PDA

Arată Versiune Întreagă : Povestiri



Pagini : 1 2 3 4 5 [6] 7 8 9

Giorgia
19-November-2010, 06:04 AM
Dragii mei,iar am venit,musafir nepoftit in casuta voastra atat de vesela si de primitoare...Iar mi-am incarcat bateriile si am ras,m-am minunat,am lacrimat si v-am admirat.Toate povestile voastre sunt neasemuit de frumoase,pentru ca sunt spuse cu toata daruirea si sinceritatea voastra;sunt daruite din inima...Intentia voastra si-a atins scopul:pe masura ce citesti,constati ca inca nu stiai totul;aici poti invata inca ceva,despre omenie,despre suflet,despre lume,despre voi...Indiferent daca este vorba de creatii personale,atat de originale si captivante sau de cele pe care ni le reamintim,stiu un lucru:aici m-am simtit extraordinar,aici am vazut si am auzit glasurile voastre pline de bucurie...Aici e o lume care nu as vrea sa dispara nicicnd,sunteti voi,cu mana intinsa oricand,spre ajutor,cu sufletul in palma,la nevoie,prin povestiri vesele,cu talc sau de suflet.
Multumesc ,iar,pentru momentele de reverie si invatatura.
Cu drag,Aura.

Draga Aura, nu cred ca exista bucurie mai mare decat atunci cand cineva iti spune "uite, nu mai esti singur". Noi ne intalnim aici un grup de naivi romantici, cu exceptia lui Adi care este creatorul nostru de exceptie si ne rasfata cu creatiile personale. Uneori ne-am dori sa fim mai multi, alteori intuim ca suntem mai multi, dar cea mai mare bucurie este atunci cand cineva se opreste si lasa o vorba. De aceea iti multumesc. Si tot de aceea imi fac autocritica, pentru ca eu trec intotdeauna si citesc topicurile voastre, dar rareori ma opresc sa las o vorba. Si asta nu e bine. Promit sa ma corectez. Iti multumesc si te imbratisez cu toata dragostea. Tu ai darul povestirii (am vazut eu cum te exprimi), sunt convinsa ca ne-ai spune povesti superbe. Poate iti faci putin timp? Ce zici?

Giorgia
19-November-2010, 06:13 AM
11578 Draga Ionelia, ce vorba-i asta "eu nu ma pricep sa fac bucurii"? Pai tu tocmai ne-ai facut o bucurie venind langa noi, spunandu-ne ca ne citesti povestirile. Bine ai venit si sa ramai cu noi cat mai mult posibil. Te imbratisez cu drag.

Gabriela_a, Janina, va multumesc pentru povestiri. Sunt foarte frumoase, sunt diferite si de aceea poate ca ne readuc la echilibrul de care avem nevoie in lumea reala.

Dragul meu Adi, tie nu stiu cum sa-ti multumesc. Povestirile tale sunt superbe, uneori ne cearta printre randuri, alteori ne incurajeaza. Eu, una, astept cu nerabdare sa citesc povestirile tale. Iti doresc o zi buna.

adi-gj
19-November-2010, 04:47 PM
Georgia , Gabitza si ceilalti , ultima povestioara a fost ca un imn inchinat vietii si celor care o aduc si o dau cu atita dragoste, Oamenilor. Spre crestere si binecuvintare , cred ca fiecare am trait aceste momente inaltatoare ale creatiei si natalitatii, de aceea am considerat ca era bine si nevoie si de aceasta mica povestiora care sa ne exprime sufletele si in aceasta situatie .. . Va multumesc pentru aprecieri si pentru faptul ca poate uneori v-am suparat , dar voi continuati sa ma cititi si sa ma cereti . inca o data va MULTUMESC DIN SUFLET.

gabriela_a
19-November-2010, 05:56 PM
Din tot sufletul , eu va multumesc si va imbratisez cu mult , mult drag....

gabriela_a
19-November-2010, 06:00 PM
Va veni vremea...cand vom avea nevoie de amintirea imbratisarilor..trecute si de minunatele povestiri pe care le citim aici, impreuna ...suntem o forta...sper sa nu ne risipim!Cu mult drag , inca o imbratisare...

