03:00 AM
9389 Pentru toti cei care iubesc lumea povestilor!

Giorgia
29-October-2010, 05:26 AM
Duuulce si incorigibila mea gabytza, multumesc si te imbratisez cu toata dragostea.

Giorgia
29-October-2010, 05:27 AM
Draga Adi, cand citesc povestile tale gasesc intotdeauna fraze pe care as dori sa le bolduiesc. Pline de intelesuri, esti grozav.

maria
29-October-2010, 09:25 AM
Poveste de iarna
http://i551.photobucket.com/albums/ii457/carasauriu/Christmastime50.gif
In lumea spiridusilor era agitatie mare. Se apropia iarna si aveau din ce in ce mai multe de facut. Spiridusii tineri, care abia terminasera scoala, erau cei mai agitati. Ei nu stiau inca ce vor avea de facut.

Unii urmau sa fie trimisi la Mos Craciun, sa-l ajute sa citeasca scrisorile de la oameni, altii urmau sa-i ajute pe pitici sa contruiasca jucarii, sa pregateasca tot felul de cadouri, iar altii urmau sa colinde lumea in lung si in lat si sa hotarasca cine merita si cine nu merita sa primeasca daruri de la Mos Craciun.

In sinea lor, toti micii spiridusi sperau sa fie trimisi sa colinde lumea. Ce putea fi mai minunat, dupa atata vreme petrecuta in scoala, decat sa strabata lumea oamenilor dintr-un capat in altul.



Spiridusul Pin era unul dintre cei mai mici din cei ce tocmai terminasera scoala, dar si unul dintre cei mai isteti. Tocmai de aceea visa clipa de clipa, ca va fi trimis in lumea oamenilor. Nu mai avea stare si se invartea atat de zgomotos prin casa, incat in cele din urma, ca sa-l mai linisteasca, stra-bunicul il chema la el sa-i povesteasca despre vremurile in care si el de-abia terminase scoala.

Lui Pin ii placea mult sa-l asculte, dar acum mai degraba s-ar fi intalnit cu prietenii lui de la scoala, sa-si imagineze ce vor face peste iarna, decat sa-l asculte pe batranul spiridus.

Å¢inea insa prea mult la stra-bunicul lui, astfel ca, de indata ce-i auzi chemarea, alerga la el.



Ca intotdeauna, isi facu un culcus din perne pe jos si se cuibari acolo, asteptand cu nerabdare ca batranul sa-si inceapa povestea. Dar acesta nu zicea nimic. Statea in balansoarul de aceeasi varsta cu el si parea ca doarme. Pin stia insa ca nu doarme.



Aproape adormise el in culcusul de perne, cand stra-bunicul rupse tacerea:

- Erau alte vremuri cand am terminat eu scoala. Pentru unii era mai usor, pentru altii era mai greu a€¦ Tu ce-ti doresti sa faci acum, ca ai terminat cu scoala?

- Sa fiu trimis in lumea oamenilor, striga imediat Pin. Ce poate fi mai frumos! Nu-ti dai seama? Cate aventuri a€¦ !

- Nu o sa fie deloc usor daca te trimit acolo, jos, printre oameni, stii?

- De ce sa nu fie usor? Nu am altceva de facut decat sa ma plimb de colo-colo si sa-i gasesc pe toti oamenii care au aura de bunatate. Nimic mai simplu! Si intre timp voi putea vedea toate minunatiile din lumea lor despre care am auzit atatea.

- Of! Ce tanar si naiv esti, ofta batranul. Chiar crezi ca este usor sa-i gasesti pe oamenii cu aura? Pe vremea mea, da, era usor. Ii intalneai la tot pasul. Dar acum a€¦ o sa vezi. Oamenii nu mai cred in sarbatori, nu mai cred ca exista Mos Craciun, pitici si spiridusi. Ca urmare, s-au inrait. Si numai oamenii cu adevarat buni, nedusmanosi, cu gaduri frumoase si privirea limpede, care se pot bucura cu inima usoara de venirea unei sarbatori, au aceasta aura. O sa ti se para tot timpul ca vezi aura care trebuie, o sa te repezi fericit catre acel om si ajuns aproape o sa descoperi ca este vorba doar de |un gand bun de Craciun|, atata tot. Va trebui sa fi foarte atent sa nu te pacalesti.

- Nu te cred! Nu poate fi adevarat! sari Pin de pe pernele lui. Daca ar fi asa cum spui, piticii n-ar avea atat de mult de lucru cu pregatitul cadourilor!

- Nici nu mai au, mormai stra-bunicul. Piticii s-ar descurca singuri cu darurile. Si doar pentru ca noi tinem foarte mult la traditii si nu ne dam in laturi de la nimic ca sa le pastram, continuam sa trimitem spiridusii tineri sa-i ajute pe pitici.



Pin cazu pe ganduri. |Sa fie adevarat ce auzise de la stra-bunicul? Pana acum, nimic din ce-i spusese de-a lungul anilor nu se dovedise a fi gresit. Dar poate ca acum se insela. Nu se putea ca toti colegii lui , ca de altfel si el, sa viseze la minunatia calatoriilor in lumea oamenilor si acestea sa se dovedeasca a fi taman pe dos! Pur si simplu nu se putea! De data asta stra-bunicul greseste.| concluziona Pin.



Stra-bunicul parea ca a adormit din nou, asa ca Pin se ridica incetisor si iesi tiptil din incapere.

Se mai invarti o vreme fara rost prin casa, dupa care hotari sa se duca la Nuc, cel mai bun prieten si coleg al lui. Trebuia sa-i povesteasca cele auzite de la stra-bunic, caci altfel simtea ca nu-si gaseste linistea.



Afara era ger si vantul batea cu putere, dar Pin parca nici nu simtea. Ii placea mult sa mearga pe afara, indiferent de vreme, si ii placea sa mearga, nu sa zboare. In zbor, in doua minute ar fi ajuns la Nuc acasa, dar asa, se putea plimba aproape o jumatate de ora.

Cand batu la geamul lui Nuc, avea nasul inghetat si rosu, la fel ca si obrajii, dar radia de voie buna. Aproape ca uitase vorbele stra-bunicului si vorbi cu Nuc de cu totul alte lucruri. Se intrebau amandoi cum va fi a doua zi, la intrunirea atat de asteptata. Stiau ca la aceasta intrunire, dinaintea Craciunului, se adunau spiridusii din intreaga lume, mai putin cei care inca mergeau la scoala. La aceasta mare intrunire, aveau sa fie anuntati cei mai buni o suta de spiridusi proaspat absolventi. Nimeni nu stia dinainte care vor fi acestia, pentru ca erau scoli de spiridusi in toata lumea si chiar daca cei doi erau cei mai buni la scoala lor, puteau fi alti o suta mai buni decat ei la alte scoli. In plus, la intrarea in sala de intrunire, fiecare absolvent trecea printr-o incapere in care cel mai batran spiridus din lume le punea cate o intrebare. La aceasta intrbare nu existau raspunsuri gresite. Toate raspunsurile erau bune. Doar ca fiecare raspuns primea un punctaj mai mare sau mai mic, care putea fi decisiv pentru plasarea in primii o suta. Se spunea ca nu conteaza numai ce spui, ci atitudinea pe care o ai in fata intrebarii si privirea pe care o ai si cel mai mic gest pe care il faci.

Atat Pin, cat si Nuc sperau sa fie printre primii o suta. Asta insemna intrarea in Camera Elitelor, formata din spiridusii care primeau intotdeauna misiuni printre oameni. De ce era asa de important sa aiba o astfel de menire? Pentru ca acesta este rolul spiridusilor de veacuri. Sa vegheze asupra oamenilor. Si chiar daca sunt foarte putini spiridusii care coboara printre oameni, toti ceilalti, care indeplinesc diverse sarcini in lumea lor, fara sa vada niciodata un om, nu fac altceva decat sa ajute ca acei putini spiridusi ce ajung printre oameni sa-i poata veghea mai bine si sa le poata fi de folos.



In ceea ce privea dorinta lor cea mai arzatoare, cei doi prieteni se diferentiau un pic. Pin isi dorea cel mai tare sa fie trimis intre oameni acum, pentru acest Craciun, chiar daca nu ar fi fost printre primii o suta. Stia ca daca nu va fi printre acesti o suta, dar daca va fi totusi trimis pe pamant cu o insarcinare cat de mica, mai avea o sansa sa ajunga in Camera Elitelor. Sigur ca asta insemna o noua scoala, noi testari si o noua intrebare din partea celui mai batran spiridus, dar va vedea lumea oamenilor curand. Nuc, in shimb, isi dorea cel mai tare sa fie intre cei o suta cei mai buni, desi stia ca era probabil sa treaca multa vreme, poate chiar ani, pana la prima misiune printre oameni. Dar prefera sa stie ca va face ceva direct pentru ei, decat sa le vada lumea poate doar o data, Craciunul acesta, si apoi sa nu mai aiba dreptul sa coboare printre ei.

Ajunsera la concluzia ca a doua zi urmeaza sa fie cea mai importanta zi din viata lor.



De-abia pe drumul de intoarcere spre casa, in intunericul care deja se lasase, isi dadu seama Pin ca nu i-a spus nimic prietenului sau despre discutia cu stra-bunicul.



|O sa-i spun maine dimineata, in drum spre intrunire| isi spuse Pin, luandu-si zborul, pentru ca era deja tarziu si nu vroia sa-si necajeasca parintii.



***

O zi insorita, splendida, batea la fereastra lui Pin, care insa era teribil de somnoros. Adormise cu greu, abia spre dimineata, asa ca acum ar fi vrut sa ramana in pat sa mai doarma. Dar de data asta, mama nu-l lasa in pace, asa cum facea in alte dati cand era somnoros, ci tot tragea de el.

Deodata, Pin isi dadu seama ca e ziua intrunirii si sari ingrozit din pat. Avea sa fie un dezastru!

- Sunt obosit! Sunt somnoros! N-o sa ma pot concentra si o sa iau punctaj mic la intrebare! Of! Ce prost sunt! De ce n-am putut adormi mai repede aseara!

Mama il privea amuzata din prag.

- De ce zambesti? Se ratoi Pin la ea.

Afla raspunsul jos, la masa, cand stra-bunicul povesti ca exact aceleasi cuvinte le spusese si mama lui in ziua primei ei intruniri. Pai atunci, cum sa nu se amuze?



Drumul spre sala de intrunire nu trecea pe langa casa lui Nuc, asa ca la un moment dat, Pin isi parasi parintii, bunicii si stra-bunicul si se duse sa-si ia prietenul. Nuc parea la fel de nedormit, cu cearcane, cu ochii rosii. Parintii lui Nuc plecasera deja, asa ca Pin profita ca erau doar ei doi si ii povesti ce aflase de la stra-bunic cu o zi inainte. Si pe masura ce ii povestea, Pin isi dadu seama ca, daca stra-bunicul avea dreptate, atunci intrarea in Camera Elitelor devenea si mai importanta, pentru ca atunci i-ar putea ajuta pe oameni sa devina din nou buni. Nici nu termina bine de povestit ca Nuc ii spuse:

- Acum intelegi de ce este asa de important sa ajungem intre cei mai buni o suta de spiridusi din anul nostru?

Da, acum Pin intelegea. Se uita plin de admiratie la Nuc, care intelesese acest lucru cu mult inaintea lui.



Ajunsera la sala de intruniri. Nuc urma sa intre primul pentru marea intrebare, caci ordinea era alfabetica.

Pin era asa de emotionat, incat i se parea ca nu mai vede bine, ca nu mai recunoaste spiridusii din jur.

Dupa ce Nuc disparu in incaperea destinata marii intrebari, trecu o ora si un sfert pana ii veni si lui randul.

maria
29-October-2010, 09:33 AM
Poveste de iarna a€“ partea a II-a
Incaperea in care intra era micuta, iar intr-un colt al ei, pe un balansoar, parand ca doarme, sedea un batran spiridus. Semana asa de mult cu stra-bunicul lui, incat Pin se relaxa ca prin minune. Cauta din priviri pernele pe care-si facea de obicei culcus, dar negasind nimic se aseza pur si simplu pe podea, cu piciorele incrucisate, chiar in fata batranului. Obisnuit cu indelungile taceri ale stra-bunicului sau, Pin nu fu nici surprins si nu deveni nici nerabdator in fata nemiscarii spiridusului din fata lui. Incepu sa-i analizeze mainile, cuminti asezate in poala, apoi trasaturile fetei. Daca nu ar fi fost asa de batran, Pin ar fi jurat ca este stra-bunicul lui. Aceeasi gura blanda, cu colturile ridicate parca intr-un zambet, acelasi nas proportionat, cu varful un pic in vant, obraznic, aceleasi sprancene frumos curbate deasupra ochilor si acelasi ten straveziu, numai ca mult mai ridat.

|Ar mai trebui sa deschida ochii, ca sa-mi dau seama daca asemanarea este completa| isi spuse Pin.

Dorinta i se implini si batranul deschise ochii brusc. |Aceeasi privire limpede, senina si verde ca a stra-bunicului! Si ca a mea!| gandi Pin.

Batranul il strapunse cu privirea, incercand parca sa citeasca in strafundurile mintii lui. Apoi, mai intai ochii, urmati de gura si intreaga fata, parca i se largira intr-un zambet.

Pin se cutremura usor. Avusese impresia, pentru cateva secunde, ca batranul din fata lui ii citise pana si cel mai ascuns dintre ganduri. |Sa fie oare posibil?| se intreba el.

In sfarsit, batranul spiridus rupse tacerea:

- Esti liber sa pleci! si ii arata o alta usa decat cea pe care intrase. Si sa stii ca este posibil, Pin. Totul este posibil. Depinde numai de tine.

Si inchise ochii.

Pin se ridica inmarmurit. Unde era intrebarea de care atata se temuse? Si ce punctaj putea sa ia cand nu scosese nici macar o vorba? Dar daca e asa cum spusese batranul spiridus si ii citise si cel mai mic si ascuns gand, atunci stia totul despre el si il putea evalua corect.


Tot ceea ce ii ramanea de facut era sa spere ca zambetul ce-i luminase fata era un semn bun si ca facuse impresie buna.

Iesind din incaperea marii intrebari, Pin se trezi direct in Sala Intrunirilor. Aceasta era un soi de amfiteatru, ale carei margini ii era imposibil sa le zareasca. Vazu foarte repede ca amfiteatrul era impartit in fasii mai subtiri sau mai groase, tot in ordine alfabetica. Fasia literei P, unde trebuia el sa se duca, era dintre cele mai groase. In schimb cea a literei F, unde trebuia sa se gaseasca mama lui, Fia, era subtire de tot, asa ca se uita in acea parte, sperand ca va reusi sa o zareasca. La un moment dat i se paru ca vede fluturarea unei esarfe portocalii, ca aceea care mamei lui ii placea foarte mult, dar totul a durat doar o clipa si nu fu sigur ca n-a fost decat rodul imaginatiei lui.

El se gasea chiar in mijlocul amfiteatrului, in locul acela rotund de unde porneau fasiile cu fiecare litera. Observa ca spiridusii tineri, de-o seama cu el, stateau in primele randuri, iar pe randurile din spate urmau spiridusii mai in varsta. Cu cat erai mai batran, cu atat stateai mai in spate.

Pin se repezi mai intai spre fasia literei N, cautandu-l din ochi pe prietenul lui, Nuc. Il gasi repede, chiar in primul rand al literei lui.

- A fost totul in regula? il intreba Pin apropiindu-se.

- Cum nu se poate mai bine! ii zambi Nuc. Dar la tine? De ce a durat atata?

A trecut aproape jumatate de ora intre cel dinaintea ta si tine. Iar ceilalti, daca stateau cinci minute. Te-a intrebat mai multe lucruri?

- Nu m-a intrebat nimic, spuse Pin in gura mare. Dar dandu-si seama ca atrasese privirile catorva spiridusi din preajma, adauga ferm: Nimic important!

Apoi, cand i se paru ca nimeni nu-i mai da atentie, se apleca spre Nuc si ii sopti:

- Nu mi-a pus nici o intrebare. L-am privit o vreme cum sta in balansoar cu ochii inchisi, apoi a deschis ochii si ne-am privit unul pe altul. Apoi mi-a spus ca pot sa plec. Iti povestesc totul amanuntit mai incolo.

Si se indrepta in fuga catre litera lui. Isi gasi repede locul, tot in primul rand, in fata unui pupitru pe al carui ecran clipea numele lui. Cand se uita spre Nuc, il vazu urmarindu-l inca uimit cu privirea. Asta nu putea sa insemne decat ca Nuc avusese parte de o intrebare.

Vazu si Pin ca alti spiridusi ieseau pe rand, la intervale scurte, din aceeasi incapere din care iesise si el. Unii pareau multumiti, mandri chiar, altii abatuti, altii nepasatori.

Ultimul care iesi din incaperea marii intrebari o facu in fuga, cu ochii siroind de lacrimi, strigand ceva de neinteles si care aproape se impiedica de prima treapta a literei U. Avea sa afle mai tarziu ca il cheama Ulm, ca si pe el batranul spiridus il primise nemiscat in balansoar si cu ochii inchisi. Numai ca Ulm nu avea nici un strabunic cu aceleasi apucaturi ca batranul spiridus si primul lucru la care s-a gandit a fost ca batranul a patit ceva. A incercat sa mearga inapoi, de unde venise, sa ceara ajutor, dar usa era inchisa. S-a repezit apoi la batran sa vada daca mai rasufla, incercand sa-l mangaie, sa-i insufle viata de la el. In cele din urma, a zarit usa de iesire si asa a aparut in amfiteatru strigand dupa ajutor.

Dar in afara de Pin, altcineva nu il vazuse si nimeni nu il auzea , caci in amfiteatru era o harmalaie de nedescris.

Ulm s-a linistit de-abia cand a dat peste locul lui din primul rand al literei U, pe pupitru palpaind mare numele lui, sub care se gasea mesajul:


BĂTRÂNUL SPIRIDUS NU A PĂŢIT NIMIC, IAR TESTUL TĂU S-A SFÂRSIT


***


Lumina incepu sa scada in amfiteatru si tacerea se asternu odata cu intunericul. Pe toate monitoarele palpaia acelasi mesaj:


CONECTAÅ¢I-VÄ‚ CÄ‚STILE. MAREA INTRUNIRE INCEPE


Pin, la fel ca majoritatea tinerilor spiridusi, se grabi sa-si puna castile pe urechi, ca nu cumva sa piarda ceva din aceasta prima intrunire.

Usa prin care venise se deschise din nou si in amfiteatru intra cel mai batran spiridus din lume. Se misca surprinzator de usor pentru varsta lui. Daca nu ar fi vazut cat de ridat este, Pin n-ar fi crezut ca este chiar atat de batran. Si iar i se paru ca seamana cu stra-bunicul. Il vazu cum se aseaza intr-un balansoar din centru, pe care nici nu-l vazuse pana atunci si apoi, in casti se revarsa vocea calda, cu inflexiuni ghiduse, a a€¦ strabunicului.

Pin isi scutura cu putere capul. |Nu se poate asa ceva!| Incerca sa faca abstractie de cat de familiara i se parea vocea si sa asculte ce spune.

- Pentru cei ce inca nu ma cunosc, numele meu este Lan si se spune ca sunt cel mai batran spiridus din lume. Cum am reusit asta, zau daca sunt in stare sa va spun!

Se auzira cateva rasete.

- Nu voi tine nici un discurs, pentru ca stiu ca acum nu-si are rostul, ci voi face doar anunturile pe care le fac an de an. Cei 100 de spiridusi care urmeaza sa intre in Camera Elitelor se gasesc acum in primul rand al amfiteatrului.

Murmure lungi intrerupsera firul discursului. Cei aflati in primul rand se felicitau pe muteste, din priviri razatoare. Pin se bucura in tacere pentru el, pentru Nuc, dar si pentru spiridusul pe care-l vazuse iesind cu ochii in lacrimi din camera marii intrebari.

- La fel ca in alti ani, tin sa-i felicit in mod special pe primii trei din acesti 100. Primul dintre ei, adica cel mai bun dintre cei buni, care a dovedit ca este gata sa dea o mana de ajutor oricui si in orice imprejurare, oricat de irealizabila ar parea aceasta, este Ulm, de la Scoala Apusul Indepartat.

O lumina aurie se abatu asupra spiridusului ultim intrat in sala intrunirii, care avea din nou ochii in lacrimi si abia se putea tine pe picioare.

- Al doilea, care nutreste niste sentimente de dragoste netarmurita pentru toata lumea si care a dovedit ca, pe oricine ar intalni, mai intai il aseamana cu un membru al familiei, iar apoi este gata de orice pentru el, este Pin, de la Scoala de Rasarit, de care personal sunt foarte mandru, pentru ca imi aminteste de vremurile cand eram ca el nu doar ca varsta, ci si ca fel de a fi.

Pin, rosu pana in varful urechilor, statea in picioare in mijlocul unei lumini argintii si putea sa vada ca imaginea lui de aproape se gasea pe monitoarele tuturor celor din preajma.

- Cel de-al treilea, pentru care prietenia este cel mai valoros lucru din lumea asta si in numele careia este gata de cele mai nebunesti actiuni, este Nuc, tot de la Scoala de Rasarit.

Nuc se ridica drept si mandru, inconjurat de o lumina aramie, iar privirile il cautara pe Pin, caruia ii zambi fericit.

Totul depasea orice asteptari. Nu numai ca amandoi se aflau in Camera Elitelor, dar mai erau si printre primii trei. Cu siguranta vor cobori pe Pamant inca din acest Craciun.

- Felicitari li se cuvin insa si celorlalti nouzecisisapte spiridusi care au reusit anul acesta sa intre in Camera Elitelor, ca si tuturor absolventilor din intreaga lume. Stiti cu totii ca, chiar daca nu va veti intalni cu oameni, rolul vostru poate fi foarte insemnat. Depinde numai de voi. Si o ultima rugaminte inainte de a termina. Puteti povesti totul despre aceasta zi colegilor, prietenilor, familiei, oricarui spiridus mai mare decat voi. Dar niciodata sa nu povestiti unui spiridus care nu a terminat inca scoala, oricat de bun prieten v-ar fi. Acestea fiind spuse, rog pe fiecare sa urmeze instructiunile de pe propriul monitor.

|TASTEAZÄ‚: CAMERÄ‚ ELITELOR|

Pin scrise repede. Ecranul se inegri cateva secunde, apoi ii ceru numele. Il scrise si pe acesta.

|LIPESTE-Å¢I NASUL DE ECRAN PENTRU IDENTIFICARE|

Pin izbucni in ras. Se uita in jur si pe toti cei apropiati ii vazu scriind de zor. |Or fi avand nume mai lungi!| isi spuse Pin si ridica din umeri.

Apoi isi lipi nasul de ecran. Aproape instantaneu simti cum scaunul incepe sa-i coboare, ca un lift, deodata cu monitorul de care avea nasul lipit. Se desprinse de el si vazu noul afisaj:

|IN DRUM SPRE CAMERA ELITELOR|

Rasufla usurat. |Sunt pe drumul cel bun| gandi. Scaunul isi inceta coborarea si incepu sa alunece in fata. Pin nu putea deslusi nimic in intunericul care il inconjura, dar banui ca inainta pe un soi de culoar sau un tunel. In scurta vreme, scaunul se opri din nou si porni sa urce. Treptat, Pin fu invadat de lumina si se trezi intr-un nou amfiteatru, mult mai mic si in care nu mai aparea impartirea in ordine alfabetica.

Amfiteatrul era plin de spiridusi mai tineri sau mai batrani, dar nici unul de o varsta cu el. Nu-si facu insa griji, pentru ca observa ca este inconjurat de multe locuri goale.

Imediat, in dreapta lui , aparu un nou pupitru. Era Ulm, cel mai bun spiridus din generatia lui. Pin ii zambi si ii intinse mana. Cu fata luminata toata, Ulm i-o stranse:

- Sunt Ulm si vin din Apus. Dar asta stii deja. Nici nu-ti imaginezi cat de emotionat sunt. N-am crezut vreodata ca voi ajunge in Camera Elitelor si inca drept cel mai bun spiridus. La mine la scoala, hai, mai treaca-mearga, dar din toata lumea?

- La cum esti gata sa sari in ajutorul oricui, n-ai de ce sa te miri ca esti cel mai bun. O meriti!

Un huruit se auzi in stanga lui Pin si acolo aparu Nuc.

- El este Nuc, cel mai bun prieten si coleg al meu, se adresa Pin lui Ulm. Ar fi frumos sa fim toti trei prieteni a€¦! si ii privi intrebator pe amandoi.

- Sigur ca da! exclama Nuc.

Ulm nu trebuia sa mai spuna nimic. Radia atata fericire, incat nimeni nu se indoia ca ar fi primul care s-ar arunca in asa o prietenie.

Incet, incet, locurile din jurul lor se umplura.

Apoi, in mijlocul amfiteatrului aparu cel mai batran spiridus, in acelasi balansoar. Isi drese un pic vocea, semn pentru toti ca trebuie sa inceteze cu discutiile si cu o incruntatura, incepu:

- Situatia nu este deloc frumoasa, asa cum majoritatea stiti deja. Iar voi, cei tineri a€“ si zicand acestea, ii invalui cu o privire calda pe toti cei din jurul lui Pin a€“ aflati acum. Oamenii, pamantenii, cei pentru care existam noi pe lume, nu mai sunt cum erau odata. Nu mai cred in existenta noastra, a spiridusilor, ori a zanelor sau a piticilor. Iar toti oamenii care au pierdut credinta in existenta unor fiinte ca noi, au devenit mai rai, mai intoleranti, au din ce in ce mai putine clipe de bucurie. Si acest lucru ar fi trebuit sa-l impiedicam noi. Dar iata ca de ani buni de zile ne luptam sa oprim inrairea oamenilor fara sa reusim nimic. Pentru ca oamenii sunt muritori, nu traiesc o vesnicie, ca noi. Si de multe ori am imbunat oameni care peste putin timp s-au dus si cu ei si convingerile lor. Pentru anul acesta, ne-am gandit la cateva lucruri, poate reusim sa schimbam ceva. In primul rand, incercarile noastre de imbunare se vor indrepta cu precadere spre copii. Pentru ca ei vor putea vreme mai indelungata sa transmita si celor din jur adevarata bunatate. In al doilea rand, spiridusii nu vor mai actiona solitari. In acest an vom forma grupuri de trei spiridusi, care vor avea aceeasi sarcina de dus la indeplinire, impreuna. Si in al treilea rand, toti cei o suta de spiridusi intrati acum in Camera Elitelor vor cobori acest Craciun pe Pamant. Grupurile de spiridusi vor fi formate dintr-un spiridus cu experienta indelungata, unul cu experienta medie si unul fara experienta. Exista o singura exceptie de la aceasta regula. Ulm, Pin si Nuc vor forma ei trei o echipa. Este un experiment in care dam frau liber imaginatiei lor.

Murmure puternice strabatura sala.

- Acum pe ecrane puteti vedea componenta grupului din care fiecare face parte, iar in sertarul pupitrului gasiti toate instructiunile de care aveti nevoie. Va multumim si sa ne revedem cu bine dupa Craciun.

Pe ecranul lui Pin palpaira de cateva ori cele trei nume, apoi disparura si in locul lor aparu mesajul:

|DACÄ‚ VREI SÄ‚ PLECI APASÄ‚ PE BUTONUL ORANGE. NU UITA PLICUL DIN SERTAR|

Pin deschise sertarul si scoase plicul. Parea extrem de subtire. |Ce instructiuni am primit oare intr-un plic care pare gol?| se intreba el. Inauntru gasi o foaie pe care se gaseau doua randuri:

|Maine, la ora 8.00, impreuna cu cei doi prieteni ai tai, esti asteptat la Scoala din Rasarit, in biroul directorului|

Il amuza ideea ca batranul spiridus, care scrisese probabil aceste randuri, era convins ca Ulm ii era deja prieten. Se intoarse catre acesta si il vazu cu ochii pironiti in scrisoarea lui, cu o expresie de ingrijorare pe chip.

- Tu unde o sa stai la noapte? il intreba Pin. Banuiesc ca n-are rost sa pleci in Apus, ca sa te intorci maine dimineata. Cred ca faci cateva ore pana acolo, chiar si in zbor.

- Asa este. Am plecat azi dimineata la 4, ca sa ajungem la 8 aici. Desi puteam intarzia fara grija, ca oricum am intrat ultimul in amfiteatru. Nu stiu insa ce voi face acum. Trebuie sa vorbesc cu ai mei.

- Ai putea sa dormi la mine, spuse Pin. Ai mei s-ar bucura cu siguranta. De mine, nici nu mai vorbesc. Si poate il lasa si pe Nuc sa doarma la mine, zise el intorcandu-se spre Nuc.

- Ar fi grozav! strigara Nuc si Ulm intr-un glas.

maria
29-October-2010, 09:38 AM
Poveste de iarna a€“ partea a III-a
Atunci ne vedem afara, spuse Pin apasand pe butonul orange.

In scurta verme, scaunul il lasa intr-o incapere pe a carei usa ajunse exact in fata cadirii. Ii vazu pe parintii lui Nuc, dar ai lui nu erau nicaieri. Nedumerit, se indrepta spre acestia.

- Ai tai au luat-o inainte sa pregateasca putin sosirea ta si a lui Nuc. Suntem invitati la voi.

- Atunci o sa-l lasati pe Nuc sa doarma la mine peste noapte, nu-i asa?

- Sigur ca da!

Atunci aparu si Nuc langa ei. Pin ridica palma stanga in sus, in semn de succes si Nuc pricepu ca nu va trebui sa duca munca de lamurire pentru noaptea aceasta.

Ceva mai incolo, Ulm explica ceva, dand din maini, parintilor lui, probabil, desi pareau cam batrani. Apoi se apropie de Pin.

- Parintii nu m-au asteptat, caci au primit sarcini noi. In schimb iata-i pe bunici. Le-am explicat situatia si ei sunt de acord sa ma lase aici, daca si ai tai sunt de acord. O sa vina unul dintre ei maine dupa-masa, sa ma ia, daca va fi nevoie.

- Atunci, totul este aranjat. Ramai la mine peste noapte.

Si salutandu-i pe bunicii lui Ulm, il lua pe acesta de brat si porni spre casa, urmat de Nuc si de parintii lui.

Sporovai tot drumul, povestind despre scoala lor, despre director, cerand tot timpul confirmari si intariri din partea lui Nuc. Simtea ca nu-si mai incape in piele de bucurie. Toate dorintele i se implinisera si pe deasupra, avea si un nou prieten. Numai gandul ca strabunicul avusese dreptate si ca acum, coborarea printre oameni nu mai era ce a fost odata, ii umbrea un pic bucuria.

* * *

Nu le lua mult sa ajunga acasa si cu toate acestea, Pin fu surprins de schimbarile aparute. Intreaga casa parea sa straluceasca, gradina din fata era impodobita cu o multime de fluturi colorati, licurici puzderie erau imprastiati in copaci si pe streasina casei.

De cum trecura pragul, cei trei prieteni fura intampinati cu urale. Parintii lui Pin adunasera cativa prieteni buni ai familiei sa-l intampine si atmosfera era incantatoare.

Sarbatorira intreaga seara.

Pin insa isi dorea tare mult sa ramana cateva clipe doar cu bunicul, sa-i povesteasca doar lui cum fusese in sala marii intrebari.

La un moment dat, observa ca bunicul nu mai era printre cei care sarbatoreau si Pin se repezi catre camera acestuia. Dar nu era nimeni acolo. Se duse grabnic in biblioteca, fiind convins ca il va gasi acolo. Dar biblioteca era goala.

Catranit, Pin se indrepta catre camera lui. Nu mica-i fu mirarea cand in mijlocul camerei lui il gasi pe bunic. Statea sprijinit de marginea patului, cu ochii inchisi, ca de obicei. Pin se aseza pe pat, cu mainile sub cap si privirile-n tavan. Linistea ii facea bine.

- Ei? intreba bunicul in cele din urma.

- Cel mai batran spiridus e bunicul tau?

- Nuuuu! Bunicul meu e mult mai tanar. Este bunicul bunicului meu!

- Aha! De-aia semana asa de mult cu tine! Atunci stii cum a fost! Aceeasi liniste, aceeasi intelegere. Eu n-am spus o vorba. Dar el a stiut tot ce gandesc. Si ce simt. Si ce cred. Si mai ales, ce-mi doresc.

Tacerea ii invalui din nou. Nu mai aveau nevoie de cuvinte.

Curand, Pin se auzi strigat de Nuc. Probabil ii simtea lipsa. Ii zambi bunicului inainte de a iesi din incapere si, desi bunicul avea ochii inchisi, Pin stia ca ii simte zambetul.

* * *

Soarele abia rasarise cand Pin deschise ochii. Nerabdarea ii rapise somnul. Se uita pe salteaua de alaturi, unde dormeau Ulm si Nuc. Nuc respira linistit, semn ca dormea adanc. Ulm in schimb, cu ochii larg deschisi, zambitor, parea a fi plecat intr-o calatorie imaginara doar de el stiuta.

Pin se ridica fara zgomot. Cu toate acestea, Ulm il simti si se ridica la randul lui. Iesira amandoi din incapere si coborara la bucatarie. Casa intreaga era invaluita in liniste.

Cu cate o ceasca de cacao cu lapte in fata, cei doi pornira a-si imagina cum va fi printre oameni. Se intrebau cum de au ajuns oamenii sa nu mai fie buni, se intrebau daca le va fi chiar asa de greu sa ii gaseasca pe cei buni. Si hotarara ca cel mai frumos ar fi sa reuseasca sa-i imbuneze pe oameni, sa ii faca sa creada din nou in spiridusi, zane si Mos Craciun.

Curand aparu si Nuc. Senin si zambitor, parea cel mai sigur de reusita lor.

Cand toti ai casei se trezira, cei trei prieteni erau deja gata de plecare.

Bunicul isi lua ramas bun de la ei de parca urma sa nu-i mai vada multa vreme. Pin intelese ca de la director vor pleca direct printre oameni, fara sa mai treaca pe acasa.

Ajunsi la scoala, pe Nuc si pe Pin ii apuca nostalgia. Trecuse vremea in care veneau acolo sa invete si sa se joace. Acum erau spiridusi in toata firea si aveau o mare misiune de indeplinit.

Directorul ii astepta in birou. Nu era singur. Cel mai batran dintre spiridusi era cu el.

- N-o sa stam mult de vorba, dragilor, spuse directorul. Vom stabili doar cateva amanunte despre calatoria voastra printre oameni. Ma ascultati cu atentie?

- Da! raspunsera cei trei in cor.

- Veti cauta numai copii. Care cred sau nu in Mos Craciun. Cu cei care cred, lucrurile sunt simple. Trebuie doar sa ne transmiteti unde se gaseste si ce isi doreste copilul de la Mos Craciun.

- Daa€™ cum vom transmite? intreba Pin curios.

Batranul spiridus ii arunca o privire si brusc, Pin intelese.

- Explica-le si prietenilor tai! ii spuse cel mai batran dintre spiridusi.

Nuc si Ulm ii priveau nedumeriti. Ce sa le explice? Ce intelesese Pin si ei nu?

- Cel mai batran spiridus este bunicul bunicului meu. Intre noi exista o legatura de familie speciala, astfel ca stim oricand ce gandeste celalalt. Atunci cand vom gasi un copil bun, este de-ajuns sa ma gandesc la bunicul bunicului meu, ca el sa stie care-i copilul si ce dar trebuie pregatit.

- Ahaaaaa! se minuna Ulm.

- Buuun! relua directorul. Sa revenim la partea cea mai grea a misiunii voastre. La copiii care nu mai cred in Mos Craciun. Aici o sa lasam frau liber imaginatiei voastre. Va lasam sa faceti cum credeti voi ca este mai bine. Insa orice problema veti intampina, oricand ii puteti cere sfatul celui mai batran spiridus. Aveti neclaritati?

- Cum ajungem printre oameni? intreba Ulm. Putem zbura noi?

- Puteti zbura, insa voua, cu aripile mici, o sa va ia mult timp. Ca sa ajungeti mai repede, avem puii de dragon.

- Pui? se mira Pin.

- Da! Puii de dragon au o caracteristica speciala. La fel ca si voi, pot deveni invizibili oricand dorec. Dupa ce cresc, nu-i mai putem folosi, pentru ca isi pierd capacitatea aceasta. Asa ca ei va vor duce printre oameni fara sa fiti vazuti.

- Si de unde luam puii de dragon? intreba si Nuc.

- Va asteapta trei in curtea scolii

Fara sa mai stea pe ganduri, cei trei prieteni iesira din biroul directorului si se indreptara spre curtea scolii.

Trei pui de dragon, imensi fata de cat erau spiridusii, ii asteptau fornaind. Marea aventura incepea.

Urcara in spatele dragonilor si, cu o ultima privire spre director si cel mai batran spiridus, Pin, Nuc si Ulm se facura invizibili.

Pin nici nu apuca sa se aseze mai bine in spatele puiului de dragon, ca o pala de vant fu cat pe-aci sa-l rastoarne. Dadu sa se agate de coama lui cand acesta paru sa stea brusc pe loc. Totusi, puiul de dragon nu se oprise, ci doar incetinise foarte mult. Se aflau deja deasupra unui orasel si puiul de dragon cauta un loc unde sa coboare. Zari parcarea unui magazin si cum la acea ora erau putine masini, aveau loc toti trei sa coboare. Scoase un suierat asemanator cu cel al vantului si Pin ii simti in spatele lor si pe ceilalti doi pui de dragon.

Coborara cu totii.

Ulm vru sa le multumeasca puilor de dragon, dar acestia se facura nevazuti de indata ce coborara din spatele lor.

- Ei? De unde incepem? rosti Nuc intrebarea ce se afla pe buzele tuturor.

- Eu zic sa incepem prin a ne uita pe ferestrele caselor sa vedem unde sunt copii, propuse Pin.

Zis si facut. Pornira cu totii si se oprira la primul bloc. Zburara prin dreptul tuturor ferestrelor si vazura o multime de copii. Unul singur insa, mic de doar cateva luni, avea aura bunatatii.

Nuc scoase din buzunar un carnetel cameleon, care lua forma locului in care-l puneau si care daca-l tineai inchis, parea ca nu are nici o fila. Acestea apareau de-abia la deschidere. Chiar si atunci, se vedeau doar paginile scrise. Filele albe, ramaneau nevazute. Nuc nota ceva in carnetel.

Cu nasul lipit de fereastra rece, Pin se uita la fetita cu aura in jurul ei. Era mica, mititica, probabil abia gangurea.

Se intoarse catre prietenii lui. In locul in care fusese nasul lui caldut, se formase instantaneu o steluta de gheata. Ulm le-o arata zambitor.

- Aaaa! Ce frumos! exclama Pin. Hai sa mai facem. Si nici una, nici doua, porni sa-si lipeasca nasul din loc in loc de ferestre. Ceilalti doi il urmara razand.

Osteniti, dupa ce umplusera blocul cu stelute de gheata, poposira tustrei pe balustrada unui balcon. Acolo, cu picioarele atarnand in afara, redevenira seriosi.

- Ce ne facem? Sunt atat de multi copii lipsiti de aura!

- Si chiar si cei mititei! a€¦ sunt asa de inraiti a€¦ incat abia se mai zareste o umbra de aura deasupra lor! spuse Nuc posac.

- Acuma dorm cu totii, interveni Ulm. N-aven cum sa ne dam seama de ce au devenit rai si ce trebuie facut. Hai sa asteptam venirea diminetii.

- Asa e, il sustinu Pin. Propun sa ne adapostim intr-o camera de copil bun.

Zicand acestea, sari in balcon si disparu prin zidul blocului. Dormira toti trei intr-o perna imensa a unui fotoliu. Culcusul fu atat de bun, incat se trezira mult dupa rasaritul soarelui, cand femeia in casa veni sa scuture asternuturile.

Pin se uita cu tristete la femeia care bodoganea bosumflata, trebaluind prin incapere. Nu mai avea deloc aura. Probabil o pierduse de multa vreme.

- Noi haidem la copii, il trase Ulm de maneca. Acolo avem noi de lucru.

In curtea blocului, copiii erau deja la joaca. Pornisera cu totii un joc cu o minge. Aruncau mingea de la unul la altul si ispraveau prin a arunca mingea catre un spatiu aparat de unul dintre ei. Pareau a fi doua echipe, fiecare aparand cate un astfel de spatiu. Aflara ca se cheama poarta. Alergau cu totii de la o poarta la alta, batand mingea de pamant, aruncand-o de la unul la altul, uneori imbrancindu-se, alteori trecand unii de altii cu eschivari si alte siretlicuri. Parea frumos! Dintre toti copiii care jucau, doar doi aveau o aura puternica, nestirbita. Erau in aceeasi echipa si de fiecare data cand le iesea cate ceva bine la joc, bucuria lor era atat de sincera si frumoasa, incat aura devenea parca mai stralucitoare.

Cei trei spiridusi ii priveau incantati.

Mai erau insa si multi alti copii, a caror aura era pe sfarsite. Palpaiau cand si cand, probabil dupa gandurile pe care le aveau.

- Pe cei cu aura slabita trebuie sa-i ajutam in primul rand, sopti Ulm.

Intre timp, jocul se incinsese destul de tare. Echipa care pierdea, suparata tare, incepuse violentele. Imbrancelile nu mai erau simple imbranceli, ci devenisera adevarate lovituri.

La un moment dat, unul din copii, un dop de om cu carlionti negri raspanditi in claie pe cap, cu ochi mari, caprii, se pravali la pamant sagetat de o durere crunta la glezna. Un alt copil, la fel de carliontat, dar mai inaltut si cu ochi limpezi, albastri, ii pusese piedica, fara sa-i pese ca il loveste. Im chiar momentul loviturii, aura baiatului cu ochi albastri pali de tot. Vazand insa cum celalalt se zvarcoleste de durere, cei doi ochi albastri se oprira din fuga si se apropiara de cel cazut. Aura reinvie odata cu gandul bun: |Poate-am lovit prea tare!|

Pin se repezi si sufla praf de bunatate peste gandul acesta. |Sa-l ajut sa se ridice!| gandi surprins pustiul cu ochi albastri.

|Mai bine ca-i jos! E din echipa adversa!| sari dintr-un ungher al mintii un alt gand rau. Acesta insa disparu asa cum aparuse, pe nesimtite, dat la o parte de vantul marinimiei suflat de Nuc desupra lui. Ca sa nu ramana mai prejos, decat Pin si Nuc, Ulm arunca peste pustiul cu ochi albastri un pumn de stelute ale prieteniei.

Si aura izbucni stralucitoare atunci cand, cu priviri senine ca cerul, carliontii cu ochi albastri isi ajuta adversarul sa se ridice, il sprijini pana la marginea terenului si isi ceru iertare.

Toti ii priveau uimiti! De multa vreme nu mai vazusera asa un gest. Si, de data aceasta fara interventia spiridusilor, cu totii se simtira rusinati ca n-au sarit mai intai ei in ajutor.

Aurele stralucitoare deja iti luau ochii, cele slabe se intetira, iar aurele disparute pornira sa licareasca. Intreg terenul era de-acum scaldat de o lumina aparte, iar cei trei prieteni spiridusi erau in culmea fericirii.

Stiau ca ceea ce realizasera era numai o parte infima din tot ce aveau de facut. Stiau ca aurele de-abia aparute vor disparea odata cu gandurile bune. Dar incepusera frumos.

gabytza
29-October-2010, 08:21 PM
http://www.youtube.com/watch?v=VQUpPH5NPzQ

giumbusluc
29-October-2010, 10:24 PM
Fata cu pieze rele:

A fost odata ca niciodata ca daca nu ar fi fost nu s-ar fi povestit.

A fost odata un imparat. El avea doisprezece feciori. Cand se punea la masa, copiii stau imprejuru-i cununa deplina. El era totdauna cu voie-buna, fiindca vedea ca trebile ii merg struna.

Imparatii, vecinii lui, ravnea la traiul lui cel ticnit. Vezi ca si el era bun la inima, si nu se supara intru nimic pe popor, si nu asuprea pe vaduva, nici pe siriman.

Adeca, de! nimeni nu stia ce vierme il rodea la inima si pe dansul. Ar fi dorit, boieri d-voastra, sa aiba si o fata barim, la atatia feciori.

Si mai una, si mai alta, dete Dumnezeu in cele din urma de i se implini si aceasta pofta a inimei: nevasta lui, imparateasa, ramase grea si peste noua luni facu o fata, frumoasa, de seaman pe lume n-avea.

De unde se astepta acum imparatul ca sa fie pe deplin fericit, asi! unde? iaca se adeveri si la dansul, ca la toata lumea asta pacatoasa, povestea cantecului:

In lume nascut,
Nimeni n-a statut
A fi fericit
Cu desavarsit.
Incepu a-i tanji trebile imparatiei. Incepu adeca a da indarat. Ba cutare imparat il ameninta ca voieste sa se scoale cu razboi asupra lui, daca nu o face cutare lucru; ba, cutare imparat cere cutare lucru; ba, supusii lui vor sa faca razmirita; ba, vitele de pe mosiile lui a calcat hotarele altei imparatii si sunt luate de pripas; ba, ca moartea a dat in ele, si cate neajunsuri toate se tineau lant, de ajunsese bietul imparat in sapa de lemn.

Se silea bietul imparat, cu toti cei doisprezece fii ai sai, sa faca pace, sa fie intre oameni buna invoire, sa opreasca relele ce-l bantuiau, dar geaba, pagubele curgeau garla.

In cele mai de pe urma chema un cetitor de stele sa-i spuie ce e pricina de-i merg lucrurile anapoda si nu poate sa dea inainte.

Daca veni filosoful, ii puse la stele, si a doua zi ii zise sa bage de seama in trei zile d-a randul cum ii dorm copiii.

Trecand cele trei zile filosoful veni din nou.

Imparatul ii spuse ca baietii dormeau care cu mainile dasupra capului, care intr*o parte, care cu mainile pe piept, si care pe spate si cu mainile pe langa dansii, iar fata doarme pe branci, ori stransa facuta ghem, sau cu mainile intre genuchi.

- Aceasta este piaza reaoa a imparatiei tale, raspunse filosoful; de nu o vei departa din casa, nu se va alege nici praful de d-ta si de copiii dumitale.

Imparatul bagase si el de seama ca se cam adevereau zisele filosofului, ca de cand, adeca, dobandise fata, d-atunci si el da indarat. Dara nu stia ce sa faca, cum sa scape de prapad pe cei doisprezece copii.

Bietul imparat! Si acesta ii era copil. N-ar fi vrut, vezi, sa piara nici unul. In cele din urma se lasa dupa povata filosofilor. Ei ziceau ca mai bine este sa piara unul si sa scape doisprezece, decat toti sa ajunga ca vai de ei si de rasul lumii.

Se indoia imparatul, se indoia imparateasa sa faca o asa fapta, dara intetiti de toate relele ce-i napadea din toate partile, se induplecara la sfaturile celor mai aproape de dansii, si se hotarara in cele din urma sa faca o jertfa decat trisprezece.

Vorbi deci imparatul cu credinciosul sau cum sa faca. Sa zica adeca ca vrea sa mearga la vanat, sa ia si pe fata cu dansul, mai cu seara ca tot zicea ea ca-i place sa vaza cum merg oamenii la vanat, si sa o lase acolo in padure. Aceasta insa fara sa stie ea.

I se rupea rarunchii imparatului de mahnire pentru rapunerea fiicei sale, se mahni imparateasa pana in fundul sufletului ei cand ii aseza merinde in cos, sub care puse primeneli, si cateva giuvaiericale d-ale ei.

Cand fu caruta gata, puse cosul cu merinde, un urcior cu apa, si se urcara si ei, adeca fata si cu credincerul imparatului. Pornira si ajunsera intr-o padure mare. In urma lor acasa se bocea imparatul, imparateasa si fratii fetei, de-ti venea sa-ti iei lumea in cap.

Daca ajunsera in padure, stete caruta mai d-o parte la o poteca, luara cu dansii cosul si urciorul, si plecara prin padure dupa vanat. Stand la un colnic, fata se dete sa culeaga niste floricele, sa-si faca un manunchi; iara credincerul imparatului umbla razna prin padure dupa pasarele, si, incet, incet se departa o bucata buna, ajunse la caruta, se puse intr-insa si pe ici ti-e drumul.

Cand baga de seama fata imparatului, credincerul nu e. Dadu chiot, striga, tipa, dara nimeni nu-i raspuns. Ce sa faca ea? Iara daca vazu ca da inde seara, fata se urca intr-un copaci, se uita intr-o parte, se uita intr-alta, nu care cumva vede vro coliba ceva. Nu e. Se mai intoarse de se mai uita si in alte parti si zari, tocmai ce! intr-o departare licarind o lumina ca o steluta. Atunci se dete jos si cu cosul intr-o mana, iar cu urciorul de apa intr-alta, taras dupa dansa, merse drept la lumina ce zarise.

Aci daca ajunse, dete peste o coliba, in care ardea un opait in ciob. Batu la use si-i deschise. Acolo sedea o batrana cersetoare. Fata se ruga ca sa o adaposteasca si pe dansa. Saraca o priimi; dara ii spuse ca n-are ce sa-i dea de mancare fiindca tot avutul ei este o gaina, un catel si o pisica.

Fata scoase din cos si dete si batranei.

A doua zi cand se sculara, batrana incepu sa se vaiete ca i-a murit gaina pe cuib. Ea se plangea acum ca are sa moara de foame, deoarece cu ousorul ce lua de la gaina pe fiecare zi se hranea ea.

Biata fata de imparat ii dete o giuvaierica d-ale ei, ca sa-si cumpere o alta gaina cu care sa se hraneasca.

Baba cam cu maraiala, cam de voie, cam de nevoie, priimi darul fetei si tacu.

A doua noapte ii muri catelusul. Atunci ea zise:

- Fata mea, sa-ti iei ale trei fuioare si sa te duci din casa mea, ca de cand ai venit tu, pagubele se tin lant. Catelul asta nu l-as fi dat nu stiu pe ce, fiindca imi pazea coliba, si-l am de atatia mari de ani.

- Lasa, mamusoara, nu te supara, iti dau eu cu ce sa-ti cumperi altul, ba inca sa*ti mai si ramaie.

Si scoase de-i mai dete o giuvaierica.

A treia zi gasira si pisica moarta.

- Sa te duci, fetico, din casa mea, zise baba si indarat sa nu te mai intorci. Te vaz a fi fata de oameni, te vaz ca ai scule, dara lipsa de asa bogatii. Mai bine eu cu saracia mea si sa traiesc in ticna. De cand ai venit tu, belele mi-au taiat inima. Du-te, dragul mamei, si ia impreuna cu tine tot ce ai adus in casa mea si bun si rau.

Fata n-avu incotro, si cata sa plece din coliba babei. Inainte insa de-a pleca, se dezbraca de hainele sale cele bune si ceru de la baba niste zdrente d-ale ei. Baba ca sa scape de dansa, cauta pe dupa perne, pe sub pat, pe culme, si-i dete niste toale de puse pe dansa, numai sa se duca din casa ei.

Hainele ce le lasa fata, baba le scoase1 din casa si le dete in celarul ce avea langa coliba ei.

Si asa fata, imbracata in haine de cersetoare, pleca din casa babei si incepu a orbacai prin bungetul cela de padure, ca doar' d-o gasi vro poteca care sa o scoata la lume.

Si tot mergand asa, dete peste o stana de oi. Acolo nu gasi pe nimeni, caci stapanii erau trei tovarosi, carii se duceau catetrei cu oile. Aci daca ajunse, fata imparatului se puse de matura coliba, randui fiecare lucru la locsorul lui, facu focul si atarna caldarusa in cracane. Pana una, alta, mai spala vasele, precum si vedrele si hardaiele in care adunau ciobanii laptele. Apoi se ascunse.

Venind ciobanii si vazand toate astea, se mirara. Se uitara incoace si incolo, dara nu vazura pe nimeni. Atunci zisera:

- Cine ne-a facut ast bine, de va fi baiat, frate sa ne fie, iara de va fi fata, sora sa ne fie.

Fata imparatului atunci se arata. Ea se ruga sa o primeasca a locui cu dansii caci era o nenorocita si n-avea unde sa se adaposteasca, nici sa-si plece capul.

Ciobanii o primira si ii spusera ce are sa faca. Seara cand venira gasira iarasi toate gata, si de mancarica si hardaiele, in care faceau branza, curate, si toate bune la stana.

Insa unul din tovarosi se planse ca nu stie ce au oile de tanjesc de azi-dimineata; pasamite dase boala in ele, capitasera ori nu stiu ce li se intamplase.

A doua zi se planse altul ca a dat varsatul in oi, si nu stie cate vor scapa.

A treia altul veni cu nu stiu ce bruma de oi. El spuse ca voind a trece peste o punte, pe unde trecea in toate zilele cu oile, de asta data nu stie cum isi facu naluca o oaie si sari in rau, dupa dansa alta, dupa asta alta, pana ce se napustira oile si sarira mai toate in rau. Se sili bietul cioban sa le opreasca, dar asi! pe dracu sa-l opresti? cand intra spaima in oi, degiaba toata munca; abia scapase vro cateva oi, cu care veni acasa.

Se luara de ganduri bietii ciobani, cum de in cele trei zile de cand venise fata aia la stana lor sa dea ei peste o asa paguba. Ei vazura ca surata lor trebuie sa fie piaza rea, si ca a cazut ca o pacoste peste dansii. Atunci se vorbira ca sa o goneasca de la dansii, si ii zisera:

- Surata, cum ai venit, sa te duci de la noi unde mila Domnului te va povatui. Noi nu te mai putem tine. Tu ai intrat in coliba noastra cu saracia. Paguba ce am incercat in aceste trei zile de cand estu tu la noi, nici in zece ani nu o vom putea pune la loc.

Fata n-avu ce zice. Vazu si ea ca asa este. Se scula dara si cerandu-si iertaciune de raul ce le facuse fara voia ei, pleca intr-o doara, ia, asa peste camp unde o vor duce-o ochii. Si mergand ea cu inima plina de obida si cu lacramile siroaie, zari intr*o departare mare niste palaturi. Intinse pasul si se duse intr-acolo ca sa nu insereze pe drum. Acolo sedea o arapoaica bogata.

Se ruga de slugile palatului sa o priimeasca. Arapoaica, care o vazuse de sus cand intra pe poarta, porunci sa o aduca inaintea ei. Cum o vazu, o cunoscu, si puse de o imbaie frumos, o imbraca cu niste haine curate si o lua pe langa dansa.

Si asa, intr-o zi arapoaica o puse sa-i caute in cap, caci, zice-se ca arapii cat de curati sa fie, tot se gasesc condrantei in capul lor: pentru ca le e parul imbacsit, paslos si des, nevoie mare! Fata imparatului vazand in capul arapoaicei, ce nu mai vazuse de cand o facuse ma-sa, i se facu scarba si ii veni sa scuipe.

Se uita in dreapta, se uita in stanga, si nu-i dete de ochi decat scumpeturi, pe care ii fu mila sa scuipe. Sa se duca ceva mai incolo, nu putea, caci arapoaica adormise cu capul in poala ei. Se apuca si ea de scuipa in latele arapoaicei.

Arapoaica, ca dracu, simti si o data se scula. Ea se uita cu mila la fata, si ii zise:

- Sa nu te stiu cine esti, ai vedea tu ce ai pati din mana mea. Dara asa, te iert. Sa te gatesti ca mergem la un loc. Zi sa prinza caii la caruta.

Pana se gatira ele, caruta trase la scara. Se detera jos si se pusera in caruta. Arapoaica spuse vizitiului unde sa mearga. Pe drum insa invata si pe fata ce sa faca acolo unde merg.

Abia sfarsi de vorbit arapoaica si ajunsera in curtea unui palat cu mii de mii de camari. Cum se dara jos din caruta, arapoaica merse la o camara unde erau doi oameni: unul tanar si gras, sedea intr-un pat de aur rasturnat si se juca cu doua gheme de matase; altul mosneag umbla de colo pana colo si astampar nu mai avea. El se cocosase de munca, era trentaros si slab si pipernicit de credeai ca este alta aia, nu fiinta de om. Pasamite, tanarul era norocul fetei, iara batranul norocul arapoaicei.

Cum vazu fata pe tanar, jucandu-se cu ghemele de matase, o data se repezi la dansul, dupa cum o invatase arapoaica, ii smulse ghemele din mana, si pe ici ti-e drumul! Iesi fuga, se sui in caruta, vizitiul dete bice cailor si nu statura decat tocmai acasa.

Cela, greoi si mototol cum era el, pana sa se scoale, pana sa iasa afara, pana sa se ia dupa dansa, ramase cu buzele umflate, ca n-o mai putu ajunge si, intorcandu-se caruta, lua pe arapoaica si o duse si pe dansa acasa.

Tocmai atunci imparatul locului aceluia se hotarase sa se insoare, ca era holtei. Logodnica ii ceruse sa-i faca o haina de matasarie foarte scumpa. Facu ce facu imparatul, gasi o asemenea matasarie si o dase la croitor. Dara ce-i faci necazului, ca matasaria nu ajungea. Ii mai trebuia un petec. Puse imparatul sa-i caute petecul, dara asemenea matasarie nu se mai gasi in toata imparatia.

Ei! cum ramane cu haina miresei? Daca n-o face-o dupa sartul ei, logodnica nu o priimeste; daca n-o gasi petecul ce-i trebuia, ramane haina neispravita. Si aceasta nu se putea, adica sa ramaie nunta dintr-un fleac de nimic.

Mai pusese imparatul oameni de cercetara si afla ca la arapoaica cutare se gaseste un petec de matasarie aidoma celeia ce cauta imparatul, si tocmai atat cat ii trebuia.

Pasamite in ghemele luate de fata imparatului de la norocul ei cel lenes se afla acel petec de matasarie.

Trimise imparatul oameni sa-l cumpere. Arapoaica le spuse ca petecul il da celuia ce ii va da atati galbeni cari sa traga la cumpana cat si matasaria. Puse, deci, intr-un taler al cumpenei petecul de matasarie si indata bratul cumpenei cu petecul se lasa jos. Puse si galbeni in cellalt taler, dara el ramase sus. Mai puse, mai puse si iara mai puse, dara cumpana nu se lasa in jos, pusera oamenii imparatului toti banii ce avura la dansii, cumpana sta tot sus.

Atunci se dusera de spusera imparatului. Se mira imparatul de intamplarea aceasta. Trimise cativa saci cu galbeni, dara trimisii se intoarsera si spusera ca diavolita de cumpana nu vrea sa se lase in jos de loc, de loc. Atunci imparatul lua cu dansul inca cativa saci cu galbeni si se duse singur, ca sa vaza cu ochii lui asta minune, caci altfel nu-i venea sa creaza.

Ajungand si intrand in casa la arapoaica, vazu pe fata imparatului, ceea pe care o gonise tatal sau imparatul ca p-o piaza rea, si-i ramase la inima. Vezi ca nu era urata; avea nuri, avea pe vino-ncoace, cum se zice, avea invatatura, ma rog, daca era fata de imparat; dara fusese seaca de noroc.

Vazu si imparatul cumpana. Bratul cu talerul in care erau pusi banii sta in sus! Puse un sac cu galbeni de care ii adusese, si ca sa se lase cumpana in jos, ba. Mai puse unul, ba inca unul, cumpana habar n-avea. Puse toti sacii, cumpana pare ca era protapita acolo sus. Atunci ce-i veni imparatului, se sui si el deasupra banilor, cam cu necaz, si o data bratul cu talerul in care era pusi banii se lasa in jos si statu drept la linie, tocmai pe tocmai cu cela in care era petecul de matase, veni adeca la cumpana dreapta.

- Care va sa zica, petecul asta de matase se poate cumpara numai cu mine, zise imparatul, care intelesese el noima acestei cumpene, ca un imparat ce era el acolo.

- Cam asa, imparate, raspunse arapoaica.

- Apoi daca este asa, mie mi-ar fi voia sa stric logodna cu nazuroasa aia de fata cu care sunt in vorba, cand as sti ca stapana matasariei astia m-ar vrea.

- Cum socotesti d-ta ca n-ar vrea ea, raspunse iarasi arapoaica, cand d-ta vezi bine ca insusi petecul de matasarie al cui este el te vrea.

Si asa se facu vorba si apoi nunta, nu dupa multa vreme, cu mare veselie si dragoste.

Daramite tatal, muma si fratii fetei cand auzira de una ca asta, ce bucurie ganditi ca n-avura?

Se introlocara cu toti cu totul si facura o nunta d-alea imparatestile de se duse vestea de dansa.

Si incalecai p-o sea si v-am spus povestea asa.

Cules de Petre Ispiresc

giumbusluc
29-October-2010, 10:24 PM
Fata cu pieze rele:

A fost odata ca niciodata ca daca nu ar fi fost nu s-ar fi povestit.

A fost odata un imparat. El avea doisprezece feciori. Cand se punea la masa, copiii stau imprejuru-i cununa deplina. El era totdauna cu voie-buna, fiindca vedea ca trebile ii merg struna.

Imparatii, vecinii lui, ravnea la traiul lui cel ticnit. Vezi ca si el era bun la inima, si nu se supara intru nimic pe popor, si nu asuprea pe vaduva, nici pe siriman.

Adeca, de! nimeni nu stia ce vierme il rodea la inima si pe dansul. Ar fi dorit, boieri d-voastra, sa aiba si o fata barim, la atatia feciori.

Si mai una, si mai alta, dete Dumnezeu in cele din urma de i se implini si aceasta pofta a inimei: nevasta lui, imparateasa, ramase grea si peste noua luni facu o fata, frumoasa, de seaman pe lume n-avea.

De unde se astepta acum imparatul ca sa fie pe deplin fericit, asi! unde? iaca se adeveri si la dansul, ca la toata lumea asta pacatoasa, povestea cantecului:

In lume nascut,
Nimeni n-a statut
A fi fericit
Cu desavarsit.
Incepu a-i tanji trebile imparatiei. Incepu adeca a da indarat. Ba cutare imparat il ameninta ca voieste sa se scoale cu razboi asupra lui, daca nu o face cutare lucru; ba, cutare imparat cere cutare lucru; ba, supusii lui vor sa faca razmirita; ba, vitele de pe mosiile lui a calcat hotarele altei imparatii si sunt luate de pripas; ba, ca moartea a dat in ele, si cate neajunsuri toate se tineau lant, de ajunsese bietul imparat in sapa de lemn.

Se silea bietul imparat, cu toti cei doisprezece fii ai sai, sa faca pace, sa fie intre oameni buna invoire, sa opreasca relele ce-l bantuiau, dar geaba, pagubele curgeau garla.

In cele mai de pe urma chema un cetitor de stele sa-i spuie ce e pricina de-i merg lucrurile anapoda si nu poate sa dea inainte.

Daca veni filosoful, ii puse la stele, si a doua zi ii zise sa bage de seama in trei zile d-a randul cum ii dorm copiii.

Trecand cele trei zile filosoful veni din nou.

Imparatul ii spuse ca baietii dormeau care cu mainile dasupra capului, care intr*o parte, care cu mainile pe piept, si care pe spate si cu mainile pe langa dansii, iar fata doarme pe branci, ori stransa facuta ghem, sau cu mainile intre genuchi.

- Aceasta este piaza reaoa a imparatiei tale, raspunse filosoful; de nu o vei departa din casa, nu se va alege nici praful de d-ta si de copiii dumitale.

Imparatul bagase si el de seama ca se cam adevereau zisele filosofului, ca de cand, adeca, dobandise fata, d-atunci si el da indarat. Dara nu stia ce sa faca, cum sa scape de prapad pe cei doisprezece copii.

Bietul imparat! Si acesta ii era copil. N-ar fi vrut, vezi, sa piara nici unul. In cele din urma se lasa dupa povata filosofilor. Ei ziceau ca mai bine este sa piara unul si sa scape doisprezece, decat toti sa ajunga ca vai de ei si de rasul lumii.

Se indoia imparatul, se indoia imparateasa sa faca o asa fapta, dara intetiti de toate relele ce-i napadea din toate partile, se induplecara la sfaturile celor mai aproape de dansii, si se hotarara in cele din urma sa faca o jertfa decat trisprezece.

Vorbi deci imparatul cu credinciosul sau cum sa faca. Sa zica adeca ca vrea sa mearga la vanat, sa ia si pe fata cu dansul, mai cu seara ca tot zicea ea ca-i place sa vaza cum merg oamenii la vanat, si sa o lase acolo in padure. Aceasta insa fara sa stie ea.

I se rupea rarunchii imparatului de mahnire pentru rapunerea fiicei sale, se mahni imparateasa pana in fundul sufletului ei cand ii aseza merinde in cos, sub care puse primeneli, si cateva giuvaiericale d-ale ei.

Cand fu caruta gata, puse cosul cu merinde, un urcior cu apa, si se urcara si ei, adeca fata si cu credincerul imparatului. Pornira si ajunsera intr-o padure mare. In urma lor acasa se bocea imparatul, imparateasa si fratii fetei, de-ti venea sa-ti iei lumea in cap.

Daca ajunsera in padure, stete caruta mai d-o parte la o poteca, luara cu dansii cosul si urciorul, si plecara prin padure dupa vanat. Stand la un colnic, fata se dete sa culeaga niste floricele, sa-si faca un manunchi; iara credincerul imparatului umbla razna prin padure dupa pasarele, si, incet, incet se departa o bucata buna, ajunse la caruta, se puse intr-insa si pe ici ti-e drumul.

Cand baga de seama fata imparatului, credincerul nu e. Dadu chiot, striga, tipa, dara nimeni nu-i raspuns. Ce sa faca ea? Iara daca vazu ca da inde seara, fata se urca intr-un copaci, se uita intr-o parte, se uita intr-alta, nu care cumva vede vro coliba ceva. Nu e. Se mai intoarse de se mai uita si in alte parti si zari, tocmai ce! intr-o departare licarind o lumina ca o steluta. Atunci se dete jos si cu cosul intr-o mana, iar cu urciorul de apa intr-alta, taras dupa dansa, merse drept la lumina ce zarise.

Aci daca ajunse, dete peste o coliba, in care ardea un opait in ciob. Batu la use si-i deschise. Acolo sedea o batrana cersetoare. Fata se ruga ca sa o adaposteasca si pe dansa. Saraca o priimi; dara ii spuse ca n-are ce sa-i dea de mancare fiindca tot avutul ei este o gaina, un catel si o pisica.

Fata scoase din cos si dete si batranei.

A doua zi cand se sculara, batrana incepu sa se vaiete ca i-a murit gaina pe cuib. Ea se plangea acum ca are sa moara de foame, deoarece cu ousorul ce lua de la gaina pe fiecare zi se hranea ea.

Biata fata de imparat ii dete o giuvaierica d-ale ei, ca sa-si cumpere o alta gaina cu care sa se hraneasca.

Baba cam cu maraiala, cam de voie, cam de nevoie, priimi darul fetei si tacu.

A doua noapte ii muri catelusul. Atunci ea zise:

- Fata mea, sa-ti iei ale trei fuioare si sa te duci din casa mea, ca de cand ai venit tu, pagubele se tin lant. Catelul asta nu l-as fi dat nu stiu pe ce, fiindca imi pazea coliba, si-l am de atatia mari de ani.

- Lasa, mamusoara, nu te supara, iti dau eu cu ce sa-ti cumperi altul, ba inca sa*ti mai si ramaie.

Si scoase de-i mai dete o giuvaierica.

A treia zi gasira si pisica moarta.

- Sa te duci, fetico, din casa mea, zise baba si indarat sa nu te mai intorci. Te vaz a fi fata de oameni, te vaz ca ai scule, dara lipsa de asa bogatii. Mai bine eu cu saracia mea si sa traiesc in ticna. De cand ai venit tu, belele mi-au taiat inima. Du-te, dragul mamei, si ia impreuna cu tine tot ce ai adus in casa mea si bun si rau.

Fata n-avu incotro, si cata sa plece din coliba babei. Inainte insa de-a pleca, se dezbraca de hainele sale cele bune si ceru de la baba niste zdrente d-ale ei. Baba ca sa scape de dansa, cauta pe dupa perne, pe sub pat, pe culme, si-i dete niste toale de puse pe dansa, numai sa se duca din casa ei.

Hainele ce le lasa fata, baba le scoase1 din casa si le dete in celarul ce avea langa coliba ei.

Si asa fata, imbracata in haine de cersetoare, pleca din casa babei si incepu a orbacai prin bungetul cela de padure, ca doar' d-o gasi vro poteca care sa o scoata la lume.

Si tot mergand asa, dete peste o stana de oi. Acolo nu gasi pe nimeni, caci stapanii erau trei tovarosi, carii se duceau catetrei cu oile. Aci daca ajunse, fata imparatului se puse de matura coliba, randui fiecare lucru la locsorul lui, facu focul si atarna caldarusa in cracane. Pana una, alta, mai spala vasele, precum si vedrele si hardaiele in care adunau ciobanii laptele. Apoi se ascunse.

Venind ciobanii si vazand toate astea, se mirara. Se uitara incoace si incolo, dara nu vazura pe nimeni. Atunci zisera:

- Cine ne-a facut ast bine, de va fi baiat, frate sa ne fie, iara de va fi fata, sora sa ne fie.

Fata imparatului atunci se arata. Ea se ruga sa o primeasca a locui cu dansii caci era o nenorocita si n-avea unde sa se adaposteasca, nici sa-si plece capul.

Ciobanii o primira si ii spusera ce are sa faca. Seara cand venira gasira iarasi toate gata, si de mancarica si hardaiele, in care faceau branza, curate, si toate bune la stana.

Insa unul din tovarosi se planse ca nu stie ce au oile de tanjesc de azi-dimineata; pasamite dase boala in ele, capitasera ori nu stiu ce li se intamplase.

A doua zi se planse altul ca a dat varsatul in oi, si nu stie cate vor scapa.

A treia altul veni cu nu stiu ce bruma de oi. El spuse ca voind a trece peste o punte, pe unde trecea in toate zilele cu oile, de asta data nu stie cum isi facu naluca o oaie si sari in rau, dupa dansa alta, dupa asta alta, pana ce se napustira oile si sarira mai toate in rau. Se sili bietul cioban sa le opreasca, dar asi! pe dracu sa-l opresti? cand intra spaima in oi, degiaba toata munca; abia scapase vro cateva oi, cu care veni acasa.

Se luara de ganduri bietii ciobani, cum de in cele trei zile de cand venise fata aia la stana lor sa dea ei peste o asa paguba. Ei vazura ca surata lor trebuie sa fie piaza rea, si ca a cazut ca o pacoste peste dansii. Atunci se vorbira ca sa o goneasca de la dansii, si ii zisera:

- Surata, cum ai venit, sa te duci de la noi unde mila Domnului te va povatui. Noi nu te mai putem tine. Tu ai intrat in coliba noastra cu saracia. Paguba ce am incercat in aceste trei zile de cand estu tu la noi, nici in zece ani nu o vom putea pune la loc.

Fata n-avu ce zice. Vazu si ea ca asa este. Se scula dara si cerandu-si iertaciune de raul ce le facuse fara voia ei, pleca intr-o doara, ia, asa peste camp unde o vor duce-o ochii. Si mergand ea cu inima plina de obida si cu lacramile siroaie, zari intr*o departare mare niste palaturi. Intinse pasul si se duse intr-acolo ca sa nu insereze pe drum. Acolo sedea o arapoaica bogata.

Se ruga de slugile palatului sa o priimeasca. Arapoaica, care o vazuse de sus cand intra pe poarta, porunci sa o aduca inaintea ei. Cum o vazu, o cunoscu, si puse de o imbaie frumos, o imbraca cu niste haine curate si o lua pe langa dansa.

Si asa, intr-o zi arapoaica o puse sa-i caute in cap, caci, zice-se ca arapii cat de curati sa fie, tot se gasesc condrantei in capul lor: pentru ca le e parul imbacsit, paslos si des, nevoie mare! Fata imparatului vazand in capul arapoaicei, ce nu mai vazuse de cand o facuse ma-sa, i se facu scarba si ii veni sa scuipe.

Se uita in dreapta, se uita in stanga, si nu-i dete de ochi decat scumpeturi, pe care ii fu mila sa scuipe. Sa se duca ceva mai incolo, nu putea, caci arapoaica adormise cu capul in poala ei. Se apuca si ea de scuipa in latele arapoaicei.

Arapoaica, ca dracu, simti si o data se scula. Ea se uita cu mila la fata, si ii zise:

- Sa nu te stiu cine esti, ai vedea tu ce ai pati din mana mea. Dara asa, te iert. Sa te gatesti ca mergem la un loc. Zi sa prinza caii la caruta.

Pana se gatira ele, caruta trase la scara. Se detera jos si se pusera in caruta. Arapoaica spuse vizitiului unde sa mearga. Pe drum insa invata si pe fata ce sa faca acolo unde merg.

Abia sfarsi de vorbit arapoaica si ajunsera in curtea unui palat cu mii de mii de camari. Cum se dara jos din caruta, arapoaica merse la o camara unde erau doi oameni: unul tanar si gras, sedea intr-un pat de aur rasturnat si se juca cu doua gheme de matase; altul mosneag umbla de colo pana colo si astampar nu mai avea. El se cocosase de munca, era trentaros si slab si pipernicit de credeai ca este alta aia, nu fiinta de om. Pasamite, tanarul era norocul fetei, iara batranul norocul arapoaicei.

Cum vazu fata pe tanar, jucandu-se cu ghemele de matase, o data se repezi la dansul, dupa cum o invatase arapoaica, ii smulse ghemele din mana, si pe ici ti-e drumul! Iesi fuga, se sui in caruta, vizitiul dete bice cailor si nu statura decat tocmai acasa.

Cela, greoi si mototol cum era el, pana sa se scoale, pana sa iasa afara, pana sa se ia dupa dansa, ramase cu buzele umflate, ca n-o mai putu ajunge si, intorcandu-se caruta, lua pe arapoaica si o duse si pe dansa acasa.

Tocmai atunci imparatul locului aceluia se hotarase sa se insoare, ca era holtei. Logodnica ii ceruse sa-i faca o haina de matasarie foarte scumpa. Facu ce facu imparatul, gasi o asemenea matasarie si o dase la croitor. Dara ce-i faci necazului, ca matasaria nu ajungea. Ii mai trebuia un petec. Puse imparatul sa-i caute petecul, dara asemenea matasarie nu se mai gasi in toata imparatia.

Ei! cum ramane cu haina miresei? Daca n-o face-o dupa sartul ei, logodnica nu o priimeste; daca n-o gasi petecul ce-i trebuia, ramane haina neispravita. Si aceasta nu se putea, adica sa ramaie nunta dintr-un fleac de nimic.

Mai pusese imparatul oameni de cercetara si afla ca la arapoaica cutare se gaseste un petec de matasarie aidoma celeia ce cauta imparatul, si tocmai atat cat ii trebuia.

Pasamite in ghemele luate de fata imparatului de la norocul ei cel lenes se afla acel petec de matasarie.

Trimise imparatul oameni sa-l cumpere. Arapoaica le spuse ca petecul il da celuia ce ii va da atati galbeni cari sa traga la cumpana cat si matasaria. Puse, deci, intr-un taler al cumpenei petecul de matasarie si indata bratul cumpenei cu petecul se lasa jos. Puse si galbeni in cellalt taler, dara el ramase sus. Mai puse, mai puse si iara mai puse, dara cumpana nu se lasa in jos, pusera oamenii imparatului toti banii ce avura la dansii, cumpana sta tot sus.

Atunci se dusera de spusera imparatului. Se mira imparatul de intamplarea aceasta. Trimise cativa saci cu galbeni, dara trimisii se intoarsera si spusera ca diavolita de cumpana nu vrea sa se lase in jos de loc, de loc. Atunci imparatul lua cu dansul inca cativa saci cu galbeni si se duse singur, ca sa vaza cu ochii lui asta minune, caci altfel nu-i venea sa creaza.

Ajungand si intrand in casa la arapoaica, vazu pe fata imparatului, ceea pe care o gonise tatal sau imparatul ca p-o piaza rea, si-i ramase la inima. Vezi ca nu era urata; avea nuri, avea pe vino-ncoace, cum se zice, avea invatatura, ma rog, daca era fata de imparat; dara fusese seaca de noroc.

Vazu si imparatul cumpana. Bratul cu talerul in care erau pusi banii sta in sus! Puse un sac cu galbeni de care ii adusese, si ca sa se lase cumpana in jos, ba. Mai puse unul, ba inca unul, cumpana habar n-avea. Puse toti sacii, cumpana pare ca era protapita acolo sus. Atunci ce-i veni imparatului, se sui si el deasupra banilor, cam cu necaz, si o data bratul cu talerul in care era pusi banii se lasa in jos si statu drept la linie, tocmai pe tocmai cu cela in care era petecul de matase, veni adeca la cumpana dreapta.

- Care va sa zica, petecul asta de matase se poate cumpara numai cu mine, zise imparatul, care intelesese el noima acestei cumpene, ca un imparat ce era el acolo.

- Cam asa, imparate, raspunse arapoaica.

- Apoi daca este asa, mie mi-ar fi voia sa stric logodna cu nazuroasa aia de fata cu care sunt in vorba, cand as sti ca stapana matasariei astia m-ar vrea.

- Cum socotesti d-ta ca n-ar vrea ea, raspunse iarasi arapoaica, cand d-ta vezi bine ca insusi petecul de matasarie al cui este el te vrea.

Si asa se facu vorba si apoi nunta, nu dupa multa vreme, cu mare veselie si dragoste.

Daramite tatal, muma si fratii fetei cand auzira de una ca asta, ce bucurie ganditi ca n-avura?

Se introlocara cu toti cu totul si facura o nunta d-alea imparatestile de se duse vestea de dansa.

Si incalecai p-o sea si v-am spus povestea asa.

Cules de Petre Ispiresc

luca
29-October-2010, 11:39 PM
Buna seara dragi prieteni ai povestilor,mica printesa se scuza ca n-a putut posta povestioara ieri seara(de...am fost convocata la palat:))...dar azi mica Sheherezade a sosit cu o mica povestioara pentru toti.
Sunt fericita in sufletul meu ca veniti cu povestioare frumoase,unele dintre ele fiind povestioare adevarate,si pentru asta va multumesc mult.
Am sa va spun o povestioara cu talc.

Vorbe in vant

9418
Cu limbi rosietice, fierbinti, focul danseaza in soba. Doar trosnetul lemnelor arse mai tulbura din cand in cand scartaitul ritmic al balansoarului vechi al bunicului.
Isi facusera un obicei din a sta in fiecare seara, din aceste zile de vacanta din preajma sarbatorilor de iarna, in fata sobei depanand cate o poveste ...
Vali statea ghemuit in bratele bunicului si privea direct in gura balaurului acesta ros, cu multe limbi, care inghitea necontenit lemnele cu care bunicul il hranea ...
Vocea calma, caldura din camera si dansul limbilor de foc ii deschisera lui Vali o alta lume :
**********************************
La usa veche, mancata de timp, ciocani cu sfiala Trancanici.
"- Intra!" se auzi o voce ferma.
Trancanici deschise cu sfiala usa si i se adresa Inteleptului satului:
"- Inteleptule, am venit sa te vad. Am o mare problema si cred ca numai tu ma poti ajuta."
" - Spune Trancanici, despre ce e vorba? Si o sa vedem daca iti pot fi de ajutor sau nu"
"- Ei bine Inteleptule, toata lumea de aici din sat e suparata pe mine si nu mai stiu ce sa fac sa ma ierte. Am incercat in fel si chip dar nimeni nu vrea sa ma creada si nimeni nu mai vorbeste cu mine!"
"- Dar ce ai facut Trancanici, de i-ai suparat pe toti?"
"- Pai, nu am facut mare lucru. Doar ca atunci can m-am intalnit cu vecinii mei, am spus lucruri neadevarate despre cei de la capatul ulitei"
"- Si de ce ai facut asa ceva, Trancanici?"
"- Ei, sa ma dau si eu mare, sa fiu interesant. Dar la cei de la capatul ulitei, i-am vorbit pe vecinii mei. Numai ca intr-o zi, la iarmaroc, ne-am intalnit cu totii si atunci a iesit minciuna la iveala. Si de atunci nu mai vorbesc cu mine. Degeba le-am zis ca nu am facut nici un rau si ca au fost doar niste vorbe. I-am rugat sa ma ierte dar nu vor sa ma asculte. Si mai rau este ca ei au povestit si la ceilalti si acum nimeni nu mai vorbeste cu mine. Ce sa fac sa ma ierte, Inteleptule? Au fost doar niste vorbe!"
"- Trancanici, tu crezi ca niste vorbe neadevarate nu fac rau si sunt doar vorbe?"
"-DA! Spune-mi te rog, poti tu sa vorbesti cu ei si sa ii indupleci? O sa fac orice imi ceri!"
"- hmmm" isi spuse Inteleptul in barba. "- zici ca faci orice? Ei bine, uite cum facem : am sa iti dau de indeplinit ceva si, daca duci la capat cu bine, am sa vorbesc cu toti ca sa te ierte"
"- Orice! multumesc Inteleptule. Spune-mi, spune-mi ce trebuie sa fac?"
"- Pai pentru inceput, ia perina asta", ii spuse Inteleptul si ii inmana o perina. "Mergi, urca-te pe acoperisul casei tale si scoate toate penele din ea si arunca-le. Apoi vii degraba la mine"
Uitand si sa inchida usa dupa el, Trancanici se arunca val-vartej spre casa.
Se sui repede pe acoperis, sfasaie perina si arunca toate penele. Vantul se umfla deodata si penele se imprastiara in cele patru zari.
Bucuros ca fusese o treaba usor de indeplinit, se intoarse victorios la Intelept.
"- Inteleptule, gata! A fost foarte usor! Sa vezi cum mai zburau penele, hahaha! Acum vorbesti cu ei ca sa ma ierte?"
"- Stai nitel, ca nu s-a terminat sarcina, Trancanici! Acum, mergi frumos si aduna toate penele, refa perina si adu-mi-o inpoi. Daca duci la bun sfarsit acest lucru atunci voi vorbi cu oamenii"
Trancanici o rupse la fuga, doar-doar vantul nu imprastie toate penele.
Degeaba se chinui Trancanici, cat fu ziua de lunga. La lasarea serii avea o mana de pene in ceea ce fusese odata o perina umflata si frumoasa.
Acum a inteles!
Nu arunca cu vorbe in vant, caci se imprastie si, o vorba spusa nu o mai poti lua inapoi. Cantareste bine ce spui, inainte sa arunci "penele in vant" de pe acoperisul casei tale!
Cu drag Luca

luca
29-October-2010, 11:47 PM
Si pentru ca sunt datoare(si printesele nu raman datoare) am sa va mai spun o povestioara de suflet.

Violonistul noptii

9419

Oboseala imi plange de durere si atunci ucid lumina lampii, adormind pe coatele inconjurate de cartile de pe masa, pazite agale de fumul de tigara.
Peste un timp ma, trezesc ametit de somn din cauza unui sunet ciudat si putin ascutit. Il ascult ...prin bezna linistita aprinzandu-mi o tigara ! Ma ridic de pe scaun si-mi misc greoi corpul spre fereastra deschisa. Scot tigara din gura, apoi eliberez fumul ei, perdeaua din matase albastra este usor deranjata de degetele mele, pentru a vedea de unde provine sunetul.
O umbra de om... intors cu spatele... sta in picioare pe un colt de tomberon si canta atat de frumos la vioara. Am uitat de somn si-i privesc inclinarile corpului multa vreme...uitand si de tigara din scrumiera, parca si ea bucuroasa de acest sunet.
E inconjurat de gunoaie, de cainii calmi, apoi de oamenii incantati.
Fiind vrajit de expozitia sunetelor donate cu usurinta sufleteasca prin vioara, hotarasc sa merg afara pentru a fi mai aproape de el si mai vrajit.
Cand ajung jos gasesc atat de multi oameni atrasi de talentul lui; luminile blocurilor incep sa se inmulteasca in plina curiozitate.
Intru in multime fara sa aud un zgomot uman si-l recunosc pe violonistul noptii, care e admirat si de luna plina: e un cersetor, ultima data l-am vazut acum patru ani, langa statuia de la catedrala, asteptand bani de la trecatori.
Toti cei de aici ne-am pierdut multa vreme in scara vibratiilor interioare ...muzicale.
Aceste seri de vara calma s-au repetat timp de cateva saptamani. Ma culcam linistit stiind ca ma voi trezi pentru foamea sufletului, cateodata chiar il asteptam cuminti, ca multi altii si venea totdeauna dupa ora unu noaptea.
Nimeni nu putea sa-i faca vre-un rau pentru ca era un Orfeu al viorii. El vrajea lumea deoarece avea cum sa-si expuna prin sunete, inima !
Lui Marin, asa-l chema, i s-a instalat o scena, dar tot pe tomberonul atat de simbolic pentru el canta ; a inceput sa fie inregistrat si apreciat de critici, apoi promovat de media, sa i se dea bani si multi au incercat sa-i afle viata, dar nu au aflat lucruri deosebite; altii au dorit sa-l lanseze in lumea muzicii clasice, insa nu a acceptat.
Artistul avea peste 50 de ani, vorbea putin, cel mai mult prin vioara, era slab, de inaltime medie, imbracat mereu intr-o canadiana albastra rapita din alt timp si-i placea sa manance cartofi copti cu paine de casa si bulion, pe care lumea-i aduceau.
Sute de oameni veneau si-l ascultau timp de 3 ore mirifice, apoi el pleca. O parte din ei ramaneau in acel loc pana in dimineata, fiind zapaciti de frumosul orfeic.
Multe concerte au fost difuzate la televizor, vizitate si de straini, iar numarul de spectatori a trecut la cateva mii, circulatia din acea zona , intre acele ore, fiind intrerupta pentru ca boxele sa lumineze prin muzica bulevardele pline cu oameni sau alte locuri.
In a cincea saptamana de gratie pentru oameni, vinerea, era trecut de ora unu si jumatate, iar el nu venise, multimea dezgolita acum de candoarea sunetelor asteptandu-l fara sens si nici pana astazi nu a mai fost zarita€¦Dupa doua zile, i s-a gasit vioara cu un mesaj pe spate, scris de el cu un cui :
|Nu am vrut altceva decat sa va demonstrez ca omul mai poate avea suflet !|
Multa lume l-a regretat si inca il regreta, tomberonul a devenit muzeu, muzica i-a fost imprimata si vanduta scump, iar violonistul a devenit o legenda pentru omenire, deoarece ei i-a oferit un model de suflet, posibil de urmat ...
Sunt in parc si e de mult toamna, frunzele cad cu disperare atarnandu-se printre pletele mele, ascultand muzica lui de la un difuzor instalat pe un copac nu departe de mine si meditand acum, inspre seara, cum viata mea s-a schimbat datorita acestuia.
De patru luni tot il astept pentru ca semana atat de bine cu tatal meu, disparut fara nici un motiv, cand aveam 6 ani, si el canta la vioara, in special pe campie cand apunea soarele !!!
Ieri mi-am cumparat o vioara a€¦
Din cand in cand lumea mai are nevoie de miracole, pentru a isi da seama ca in ea sunt si oameni nu numai angajati
Autor povestire : Andremis

Cu drag pentru voi Luca

gabytza
29-October-2010, 11:55 PM
http://www.youtube.com/watch?v=IsPVJ_zJBbg

gabytza
29-October-2010, 11:57 PM
Iubita mea Luca , se pare ca te urmez indeaproape ... sunt pe urmele tale , caci te iubesc seherezada noastra scumpa ... veghez din umbra sa nu te fure vre-un zmeuuuuuuu... hi - hi - hi !
TE IUBESC !

gabytza
29-October-2010, 11:59 PM
http://www.youtube.com/watch?v=9nk2SU2HviU

gabytza
30-October-2010, 12:02 AM
http://www.youtube.com/watch?v=22EUMGv1gGQ

Lorelai
30-October-2010, 12:18 AM
Buna seara dragii mei. Intrucat nu am gasit un alt loc potrivit pentru a pune povestioara mea , am sa o scriu aici printre minunatele voastre povesti.


Furnicuta muncitoare:
In fiecare zi, in zorii zilei, sosea la serviciul sau Furnicuta productiva si fericita in felul ei. Acolo isi petrecea zilele Furnicuta; muncea, muncea cu spor si canta vesela. Ea era fericita si firma mergea foarte bine.
Dara€¦ BONDARUL, director general la firma unde lucra Furnicuta, a considerat ca nu era posibil ca Furnicuta sa lucreze de capul ei, asa ca a creat postul de Supraveghetor. Pentru acesta l-a angajat pe SCARABEU, care avea multa experienta.
Prima preocupare a Scarabeului supraveghetor a fost sa organizeze munca Furnicutei, si a pus-o sa faca rapoarte de activitate zilnice. In curand a fost necesara angajarea unei Secretare pentru a-l ajuta pe Scarabeu la citirea si inregistrarea rapoartelor Furnicutei. Asa ca au angajat o PÄ‚IENJENIŢĂ care organiza actele si raspundea la telefon. Intre timp, Furnicuta productiva si fericita muncea, muncea, munceaa€¦
BONDARUL, directorul general, era foarte multumit de rapoartele date de SCARABEU, asa ca a mai cerut statistici, indicatoare de gestiune si pronosticuri. Atunci a fost nevoie de angajarea unui GÂNDAC, asistent pentrusupreveghetora€¦ a€¦si a mai fost nevoie de un nou calculator si de o imprimanta color. Curand, Furnicuta productiva si fericita a inceput sa se planga de toata hartogaraia si de toate rapoartele pe care trebuia sa le faca. Cantecul ei nu mai era la fel de vesel ca inainte.
BONDARUL, directorul general, vazand aceasta, a considerat ca trebuie sa ia masuri. Asa ca a creat postul de sef de departament, acolo unde lucra Furnicuta productiva si fericita. Postul i-a revenit unui GREIER, care si-a facut un birou nou, modern si echipat corespunzator. Noul sef de departament avea nevoie de un asistent, care sa il ajute in pregatirea planului strategic si al bugetului pentru departamentul la care lucra Furnicuta productiva si fericita.
Furnicuta nu mai canta ca inainte, si era din ce in ce mai stresata. Intr-o zi, directorul general, uitandu-se peste cifre, si-a datseama ca departamentul unde lucra Furnicuta nu mai era la fel de rentabil ca inainte. Asa ca a angajat-o pe BUFNIŢĂ, consultant de specialitate, pentru un diagnostic.
Bufnita a stat 3 luni la firma; in urma studiilor facute a tras urmatoarea concluzie: |Departamentul are prea mult personala€¦|Asa ca, urmand sfatul specialistului, s-a facut o reducere de personal. FURNICUÅ¢A a fost prima pe lista, deoarece era nemultumita mereua€¦
Morala: Nici sa nu-ti treaca prin cap sa fii o Furnicuta productiva si fericita.

adi-gj
30-October-2010, 12:30 AM
A fost o data , un mester mare , aurar , facea giuvaeruri grele din aurul dat de rege si curteni sai , si stia ca niciodata nu va avea atitia bani in punga , macar sa-si permita cel mai nevolnic inel al lui de pina atunci . si cu gindurile astea lucra cu sirguinta zi de zi , la fala celor din palatul de pe culme . Asta pina intr-o zi , cind dinspre palat se auzii zarva mare si o suita de osteni navalira drumeagul ce lega casa mesterului de palat .Mai marele garzii se infinta inaintei cu purunca grabnica sa se duca la rege;- Maritul nostru rege , te roaga sa te prezinti in fuga mare la palat , are nevoie urgenta de finetea miinilor tale si numai tu poti indeplinii cu sirg porunca-i , spuse seful garzilor regale cu glasul cintat , specific celor de rangul sau. ce sa faca mesterul nostru , se garbii sa se lase incadrat de garzi , si astfel dupa tipic sa urce impreuna dealul spre palat.- Viine garda palatului , impreuna cu giuvaergiul regal , anunta aprodul , din capul scarilor , sa se stie cine avea asa onoare ... si vocea sa reverberata in creneluri suna ca o trimbita sparta . Usile sau deschis spre sala mare , pe un tron sculptat in abanos si imbracat in purpura rosie astepta nerabdator regele . Acesta de cum il vazuu si prinse grai.-- Am auzit , ca te-ai laudat ca-mi poti face un trandafir , numai si numai de aur , cu petale asa de moi , incit si mirosul din ele sa razbata ... si dimineata sa infloreasca , iar seara sa se stringa in boboc . Mesterul nostru palii , auzind dorinta regelui . Stia ca ce-i descrie el , este esenta meseriei de aurar si pina acum doar un singur mester a putu sa o duca la bun sfirsit , si-i trebuiau , granule speciale de aur , care a sta trei ani sub clar de luna , facut foita si nu l-a vazut soarele , si-i trebuie un ochi de zina ca sa-l poata face sa infloreasca dupa dorinta regelui . cugetind el asa in sinea lui, prinse grai;-Marite crai , v-oi incerca sa-mi arat maiestria doar daca -mi dati un ochi de zina , si ma lasati trei ani singur in atelier altfel nu ma apuc de lucrare si inaltimea ta nu va avea niciodata un trandafir de aur asa cum isi doreste . ... Te prinzi? Intreba cu mirare regele , care a vrut mai mult in gluma sa-l puna la o asa grea incercare . Sigur ca ma prind marite , daca -mi dati un ochi de zina . atunci regele batu din palme si-i ceru slujitorului sa caute in visteria sa si sa-i aduca ladita cu ochiul de zina , ce -l avea mostenire de la tatal sau ... si aurul dorit de mesterul aurar. cind toate acestea fgura indeplinite , aurarul fu comdus la casa lui si pusa paza permanenta la usa lui . nu cumva , sa vina noaptea zina zinelor si sa-i ceara ochiul suratei inapoi. asa ca straja era strasnica . asta pina intr-o noapte , cind , dupa primul cintat al cocosilor , iata ca se asterne asupra palatului , un nou mare de ceata , iar cei prinsi in nor au adormit pe data . doar mesterul nostru nu a adormit , fiindca lucra cu spor la trandafirul lui fermecat. Incet , usa casei sa deschis , si inauntru a intrat Zina Zinelor , Craiasa Craieselor, care vazindu-l pe marele aurar aplecat asupra trandafirului , prinse al ruga cu glas mieros ; -Mestere , Mestere , da-mi ochiul surioarei mele , ca-ti voi da , harul minilor de aur ... Auzind-o , mesterul incepu sa rida cu hohote , si-i spuse printre sighituri ,, zina buna , stiu ca nu-mi vrei raul , dar am deja miini de aur , la ce-mi mai trebuie si darul tau , ca fara truda , nimic nu se poate face si fara munca nimic nu se izbindeste . Nu facem tirgul , spuse mesterul apucindu-se din nou de ale lui ... Aurare , aurare , da-mi te rog , ochiul surioarei mele ca te fac din nou tinar si frumos , si-ti dau si un regat sa-l conduci cite zile ai avea de acum in colo ... Graii din nou zina . -- Te juri zina ? - spuse aurarul .. Ma jur , omule , si ca sa vezi ca sint dispusa sa ma tin de cuvint , uite , iti dau un trandafir al adevarului , gata facut , sa-l dai imparatului , ca el nu stie la ce-ti foloseste ochiul lui de zina . si ca aurarul sa fie comvins de cele hotarite , ii scoase de sub hlamida -i diafana , cel mai frumos trandafir al adevarului facut vreodata , vezi , acesta era lucrat de zinele insesi si nimic nu-i putea fi ascuns ... avea harul lor, ca era impletit cu cosita de zina si cu strop de apa vie .. si lucea in soare , de-ti lua ochii , asa era de frumos. Nmai ca acesta avea un chitubus, de cite ori se afla in preajma unui mincinos , isi perdea din putere si din frumusete , si astfel rusinat se inchidea , chiar de lucea cel mai tere soare pe cer... dar asta nu-i spuse zina mesterului . lasind ca acesta sa descopere singur.
Zino, iti mai cer un ultim favor , inainte de at-i da ochiul surioarei tale , sa ma faci tinar si voinic , dupa ce duc darul imparatului meu . Asa sa fie rosti aceasta si ,socotind astfel afacerea incheiata , lua de pe masuta aurarului , ce ramase prostit in contemplatie asupra maretiei trandafirului , sipetul cu ochiul surioarei , sa-l duca pe cel tarim al lor si sa-si vindece astfel surioara. aurarul , iesii din casa . si pe drum spre palat scoase o data maretul dar de la piept unde-l ascunse cu delicatete ...o lumina frumoasa se asternu deindata in cale-i , si oamenii au prins al urma , ca pe un vestitor al altor timpuri... si minune , cu cit se apropia de palat cu atit intinerea mai mult , iar regele disparu , si toata gloata prinse al aclama pe el ca regele tinutului . vezi bine , zina -si tinuse promisiunea . Sala tronului era plina de lume , si intre garzi , il asteptau delegatii din alte regate , sa i se inchine ca unui mare rege ce se afla acum . Urca pe tron si multimea izbucnii in aplauze si tropaituri . Cu un gest scurt scoase trandafirul de aur al adevarului si-l puse linga el pe perna adusa special pentru el . si de atunci , in regat a fost pace si liniste si a domnit multi ani fericit , si sa casatorit cu o printesa balaie si au avut multi coconi , ca-i vorba , ca pe aici pe la noi inca ar mai fi oameni din neamul lor , destepti si cuminti si harnici , dar mai ales drepti cu ei si cu ceilati . am incalecat pe o sa si v-am spus povestea mea. o poveste cu har si zine , ca va fie la toti bine.

adi-gj
30-October-2010, 12:32 AM
va multumesc pentru povestile voastre tare frumoase si pline de tilc. sper sa va palca si aceasta povestiora , sa aveti pace in suflete dragilor...

gabytza
30-October-2010, 12:43 AM
sI NOI VA MULTUMIM VOUA , PRIETENI DRAGI PT POVESTILE VOASTRE SI PT CA NE SUNTETI ALATURI

gabytza
30-October-2010, 01:00 AM
http://www.youtube.com/watch?v=GYKTWGRMyfI

luca
30-October-2010, 09:42 AM
Buna dimineata dragii mei prieteni ai povestilor,am intrat asa de dimineata sa-l caut pe micul nostru sultan,imi este tare dor de el si ii simt lipsa...dar fiind o mica printesa poate fac eu vreo mica magie sa-l aduc acasa,printre noi...sa vedem daca functioneaza:)...o sa trag cu o sagetuta dupa el...e o sagetuta a iubirii...asta sa stie ca il iubim mult!
9478
Va doresc tuturor o zi frumoasa si povestioara vine mai dupamasa,promit.

LUCYO
30-October-2010, 03:16 PM
PRIETENIA-CEA MAI DE PRET COMOARA

Intr-o zi, Petru a gasit o harta pe care era marcat drumul catre o comoara inestimabila. |Voi gasi aceasta comoara si asa, voi avea parte si de ceva aventura!| exclama el.
Si iata, ca porni la drum. Si merse, ce merse si ajunge la o padure. Acolo l-a intalnit pe Leu, pe care il intreba:| Esti suficient de puternic si curajos pentru a veni cu mine la o vanatoare de comori? Leul accepta propunerea lui Petru si il insoti pe acesta la drum. Padurea era foarte deasa si intunecoasa, iar lui Petru i se facu frica insa, cu Leul langa el reusi sa o strabata pana la capat.
Cand cei doi ajunsese la poalele unui munte, il intalnira pe Vultur. |Ai o vedere excelenta si poti sa ne alarmezi de pericole. Nu doresti sa vii cu noi, suntem in cautarea unei comori?|, il intreaba Petru. Vulturul accepta propunerea facuta de Petru si ii insoteste pe cei doi la drum. Muntele pe care trebuiau sa il strabata era foarte inalt si stancos. Leul aluneca, insa Petru a fost suficient de iute sa ii dea o mana de ajutor si sa il traga sus. Vulturul, cu vederea lui ascutita, era foarte atent la fiecare pas pe care il faceau cei doi tovarasi de drum.
Curand, au ajuns la valea din josul muntelui, unde au intalnit-o pe Oaie. |Vei dori sa ne insotesti in cautarea unei comori si sa ne tii de cald cand ne este frig?|, o intreba Petru pe Oaie. Aceasta accepta propunerea lui Petru si astfel, pornira toti la drum. Un vant rece strabatu intreaga pajiste iar toti se ingramadira langa Oaie, ca sa le tina de cald.
Apoi, cei patru ajunsese, in final, in desert unde se intalni cu Camila. |Esti numita oaia desertului| ii spuse Petru acesteia. |Ne vei ajuta sa strabatem intregul desert si sa ne insotesti in calatoria noastra, in cautarea comorii?|. Zis si facut. Camila accepta popunerea lui Petru si astfel ca el, Oaia si Leul se urca pe ea, iar impreuna si fericiti strabat intreg desertul cu Vulturul deasupra lor, bucurandu-se de spectacol.
Cei cinci, ajung in cele din urma, langa ocean unde o intalnesc pe Broasca Ţestoasa de mare. |Suntem in cautarea unei comori si ne gandeam daca ne poti ajuta sa strabatem oceanul? intreaba Petru. Broasca le raspunse afirmativ si astfel ca pornira toti la drum.
Valurile puternice aproape ca ii ineca, insa Broasca Ţestoasa ii indrepta cu dibacie catre tarm, unde ii astepta Bufnita.
Acesta le vorbi cu intelepciunea ei straveche, spunandu-le asa: |Felicitari, ati gasit comoara.|
|Unde este?| exclama toti surprinsi.

|Impreuna ati strabatut padurea, ati urcat muntele, ati infruntat valea, ati intampinat cu curaj desertul si ati traversat oceanul. Niciodata nu ati fi reusit unul fara celalalt.|

Toti s-au uitat unul la celalalt si au realizat ca Bufnita avea dreptate! Toti au gasit PRIETENIA!a€¦Si, intr-adevar, au gasit cea mai de pret comoara!

Morala

Prietenia este un lucru minunat, este strans legata de |a imparti| - prietenii impart aproape totul, experientele lor, fie ca sunt bune fie ca sunt rele, bucuriile si tristetiile lor - de |altruism|- prietenii au grija unii de altii - si de |sprijin si grija|- prietenii sunt mereu impreuna atunci cand au nevoie unii de altii; suportul vine sub diferite forme, insa suportul moral este considerat ca fiind cel mai important. Si atunci, construirea si mentinerea unei prietenii este unul dintre cele mai bine rasplatite proiecte ale vietii noastre.

Un proverb japonez spune astfel: |Cand caracterul unui om nu iti este foarte clar, atunci uita-te la prietenii lui|, in timp ce in Spania, se foloseste o vorba foarte cunoscuta: |Dime con quien andas y te dire quien eres| care se traduce astfel: | Spune-mi cu cine umbli, ca sa iti spun cine esti|. Cand ne uitam la intelesul amandurora se aseamana foarte mult si spun un mare adevar. Ca fiinte umane, tindem sa ne construim prietenii cu oameni ca si noi: cu o baza comuna si cu obiceiuri comune. Si atunci, prietenii sunt ca un fel de cadou pe care ni-l oferim noua insine/insene.

Este foarte greu sa descriu in cateva fraze ce inseamna prietenia si care este importanta ei in viata noastra. Oare am putea trai fara ea, singuratatea ne-ar putea fii un bun tovaras pe parcursul vietii noastre? Sunt prea multe de spus, sunt prea multe intrebari cu prea multe raspunsuri. Ne-ar face mare placere daca ne-ai impartasi si noua ce inseamna prietenia pentru tine si astfel, vom alcatui impreuna un mic |caiet de notite|. Si apropo, tu ai putea trai fara prieteni?a€¦

Eu, una sincer nu as putea trai fara voi,pentru ca am devenit dependenta de voi . Va iubesc mult de tot si va imbratisez cu drag.Sa aveti un weekend minunat!!!!!!
Lucyo

maria
30-October-2010, 03:36 PM
http://i198.photobucket.com/albums/aa54/plictisita/praga/65Ceasalcatedralei-1.jpg
Povestea timpului
In popor sint multe credinte si datini despre timp, izvorite atit din cunoasterea empirica personala sau din aprecierea mersului calendaristic, cit mai ales din vechi conceptii de traditii, venite fie din intelepciunea poporului, fie din surse de influenta straina.

Ca masura a timpului au aparut calendarele de diferite facturi: solar, popular, ritual. In traditia romaneasca, pe linga forma obisnuita de masurare a timpului, calendarul este si o succesiune de etape marcate de momentele sarbatorilor crestine. Ca unitate de masura de baza a fost aleasa ziua.

In popor continua a se socoti inceputul zilei la rasaritul soarelui. Ca orice inceput, acesta trebuie sa fie sub auspicii bune, oamenii raportind inceputul zilei la unul de lumina si viata. Asa au dezvoltat diferite traditii legate de rasarit. Dimineata se inchina la icoane ce stau asezate mereu numai in partea de rasarit a casei; cind incep lucrul, oriunde ar fi, la cimp ori acasa, oamenii se intorc spre rasarit si fac semnul crucii, la fel si dupa fiecare masa. Traditiile zilei sint multe si preluate din mediul liturgic. Spre exemplu, in ajunul unor sarbatori si duminici nu se mai lucreaza dupa ce bat toaca si clopotul la biserica, duminica nu se doarme pina la prinz, cit este timpul Liturghiei.

Zilele au fost considerate cu un anumit rost in evolutia saptaminii, dupa caracterul lor in structura credintelor populare. Unele zile sint socotite bune, altele rele. In vechime, zilele aveau hramul lor personificat. Patru zile erau barbati (luni, marti, miercuri si joi) si trei a€“ femei (vineri, simbata si duminica). Credintele despre zilele saptaminii au o importanta majora, care s-a pastrat si astazi. Spre exemplu, se spune in popor ca luni, miercuri si vineri sint respectate pentru casa. In aceste zile nu se da "frupt" (produse lactate) din casa pentru ca altfel gospodaria ar fi amenintata, la fel si sanatatea celor ce locuiesc in ea.

Luni este considerata o zi buna si cu noroc, o zi mare pentru ca incepe saptamina. Martea este ziua Sfintilor Prooroci, indeosebi a Sfintului Ioan Botezatorul. Miercuri, ziua inchinata Sfintei Cruci, este considerata in popor o zi buna, ca si luni, cu spor si cu noroc la munca si in viata. Joia are drept personificare o femeie sfinta sau o fecioara frumoasa care apara lumea de ploi si de grindina. Vinerea, ziua inchinata patimilor Domnului, are un ecou deosebit in traditia romaneasca. Simbata este in cultul ortodox ziua mortilor, o zi nefasta pentru cei vii, cu trei ceasuri rele, iar duminica este dedicata Soarelui.

luca
30-October-2010, 05:04 PM
Buna seara dragii mei prieteni,am sosit cu o noua povestioara pentru voi.

Orbii si elefantul

9482
Se povesteste ca la un moment dat, la Buddha au venit un grup de discipoli.
|- Maestre, aici in sat traiesc o multime de ermiti si intelectuali care se complac intr-o continua disputa, unii spunand ca lumea este infinita si eterna, ceilalti ca ea este finita si muritoare; unii spun ca sufletul moare impreuna cu corpul in timp ce ceilalti ca el traieste etern si asa mai departe. Ce poti sa spui Maestre in ceea ce ii priveste?|
Privindu-i, Buddha le-a raspuns,
|- Canva demult traia un rege care chemandu-si servitorii le-a spus:
a€˜-Adunati-va cu totii, servitori credinciosi, apoi mergeti de strangeti la un loc pe toti oamenii nascuti orbi din imparatie, pentru a le arata un elefant.'|.
|- Prea bine, marite rege| au spus servitorii, dupa care fiecare a plecat spre a indeplini voia regelui lor.

Cand toti cei nascuti orbi au fost adunati in locul desemnat de rege, acesta a venit in mijlocul lor si le-a spus, "- Acesta este un elefant|. Apoi unui orb i-a prezentat capul elefantului, altui orb i-a prezentat trompa, altuia urechea si asa mai departe, spunandu-i fiecaruia ca ceea ce i-a aratat a fost un elefant.
De fiecare data cand regele prezenta elefantul unui orb, il intreba pe acesta, "- Asadar orbule, ai vazut cum arata un elefant? Spune-mi acum, ce fel de lucru este un elefant?|
Cei carora li s-a prezentat capul elefantului au spus ca elefantul este ca o oala.
Apoi cei carora li s-a aratat urechea au spus ca elefantul este ca un cos de fructe; cei carora li sa-u aratat coltii de fildes ai elefantului au spus ca elefantul este ca un plug; cei carora li sa-u aratat trunchiul elefantului au spus ca elefantul este ca un granar; cei carora li sa-u aratat picioarele au spus ca elefantul este ca si coloana care sustine un templu; cei carora li sa-u aratat coada au spus ca elefantul este ca o perie
Apoi toti orbii adunati in acea piata au inceput sa se imbranceasca si sa tipe, "- Asa arata elefantul!|, "- Ba nu, elefantul nu arata asa!|, "- Ba da!|, "- Ba nu!|. In curand lucrurile au scapat de sub control si orbii s-au luat la bataie. "
Apoi maestrul a incheiat, spunand
"- La fel sunt si acesti predicatori si intelectuali care vorbesc la nivel teoretic de lucruri pe care ei nu le-au vazuta€¦ Prin ignoranta lor sunt exact ca orbii din povestea cu imparatul: certareti si deformand realitatea intr-un fel sau altul|
Povesti cu talc
Va doresc o seara cat mai frumoasa alaturi de cei dragi Luca

Giorgia
30-October-2010, 06:45 PM
Cioc, cioc! mi-am luat pernitele (ciocolata nu am voie) si am venit sa ma culcusesc cumitica si sa citesc povestile voastre. Sunt minunate. VOI SUNTETI MINUNATI. Dupa atata oboseala nici nu va dati seama ce bine e sa citesti povesti. Va multumesc, dragilor.

Lorelai
30-October-2010, 09:01 PM
http://www.youtube.com/watch?v=ssa19gPP9dA

adi-gj
31-October-2010, 10:06 PM
Intr-o primavara , devreme , pe cind mugurii abia se imbiau sa plesneasca , si zapezile s-au urnit cu vuiet de ape , umflind albiile . atunci , in acea vreme , un soricel mic si sprinten, sa apucat sa deretice prin cotloanel locuintei lui .. .Ce sa vezi? Dereticind a gasit o oginjoara fermecata , nu mai stia de unde o luase si nici de ce o lasase acolo in acel cotlon singura .. . un lucru era sigur , uitase de ea cu desavirsire , asa ca o lua si o duse afara , in fata casutei sale , sa rida soarele in ea . poate asa Zina Primavara , va venii mai repede si o va alunga pe Craiasa Zapezii departe , peste mari si tari. Luindu-se cu curatenia , uita de oglinjoara , ...cind auzii zvon afara se duse sa vada ce este ....mare minune , la usa lui s-au adunat o multime de animale din padure .. . Stateau intr-un cerc in fata usii si vorbeau cu afectare multa. -Uite la el , hotul , a furat soarele , l-a scos in fata casei sa se laude , uite are lumina lui acolo jos linga prag, trebuie sa-l ducem in fata leului , la judecata , nu se mai poate , sa plateasca ... Cam asa spuneau majoritate animalelor adunate acolo, Doar o bufnita , cocotata sus , in virful unui pom de aproape , nu zicea nici pis. Se infoia , se rasucea , si cind dadea sa zica ceva , doar un buhu , buhu se auzea si nimeni nu o lua in seama... Dar hotarirea a fost luata pe dat , cum l-au vazut afara ... Asa ca l-au luat pe sus si l-au dus in fata leului sa spuna cum si cine i-a dat lui soarele , de l-a ascuns si asa a venit iarna peste ei... Doar bufnita , in urma lor , lua oginjoara si o duse in zbor , in sala din palatul regelui leu , sa-l poata judeca mai bine... cind ajunse , din sfiala , sau din neatentie , scapa oglinjoara din ghearele-i si aceasta se sparse in mai multe cioburi , care nimerira , unele in bataia soarelui , luminid de-ti luau ochii, altele in umbra tronului si ramasera doar asa sa arate ce se zarea in ele , putin din tron sau putin din inaltimea palatului...-Marite , isi incepu pledoaria , vulpea cea isteata , care fusese delegata de celelalte animale sa infatiseze leului pasul si pricina , uite acest mic soarece , a avut neobrazarea sa ascunda soarele si sa aduca peste noi frigul si zapada ... a tinut ascuns soarele la el in galerie , uite aici , in asta l-a ascuns , zise vulpea aratind un ciob din oglinjoara . Si-n asta , si-n asta , si-n asta , mai rasunara alte glasuri de animale , care cu surg au adunat cioburile oglinzii .-A fost mai mare , dar a spart-o bufnita , izbucnira citeva animale ce vazura grozavia , cum sa mai vina primavara acum? -s-au intrebat ele ... - Opriti zarva , spuse leul , cu maretia caracteristica . sa vedem ce are de spus soricelul in apararea lui... Soricelul, mic si aproape invizibil in umbra tronului , parca se facuse si mai mic , un mic , cuvintel se pare ca astepta maritul leu , ca sa-l pedepseasca exemplar . Dar istetul soricel stiu cum sa scape si zise cu tupeu...- Marite rege , leule , daca eu am bagat soarele la mine-n galerii, oare cum se face ca inca nu sint ars de el? Si cineva de aici , de fata ,poate sa jure ca a vazut iesind de la mine din galerie acel obiect? si cine ma judeca pe mine? Vulpea ? Care toata ziua am vazut-o alergind sa prinda soarele . ca uite aici linga tron , hotomana , are soare si maria ta nu ai? se facu o liniste de mormint in sala . Inr-adevar , nimeni nu-l vazuse cind scoase oglinjoara din galerii, doar vazusera lumina la gura galeriei si l-au si acuzat , dar cine incepuse? Cum cine , gaita , ea duse in padure vestea asta nastrusnica , si ea adunase pe toti roata la usa lui soricila ...bufnita vazuse , si ea confirma cu un buhu , de se cutremurara geamurile palatului . in acest moment , cind tot taraboiul se intoarse impotriva vulpii , aceasta , incet incet, se retrase spre iesire si p-acii tie drumul , ca doar nu era sa-si piarda frumusete de cojoc. leul vazind asta , si sigur suparat ca nu mai are pe cine judeca , spuse clar si raspicat . - Soricelul este nevinovat , trebuie lasat in pace . si cu asta discutia sa incheiat . si pleca majestuos spre sala lui de odihna ... De atunci, vulpea , cauta soareci sa se razbune pe ei , si daca are ocazia , nu iarta nici bufnita cea neatenta ce a spart oglinjoara .. iar gaita , de atunci , cind vede pe leu , sau pe vulpe sau pe oricine altcineva care i-ar pune viata in pericol , da alarma , nesfiindu-se sa care in cuibul ei cioburi colorate , crezind ca sint cioburi din oglinda soricelului. astfel vrind sa fie stapina si ea peste soare. iar bufnita ... ooo bufnita doar cu buhuhu a ramas , si astazi de suparare tot as face , si cind vede pe soricel , nu-l iarta , il insfaca pe loc . Oricum , primavara a venit chiar a doua zi dupa judecata leului , si de atunci se spune ca prima zi de primavara vine atunci cind soricelul curata intrarea in galerie si scoate afara putin pamint umed .... cu dragoste si pace .

LUCYO
31-October-2010, 10:49 PM
PRINTESA SI MAZAREA

Era odata un print si printul acela voia sa se insoare cu o printesa, dar cu printesa adevarata.
Si a cutreierat toata lumea ca sa gaseasca una pe placul lui si tot n-a gasit.
Printese erau destule, dar el nu putea sa stie daca erau cu adevarat printese, fiindca tuturora le lipsea cate ceva.
Si printul s-a intors iar acasa si era foarte necajit, pentru ca tare ar fi vrut sa gaseasca o printesa pe placul lui.
Intr-o seara, tocmai se starnise o furtuna cumplita, tuna si fulgera si ploua cu galeata; era o vreme ingrozitoare.
Deodata s-a auzit cum bate cineva la poarta orasului si regele, tatal printului, s-a dus sa deschida.
La poarta era o printesa. Vai, dar in ce hal era din pricina ploii si a vremii rele!
Apa ii curgea siroaie pe par si pe haine si ii intra in pantofi pe la varfuri si tasnea inapoi pe la calcaie. Dar zicea ca-i printesa adevarata.
- Bine, lasa€™ ca vedem noi indata!, s-a gandit regina, dar n-a spus nimic; s-a dus in odaia de culcare, a luat toate saltelele din pat si a pus pe scandurile patului o boaba de mazare.
Pe urma a pus peste mazare douazeci de saltele de lana si pe saltele douazeci de perne mari de puf. Aici s-a culcat printesa.
Dimineata au intrebat-o cum a dormit.
- Groaznic de prost!, a raspuns printesa. Toata noaptea n-am inchis ochii. Dumnezeu stie ce a fost in pat! Am sezut pe ceva tare si acuma-s toata numai vanatai! Groaznic!
Si atunci au vazut cu totii ca era o printesa adevarata, daca a simtit ea o boaba de mazare prin douazeci de saltele si douazeci de perne de puf. Asa de gingasa la piele nu putea sa fie decat numai o printesa!
Si printul a luat-o de nevasta, fiindca acum stia hotarat ca asta-i printesa adevarata; iar boaba de mazare au pus-o in odaia unde erau bijuteriile coroanei si se mai poate vedea acolo si astazi daca n-o fi luat-o careva.
Si asta sa stiti ca-i o poveste adevarata.

Va imbratisez cu mult drag, Lucyo.

gabytza
31-October-2010, 10:49 PM
dragi prieteni ,
bine v-am regasit !
ma bucur atat de mult ca suntem din nou impreuna ... am incercat sa intru pe forum si nu am putut si am suferit tare mult ca nu pot fi alaturi de voi ...
VA IUBESC tare mult , sa nu uitati asta niciodata !
GIORGIA , LUCA , BOZO ... MI-E DOR DE VOI !

gabytza
31-October-2010, 10:50 PM
LUCYO si pe tine te iubesc !

gabytza
31-October-2010, 10:51 PM
... iar acum , am o povestioara pt voi , toti prietenii mei dragi de suflet


http://www.youtube.com/watch?v=IoxR3j7Pst8

gabytza
31-October-2010, 10:54 PM
http://www.youtube.com/watch?v=VNzXUO12pOQ

gabytza
31-October-2010, 10:57 PM
http://www.youtube.com/watch?v=109BAqtgO1E

LUCYO
31-October-2010, 10:59 PM
Si eu te iubesc pe tine Gabytza si daaaaaaa mi-e dor de toti prietenii nostri.A fost prea liniste in weekendul asta si mi-au lipsit enorm.Sper sa revina de maine cu forte proaspete sa ne bucure cu caldura, voiosia si seninatatea lor.Nici eu nu am putut sa intru azi pe forum, decat seara tarziu si sincera sa fiu m-am panicat putin la gandul ca nu voi mai putea comunica cu voi.. Cu mult, mult drag, Lucyo

natco
31-October-2010, 11:01 PM
in fiecare seara gasesc aici mica mea oaza de liniste lecturand povestioarele voastre minunate!
va multumesc tuturor!

gabytza
31-October-2010, 11:56 PM
... si noi te iubim , Natco !

Rose
01-November-2010, 12:15 AM
in fiecare seara gasesc aici mica mea oaza de liniste lecturand povestioarele voastre minunate!
va multumesc tuturor!

Ba e, ba eu, ba eu ..
E ca un ritual inainte de culcare sa-mi incarc sufletul cu intelepciunea ascunsa printre randuri ..
Povestitorii mei, va imbratisez si va pupic pe rand, pe toti.
Cu iubire si recunostinta,
Rose

maria
01-November-2010, 04:27 AM
http://www.youtube.com/watch?v=DMlgyQZH4RE&feature=related

maria
01-November-2010, 04:28 AM
http://www.youtube.com/watch?v=ssa19gPP9dA&feature=related

luca
01-November-2010, 09:59 AM
Draga mea Natco si draga mea Rose,bine ati venit in lumea povestilor,ma bucur ca sunteti printre noi,printre zane, printese,si sultanei:)
Am sosit si eu cu o mica povestioara asa de dimineata...pentru seara Sheherezade are in micuta tolba alte povestioare:)

O dimineata fara bunica

9551

E o dimineata calma ca si celelalte dar totusi mereu diferite intre ele, nascandu-se in fiecare ceva nou, ceva in care Natura are de oferit omenirii.
Ma zgarie putin perna dar continuu sa dorm in liniste, aici in locul atat de curat din puritatea naturii, aici in libertatea creatiei. Simt un aer rece, un aer ce e gazduit de aceasta camera ce il asteapta cu nerabdare pentru ca acest usor musafir ii innoieste sufletul.
Deschid un ochi, incerc sa-l deschid mai bine dar inca mai sunt sub influenta visului ! Ma intorc pe partea cealalta si acum se combina visul cu realitatea apoi incerc sa deschid ochii mult mai bine luandu-mi ramas bun de la lumea infinita a lui. Cand imi deschid ochii, privirea cade pe perna unde doarme bunica insa perna e infrigurata de singuratate.
E in jur de ora sapte. Afara e o dimineata suparata dar pasnica, fiind deranjata ca a avut un cosmar si nu a fost calmata de un rasarit sincer.
Sunt deja trezit dar caldura ascunsa sub plapuma nu ma lasa sa ies din pat. Mai stau putin, trezindu-ma cu adevarat pentru ca am inceput sa ma linistesc.
Bunica in fiecare dimineata se ducea la magazin si-mi aducea un dulce, culcandu-l pe perna care la randul lui incepea sa doarma mai bine. Acel dulce imi deschidea ziua si nu aveam niciun motiv sa ma trezesc mofturos.
Feresc patura care reincearca sa ma trimita in lumea viselor cu o viteza neasteptata si imi las privirea sa se piarda pe perna rece. Sunt in pijamale albastre patate cu flori albe, imi mai iau puloverul bunicii asezat linistit pe scaunul de langa pat, asteptandu-ma sa ma trezesc si eu ca apoi sa-si faca datoria de a ma proteja.
Imi iau slapiii cei mari apoi imi pun puloverul mai bine pe mine, incercand sa ies afara. Ma ridic de pe patul destul de amabil dar simt ceva ciudat. Nu stiu ce se intampla ! Atunci cand am facut primul pas, am simtit ceva deosebit, ceva pe care il voi cunoaste in aceasta dimineata.
Continuu sa merg iesind din camera, ajung pe hol si parca dintr-o data aerul rece s-a oprit cerandu-mi iertare ca s-a purtat urat cu mine.
Imi pun mainile sub brat, mainile ce sunt acoperite de manecile mari si calduroase ale puloverului. Cand iau contact cu aerul de afara observ la el ca e vesel si parca vrea sa ma joc cu el. Cobor de pe prispa, merg alene si visator.
Merg prin iarba ce imi uda varful picioarelor, merg foarte incet, parca sunt in doua lumi si trebuie sa le traiesc in acelasi timp. Ma impiedic in pietrele din fata bucatariei, nu vad animalele scoase afara si care trebuiau sa faca parte din atmosfera bogata a naturii iar usa de la bucatarie nu e inchisa.
Ma apropii si o deschid mai mult cu manecile puloverului. Totul e ca o intrebare cand am intrat, ca si cum lucrurile de acolo trebuie sa fie rezolvate in urmatoarea secunda dar isi astepta ingrijitorul. E galeata pregatita pentru lapte asezata pe jumatate de masa restul fiind sprijinita de aerul nou intrat, lemnele asteapta comanda de a arde, rosiile stau timide langa cutit si ulei, sarea plictisita de painea ce se tot holbeaza la ea, toate intrebandu-se cand vor fi facute salata.
Nu stau mult in bucatarie apoi ies afara spunandu-le lucrurilor sa nu se ingrijoreze si sa profite pentru a lua o mica pauza lasand usa deschisa. Eu continuu a ma deplasa incet in gradina pentru cautarea bunicii, deschid poarta care inca nu e trezita in totalitate, speriata apoi, dandu-si seama ca o caut pe bunica iar eu fiind deja ud la picioare incerc sa inaintez in gradina.
Ajung acolo, o salut dar e singura pentru lipseste bunica si atunci ma indrept spre o buturuga pentru a ma aseza si sa o astept pe ea.
E singura buturuga din gradina, aici in spatele bucatariei, buturuga foarte batrana, unde zilnic veneam la ea, dar rareori dimineata. Ma asez pe ea, are doua trepte uscate, pe aceeasi directie a rasaritului. Las capul jos, ma uit la iarba proaspata de sub picioare, admirand-o si in suflet.
Noi suntem intr-o zona intre deal si munte, muntii ne saluta prin varfurile ce sunt mai aproape de cer. Ridic capul, ma uit la copacii aflati la sapte metri de mine, incep a-i admira simtind ca voi descoperi ceva nou, ceva in care nu oricine poate simte si vreau sa ma linistesc stand acolo pana cand va veni bunica mea.
Aleg copacul care e cel mai aproape de mine. Ma uit mai exact la tulpina inalta si sigura pe ea in evolutia ei de evadare, dar observ ca ceva nu e in regula !
Vreau sa descopar ceva de la el, doresc sa-l cunosc mai bine dar intr-un mod mai simbolic, mai special ...
Continuu sa ma uit in acelasi loc, ma relaxez tot mai mult prin descoperirea acestuia, spunandu-mi in gandul meu :
"E doar material dar nu viata ! " .
Incep a ma concentra putin, a vedea altfel........ Da !!!! Da !!!! Vad !!!!! Observ ceva nou, foarte diferit. Vad acum la tulpina neagra de suparare cum se transforma....... Se transforma in viu a€¦.in existenta, cum nu mai face parte din material si din ceva pur aratand ca o aureola ce nu mai are o forma proprie.
Devine totul albastru, un albastru cu personalitate care te duce catre un infinit cu totul altfel. Tulpina nu mai e ca inainte, capatase alte marimi foarte greu de inteles, diametrul ei devenind dedoua ori mai mare. E dintr-un albastru ce incepe sa se combine cu roz luminat, o combinatie ce ajuta la crearea frumosului, capatand astfel marimi foarte greu de inteles pentru acest real. Formele se transforma mereu, nuante de culori raman cuminti fiind tot acompaniate de lumina. Tulpina, dupa forma care o capatase de la culori reprezenta un izvor vesnic, care urca in necunoscut.
Izvoarele sunt impartite in alte cateva izvoare dar legate de ele prin culoarea roz, albastrul realizand o comunicare pasnica intre ele si se aseaza unul sub altele, proiectand, cu rabdare si liniste frumusetea respinsa de oameni. Intamplarea aceasta nu e un lucru din Natura, e mult mai mult, e o speranta, o uitare a materialului urat si care nu are drept la frumos, aceasta descoperire reusind sa te vindece de boala mizeriei numai prin priviri.
Nu trebuie sa te duci la ea, ea te cauta, te simte, te accepta, te transforma si iti da sansa sa cunosti ceea ce in omenire e doar un vis adunat din zeci de mii de vise. Cand ma uitam, vorbea cu mine si imi zambea prin forme, imi transmitea un sentiment sclipitor incat uitasem de necesitatea banului, timpului, mizeriei lasate pe pamant iar, eu, un copil mic, urmarind si simtind toata aceasta fascinatie neexplicabila in dictionare.
Fiind un baiat cu o imaginatie bogata, am crezut ca imi voi permite aceasta lume, dar m-am inselat enorm, pentru ca daca totul porneste din inima si nu din imaginatie, atunci nimic nu mai poate fi anticipat, ci doar trait... si ma simt atat de inflacarat de puterile fericirii !
Acum am o durere.....Da ! .... dar o durere de acum inainte vesela, curata, pe care o simt numai prin rana frumosului, pentru ca am descoperit ca trairile adevarate intrec imaginatia a milioane de oameni.
Din acest moment tulpina se imprastie in crengi, ele fiind considerate mai tinere si in stare sa-si continue infinitatea. Aici izvoarele sunt mai energice, libere in tot ce simt, ofera multe sanse, sanse catre un mister placut.
Ce placere !!!a€¦....Ce inaltare catre infinit cu viteza luminii se afla in sufletul meu!!!
Crengile cu formele lor creeaza un infinit, spre locul unde e scopul adevarat. Cat de vii sunt, cat de linistite dar si multiple in tot ce este nevoie pentru omenire ! Cum fiecare creanga are propria forma, propriul sens. Cum fiecare frunza are propria oferta de dorinte realizabile, are propria culoare rezultata din cele doua culori, cum frunza tot un izvor este dar izvorul a altor izvoare cu acelasi minunat sens.
Un copac - un RAI care nu cere definitie, un copac care vrea promovat de cei din jur, mai exact ofera .....dar numai prin putina descoperire ce-i trebuie acordata, de fapt, orice lucru ascunde un Rai ! Forma acestuia e ca doua maini lipite cu degetele deschise spre cer fiind asezate ca o cupola speciala cu un varf format dintr-un nor special cu dimensiuni pe care nu le vazusem niciodata.
Ma uit putin in jurul copacului, observ ca totul ia viata, dar nu in material si in acest frumos. Absolut totul devine ca acest prun, toate firele de iarba acum au sens, varfurile acestora devin albastre iar interiorul in roz. Ele incep a zambi, acum au dreptul la exprimarea iubirii pentru fericire speciala, plutesc foarte frumos in locul in care erau prinse, cu radacini la fel de pierdute in natura fara limite.
Padurea departata arata acum ca niste nori simpatici cu crengi albastre si cu frunze ce-si schimba mereu culoarea, iar muntii sunt piramide vulcanice, iar larva lor e un infinit cromatic al coregrafiei. Cerul are o combinatie numai cu galben si gri luminat formand o deschidere spre cosmos.
Mai stau putin si observ ca buturuga pe care stau invie si se ridica cu mine. Nu mai e ceea ce a fost, a devenit mai mare, ca tulpina copacului pe care am vazut-o prima data, eu fiind asezat pe o perna ce-si schimba forma dupa cum doresc ridicandu-ma pana dupa acei nori ce nu mai sunt la o inaltime mare.
Cand ajung la acel nivel, in dreptul lor, cobor pe treptele care se tot inmultesc. Ajung in prun si raman putin strain de ce e acolo apoi trec printre crengi. Mai fac un pas, totul se schimba, e o noua transformare oferita de frumos, pete inchise, o ceata din negru transparent alaturi de un fundal cu nelipsita culoare roz ce da viata.
Acolo unde ajunsesem e o alta gradina, pe tot ce calc e moale, atmosfera e combinata cu pete, puncte albastre in diferite locuri care au inceput sa se miste in diferite directii sub forma unui joc, izbindu-se in mine iar ca sa-si ceara scuze, acesti licurici incep sa straluceasca foarte tare rotindu-se in jurul meu pana cand s-au unit intr-o mare stea deasupra capului meu emanand o lumina cu zambete albastre. Steaua, dupa cateva clipe se descompune, petele se izbesc in mine si atunci ma striga bunica ...
Ajung in realitatea limitata, in materialul gretos de urat, revenind in acea gradina, despartindu-ma de acea lume pe care am infrumusetat-o.
O vad pe bunica dar o observ mult mai bine, mai tanara, mult mai vie. Ea imi intinde ceva dulce dar eu nu-l vad, nu stiu de ce intinde mana si-mi zambeste, mai incearca si atunci o iau de mana, ii spun sa se uite la frumos, la ce merita dar nu intelege.
Mai incerc, atunci ea a reusit sa-l descopere, astfel, intrand amandoi in acel loc care ne astepta si care va asteapta si pe voi ...
Dupa ceva vreme oamenii se tot joaca cu licuricii !
Scrisa de Andremis







PS : Cum ar arata oamenii, daca de mici nu ar invata sa viseze ?

Cu drag pentru voi Luca

Bozomic
01-November-2010, 12:20 PM
Mi-a luat ceva timp, ca sa pot citi povestirile, pentru care nu pot decat sa va multumesc din suflet! Printesa Seherezade,nu am uitat, pernutele de ciocolata sunt pregatite pentru diseara!

Pana atunci va-am adus si eu de peste mari si tari, o povestioara dintr-o tara magica, in care TOATA LUMEA VREA SA DARUIASCA
9599

Odata, in |Tara Opusului|, locuia un om, care avea o fantana. Cea mai mare dorinta a lui era de a da ceva de baut din fantana lui, la orice persoana care trecea pe acolo. Intr-o dimineata, proprietarul fantanii a vazut un calator, si i-a spus:
- Vad ca esti foarte obosit si toropit de caldura. Esti binevenit sa-ti potolesti setea din fantana mea.
Calatorul a raspuns:
- Sunt foarte insetat, intr-adevar, dar nu am timp acum. Am facut toate aceste linguri de lemn si trebuie sa gasesc pe cineva sa i le dau. Te rog, ajuta-ma sa gasesc pe cineva care are nevoie de lingurile mele de lemn, si apoi, voi bea apa din fantana ta.
Auzind toate aceste cuvinte, proprietarul fantanii a fugit la un restaurant din apropiere, unde, era sigur ca s-ar putea folosi o multime de linguri de lemn. In acel moment, proprietarul restaurantului era, ca de obicei in bucatarie, gatind una din excelentele lui meniuri. Voia sa fie gata mancarea, inainte ca primul oaspete sa fi sosit.
- Voi lua aceste linguri de lemn|, a spus bucatarul, proprietarului fantanii. Dar mai intai trebuie sa gasim o multime de oameni pe care sa-i servesc , pentru ca am pregatit o multime de mancaruri delicioase . Proprietarul fantanii a fugit imediat la un santier. Acolo a vazut o multime de oameni harnici, cu o enorma pofta de mancare.
- Munca voastra e atat de grea! le-a spus tuturor lucratorilor. Sigur, trebuie sa va fie foarte foame! Exista un mare restaurant in apropiere, unde puteti manca; Bucatarul a pregatit o multime de mancaruri delicioase.
- Da, ne e cam foame, dar mai avem inca suficienta putere de a lucra. Doresti sa-ti sapam inca o fantana?| au intrebat lucratorii.
Proprietarul fantanii acepta oferta muncitorilor de a-i construi o noua fantana, gandind ca i-ar folosi sa aiba mai multa apa potabila, ajutand astfel pe si mai multi trecatori.
Bucatarul fu de acord sa ia de la turisti lingurile de lemn, iar muncitorii acceptara sa manance la restaurantul bucatarului. Cand a auzit calatorul despre toate acestea, a acceptat sa bea ceva apa de la fantanar. Si astfel toata lumea traia atat de calma si in pace, in Tara |Opusului|.
Pana intr-o zi, cand un om invatat a venit in tara. Statea si gandea si nu-i venea sa-si creada ochilor.
Fantanarul a vrut sa-i dea niste apa, bucatarul a vrut sa-i dea ceva de mancare, muncitorii au vrut sa-i construiasca o casa, si multi turisti i-au oferit multe alte lucruri, cum ar fi linguri de lemn si alte obiecte, dar el i-a refuzat pe toti, pentru ca n-avea nimic de dat in schimb.
- Eu nu iau nimic de la oamenii buni, pana cand voi gasi o cale de a face viata mai usoara, a spus omul invatat. A stat, s-a gandit si s-a gandit a€¦. si, in final, a gasit raspunsul. A decis sa inventeze bani. In loc de a lua unul de la altul, toata lumea va fi platita in monede de aur!
Deci, proprietarul fantanii va plati pe cei care au baut din fantana, si in scopul de a castiga bani, el va trebui sa roage muncitorii sa construiasca ceva pentru el. Muncitorii vor primi bani, atunci cand mananca la restaurant, bucatarul va lua ceva de la calatori si acestia il vor plati pentru asta.
Este posibil sa schimbam ordinea de curs, pentru ca principalul lucru este ca toata lumea, atunci cand primeste un castig a€“ sa plateasca, altfel, nu ar fi in masura sa ofere si altora. Si, daca cineva plateste bani numai pentru a da, fara a lua nimic pentru sine, atunci el va fi adus in fata instantei si va fi judecat.
Deci, ei au hotarat sa caute un judecator si atunci cand l-au gasit, au vazut ca acesta era slab de foame, pentru ca nu avea nici o munca. Era sarac, pentru ca nu a avut ce manca in acele timpuri cand nu avea pe nimeni de judecat.
Dintr-odata, invatatuluiui i-a venit o idee stralucita. El a inteles foarte bine natura oamenilor care traiau in Tara |Opusului|. Acestia voiau doar sa deaa€¦
Locuitorii din Tara de |Opusul| au fost inspirati de cuvintele invatatului: Deci, de atunci, nimeni nu ar avea grija numai de el insusi, in schimb toata lumea ar fi in masura sa ofere mult mai mult pentru nevoile celorlalti.
Asta a hotarat omul cel destept si a infiintat prima banca din Tara |Opusului|. Ţara |Opusului| a devenit o tara la fel ca toate celelalte tari din lume, acum ele au banci si institutii, impreuna cu fabrici, scoli , spitale, magazine, manageri, functionari, ingineri si profesori.
Exista doar o singura diferenta intre Tara |Opusul| si toate celelalte tari: in Tara |Opusul| toti oamenii incearca sa ia mult mai putin pentru ei insisi, si sa dea mult mai mult pentru altii. Aceasta se datoreaza faptului ca in Tara |Opusul| toata lumea iubeste pe toata lumea si, prin urmare, toata lumea este fericita.9600

(http://shanti-spirit.ro/photos/copii-tara-2.jpg)

LUCYO
01-November-2010, 07:26 PM
PERLA

Jenny era o fetita frumoasa de cinci ani, cu ochi stalucitori. Intr-o zi, in timp ce era cu mama ei in magazin, a vazut un colier de perle false care costa 2,50 dolari. Cat de mult si-l dorea! A intrebat-o pe mama ei daca i-l cumpara si ea i-a raspuns; |Facem o intelegere, eu iti cumpar colierul si cand ajungem acasa facem o lista de lucruri pe care le-ai putea face tu ca sa-l poti plati, bine?|Jennz a fost de acord si mama ei i-a cumparat colierul.
Jenz se straduia in fiecare zi sa faca toate treburile pentru a putea plati. In scurt timp, si-a platiti datoria. Jenny isi iubea perlele! Le purta pretutindeni: la gradinita, cand dormea si cand iesea cu mama ei.
Jenny avea un tata care o iubea foarte mult. Cand mergea la culacare, el se ridica din fotoliu sau favorit ca sa-I citeasca povestea preferata.
Intr-o noapte, dupa ce i-a citit povestea, i-a zis: | Jenny, tu ma iubesti?|
|- Oh, da, tata|.
| Atunci daruieste-mi mie perlele tale|, i-a cerut el.
|- Oh, tata, nu perlele a€“ a zis Jenny. Dar ti-o dau pe Rosita, papusa mea preferata. Mai stiii care? Mi-ai facut-o tu cadou anul trecut de ziua mea. Å¢i-o dau cu toate lucrusoarele ei cu tot. E bine, tata?|
|- Oh, nu fetita, lasa, nu conteaza| si sarutand-o pe pe obraji, i-a zis: | Noapte buna, micuto!|
O saptamana mai tarziu, tatal o intreba din nou, dupa ce ii citeste povestea: | Jenny, tu ma iubesti?|
|- Oh, da, tata, stii cat de mult te iubesc de !|
| Atunci da-mi perlele tale|.
|- Oh, tata, nu perlele; dar ti-l dau pe Lazos, calul meu de jucarie . Este preferatul meu, parul lui este atat de moale si poti sa te joci cu el si sa-i faci codite|.
|Oh, nu, fetito,lasa| si i-a zis la ureche: |Somn usor!|
Dupa cateva zile, cand tatal intra in dormitor sa-i citeasca povestea, Jenny statea pe pat si cutremur in voce i-a zis: |Ia, tata| si i-a intins mana. A deschis palma: in ea se afla pretiosul colier. Tatal, cu o mana aluat colierul de plastic si cu cealalta a scos din buzunar o cutiuta de catifea albastra. In cutiuta erau superbe perle adevarate. Le pastrase acolo, asteptand ca Jenny sa renunte la acel lucru ieftin ca sa-i poata oferi unul de valoare.

Pentru mine, voi toti sunteti niste superbe perle adevarate.Cu mult drag, Lucyo

luca
01-November-2010, 09:28 PM
Buna seara dragi prieteni ai povestilor,va multumesc pentru povestioare,sunt...sa zic ca un ardelean...faine:)
Dragul meu sultan,bine te-am regasit,am suferit mult in inimioara mea ca iar ai disparut,dar sunt fericita ca te-ai intors.
Mica voastra printesa a sosit cu povestioara de seara.

Dumbrava minunata, de M. sadoveanu

9643

Duduia Lizuca planuieste o expeditie indrazneata

- Vina-ncoace, gangania dracului! icnea cu obida slujnicuta, tragand de o aripa si smucind dupa ea pe Lizuca. Din pricina ta sa-ndur eu observatii si ocari!
Fetita incepu a scanci subtire, intepenindu-se in picioare si tragandu-se intr-o parte.

- Lasa-ma! Da-mi drumul! Tu esti o servitoare. Am sa te spun la tata.

- Da? Ai sa ma spui? Si slujnica ii facu vant inaiate, ajutandu-se putin si cu piciorul. Domnu nu vine degraba acasa si pana s-a intoarce el, iti spanzuram noi chelea-n bat!

Lizuca facu bot si intoarse o privire de ura pe sub sprancenele incruntate.
- Asa? striga slujnicuta; te uiti ca hotii? Are dreptate cuconita. Dihanie si soi rau ce esti!
Prinzand iar pe copil de-o poala a rochitei, ii facu ceea ce se cheama un surub, rasucindu-i in moalele capului unghia cea mare si monturile degetelor. Vazand ca Lizuca se stapaneste inca, ii mai facu unul si mai indesat, si mai in raspar, pana ce simti sub degetele manii celeilalte carnea tremurand si auzi lacrimile forfotind in nasusorul cel neinsemnat.

- Mai na si dobanda, vorbi ea razand, s-o plesni cu palma peste capul tuns. Sa te duci si sa te-ntorci cand te-oi chema eu!

Lizuca se poticni si se izbi cu capul de perete. Apoi, smarcaind, isi inghiti si-si stapani lacrimile si intoarse iar piezis spre slujnica privirea de hot.

Dar Ileana intrase in cuhne si vorbea subtire si navalnic cu bucatareasa. Duduia Lizuca putu sa-si usuce in voie lacrimile cu acea parte a manicilor cu care isi stergea si nasul. Apoi observa, aproape, pe prietinul ei Patrocle si-i zambi.

Patrocle era un boldei roscat, cu picioarele scurte si strambe si cu capul mare. Intre ochii omenesti, sprancenati negru, avea adanci creturi perpendiculare si anii si experientele vietii ii incaruntisera perii din jurul botului.
Indata ce vazu surasul duduii Lizuca, se apropie si incepu a-i linge mana, plina inca de serbet de portocale.

- M-au batut si ieri, ofta Lizuca; m-au batut si azi; ma bat in fiecare zi...
Patrocle o intelese ca totdeauna. Dupa ce-i curati mana se intoarse pe labele de dinapoi, se inalta, se sprijini usor de pieptul fetitei si o mangaie, stergandu-i de pe obraz urma lacrimilor sarate.

- Patrocle, ii zise Lizuca; tata nu mai vine de la Bucuresti si pe bunici nu i-am vazut de multa vreme. Nici nu ne lasa sa ne mai ducem pe-acolo. De cand a murit mama, noi petrecem tare rau.
Patrocle scheuna usor s-o privi cu ochii lui frumosi, cercuiti cu aur.

- Intr-adevar, raspunse el, petrecem foarte rau.

- Pst! i-auzi! vorbi iar Lizuca inaltand un deget. Mamica rade. Mamica rade totdeauna. Mama noastra nu radea asa...

Fetita ramase cu urechea atintita, apoi cazu pe ganduri. Si sopti usor - catra o umbra vaga, care-i aparuse deodata:

- Tata, eu am auzit pe mamica razand in salon cu domnu Micus...

Cucoana Emilia si madam Neicu tocmai ieseau de la vizita si se indreptau spre portita de la strada. In trecere, batrana isi puse mana in crestetul copilului:

- Ce ai, fetito? intreba ea; ai plans?

Lizuca respinse mana care o mangaia si privi piezis si fara prietenie spre cele doua cucoane. Nu raspunse si se trase la o parte, urmata de tovarasul ei.

- Copil rau! declara cucoana Emilia - pe cand madam Neicu asculta atenta rasul cristalin din salonas. Deplin intelese si facandu-si semne cu ochii, amandoua trecura domol in strada singuratica, sub coplesitoarea caldura a verii.

In urma lor, in fata casei cu persienele lasate, Lizuca ramase ganditoare, cu ochii atintiti si cu sprancenele usor incruntate. In preajma-i se desfasurau cateva razoare uscate, cu flori sarace si ofilite. Globuri de sticla colorata, inaltate in bete, rasfrangeau imaginile diforme ale copilului si catelului. Duduia Lizuca nu statu mult in cumpana.

- Patrocle, vorbi ea inaltand langa nas aratatorul mainii stangi, eu nu mai stau aici. Ma duc la bunicii mei. Cainele o privea tinta.

Fetita se strecura spre cerdacul de dindos, pe unde o scosese slujnicuta, si trase dintr-un cotlon al ei o hainuta si o bereta de lana rosie. Se pleca si-si ridica coltunii cazuti. Apoi iar ramase ganditoare.
Stand cuminte pe coada, Patrocle ii urmarea toate miscarile. Indemnat de prevederea stapanei lui, se prelinse, nesimtit si cu urechile clapauge, spre bucatarie, si se intoarse in scurt timp, purtand delicat in gura, numai de o margine, o felie mare de pane alba. Un glas ragusit rasuna in urma lui:
- Ţiba! turba naibii! bata-te Dumnezeu sa te bata si n-ai mai ajunge! O bucata de lemn suna cu zgomot in cerdac si salta de cateva ori in capete, pe urmele catelului. Patrocle intoarse capul, intelese ca urmarirea inceteaza si veni cu painea la tovarasa lui.

- Patrocle, de ce duci painea in gura? intreba razand Lizuca.

- Pentru ca n-am buzunar! ii raspunse cu ochii catelusul, foarte vesel.

- Atunci s-o strangem la mine, s-avem la vreme de nevoie, hotari duduia Lizuca; si primind de la Patrocle painea, o aseza cu grija intr-un buzunar al hainutei rosie. Ne mai trebuie ceva, urma fetita, si pe urma fugim, Ne ducem in lume, la bunicii nostri!...

Lizuca cunostea toate cotloanele casei. Gasi indata cenusa de care avea mare nevoie, umplu cu ochi celalalt buzunar al hainutei sale si se intoarse spre portita de la strada.

- Taratele, ori faina, nu sunt bune, explica ea. Este o poveste cu copiii rataciti pe care mi-o spunea bunicuta - s-acolo se vede ca iepurii si vulpile lingeau dara de faina si de tarata si copiii n-au mai putut cunoaste drumul inapoi. Ca sa se cunoasca semnele, trebuie sa presuri cenusa. Hai sa mergem, Patrocle!

- Hai! raspunse catelul. Si iesira amandoi pe portita, pornind pe-un drum lung si plin de peripetii.

Sfat cu Sora-Soarelui

Vremea era pe la toaca, dar caldura, inca in toi, juca rotind ca rasfrangerile unei ape tainice pe deasupra caselor adormite. Ulita ridica, pustie si singuratica, spre stralucirea asfintitului. Clopote incepura a bate dulce si trist, de la bisericile targului. Fetita se opri o vreme in loc, ascultand.

- Asa sunau clopotele si a t u n c i... sopti ea cu ochii dusi. Cei doi tovarasi trecura domol pe cararea din marginea
ulitii pana sus in deal, la plopii lui Mihalcea. Acolo Lizuca se opri si baga de sama ca s-a ispravit cenusa.

-Patrocle, ce facem noi acum? intreba ea pe catel.

Patrocle isi scutura urechile mari si o privi tinta:

-Nu stiu, stapana!

Prin plopii tremuratori strabatu un freamat prelung. Duduia Lizuca zise:

- De aicea trebuie sa apucam pe drumusorul de la stanga. Chiar si frunzele plopilor se-ntorc intr-acolo. Pe urma, avem sa trecem printre livezi si prin dumbrava Buciumenilor, si indata dam de casuta bunicilor. Daca am ispravit cenusa, mergem pana acolo si inapoi nu ne mai intoarcem. Acolo nu ne bate nimeni si bunicuta are sa planga si are sa se bucure ca am venit. Pe tine te dor picioarele Patrocle?

-Nu.

- Nici pe mine. Hai sa mergem. Uite, Patrocle, pe aicea drumul e mititel si ingust da-i mai frumos decat in targ. Si la dreapta si la stanga s-au adunat papusoi. Se misca si suna ca niste sabii. Dar eu nu ma tem. Ei ne indeamna inainte si ne pot apara de multe jivine rele. Vezi tu? papusoii au si imparateasa, Patrocle. O floare mare si mandra: bunica zicea ca o cheama Sora-Soarelui. Sa ne oprim aici, langa ea. Ce mai faci mata, Sora-Soarelui?

Floarea cu coroana aurie se clatina lin spre copila, la adierea vantului.
- Imi pare bine ca te gasesc inalta si frumoasa, urma Lizuca. Noi ne ducem la bunicuta si la bunicul.
- Foarte bine, aproba floarea-soarelui.
- Caci acasa nu mai putem sta. Tata a batut din picior la bunici si nu ma mai lasa la dansii. Si cand era tata acasa, mamica se sfadea cu dansul: tipa subtire, cerea sa vanda livezile si padurea. Tata nu voia si zicea ca sunt ale mele, ramase de la mama. Iar mamica tropaia maruntel si se uita holbat si a cazut pe scaun lesinata; si tata a sarit si a stropit-o cu apa. Pe urma tata s-a dus; iar mamica ma tot batea, dar eu nu plangeam. Ma strecuram la Patrocle, in cusca lui, si stam acolo ascunsa si ma gandeam la mama, care s-a dus si nu s-a mai intors. Mama mea a murit, Sora-Soarelui!

Floarea lasa sa cada deasupra copilei doua petale ca niste fluturi de lumina si clatina intristata din cap.

- Asa-i ca pe aici e drumu la bunicii mei? Atunci hai sa mergem, Patrocle, ca altfel intarziem.

La doi pasi de duduia Lizuca, catelul scurma repede cu o laba un musuroi de furnici, apoi isi vari botul in el, mirosind. Indata incepu sa scuture din cap si sa pufneasca, topaind la dreapta si la stanga.
Lizuca incepu a rade.

-Vezi, Patrocle, daca nu le dai pace, ele te musca. Stai cuminte, sa ti le iau de pe bot si sa le dau drumu in iarba. Nu stii mata ca aici este si imparateasa furnicilor? Si daca o scapam de primejdii, ea ne da un fir de pai; si cand avem nevoie de dansa indata vine sa ne ajute, cu toate furnicile ei. Asa. Uite paiul. Hai sa mergem. Ramai sanatoasa, Sora-Soarelui.

Unde s-a aratat Sfanta Miercuri

Coborara printre livezi, unde adiau miresme calde de cimbrisor si ceara. Garduri foarte inalte de nuiele, cu stresina de spini, se ridicau la dreapta si la stanga. Si salcii batrane, cu forme ciudate, isi miscau domol pletele argintii. Lizuca stia ca salciile acestea sunt oameni si dihanii, inteleniti din vremuri vechi de o vraja. Le privea cu sfiala si le asculta cum ofteaza si cum soptesc.
Drumul celor doi tovarasi mai intarzie o vreme langa o adunare linistita de ganganii marunte si rosii, punctate cu negru.

- Patrocle, acestea-s vacile Domnului, zise fetita.

- Stiu, dar haide sa mergem, ca acusi asfinteste soarele, raspunse catelul.

- Mergem, Patrocle, nu te supara. Uite, pe coasta de dincolo, se vede dumbrava. Acusi ajungem.

Era in juru-le tacere si singuratate; s-o lumina dulce se cernea printre crengile salciilor. Nu se auzea nici latrat de cane, nici chemare de pasare. Parca intrasera in tinutul unui basm... Deasupra, departe, se pleca cerul albastru spre dumbrava, curgand ca o apa; s-o imparateasa pajura plutea pe talazul acela, cu aripile neclintite.

Dar deodata, la o cotitura, rasari ca din pamant o baba maruntica si mohorata, cu ochii mititei si cu nasul coroiat. Venea incet spre cei doi tovarasi, sprijinindu-se intr-un toiegel alb. Patrocle ciuli o clipa urechile, marai usor, apoi ramase cuminte langa Lizuca.
La doi pasi de copil, batranica se opri si deschise o gura fara dinti, cu buzele uscate si supte. Intreba clatinand din cap:

- Asa-i ca te duci la bunicuta?

Lizuca o privi uimita. De unde stia batrana ca ea si cu Patrocle se duc la bunicuta? Apoi intelese si zambi:

- Asa-i ca mata esti Sfanta Miercuri? vorbi ea fericita. Pana acuma nu te-am vazut niciodata, dar acuma te cunosc. Unde ti-i catelusa cea cu dintii de fier si cu maselele de otel?

Sfanta Miercuri raspunse, zambind:

- Am lasat-o acasa, sa-mi pazeasca gospodaria.

- Da? ii raspunse Lizuca. Noi nu ne temem de dansa, ca suntem oameni buni. Sarut mana, Sfanta Miercuri, acusi asfinteste soarele si Patrocle se teme sa nu intarziem.

- Du-te, puiu babei, ii raspunse batrana punandu-i mana in crestet. Mata esti o copilita orfana si nacajita.

Cei doi tovarasi trecura inainte. Sfanta Miercuri ramase o clipa uitandu-se dupa ei. Parca statea in cumpana, nehotarata. Apoi apuca la deal si, cu destula greutate, trecu parleazul unei gradini. Lizuca si Patrocle grabira pasul. Livezile ramasera in urma si ei ajunsera in fundul vaii, la o punte de lemn si la un parau care clipea si galgaia prin ierburi si printre maluri inalte de huma.
Broastele, care stateau de paza la punte, sarira in apa, una dupa alta. Lizuca se opri, cu inima batand; apoi, vazand ca Patrocle ramane nepasator, intelese ca nu-i nici o primejdie.

- Eu, cu Patrocle, nu ma tem de nimica, murmura Lizuca si trecu puntea.

Vazu o clipa in apa o fetita fantastica si un catel ciudat. Si fara sa se mire prea mult, intra in iarba dumbravii.
Mesteceni, plopi si ulmi se ridicau la deal pe costisa, cu ramurile incurcate si neclintite in valvoarea asfintitului.
De acolo de sus, curgea parca pe sub arcurile ramurilor un paienjenis de ape trandafirii. Si in tacerea poienitelor, pe un gheb de paduret batran, o ciocanitoare vesti sosirea drumetilor.

Ca si cum erau asteptati, pasarele marunte aparura leganandu-se pe varfuri mladioase de sanger. Priveau pe Lizuca cu ochisori ca varfuri de ace si-o intrebara toate deodata ce cauta in imparatia lor.
Insa Patrocle era acolo. Ridicandu-se pe picioarele de dinapoi, hamai la ele de doua ori si le ameninta cu laba.
Razand maruntel, pasarelele se facura nevazute. Dar in furca unui mesteacan aparu alt stapan al locului: un mierloi mirat, care se uita la fetita cand cu ochiul drept, cand cu cel stang. Era negru si cu ciocul galben. Si cu mare indrazneala striga inspre Lizuca, cu glasusoru-i de fluier:

- Chiorchioseto hai!

"E cam obraznicut dumnealui..." gandi Lizuca. Si-1 intreba cu blandeta:

- Ce ti-am facut eu matale, de spui ca-s urata si incrucisata? Eu sunt o fetita nacajita si ma duc la bunicii mei.

Mierloiul sari pe o crenguta mai apropiata, privi bland pe fetita si ciripi moale in gusa:

- Lizuca... Lizuca...

Fetita incepu a rade. Patrocle se napusti asupra mesteacanului si mierloiul sageta prin paienjenisul de aur spre tainitele dumbravii.

Duduia Lizuca gaseste gazda buna in dumbrava

indata ce soarele scapata dupa culme, luna, alungata de pe taramul celalalt, iesi in rasarit la marginea dumbravii.
Niciodata Lizuca nu vazuse luna asa de aproape si asa de mare. O neliniste i se furisa in suflet. Spre asfintit, in fundul padurii, clipeau inca fire de jar sub spuza; intr-acolo se strecurau nesimtit cele din urma pasarele, dandu-i buna-sara. Si cu toate ca spre rasarit se inrosea luna si crestea lumina peste pacla ogoarelor, in padure o umbra tainica si deasa se intindea, izvorand din vai si cotloane necunoscute.

Lizuca se simti putintel infricosata.

- Ce ne facem noi, Patrocle? intreba ea pe catel. Drumul nu se mai cunoaste.

Prin usoara intunecime viorie, catelul ii atinse manile cu botul si o privi amical. Cu Patrocle langa dansa, n-avea de ce se teme. Asta o vedea foarte bine duduia Lizuca.

- Patrocle, ii zise ea, eu stiu ca tu esti catel vrednic si viteaz; dar ce ne facem noi daca ne-om rataci in padure? Acu ar fi bine sa avem o toaca de lemn de tei si s-o aninam intr-un varf de copac. Cand bate vantul, toaca suna si bunicii ne cauta si ne gasesc. Dar nu putem face toaca, pentru ca n-am luat cutit de-acasa.

- Se-ntelege, raspunse Patrocle, fara cutit nu facem nici o isprava.

- Atuncea ce-i de facut? Iaca, in cer, Dumnezeu a aprins lumanarile, dar cararea tot nu se zareste. Asa nu putem sta. Eu zic sa cautam un culcus.

- Ä‚sta-i lucru prea usor, raspunse Patrocle.

- Bine; atuncea hai sa mergem. Dar cui putem noi cere gazduire intr-o noapte ca asta si in asa singuratati?

Catelul pocni inainte, adulmecand prin iarba. Copilita baga de sama ca de-o parte si de alta a cararii florile isi plecasera capetele si dormeau. Intr-un colt de umbra ii aparu o luminita

- Acolo trebuie sa fie o casuta pentru noi, murmura duduia Lizuca.
Apropiindu-se de lumina licuriciului, cunoscu ca se afla langa o scorbura de rachita batrana. Pletele lungi ale ramurilor cadeau catre ea si se clatinau alene.

- Asta-i o casa foarte buna, mormai Patrocle. Atunci Lizuca isi ceru voie de la rachita:

- Matusa rachita, sopti ea cu sfiala, ne dai voie sa intram in casa la mata?

Rachita o mangaie lin si ii dadu drumul in scorbura.

- Aicea-i foarte bine, Patrocle, grai fetita cuibarindu-se. Vad ca este saltea si pernuta de muschi. Ma invalesc cu paltonasul si-mi pun bereta in cap si pot dormi imparateste. Uite, este loc si pentru tine.
Catelul intra si el in scorbura, pe fereastra, si se ghemui langa copila.
Lizuca incepu iar a vorbi incet:

-Patrocle, eu cred ca nu trebuie sa ne temem de mama padurii. Aici is locuri curate... Sfanta Miercuri sta aproape. Stii de ce ma tem eu?

- De ce te temi?

- De bursuc. Am auzit ca bursucu-i foarte rau.

- N-are decat sa vie, mormai cu dispret Patrocle; am eu ac de cojocul lui!

Chiar in clipa aceea, Lizuca dadu un tipat. O umbra rasarise intr-o dara de raze, tupaind catre scorbura. Din cand in cand se oprea, se inalta si misca doua coarne lungi si drepte.

Lizuca abia putu sa ingane cu spaima:

- Iaca bursucu, Patrocle!

C-un latrat scurt, Patrocle se si repezise. Cornitele fantasmei cazura. Lizuca o mai vazu numai o clipa prabusindu-se naprasnic spre tufarisuri.

- Stiu eu ca Patrocle nu se teme de nimica! zambi ea. Se auzi glasul catelului tahnind rasunator in padure.

- Patrocle! striga fetita; nu ma lasa singura. Si scotand capul din scorbura, duduia Lizuca astepta, in tacerea cuprinsului, intoarcerea tovarasului ei. II auzi intr-un tarziu venind: tip-tip. Intra gafaind si se cuibari langa ea. Apoi mormai nemultamit:

- N-a fost decat un iepure!

- Grozav se temea de mata, ii zise Lizuca cu admiratie, mangaindu-1.

In dumbrava se facuse deplina tacere si un intuneric tainic, prin care totusi ochii vedeau cu usurinta. In tacerea aceasta, un greierus incepu sa taraie melancolic, aproape. Lizuca il asculta atenta.

- Canta frumusel, sopti ea.

- Da, dar nu prea ma lasa sa dorm, mormai Patrocle.

- Nu stiu de ce, dar mie nu mi-i somn deloc. Asa-i de frumos si de bine... Eu n-am cunoscut niciodata dumbrava asta.
Acum vad ca-i o padure ca-n povestile pe care mi le spunea mama... Nu mai suna greierul. A tacut.

- A facut foarte bine, ingana somnoros Patrocle.

Tacu greierusul. Dupa el o privighetoare isi umfla de cateva ori glasul, pe un varf de smicea intr-o raza de luna.

- Asta ce-i? intreba cu mirare fetita. Patrocle nu-i raspunse. Dumbrava ramase iar tacuta in fumul ei de lumina, ca intr-un vis. Si duduia Lizuca intelegea ca in farmecul acela are sa se-ntample ceva deosebit. Si astepta cu inima batand si cu ochii atintiti.

Si deodata clipira candele verzi de licurici in doua siraguri si vazu pajistea de flori deschisa catra un parete de stanca, intre doi mesteceni batrani. In lumina verzie, fara zgomot, o usa de cremene se misca si se dadu la o parte, si din intuneric de pestera aparu minunata aratare. Erau niste omusori mititei, numai de doua palme de la pamant. Le luceau fetele si ochii de zambet. Fetita voi sa-i numere.

- Nu se cade sa ne numeri! se auzi o voce subtirica. Sa stii ca suntem sapte!

Si duduia Lizuca nu-i numara; si stia ca sunt sapte prichindei. Si veneau incet catra ea prin dumbrava fermecata, printre candelele licuricilor; si parca ei singuri straluceau de lumina.

In frunte paseau un batranel s-o batranica, cu plete albe si cu obrazurile rumene, imbracati in straie de muschi. Dupa ei, patru prichindei cu barbi carunte purtau un patut de mlaja impodobit cu cicori si sulcina. Si pe patutul acela, pe un tronisor de piatra, sta o domnita mai pitica decat toti si balaie ca graul. Avea pe cap cununa de maci salbatici si era imbracata intr-o haina lunga de culoarea pietrei de rubin.
Inima duduii Lizuca batea tot mai tare.

- Cunosc, sopti ea cu nespusa fericire; v-am vazut la bunici acasa, intr-o carte veche, pe care o citea mama cand era ca mine.

.................................................. .................................................. .......................

Bunicii aveau livada si albine

Cand deschise duduia Lizuca ochii, se vazu intr-o chilioara alba si intr-un patisor curat sub poclazi. Pe fereastra deschisa navalea soarele. Perdelutele de borangic falfaiau lin si boarea diminetii mana pana la copila murmurul prisacii si miresme de matacina si isop.
Icoanele si candela luceau sus in coltul rasaritului. Lizuca le cunoscu. Era in casuta bunicilor ei. Se odihnise in patisorul in care crescuse si dormise odinioara si maicuta ei, care acuma nu mai este.

Si deodata chema in gand pe moarta. Si, inchizand ochii, o vazu ca totdeauna, vorbindu-i bland, cu obrazul palid si cu ochii mari. Ii primi pana in inima mangaierea. Si ofta incet. Deschizand iar ochii, ii paru bine ca a ajuns la batraneii ei.
Pe o scoarta vrastata, jos, pe dusamea, dormea incovrigat Patrocle. Fetita voi sa-1 strige, bucuroasa. Apoi se rasgandi si tacu.

Si deodata, cum sta asa, auzi glasuri in livada. Erau glasuri de sfada. Urechea ei atintita deosebi indata taisul cristalin al mamicai. Si, tot asa de ascutita, bataia de tarca a slujnicutei. Si linistit si blajin, raspunsul bunicului.

- Ma rog dumneavoastra, zicea mamica, puteti fi asa de buni sa-mi dati o lamurire? Asara, cand am trimes pe Elena sa vada daca n-a venit aici copila, dumneavoastra ati raspuns ca nu stiti nimic despre asa ceva si ati avut aerul ca va inspaimantati...

Iar Elena isi sumuta glasusorul intr-adaos:

- Si chiar ne cerea cont, ca Lizuca s-ar fi ratacit si s-a pierdut!

- Si acuma, urma cuconita, dupa cat pricep din ce spuneti dumneavoastra, copila-i aici.

- Da, raspunde cu liniste bunicul. Am inteles de la o vreme unde s-o caut. Si am gasit-o tarziu, ratacita in padure.

- Asta este ceva inadmisibil, observa c-o intorsatura ironica mamica. Ce crederi dumneavoastra, ca ma pot misca pe mine asemenea povesti pentru copii?

Slujnicuta se repezi iar:
- Eu chiar de asara am inteles totul!

Urma o clipa de tacere. Apoi vocea bunicului se ridica putintel intaratata, cu accent rar si indesat:

- Ce vorbe sunt astea, ma rog? Care povesti pentru copii? Ce-ati inteles de-asara? Ce nu voiti sa intelegeti acuma? Si la urma urmei ce poftiti de la mine?

- Am venit sa luam copila! Ca s-o las aicea e cu neputinta! Lizuca se facu mititica sub poclazi.

Batranul radea cu amaraciune:

- Cum se poate, frate draga? Curios lucru! Dumneata ai venit s-o iei - dar eu nu vreau s-o dau. Destul am rabdat pana acuma. Stiu ca n-ai vreme mata si trebuie sa pleci, dar as putea sa-ti spun o istorie lunga din care se vede ca este o cuconita care grozav s-ar bucura sa se ispraveasca cu fetita cum s-a ispravit cu mama. Si, cu duhul blandetei, sa se bucure in tihna de munca razasului. Dar asta, draga mosului, nu se poate; caci razasul cunoaste de mult drumul judecatilor. Si la judecatori acu avem sa spunem mai multe, dupa cum se cuvine, si fara nici o rusine, ca oameni prosti ce ne aflam. Asa incat fa mata bine si du-te acasa si lasa aici in pace pe fetita si pe catel. Lizuca intinse capul si sopti tremurat:

- Auzi, Patrocle?

- Aud, mormai catelul cu nepasare. Se vedea ca de-acuma nu-i mai pasa de nimica.

Dar vocea mamicai se ridica iar, apriga. Si intr-o vreme bunicul o intrerupse serios:

- Cucoana, bine ar fi sa te potolesti. Nu da asa de iute din mani, sa nu ti se intample vrun nacaz!

Dar mamica nu voia sa stie si-si mladia glasu-i inalt si cristalin. Cand deodata slobozi un tipat asa de sfasietor, incat Lizuca tresari din culcusul ei si zvacni in picioare. Si dupa tipatul cucoanei, izbucni racnetul de moarte al Elenei.
Aproape in aceeasi clipa o usa scunda se deschise si din odaita de alaturi se strecura, spre patucul fetitei, bunicuta, marunta si firava, cu ochii ca doua cicori sterse.
Parea inspaimantata. intindea mainile-i uscate spre copila.

- Draga bunicutei! Asa-i ca te-au trezit din somn? sopti ea. S-a intamplat chiar cum a spus dumnealui (dumnealui era bunicul)! S-au apropiat prea tare de stiubeie si albinele s-au repezit la ele. Acuma ies fugind pe portita. Bat cu manile in toate partile si nu pot scapa. Dupa-amiaza, cuconita n-are sa se mai poata uita la musafiri decat c-un ochi.

- Cum? striga Lizuca. Au sagetat-o albinele?

- Da, draguta, inchipuieste-ti!

- Si pe servitoare?

-Si.

- Tare bine-mi pare! raspunse cu rautate Lizuca. Si lui Patrocle-i pare bine. Si cand oi vedea pe tata, am sa-i hotarasc ca eu mai bine mor si nu ma duc de aicea. Si am sa-i spun c-am auzit pe mamica cum radea in salon cu domnu Micus.

- Draga bunicutei, draga! suspina batrana tragand spre pieptul ei capusorul tuns al fetitei. Si incepu a plange incet si a-si trage lacrimile din nas. Iar duduia Lizuca, leganata domol, inchise ochii. Si-n miros de busuioc, la pieptul batranei, cu mirare noua, incepu a-si aduce aminte de intamplarile noptii, la hotarul imparatiei minunilor.

Cu drag Luca

giumbusluc
01-November-2010, 09:30 PM
Muzicantii din Brema, poveste de Fratii Grimm
Basme si povesti pentru copii


A fost odata un om si omul asta avea un magar, care de ani si ani tot carase la moara saci cu graunte. Dar, de la un timp, bietului magar i se imputinasera puterile si nu mai era bun de nici o treaba. De aceea, stapanul lui se gandi intr-una din zile ca n-ar mai avea nici un rost sa strice pe el bunatate de nutret.

Magarul pricepu insa ca nu-l asteapta vremuri prea bune si, fara sa mai astepte, isi lua talpasita spre orasul Brema. Nu stiu de unde-i venise-n gand ca acolo s-ar putea face muzicant al orasului.

Dupa ce merse el o bucata de vreme, iata ca dadu peste un ogar care zacea intins pe-o margine a drumului, rasufland din greu, de parca ar fi facut ocolul pamantului.
- Ce gafai asa, mai Apuca-l-in-coiti? il intreba magarul.
- Vai de pacatele mele, raspunse cainele, pentru ca sunt batran si slabesc din zi in zi tot mai mult si pentru ca la vinatoare nu ma mai dovedesc bun de nici o isprava, stapanul meu si-a pus in gand sa-mi faca de petrecanie, si atunci mi-am luat repede talpasita. Dar vorba e cu ce-o sa-mi castig eu painea de-aci inainte?
- Stii ceva, ii spuse magarul, eu ma duc la Brema sa ma fac muzicant. Hai cu mine, ca s-o mai gasi si pentru domnia-ta un loc in taraf! Eu o sa cant din lauta, iar tu o sa bati la toba mare.
Cainelui ii placu propunerea, cum era sa nu-i placa? Si plecara impreuna mai departe. Mersera ei asa, pana ce intilnira in drum o pisica. Si-avea pisica asta o mutra jalnica, de parca tot ii ningea si-i ploua!...

- Ei, Linge-barba, de ce mi-esti atat de trista? Cine ti-a stricat socotelile? o intreba magarul.
- Cui i-ar arde sa fie vesel, cand i-a ajuns funia la par? raspunse pisica. Pentru ca anii batranetii m-au cam adus de sale si mi s-au tocit coltii si pentru ca-mi place mai mult sa ma tolanesc dupa cuptor si sa torc decat sa alerg dupa soareci, stapana-mea a vrut sa ma inece. Am fugit eu de-acasa la timp, nu e vorba, dar stau si ma socotesc: incotro s-o apuc acum?
- Hai cu noi la Brema, ca la serenade nu te-ntrece nimeni si cu siguranta c-o sa-ti gasesti si tu un loc in taraful orasului.
Pisica socoti ca sfatul asta nu-i rau deloc si se alatura celorlalti doi.

Si-au tot mers cei trei fugari, au tot mers, si trecand ei prin fata unei curti, au vazut cocotat pe-o poarta un cocos care striga |cucurigu" din toata puterea rarunchilor.
- Ce ti s-a-ntamplat de strigi asa, mai cocosule? il intreba magarul. Astampara-te odata, ca impuiezi urechile oamenilor!...
- Dau si eu de veste c-o sa fie vreme frumoasa, dar la ce bun!... spuse cu tristete cocosul. Miine-i duminica, si ne vin oaspeti. Dar vezi ca stapana-mea nu se mai arata milostiva fata de mine; i-a spus bucataresei c-ar pofti sa manance cocos la masa, in ciorba, asa ca in seara asta o sa ma scurteze de cap... Acu-ntelegi de ce strig asa? Strig si eu cat mai pot, cat mai sunt in viata...
- Pai bine, Creasta-rosie, sa te necajesti matale pentru atat!... il dojeni magarul. Hai mai bine cu noi la Brema. Ca oriunde ai merge, ceva mai bun decat moartea tot o sa afli... Ai un glas care te unge, si de te-ai invoi sa cantam impreuna, ne-ar asculta lumea cu gura cascata, zau asa!...

Cocosul gasi ca propunerea urecheatului e cat se poate de nimerita si toti patru o pornira la drum. Mersera ei cat mersera, dar cum nu putura ajunge la Brema intr-o singura zi, se vazura siliti sa innopteze intr-o padure. Magarul si cainele isi facura culcusul sub un copac mare, iar cocosul si pisica se catarara in ramurisul bogat. Dar cocosul nu fu multumit de culcus si zbura mai sus, pana-n varful copacului, unde se simtea mai la adapost, inainte de a apuca sa adoarma, isi mai roti o data privirea in jur si deodata i se paru ca zareste in departare o luminita. Atunci le striga tovarasilor sai ca nu prea departe de acolo trebuie sa fie o casa, caci se zareste o lumina.

- Hai s-o intindem chiar acu intr-acolo, spuse cu hotarare magarul, ca adapostul asta nu prea e de soi!
Cainele era la fel de zorit; gandea ca de-ar gasi pe-acolo niscaiva oase sau vreo bucatica de carne, i-ar prinde tare bine.
Pornira deci spre locul unde se vedea luminita si-n curand o vazura scanteind si mai puternic; si din ce se apropiau, lumina se facea tot mai mare; in cele din urma ajunsera la casa unor talhari, care era luminata ca ziua. Magarul, ca fiind cel mai inalt dintre ei, se apropie de fereastra si privi inauntru.
- Ce vezi acolo, mai Urechila? il intreba cocosul.
- Ce vad? Apai vad o masa incarcata cu mancaruri si bauturi alese si niste talhari care stau in jurul ei si se infrupta de zor.
- Asa ceva ne-ar prinde bine si noua! spuse cocosul.
- Mai incape vorba! Numai de ne-am vedea in locul lor!... spuse magarul, privind cu pofta cum infulecau talharii.

Chibzuira ei in ce chip ar putea sa-i puna pe talhari pe goana si, in cele din urma, gasira ce aveau de facut. Magarul isi ridica picioarele dinainte si le propti de marginea ferestrei, cainele sari pe spinarea magarului, pisica se catara pe spatele cainelui, iar la urma cocosul isi desfacu aripile si, zburand, se aseza pe capul pisicii. Si asa cum erau oranduiti, ca la un semn, pornira cu totii sa cante, fiecare pe viersul lui: magarul ragea, cainele latra, pisica mieuna si cocosul cutcuriga. Dupa ce facura o cantare in toata regula, se napustira prin fereastra in odaie, de zanganira toate geamurile si se facura tandari.

De spaima, talharii sarira-n sus ca niste apucati si, crezand ca niscaiva stafii au navalit in casa, fugira ingroziti in padure. Iar cei patru tovarasi se asezara la masa si, luand fiecare din ce mai ramasese, se ghiftuira de parca i-ar fi asteptat un post de patru saptamani.
Dupa ce s-au ospatat in lege, cei patru muzicanti stinsera luminile si-si alesera culcusul, fiecare dupa pofta inimii si dupa cum ii era firea. Magarul se culca pe un maldar de gunoi, cainele se facu covrig dupa usa, pisica se tolani pe cuptor, langa spuza calda, iar cocosul se cocota pe o grinda. Si cum veneau de la drum lung si erau osteniti, adormira repede.

Dupa ce trecu miezul noptii, talharii vazura de departe ca-n casa nu mai ardea nici o lumina si ca totul parea cufundat in tacere. Atunci capetenia le zise:
- Mi se pare ca ne-am cam speriat de pomana!... S-ar cuveni sa ne rusinam c-am fost asa de slabi de inger!
Si trimise pe unul de-ai lor sa cerceteze ce se mai intampla pe-acasa. Iscoada nu deslusi nimic care sa-l puna pe ganduri; casa parea cufundata in cea mai deplina liniste si, fara nici o grija, intra in bucatarie si voi sa aprinda o lumanare. Dand de ochii scanteietori ai pisicii, ii lua drept carbuni incinsi si apropie de ei un bat de chibrit, ca sa ia un foc. Dar pisica nu intelese de gluma; ii sari in obraz si incepu sa-l zgaraie si sa-l scuipe. Talharul trase o sperietura zdravana si dadu sa insa afara pe usa din dos. Dar nu scapa cu una-cu doua. Cainele, care sta lungit dupa usa, se repezi la el si-l musca de picior. O lua atunci la goana prin curte si, cand trecu pe langa maldarul de gunoi, ii arse magarul o copita, de vazu stele verzi. Iar cocosul, trezit de harmalaia de-afara, incepu sa strige de pe grinda: |Cu-curigu, cu-curiguu!"...

Atunci talharul isi lua picioarele la spinare si nu se opri decat in fata capeteniei talharilor, caruia ii insira toate grozaviile prin cate trecuse.
- Vai de viata noastra!... In casa s-a cuibarit o cotoroanta afurisita, care mi-a zgariat tot obrazul cu niste gheare lungi si ascutite; iar la usa, cine crezi ca statea? unul cu un cutit, pe care mi l-a infipt in picior!... Socoteam c-am scapat! Da ti-ai gasit sa scapi asa usor! In ograda, o namila neagra m-a pocnit cu o maciuca, iar sus, cocotat pe acoperis, sta insusi judecatorul si tot striga: |Aduceti-mi-i incoace pe talhar! Aduceti-mi-l!"..,
Daca am vazut ca asa sta treaba, am fugit de-mi sfiriiau calcaiele...

Din seara aceea, talharii n-au mai cutezat sa se apropie de casa, iar cei patru muzicanti din Brema s-au simtit atat de bine acolo, ca nu s-au mai indurat sa plece...
Si toate cate le-ati auzit mi le-a spus si mie, chiar adineauri, un fartat de-al meu. Si cred ca nu si-a racit gura degeaba..

Bozomic
02-November-2010, 12:56 AM
Printesa, orele sunt tarzii si eu abia acum reusesc sa pasesc in minunata dumbrava...

9736

luca
02-November-2010, 06:24 AM
Aha!...am inteles...vrei sa fi numai tu cu Lizuca si Patrocle http://cdn.content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/000203FC.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10&p={82CEEFD6-E0C2-4B52-BD15-A794D3556F49})

Pupici multi si o zi frumoasa sa ai.

maria
02-November-2010, 07:50 AM
Pilda pomului
La un batran calugar, a venit intr-o zi un tanar pentru a se spovedi si a-i cere sfat. Din vorba in vorba, tanarul ii spuse:

" - Parinte, sunt destul de rau. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. Imi pierd usor rabdarea. Atunci cand ma enervez, vorbesc urat si multe altele. Am incercat sa ma schimb, dar nu am putut. Totusi, eu sper ca dupa ce voi mai creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa?"

" - Nu, i-a raspuns batranul. Vino cu mine!"

L-a dus pe tanar in spatele chiliei, unde incepea padurea, si i-a spus:

" - Vezi acest vlastar, stii ce este?"

" - Da, parinte, un puiet de brad."

" - Smulge-l!"

Tanarul a scos bradutul imediat. Mergand mai departe, calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt, aproape cat un om.

" - Acum, scoate-l pe acesta!"

S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata. Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a mai spus:

" - Smulge-l acum pe acela!"

" - Dar e destul de mare, nu pot singur."

" - Du-te si mai cheama pe cineva."

Intorcandu-se tanarul cu inca doi flacai, au tras ce-au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa-l scoata.

" - Acum scoateti bradul falnic de acolo."

" - Parinte, dar acela este un copac mare si batran. Nu am putea niciodata sa-l smulgem din radacini, chiar de-am fi si o suta de oameni."

" - Acum vezi, fiule ? Ai inteles ca si relele apucaturi din suflet sunt la fel? Orice viciu sau orice neputinta pare, la inceput, inofensiva si fara mare importanta, dar , cu timpul, ea prinde radacini, creste si pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletul tau. Cat este inca mica, o poti scoate si singur. Mai tarziu, insa, vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi raul sa ti se cuibareasca adanc in suflet, caci atunci nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata. Nu amana niciodata sa-ti faci curatenie in suflet si in viata, caci mai tarziu, va fi cu mult mai greu."
http://i799.photobucket.com/albums/yy275/MihaiGilmanu/Pictures%20of%20the%20world/DSC_0659.jpg

maria
02-November-2010, 07:59 AM
http://i958.photobucket.com/albums/ae68/gushter/catei%20Iancului/IMG_0066.jpg
In vitrina unui magazin de animale era un afis: |Catelusi de vanzare|

Un baietel de 10 ani intra si intreaba care-i pretul unui catelus. Vanzatorul ii raspunde ca pretul este intre 20 si 40$. Baietelul baga mana in buzunar, scoate cateva monezi. Numara 2.15 $ a€¦ si apoi intreaba:

|-As putea vedea catelusii?|
Vanzatorul zambeste. Fluiera, din magazin iese afara cateaua si in urma ei 5 catelusi frumosi. Al saselea catelusa€¦ ramase in urma si nu se apropia!

Baietelul intreaba:

|- De ce catelusul asta schioapata ?|

Omul ii raspunse ca acesta s-a nascut cu o problema la picior si va schiopata toata viata!

|- Acesta-i catelusul pe care-l doresc|, a spus baietelul cu bucurie in glas.

|- Daca asta e dorinta ta, ti-l dau gratis!|

Copilul s-a suparat si a raspuns:

|- Nu-l vreau gratis, pretul lui e la fel ca si a celorlalti catei, iti voi da tot ce am la mine acum, si in fiecare luna iti voi plati 50 de centi, pana voi achita pretul lui intreg !|

|- Esti sigur ca vrei acest catelus? Doar niciodata nu va putea fugi sau juca sau sari precum ceilalti!|

Baietelul s-a aplecat, si-a ridicat putin pantalonul si i-a aratat vanzatorului aparatul de fier ce-i sustinea piciorul stramb.

|- Nici eu nu pot alerga, de aceea acest catelus are nevoie de cineva care sa-l inteleaga!|

Ochii vanzatorului s-au umplut de lacrimi cand i-a spus copilului:

|- Ma rog si sper ca fiecare catelus sa aibe pe cineva care sa-l iubeasca, asa precum tu il vei iubi pe acest catelus!|

Morala:
In viata nu conteaza cine esti, conteaza ca cineva sa te pretuiasca si sa te iubeasca neconditionat! Un prieten adevarat, este acela care soseste in timp ce ceilaltia€¦ dispar!

maria
02-November-2010, 08:04 AM
Viata ca un joc
Imagineaza-ti viata ca pe un joc in care jonglezi cu 5 mingi in aer. Aceste mingi sunt: munca, familia, sanatatea, prietenii si spiritul. Trebuie sa le mentii in aer.
Curand vei intelege ca munca este o minge de cauciuc, daca o scapi va reveni inapoi. Celelalte patru mingi insa, sunt din sticla. Daca scapi vreuna dintre ele, se va zgaria, crapa sau chiar sparge. Nu va mai fi niciodata la fel.

Trebuie sa intelegi aceste lucruri si sa te lupti pentru a obtine echilibru in viata. Cum?


Nu-ti subestima valoarea comparandu-te cu altii. Fiecare suntem diferiti si fiecare suntem speciali.
Nu-ti stabili obiectivele dupa ceea ce sustin altii ca este important. Doar tu poti stii ce e mai bine pentru tine.
Nu ignora lucrurile dragi tie. Ţine de ele ca si cum ar fi insasi viata ta, pentru ca fara ele viata este lipsita de sens.
Nu lasa viata sa ti se scurga printre degete traind fie in trecut fie pentru viitor. Doar traind cate o zi odata vei putea trai toate zilele vietii tale.
Nu renunta atunci cand ai ceva de oferit.
Nimic nu se termina pana in momentul in care te opresti sa mai incerci.
Nu-ti fie frica sa admiti ca nu esti perfect. Acesta este firicelul fragil care ne leaga unii de altii.
Nu-ti fie frica sa iti asumi riscuri. Doar incercandu-ne norocul invatam sa fim bravi.
Nu alunga dragostea afara din viata ta spunand ca e imposibil de gasit. Cea mai rapida modlitate de a primi dragoste este sa daruiesti; cea mai rapida cale de a o pierde este sa o tii prea strans; dar dandu-i aripi vei reusi sa o pastrezi.
Nu alerga atat de repede prin viata incat sa uiti nu numai pe unde ai fost ci si incotro te indrepti.
Nu uita! Cea mai acuta dorinta emotionala a oricarei persoane este aceea de a se simti apreciata.
Nu iti fie frica sa inveti. Cunoasterea este o comoara pe care intotdeauna o poti purta cu tine cu usurinta.
Atentie cum iti folosesti timpul si vorbele. Niciunele dintre ele nu mai pot fi recuperate.
Viata nu e o cursa, ci o calatorie care trebuie savurata pas cu pas. Ieri e Istorie, Maine e Mister iar Azi e un Cadoua€¦ Bucura-te de el!

giumbusluc
02-November-2010, 04:08 PM
povestea dragostei

02 Septembrie 2006
aceasta povestioara am primit`o de la un prieten ff bun si mi`a fost extrem de draga .. mi`a placut foarte mult de aceea vreau sa o cititi si voi: " Povestea dragostei Demult, undeva pe pamant, s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti. Cand Plictiseala a cascat a treia oara, Nebunia, nebunatica ca inotdeauna, a propus: - Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea! Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: - V-ati ascunselea? Ce mai e si aceasta? Este oare vreun joc? Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua a€¦ Entuziasmul a luat-o pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata a€¦. Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate. Adevarul a preferat sa nu se ascunda: - De ce sa ma ascund cand pana la urma tot voi fi decoperit? Aroganta a considerat acest joc ridicol ( ceea ce o deranja cel mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse ), iar Lasitatea a preferat sa nu indrasneasca. Unu, doi, trei, a inceput nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru frumusete! Scorbura unui copac? Locul ideal pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptozitate! Rafala unui vant? Magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, numai pentru el! Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia a€¦ pur si simplu a uitat unde s-a ascuns a€¦ dar aceasta nu este atat de important! Cand Nebunia a ajuns la 999.999, dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata a€¦ pana cand a observat o tufa de trandafiri si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. |Un milion!| a numarat Nebunia si a inceput sa caute. Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai 3 pasi. Dupa aceea Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda ea a a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind sper lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost mai si mai usor, caci aceasta statea cocotata pe un gard, neputand sa decia unde sa se ascunda. Astfel ii gasi pe toti. Talentul a€“ in iarba tanara, Frica a€“ intr-o pestera intunecata, Minciuna a€“ in spatele curcubeului (iarasi o minciuna a€¦ era totusi la fundul oceanului a€¦), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca. Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti a€¦ Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele gimpoase, cand deodata auzi un tipat ascutit: spinii au impus ochii Dragoste. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator. Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU a€¦ "

gabytza
02-November-2010, 04:25 PM
CU TOATA DRAGOSTEA MEA , pt voi , toti prietenii mei de suflet :



http://www.youtube.com/watch?v=MTu82j1_wLc

gabytza
02-November-2010, 04:26 PM
http://www.youtube.com/watch?v=gSvN7uvQtqs

gabytza
02-November-2010, 04:27 PM
http://www.youtube.com/watch?v=GrkjP7l1KR8

adi-gj
02-November-2010, 05:04 PM
Amurgul a pus stapinire peste lume , cerul incet devine rosu , apoi straveziu spre verde , departe norii acopera creste de munte si eu stau linistit si privesc adormirea asta zilnica a soarelui , cintata in cor de pasarele si ginganii, care se imbie sa se duca la culcare , mutumind , doar ele stiu cui , pentru inca o zi traita . Ariel a trimes un frate mai mic sa-mi mingie fata , oare este chiar vintul ? Sau doar gindul meu la cineva drag , sa materializat intr-o mingiiere . Un vrabioi gures se strecoara printe piciorele mele si se ascunde la locu-i , Nu-l sperie nimic , sa invatat cu noi . dimineata chiar vine si ne trezeste cu ciripiruri si ciocanituri in geamul ce ne desparte amintindu-ne ca este timpul sa-i dam tainul . Privesc in jos , glod si noroi mare , negru , plin de urmele noastre , bustenii adapostului ne tin de cald si de tovaras. De cind sintem aici ? Cine mai stie ? Poate de o vesnicie , poate de ieri sau poate .... O detunatura scurma linistea , apoi alta ... si alta ... se pornesc iar , iures grav navalind peste noi . Uitam tot , acum doar legea supravietuirii mai ramine valabila si cumva acea grije sa nu ramii singur , grija fata de semenii tai , pe care-i percepi ca tovarasi si in acelasi timp sprijin .. UNUL CADE LINGA TINE ... Ce grozavie , trebuie sa tragi , sa tragi mereu , pina la rosu , arma clantane si tu te intrebi al cui cintec este acesta. Il cunosti asa de bine incit ti-a intrat in singe si in suflet ... taca, taca , taca ,taca . te uiti uluit si receptionezi mesaje , numarind , unul , doi , trei , ahhh asta sa ascuns la timp ca-l luam . unul scapat , Asta mine ma termina el si,. iar TACA , TACA , TACA , TACA tACA, .... Mina amorteste pe tragaci , si tu te gindesti doar la gloante . cite mai ai ? Groapa se umple si ei inca vin ... unde sa te duci? Nu ai , asa ca .... taca, taca, taca, taca ... masina mortii duce cu ea suflete , in rai sau iad , nu mai stai sa te intrebi , iti spui mereu , doamne acum este si rindul meu si amortit tragi intr-una , pina auzi asa ca un ecou , sunetul acela . Sau mai mult linistea data de dupa el .. . cineva te intreaba ceva nu auzi , dai din cap si instinctiv iei tigarea intinsa . tragi cu sete si incepi sa pricepi , ca o data cu primul fum inca esti tu . Inca esti viu si prezent , in iad sau in rai nu te roaga nimeni cu tigari... Incepe sa ploua ... cind sa acoperit cerul? Ca doar urmareai apusul... poate in timpul atacului,,, UN ORDIN SCURT SI VIN BRANCANDIERII SA CAUTE RANITII.... acum realizez ca nu am nici o rana . Sa fie aripa aceea de inger ? Mingierea neasteptata de mai adineauri ? Sau doar am visat si de fapt stau intr-un pat de pital de campanie cu ceva lipsa .. sub imperiul sedativelor sa nu simt durerea . Totul este asa de real ... si totodata parca pierdut in ireal , Inca traiesc si asta este o davada ca sint viu si ma misc . tigara -mi arde degatele , o arunc si sfirie in balta de sub picioare , Nu mi-a frica , ca se vede , stau ghemuit , in noroiul facut de picioarele noastre si de apa scursa de sus , din cer si de pe marginea transeeleor. Da, acum realizez ca am mai trecut un atac . Undeva , in inalturi , o sageata de foc lumineaza cerul si tot ce este sub ea. Ma uit dupa ea si vad aiurit petale de flori albe cazind . In acelasi timp realizez , desantul ... si incep sa strig si sa trag , dupa mine altiii si altii si altiii, incepe din nou canonada si din cer cad inamici , unul cite unul , tinidu-se de corzi , multi morti , si multi cu rani grele , care se duc in citeva ore. noroc cu racheta , altfel eram ocupati si poate morti sau multi prizonieri... pacat de ei . nu au avut nici o sansa , nici sub acoperirea noptiii .Ploaia sta si iasa luna . Lumineaza ca un far peste grozavia de sub ea , se vad cimpuri rascolite , trupuri ramase in tara nimanui si multe pete albe , de la parasutele lor. incet ma las pe vine inapoi si ma rog in gind ;doamne iarta-ma pe mine pacatosul si dami si mine o zi de trait ... Din manuscrise de sertar . Ce bine este in pace.... celelate sint nimicuri pe linga crunta fata a razboiului... sa speram ca nu -i v-om mai vedea fata hida prea curind... o seara buna prieteni si zile senine.

giumbusluc
02-November-2010, 05:50 PM
Ce povestire frumoasa si plina de talc si de lumina!

Lorelai
02-November-2010, 09:37 PM
Craiasa din povesti

Neguri albe, stralucite
Naste luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le intinde pe cimpie;

S-adun flori in sezatoare
De painjen tort sa rumpa,
Si anina-n haina noptii
Boabe mari de piatra scumpa.

Linga lac, pe care norii
Au urzit o umbra fina,
Rupta de miscari de valuri
Ca de bulgari de lumina,

Dindu-si trestia-ntr-o parte,
Sta copila lin plecata,
Trandafiri arunca rosii
Peste unda fermecata.

Ca sa vad-un chip, se uita
Cum alearga apa-n cercuri,
Caci vrajit de mult e lacul
De-un cuvint al sfintei Miercuri:

Ca sa iasa chipu-n fata,
Trandafiri arunca tineri,
Caci vrajiti sunt trandafirii
De-un cuvint al sfintei Vineri.

Ea se uita... Paru-i galben,
Fata ei lucesc in luna,
Iar in ochii ei albastri
Toate basmele s-aduna.

gabytza
02-November-2010, 10:20 PM
PT toti prietenii mei ,
un manifest al vietii , un secret al universului ... : MERGI INAINTE , CU DRAGOSTE !


http://www.youtube.com/watch?v=0zlPZzorFSI

Rose
03-November-2010, 12:38 AM
Amurgul a pus stapinire peste lume , cerul incet devine rosu , apoi straveziu spre verde , departe norii acopera creste de munte si eu stau linistit si privesc adormirea asta zilnica a soarelui , cintata in cor de pasarele si ginganii, care se imbie sa se duca la culcare , mutumind , doar ele stiu cui , pentru inca o zi traita . Ariel a trimes un frate mai mic sa-mi mingie fata , oare este chiar vintul ? Sau doar gindul meu la cineva drag , sa materializat intr-o mingiiere . Un vrabioi gures se strecoara printe piciorele mele si se ascunde la locu-i , Nu-l sperie nimic , sa invatat cu noi . dimineata chiar vine si ne trezeste cu ciripiruri si ciocanituri in geamul ce ne desparte amintindu-ne ca este timpul sa-i dam tainul . Privesc in jos , glod si noroi mare , negru , plin de urmele noastre , bustenii adapostului ne tin de cald si de tovaras. De cind sintem aici ? Cine mai stie ? Poate de o vesnicie , poate de ieri sau poate .... O detunatura scurma linistea , apoi alta ... si alta ... se pornesc iar , iures grav navalind peste noi . Uitam tot , acum doar legea supravietuirii mai ramine valabila si cumva acea grije sa nu ramii singur , grija fata de semenii tai , pe care-i percepi ca tovarasi si in acelasi timp sprijin .. UNUL CADE LINGA TINE ... Ce grozavie , trebuie sa tragi , sa tragi mereu , pina la rosu , arma clantane si tu te intrebi al cui cintec este acesta. Il cunosti asa de bine incit ti-a intrat in singe si in suflet ... taca, taca , taca ,taca . te uiti uluit si receptionezi mesaje , numarind , unul , doi , trei , ahhh asta sa ascuns la timp ca-l luam . unul scapat , Asta mine ma termina el si,. iar TACA , TACA , TACA , TACA tACA, .... Mina amorteste pe tragaci , si tu te gindesti doar la gloante . cite mai ai ? Groapa se umple si ei inca vin ... unde sa te duci? Nu ai , asa ca .... taca, taca, taca, taca ... masina mortii duce cu ea suflete , in rai sau iad , nu mai stai sa te intrebi , iti spui mereu , doamne acum este si rindul meu si amortit tragi intr-una , pina auzi asa ca un ecou , sunetul acela . Sau mai mult linistea data de dupa el .. . cineva te intreaba ceva nu auzi , dai din cap si instinctiv iei tigarea intinsa . tragi cu sete si incepi sa pricepi , ca o data cu primul fum inca esti tu . Inca esti viu si prezent , in iad sau in rai nu te roaga nimeni cu tigari... Incepe sa ploua ... cind sa acoperit cerul? Ca doar urmareai apusul... poate in timpul atacului,,, UN ORDIN SCURT SI VIN BRANCANDIERII SA CAUTE RANITII.... acum realizez ca nu am nici o rana . Sa fie aripa aceea de inger ? Mingierea neasteptata de mai adineauri ? Sau doar am visat si de fapt stau intr-un pat de pital de campanie cu ceva lipsa .. sub imperiul sedativelor sa nu simt durerea . Totul este asa de real ... si totodata parca pierdut in ireal , Inca traiesc si asta este o davada ca sint viu si ma misc . tigara -mi arde degatele , o arunc si sfirie in balta de sub picioare , Nu mi-a frica , ca se vede , stau ghemuit , in noroiul facut de picioarele noastre si de apa scursa de sus , din cer si de pe marginea transeeleor. Da, acum realizez ca am mai trecut un atac . Undeva , in inalturi , o sageata de foc lumineaza cerul si tot ce este sub ea. Ma uit dupa ea si vad aiurit petale de flori albe cazind . In acelasi timp realizez , desantul ... si incep sa strig si sa trag , dupa mine altiii si altii si altiii, incepe din nou canonada si din cer cad inamici , unul cite unul , tinidu-se de corzi , multi morti , si multi cu rani grele , care se duc in citeva ore. noroc cu racheta , altfel eram ocupati si poate morti sau multi prizonieri... pacat de ei . nu au avut nici o sansa , nici sub acoperirea noptiii .Ploaia sta si iasa luna . Lumineaza ca un far peste grozavia de sub ea , se vad cimpuri rascolite , trupuri ramase in tara nimanui si multe pete albe , de la parasutele lor. incet ma las pe vine inapoi si ma rog in gind ;doamne iarta-ma pe mine pacatosul si dami si mine o zi de trait ... Din manuscrise de sertar . Ce bine este in pace.... celelate sint nimicuri pe linga crunta fata a razboiului... sa speram ca nu -i v-om mai vedea fata hida prea curind... o seara buna prieteni si zile senine.

Nu stiu de ce draga Adi povestea ta m-a rascolit atat de mult ..
Oare am mai trait? O sa mai traim astfel de vremuri?
Cata gingasie, subtilitate, adevar, credinta si speranta ...
Povestitorule.. pupici pentru minunatele randuri. Merg sa reflect ..
Cu iubire si recunostinta,
Rose

Rose
03-November-2010, 12:41 AM
Dragii si dragele mele .. tot ce citesc aici e minunat.
E fascinata lumea povestilor, dar mai ales de admirat sunteti voi povestitori de taina.
V-am spus azi cat de dragi imi sunteti?
Va daruiesc iubirea si recunostinta mea.
Rose

luca
03-November-2010, 12:49 AM
Buna seara dragii mei prieteni ai povestilor,mica voastra printesa a cules o povestioara cu talc care sper sa va placa.

Va prezint asadar, "Povestea unui vierme mic"...

"E noaptea€¦ La masa, plecat peste hartie,

Cu abecedaru-n fata, sta un copil si scriea€¦

Dar, langa el, vicleana, in luciul filei roze,

Zambeste o soparla din cartea lui cu poze!

Acum, gandind, copilu-si pune creionul intre dinti:

- Soparlele-s frumoase si repezi si cuminti!

Usor el da o foaie si alta si-nca una,

Apare papagalul, paunul si paunaa€¦

Si un cocos cum scurma, hranind o gainusa,

Si una€¦ dar stai, afara, cine-a scancit la usa?

Baiatul sta si-asculta; e un glas sau e o parerea€¦?

Se duce-n prag si striga:

- E cineva?... Tacerea€¦ Ba nu e, un glas subtire:

- Auzi? Mi-e frig, inghet, copile deschide, sunt un sarman drumet!

- Dar cine esti? Mi-e frica! Sunt mic; sa-ntreb pe tataa€¦

- Nu, nu-ntreba, deschide, ca ploua cu galeataa€¦

Si apoi, stiu basme multe si ghicitoria€¦ un saca€¦

- Dar cine esti?

- Un vierme.

- O, dar viermii nu prea-mi plac!

- Dar eu sunt mic, o scama; si abia ma vezi cand eu ma fac covrig,

- Hai, trage zavorul ca mi-e frig!

Si i-a deschis baiatul.

- Noroc si seara buna!

- Noroc! Dar unde-i ploaia?

- A stata€¦ Nu vezi ca-i luna!

Si viermele, in hohot, icni in ras pe prag;

- Dar stai, nu-nchide usa, caci dupa mine trag

Un vechi si bun prieten, un soricel, din pod.

- Sunt eu! Dar unde-i cartea? Ia da-mi-o sa ti-o roda€¦

Si apoi sa dam fuga pe mese si prin grinde, sa facem mii de poznea€¦

Dar stai, ma rog, nu-nchide, ca trag si eu cu coada o bufnita flamanda.

- O bufnita? Mi-e frica!

- O, dar bufnita e blanda.

- Sunt bufnita, priveste-n ochii mei rotunzi!

De-acum sa umbli noaptea, iar ziua sa te-ascunzi!

Sa te feresti de tata si de mama; si de acum nu-ti fie fricaa€¦

Deschide bine usa, ca vine-o vulpe micaa€¦

- Eua€¦ ma cunosti din basme si cred ca ma iubestia€¦

- Eu stiu, insa, ca vulpeaa€¦ strica!

- Cea€¦! Glume, povesti. Dac-ai s-asculti de mine am sa te-nvat sa furia€¦

- Sa fur?! Dar e pacat!

- N-ai teama! Nu scrie in Scripturi, ca apele furate

- Mai dulci sunt, mai curatea€¦

http://1.bp.blogspot.com/_lkTZp6yZA1Y/SMO6ZiSxNqI/AAAAAAAABgY/yQKpZBGA1pE/s400/veverita.jpg (http://1.bp.blogspot.com/_lkTZp6yZA1Y/SMO6ZiSxNqI/AAAAAAAABgY/yQKpZBGA1pE/s1600-h/veverita.jpg)
Si-acum, deschide bine usa-n laturi, ca vine,

Vine iute o zana fara seamana€¦

Zambind sa-i iesi in cale, slavitei caracatiti!

- Nu, n-o primesc, afaraa€¦ dar, prea tarziu,

Caci vulpea cea sireata si sarpele mladiu

Dau usa la peretea€¦ si sute de ventuze

Se prind in rotocoale, pe umeri, peste buzea€¦

- Vai, ce rece-mbratisare! Cum mi se frange trupul!...

- Asaaaa€¦ sunt deznadejdea!

Acum apare lupul!...

El pe chenarul usii cu ochii de foc se-arata,

E lupul ce ranjeste!

- Vinoooa€¦! Tata!

Ca trasnetul loveste o flacara pe lup

Si umedele brate de pe copil se rup.

- Tu dormi?! Imi zice tataa€¦ si lectia n-ai scris!

- O, ce bine-i langa tata! Ce bine c-a fost vis!

|Minciuna nu-i o crima!|, iti spune lumea-ndata,

|E un vierme mic ce trece si floare-ai tot curata!

Dar floarea nu mai e curata!

Un vierme nu-i ca roua!

Intaia ta minciuna aduce pe a doua;

Intai e o veriga, apoi un lant a€“ robia a€“

Si-apoi atrage lenea; si lenea lacomiaa€¦

Apare bautura, desfraul, furtisagula€¦

Apoi, cand deznadejdea paseste-n graba pragul,

Te-nvata sa-ti curmi viata si sa sfarsesti cu crima.

Cine a tras zavorul? Doar o minciunaa€¦ prima."

Ei, daca ati parcurs-o cu rabdare si cu luare aminte, ce vina i-ati gasit micului vierme zgandaritor si plin de nelinisti ?
Povesti cu Talc,de Pescarusul Argintiu
Va doresc somn usor si vise cu ingeri.

Cu drag pentru voi Luca

giumbusluc
03-November-2010, 08:55 AM
Povestea Demnitatii
A fost o data ca niciodata o regina a calitatilor umane care se numea Intelepciunea. Ea avea trei fiice, printese si ele, ale Caracterului, iar ele se numeau: Sinceritatea, Perseverenta si Demnitatea.
Ca fiecare, printesele, aveau dusmani, iar dusmanii erau: Mandria, Orgoliul, Vanitatea, Minciuna, Invidia, Perfidia, Viclenia, Cesetoria, Vaicareala, etc, etc, etc...
Regina isi iubea fiicele deopotriva si le spunea ca una fara alta sunt nimic, dar Demnitatii ii oferea o atentie speciala.
Fiecare printesa are frumusetea ei, insa Demnitatea are finetea naturalului, naturalul frumosului si stralucirea aristrocrata.
Printesele Intelepciunii aveau fiecare o meserie. Sinceritatea era educatoare si se ocupa de copii fiindca copiii au frumusetea Sinceritatii. Sinceritatea e vesela si zglobie, jucausa si pusa pe sotii, oprimista si buna.
Perseverenta, e profesoara adolescentilor fiindca Perseverenta e pioniera, e o cautatoare e o rebela frumoasa, are frumusetea idealului si este o idealista.
Demnitatea e profesoara...
Sinceritatea, mai aplica pedepse si mai provoaca suferinte. Perseverenta, e uneori zbucium. Demnitatea insa, seamana cu mama ei regina, Intelepciunea si este diafana, modesta si corecta.
Corectitudinea Demnitatii nu se aseamana cu metodele Sinceritatii si metodele coercitive aplicate de Demnitate sunt altele...
Intr-o zi, un elev al Demnitatii, care se numea Rusinea, copia la examen. Demnitatea l-a vazut, l-a chemat la ea si trista i-a zis ca ii da nota 10. Sinceritatea si Perseverenta au fost intrigate si-au intrebat-o pe printesa Demnitate de ce a procedat asa.
Demnitatea le-a zambit si le-a spus:
-Daca ii puneam 1 ar fi continuat sa copieze pana obtinea nota 10, dar dandu-i nota 10 in fata tuturor, desi toti stiau ca e un 10 furat, l-am determinat pe elevul numit Rusine sa invete si data viitoare sa obtina acel 10 pe merit.
Demnitatea nu are prietene ca Ranchiuna, Competitia si nici Intoleranta. Demnitatea e prietena cu Modestia, cu Admiratia si cu Corectitudinea.
Aceasta frumoasa printesa rabda multe si nu are in vocabular expresii de genul: ,,sa ma faca el pe mine? ala e mai...aia e mai...".Demnitatea nu are termeni de comparatie si spune ca fiecare are frumusetea sa, iar cea mai mare pedeapsa pentru fecare e sa-i dai ceea ce-si doreste, daca isi doreste fara a face nici-un efort.
Vazand cat de apreciata e Demnitatea desi e simpla si modesta, dar mereu eleganta si respectuoasa, dusmanul sau Orgoliu si-a zis ca nu e nici-o deosebire intre ei si perora in gura mare ca Demnitatea e o impostoare si de fapt este asemeni lui, este sora lui geamana.
Multi oameni au confundat Orgoliu cu Demnitatea, iar Demnitatea suferea in tacere si plangea pe ascuns de mila oamenilor care picau in plasa orgoliului si o alungau pe Demnitate, o exilau considerand-o doar o copie nereusita a Orgoliului.
Cei ce o confundau cu Orgoliu erau prietenii lui si ziceau ca doar Orgoliu este vedeta regatului Caracter, iar Demnitatea este doar o palida incercare de al copia.
A plans si a plecat Demnitatea, departe de oameni, dar nu s-a plans in fata lor si doar a spus povestea sa.
S-a luptat o perioada, a incercat sa-i previna, dar regatul Caracterului era invadat de principiile Orgoliului si au alungat-o spunandu-si ca nu mai au nevoie de ea...
Ii era dor de copiii sai, de elevi, de prieteni..., insa pana si surorile sale Sinceritatea si Perseverenta au parasit-o plecand alaturi de printul raului- Orgoliu.
Demnitatea s-a retras si o durea sufletul cand vedea cersatori, laudarosi, lenesi si ipocriti, dar nu a mai facut nimic.
Demnitatea a inteles ca oamenii isi doreau altceva si s-a retras la curtea mamei sale Intelepciunea. Mult a plans Demnitatea si mult a mai mangaiat-o regina Caracterului-Intelepciunea, dar in viata Demnitatii a aparut o noua prietena numita Speranta.
Orgoliu castiga din ce in ce mai multi adepti si chefuiau si radeau pe seama Demnitatii. Toate au mers pana intr-o zi Speranta a luat-o de mana pe Demnitate si a iesit din curtea palatului Intelepciunii si-au plecat sa cumpere florile din curtea Sinceritatii si a Perseverentei.
Cand au vazut-o cat era de frumoasa si de fina Sinceritatea si Perseverenta care se imprietenisera cu Orgoliu au refuzat sa-i vanda frumosul...
Deminitatea ar fi dat oricat, orice sa fie iarasi impreuna, dar in fata surorilor ei Sinceritatea si Perseverenta se baga Orgoliu si aparea si Vanitatea si...
Atunci, mama lor, regina Intelepciune, vazandu-si fiica suferind si pe celelalte supuse pierzaniei a intervenit si le-a zis:
-Dragii mei, v-ati lasat pacaliti de Orgoliu si-ati crezut ca nu e demn sa ingenunchiati, ati crezut ca nu e demn sa plecati capul, ati crezut ca nu e demn sa muncti, sa iubiti...
Demnitatea ingenunchiaza in fata durerii, dar nu pleaca capul si priveste durerea in ochi.
Demnitatea munceste si nu numai ca nu cere, dar refuza atunci cand i se ofera fara sa merite.Demnitatea nu se lauda cu ce are, dar cand altii ii fura din munca sa le atrage atentia ca au gresit.
Demnitatea plange si ea ca oricare, dar chiar daca din greseala a luat-o plansul, daca chiar ii este greu plansul ei nu este zgomotos si nici nu frizeaza cu suferinta sa.
Demnitatea vine acolo unde e chemata si priveste pe oricine in ochi fiindca acolo, in ochi, este oglinda demnitatii.
Demnitatea iubeste, dar o face in linste si simplu...
Demnitatea este printesa fara de care nici-un caracter nu are valoare, deoarece Demnitatea este printesa cea mai frumoasa din regatul personalitatii.
Publicat de Psiholog Gabriela Nita la 00:12
Reactii:

0 comentarii:

luca
03-November-2010, 08:56 AM
Buna dimineata dragi prieteni ai povestilor,azi am gasit o povestioara mai speciala...pentru prieteni ai povestilor si pentru iubitorii de animale.

Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei fiinte umane.

http://4.bp.blogspot.com/_lkTZp6yZA1Y/SfLsfvl5JBI/AAAAAAAADdA/bo9HtKgERFs/s400/shaun_3.bmp (http://4.bp.blogspot.com/_lkTZp6yZA1Y/SfLsfvl5JBI/AAAAAAAADdA/bo9HtKgERFs/s1600-h/shaun_3.bmp)
Si ii spunea asa:

"Exista in fiecare dintre noi doi lupi."

Lupul Raului. El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul.
http://1.bp.blogspot.com/_lkTZp6yZA1Y/SfLvDXOrDYI/AAAAAAAADdg/gT9jh8SAbsU/s400/shaun_5.jpg (http://1.bp.blogspot.com/_lkTZp6yZA1Y/SfLvDXOrDYI/AAAAAAAADdg/gT9jh8SAbsU/s1600-h/shaun_5.jpg)
Lupul Binelui. El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea.

Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreaba:

"Bunicule si care lup castiga?"

La care batranul ii raspunde simplu:

"Cel pe care il hranesti".

Inscriindu-se de minune in acest context, m-am gandit ca povestea incredibila a Omului-Lup despre care am auzit astazi cu totul intamplator, ar putea trezi interesul.
http://3.bp.blogspot.com/_lkTZp6yZA1Y/SfLt0bVBd6I/AAAAAAAADdI/AuZbnBYwAts/s400/Shaun_2.jpg (http://3.bp.blogspot.com/_lkTZp6yZA1Y/SfLt0bVBd6I/AAAAAAAADdI/AuZbnBYwAts/s1600-h/Shaun_2.jpg)
Shaun Ellis si-a dedicat viata cresterii puilor de lup abandonati. Traind in mijlocul lor, Shaun ii invata cum sa supravietuiasca in salbaticie.

Urla ca lupii. Asa face Shaun Ellis, un neinfricat cercetator al comportamentului lupilor, ce are metode de studiu extrem de neortodoxe si de atipice. Timp de multi ani, el a trait alaturi de trei lupi aflati in captivitate, in parcul Combe Martin din North Devon. Ellis a stat alaturi de cele trei creaturi infricosatoare 24 de ore din 24, urland, adulmecand, maraind si chiar hranindu-se alaturi de ei cu cadavre de animale.
http://4.bp.blogspot.com/_lkTZp6yZA1Y/SfLuM1tQC7I/AAAAAAAADdQ/CkEh3pI-DsM/s400/Shaun_4.bmp (http://4.bp.blogspot.com/_lkTZp6yZA1Y/SfLuM1tQC7I/AAAAAAAADdQ/CkEh3pI-DsM/s1600-h/Shaun_4.bmp)
Devotamentul pentru munca sa l-a costat propriul mariaj si familia. Scopul cel mai important pentru Ellis a fost sa cunoasca atat de bine viata lupilor incat, intr-o buna zi, sa elibereze in salbaticie lupii captivi. Iar pentru aceasta el i-a crescut pe cei trei lupi inca de la nastere cand mama lor i-a abandonat, invatandu-i sa urle si chiar hranindu-i din propria gura.

Chiar daca constatarile lui nu sunt acceptate in totalitate de oamenii de stiinta, experienta dobandita de Shaun nu poate fi neglijata. El a trait doi ani in mijlocul lupilor, a comunicat cu ei, s-a impus ca seful haitei si a generat diferite reactii comportamentale.


http://www.youtube.com/watch?v=A5rN1m2nJzk&feature=player_embedded

A fost deseori muscat de familia lui de lupi, dar a descoperit ca linse de lupi, ranile sale se vindecau mai rapid decat cu tratamentul primit la un spital local. Traiul cu lupii 24 de ore din 24 a avut si momentele sale mai putin placute, bineinteles. Shaun povesteste: "Serile de sambata, cand ploua afara si se poate auzi muzica dinspre localul din apropiere si simti aroma berii, te fac sa te intrebi ce cauti tu acolo. Dar lupii te readuc mereu la realitate".

"Unii oameni cred ca sunt nebun, iar cercetarea mea a starnit valva, insa eu ma voi intoarce mereu la prietenii mei, lupii..."
http://1.bp.blogspot.com/_lkTZp6yZA1Y/SfLud-vFKSI/AAAAAAAADdY/9OECdQBE-7I/s400/Shaun_1.jpg (http://1.bp.blogspot.com/_lkTZp6yZA1Y/SfLud-vFKSI/AAAAAAAADdY/9OECdQBE-7I/s1600-h/Shaun_1.jpg)
Shaun incearca acum sa salveze atat lupii din Europa cat si din America prin punerea in practica a experientei dobandite in mijlocul haitei sale.

Cu drag Luca

Bozomic
03-November-2010, 12:56 PM
9817Draga noastra printesa Seherezade, s-au scurs 100 de pagini, de cand am inceput noi sa ascultam si sa postam povesti si povestiri minunate. Nici nu stiu cand au trecut atatea zile! Pernutele mele de ciocolata sunt pregatite sa ajungem asa cum ne-am propus, macar la 1001 de nopti, cu ajutorul lui Dumnezeu. Sultanul transmite FELICITARI si multa dragoste, respect si admiratie! Jos palaria!9819

Bozomic
9818

9816

luca
03-November-2010, 05:06 PM
Dragul meu mic sultan,iti multumesc din suflet,cuvintele tale mi-au mers la inima.
Multi trandafiri in semn de pretuire si va ofer o cutiuta cu bombonele.
9841

9842

luca
03-November-2010, 05:25 PM
Asta seara mica printesa vine cu o mica povestioara.

Tristetea pasarii maiastre

A fost odata o pasare maiastra, impodobita cu o pereche de aripi minunate. Intr-o zi, o femeie a vazut-o si s-a indragostit de ea. I-a urmarit zborul uimita, cu inima batandu-i mai repede, cu ochii stralucindu-i de emotie. S-a indemnat sa zboare impreuna cu ea si amandoua au calatorit pe cer intr-o armonie desavarsita.
http://1.bp.blogspot.com/_lkTZp6yZA1Y/SMp_DlgGcpI/AAAAAAAABjQ/YB-94uZPYu4/s400/au3.jpg (http://1.bp.blogspot.com/_lkTZp6yZA1Y/SMp_DlgGcpI/AAAAAAAABjQ/YB-94uZPYu4/s1600-h/au3.jpg)
Desi venera pasarea, i-a trecut prin minte gandul nebunesc ca inaripata ar fi voit poate la un moment dat sa cunoasca cine stie ce munti indepartati. Femeia s-a infricosat la gandul ca nu va mai avea niciodata acelasi sentiment pentru o alta pasare si s-a simtit singura. Ca sa evite aceasta drama s-a gandit sa puna o capcana in care sa prinda frumoasa zburatoare. Pasarea, indragostita si ea, a revenit a doua zi, a cazut in capcana si a fost inchisa intr-o colivie, de unde stapana o privea zilnic.
http://1.bp.blogspot.com/_lkTZp6yZA1Y/SMp__yjRasI/AAAAAAAABjo/KfbG7RQYT7Q/s400/au14.jpg (http://1.bp.blogspot.com/_lkTZp6yZA1Y/SMp__yjRasI/AAAAAAAABjo/KfbG7RQYT7Q/s1600-h/au14.jpg)
Intre timp, femeia si-a pierdut interesul pentru cea care o facuse sa viseze...
Iar pasarea, nemaiputand sa zboare, a inceput sa slabeasca, pierzandu-si stralucirea.
http://2.bp.blogspot.com/_lkTZp6yZA1Y/SMwFnuEBiUI/AAAAAAAABko/xKFh8C1GRfk/s400/ap1.jpg (http://2.bp.blogspot.com/_lkTZp6yZA1Y/SMwFnuEBiUI/AAAAAAAABko/xKFh8C1GRfk/s1600-h/ap1.jpg)
Intr-o buna zi, ea si-a dat duhul. Femeia a fost cuprinsa de o adanca tristete si si-a dus zilele cu gandul la prietena sa. Nu si-a amintit insa de colivie, ci de ziua in care o vazuse pentru prima oara zburand fericita printre nori.
http://4.bp.blogspot.com/_lkTZp6yZA1Y/SMp_YRLynII/AAAAAAAABjY/0oyV-kfE8Q8/s400/au10.jpg (http://4.bp.blogspot.com/_lkTZp6yZA1Y/SMp_YRLynII/AAAAAAAABjY/0oyV-kfE8Q8/s1600-h/au10.jpg)
Daca s-ar fi observat pe sine insasi, ar fi descoperit ca libertatea si energia aripilor pasarii erau lucrurile care o emotionau atat de mult. Fara tovarasa ei de zi cu zi viata femeii si-a pierdut sensul, iar Moartea a venit sa-i bata la usa:
http://2.bp.blogspot.com/_lkTZp6yZA1Y/SMqIJpDPxoI/AAAAAAAABkY/FL8nO8MzUxk/s400/au7.jpg (http://2.bp.blogspot.com/_lkTZp6yZA1Y/SMqIJpDPxoI/AAAAAAAABkY/FL8nO8MzUxk/s1600-h/au7.jpg)
- De ce esti aici?, intreba ea.
- Pentru ca tu sa poti zbura iarasi cu pasarea in cer, raspunse Moartea.
http://3.bp.blogspot.com/_lkTZp6yZA1Y/SMqH2NiW6UI/AAAAAAAABkQ/6ZXKy4qbbNM/s400/auu10.bmp (http://3.bp.blogspot.com/_lkTZp6yZA1Y/SMqH2NiW6UI/AAAAAAAABkQ/6ZXKy4qbbNM/s1600-h/auu10.bmp)
Daca ai fi lasat-o sa plece si sa se intoarca nestanjenita, ai fi iubit-o si admirat-o si mai mult. Acum insa ai nevoie de mine ca sa o reintalnesti.
http://2.bp.blogspot.com/_lkTZp6yZA1Y/SMp_wvZLfvI/AAAAAAAABjg/gD57tsFU_sk/s400/abba10.bmp (http://2.bp.blogspot.com/_lkTZp6yZA1Y/SMp_wvZLfvI/AAAAAAAABjg/gD57tsFU_sk/s1600-h/abba10.bmp)
"Fusese osandit sa ridice un bolovan pe un munte,
Dar, de cate ori ridica bolovanul,
O droaie de gusteri tasneau de sub el.
Omul ii lua in palmele lui batucite,
Le punea cate o pereche de aripi,
Apoi ii aseza in fata oglinzii
Sa se minuneze cat de bine le sta,
Si sa zboare.
In curand vazduhul se umpluse de pasari,
Iar zeii,
Care nu mai vazusera in viata lor atata frumusete,
Incepusera sa se certe-ntre ei
Laudandu-se fiecare
Ca lui ii venise ideea sa-l osandeasca pe om.
Profitand de haosul asta,
O pasare s-a strecurat in Olimp
Si-a furat nemurirea."

(Spiridon Popescu - "Sisif si Pasarea Maiastra")

Va doresc o seara placuta si va pupicesc dulce Luca

giumbusluc
03-November-2010, 06:18 PM
Cine mangaie florile cand sunt suparate?
Data: 14 Apr 2010
Autor: Elia David



Vantul este cel care mangaie
pe catifelatii lor obrajori
suparatele flori

Doar vantul,
ce adie cateodata atat de usor,
incat aproape starneste
curenti de invidie
printre umbrele colorate ale fluturilor
in zbor

Si totusi, chipul lui cel adevarat
nicio floare nu il zareste -
niciuna nu stie
daca vantul e trist atunci cand o mangaie,
ori daca zambeste

De aceea, florile suparate
se inveselesc a€¦ doar pe jumatate

Norocul lor este ca, din cand in cand,
se intampla sa le mai iasa in cale
si cate o fetita ca tine,
daruindu-le putin parfum
din inimoara ei ... cu patru petale

adi-gj
03-November-2010, 07:19 PM
Buna seara dragilor .Iata ca vin cu o noua poveste pentru voi . Sper sa va placa . ...... Mama merge inainte , pe cararea dintre livezi scrutind drumul din vale colbuit si gol , doar , doar l-o vedea venind. gindul zboara la baiatul ce intirzie , grija o cuprinde din ce in ce si privirea cauta zarea ... mai ca o ia la fuga . doar vintul adie usor , sau poate este graba ei ...Nici nu mai stie cind a plecat si cum . A fost de ajuns sa auda ca el a fugit la balta ... si mai sint plecati din sat . ea stie balta asta rea . si i-a spus sa nu se duca acolo niciodata . Trica era zbenghiul de baiat ce o pusese pe drumuri . Un pusti cu parul cirlionti si cu pistrui pe fata , ce-l fac sa para muscat de varsat de vint . Dar asa e el , sa uita mai cu drag la puiul Radoaiei , cind acestea era cu varsat si ea era grea , si asa a iesit si al ei , pistruiat de zici ca-i ciupit de varsat ... de... soarta , din batrini se zice ca sa nu vezi cind esti lehuza decit oameni frumosi si lucruri frumoase , si sa maninci doar bunatati, sa-ti iasa copilul frumos . Al ei era , frumos si cuminte , doar azi nu stiu ce i-a venit . Balta Vulpii era loc rau , trebuia sa o cunosti bine sa nu te lasi pacalit de ea. Avea adincimi amagitoare si izvoare reci de-ti taiau rasuflarea . La mal cu un prag ce iesea din ape in veri de seceta ca acesta , ce atentiona pe novici ca acolo era malul lor .. de acolo incepea imperiul ei , cu bradisor si alge legate una de alta , cu izvoare reci de ghiata ce izbucneau cind te asteptai mai putin, cu mirosuri venite diun adinc , gata sa te ameteasca daca stateai prea mult in ele , si cind era cald ca acum cu fierbere lunga si grea , care te facea sa nu mai poti inota deloc si te duceai la fund ca un bolovan , asa cum sa dus in vara copilariei ei Gilica al Tomii cel mai bun fecior si cel mai frumos din sat . Sperietura crestea cu fiecare clipa , si inima sarea in pieptu-i sa-i taie rasuflarea .Mai , mai sa cada din picioare . ii era frica sa nu se fi innecat si al ei , la fel ca altii, ca ce spuneau babele , daca dai copilului sa suga , tu nu bea apa pina suge , ca-ti moare inecat odorul , si ea se temea . Era lumina ochilor ei , si singurul ramas in viata din cei patru avuti . Doi au pierit in marea foamete , de dupa cel rau , perca-i si vine sa strige, sau a stirgat si nu mai stie ... in orice caz se aude chemata - mamaaaaa, aici , sint aiciii ,hai mai repede ... si pasii ei sar pe ripa drum pe care trece spre vad , mai e putin , dupa papuris , se aud risete si chicoteli , si suguiala multa si glume , cineva spune cu glas gros , adumbrit de imbicseala tutunului ;-- Bine ma prisleo , AI AVUT TU CURAJUL ASTA ? SA DAI IN EL CU PIATRA ? I se taie genunchii si ar vrea aripi la picioare , mai sint trei pasi si gata -i vede sint toti adunati imprejurul lui mos Gruia , care -l mingie pe al ei pe cap cu mina-i mare si grea , de stupar batrin si hirsit in viata .Nu o vad , sint prea concentrati sa se uite acolo , jos intre ei , unde ceva luceste in soare , si care i-a adunat pe toti roata . Acum este si ea zarita , heii Vuto, ca asa o alinta mosul ,Vuta , ca o stia de copila , era unchiul ei , fratele mamei , hai ca l-ai crescut bine . ie virtos si-i tare . uite ce a fost in stare sa faca . L a ucis cu piatra , aici in praguri l la gasit la soare si cind l-a vazut a tabarit pe el . am auzit larma si gura lor si am venit sa vad ce-i . ceilalti nu cutezau sa se apropie , doar el a dat , deci e-al lui . asa ca o sa te ajut sa-l cari . acum ai si de o ciorba si de ceva mai bun.. stii ca -mi place si afumatura de somn bine facuta.Asa cum numai tu o faci . Ai adus sacul? ca de aia ti-am trimes vorba , de Trica am avut eu grije , nici o frica e vinjos si-i tare bun . dar stii , sa nu mai vie aici singur niciodata . uite mi-a promis si mie ca nu mai vine , sa nu-l certi , l-am certat eu destul . dar acum hai acasa . de ce esti asa palida ? offf Vuto te-ai speriat rau asa-i , pai nu ti-a spus de ce sa vii aici? Vuta , nu-l mai auzea , de mult privirea ei era pe Trica al ei . sta sa-l certe si sa-l ierte in acelasi timp . Stia ca TRICA ERA BUN SI CUMINTE , SI-I SPUNEA CIND VINE LA STUPINA , ACUM POATE N-A AVUT TIMP SAU ALTCEVA SA INTIMPLAT , DAR ,,, pestele urias era pus pe papura si pe foi mari de brustur . era mort de vreo ora . acoperit cu brusturi , pielea lui lucea in batatia soarelui printre frunze cind le ridica cite unul sa vada de mai misca din gura-i larga . Mosul il lua subtioara si Trica -i tinu capul , Vuta-i lua coada sa nu atirne pe jos pina acasa . Si o pornira . asa alai in amintirea monstrului Baltii Vulpii . cu glasuri de copii in jurul lor si cu praful drumului din picioarele de acum usoare . vezi ? Puiul ei era erou , prinsese monstrul ... cu dragoste si pace .

Bozomic
03-November-2010, 09:23 PM
Adi -Gj,daca acestea sunt creatiile tale, de le tii in sertar si nu le publici?! Chiar este pacat, pentru ca ai ,, condei", cum se spune..

9863

gabytza
03-November-2010, 11:55 PM
LUCA multumim mult pt minunile postate , pt dragostea pe care ne-o daruiesti ... . E clar ca ai un suflet minunat , plin de iubire si intelepciune ... !
ADI-GJ esti o incantare , multumim ca ni te-ai alaturat si ca ridici stacheta coltisorului nostru prin calitatea postarilor tale . Suntem privilegiati sa avem astfel de prieteni !

gabytza
04-November-2010, 12:22 AM
http://www.youtube.com/watch?v=3-uwoMiALCw

gabytza
04-November-2010, 12:24 AM
http://www.youtube.com/watch?v=Ss8xhVUnKAE

gabytza
04-November-2010, 12:32 AM
http://www.youtube.com/watch?v=Tfc8d_8sG1w