adi-gj
19-November-2010, 08:00 PM
Prin fata portii mioarele curgeau in susul drumului cu behaituri a chemare si zgomot de talanga . Am deschis poarta sa vad ce fel de turma si a cui este . Ma interesa rasa oilor , zona fiind propice si eu avind de gind sa-mi fac rost de o pereche pentru inceput .. In fata turmei mergea un cioban , pe jos , cu sarica de mita in spinare si cu bita , tirind-o dupa el , urmat , parca calcindui pe urme de berbecul cel mare , seful turmei , cu talanga atirnata de gitul scurt si cu coarnele impunatoare si mari intoarse de doua ori. Ma gindeam la ciobanul ce ducea oile spre cimpuri , cum ai duce cu vorba un copil , care mic si nestiutor , te crede si te adora, urmindu-te peste tot fara circtire... in mijlocul turmei, magariii cu sarcinile pe spinarile greu incercate si incarcate , ca pentru o vara plina, adevar ce sta sa se releve abia in creer de munte . Sufletul ciobanului era deja acasa , la bacita lasata in vatra satului si care trebuia sa vina abia dupa citeva zile , cind s-ar fi stabilit stina , undeva acolo sus in poienile alpine , pline de cabane si stini , unele uitate si altele frumos orinduite , ce-si asteptau cirdurile si ciopoarele . Urma , ca muntele sa se umple de talangi si behaituri , latraturi de zavozi strasnici care nu stiau de frica jivinelor , starsnici , dar cu suflet de copil cind era vorba de el , stapinul si omul lor .... Pe linga mine , trece un magarus cu o sarcina mai usoara, din care razbate un scincet usor . auzul meu il inregistreaza si mirat privesc la desaga din spatele lui , vad doua boticuri mici itindu-se si doua capusoare de miei . Miei sa scheaune? N-am auzit eu bine ? intrigat , intreb cibanasul din coada turmei daca au de dat ceva mielusei ... si-mi confirma , cu toate ca pastele trecuse deja , si miei mici , nu ar mai fi trebuit sa mai fie ... i-mi arata desaga si-mi spune ca pot lua cei doi mielusei . mi-i da ieftin , cu gindul ca in munte , poate nu ar fi avut viata lunga , fiind prea mici , si de aici , o prada sigura , pentru jivine. Ne tirguim scurt , si hotarit , bem un adalmas si batem palma repede , ne da desaga si-i spun ca i-o inapoiez cind ajunge in spatele gradinii , pina atunci eu avind timp sa elibrez pretioasa comoara si sa vad de ce mieii au inceput sa scinceasca , sau nu cumva astia sint speciali si stiu deja limbi straine....tata ride , de mine si de nazdravania mea , nu stie ca eu am si o alta surpriza undeva in fundul desagului , nici nu spun nimic sa ma tradez ca as stii .In casa calda si frumoasa , cu scinduri acoperite de covoare tip Moldova, in bucatarie, desaga-si dezvaluie secretul , impreuna cu doi miei , se iteste din desaga cu surprize si un catelus mic si negru taciune, cu boticul mic si dinti de lapte , care pe loc incepe sa miroasa imprejurimile si gasindu-si un loc sub masa , se intinde si , apoi se tolaneste pe covor si adoarme . Se vede ca a venit de departe pe jos,ciobanasului fiindu-i mila de el, l-a bagat in desaga si a uitat de el . Acum e acum , sa il dau inapoi sau sa-l pastrez ... tata ii face inspectia de rigoare ... sa vada ce sex are si sa vada daca este negru in cerul gurii. cind il pune inapoi , jos pe covor , un miriit scurt , arata nemultunirea si , repejor , parca impins deo mina nevazuta , vine si pune capusorul sau mic , pe laba piciorului meu , adormind de indata . apare dilema , sa il dam inapoi sau nu ? Tata ride in fata dilemei si hotaraste sa nu il mai dam inapoi si la insistentele mele , se ridica si se duce in capul gradinii ,sa duca desaga acum golita de pretiosa incarcatura . nerabdarea imi arde mintea , oare va vrea ciobanul sa accepte si acest mic dar facut fara voie ? se aud pasii tatei , si doar ai lui .. hotomanul .... intirziie sa intre si sa spuna ce a facut , doar sa ma fiarba... si-l aud cum urca incet si parca in ciuda mea -si face de lucru pe holul din fata usii. Intra si spune scurt - Fa-i cusca , e al tau , dar de la baciul bartin , sa -ti pazeasca mioarele , o sa-l caute la anul sa vada mioarele si catelul ... dac-i place ti-l lasa de tot , daca nu .... iti ia si mioarele ... Morga lui seriosa si cuvintele grele , pe moment ma uimesc , dar fericirea i-mi inunda fata si asta se vede ... rid tot si sar la gitul lui de parca el ar fi fost cel care mi-a facut acest cadou neasteptat . Zburd sa-i fac o cusca mica asa ca pentru el si tata ma atentioneaza , ca va creste , destul de mare ... mioarele sint pereche si ele ... un berbecut si o oita , alta bucurie , un bun inceput pentru o turma , peste citiva ani , vre-o 4- 5... inca in exaltare , nu s-a pus deloc problema cresterii lor , iarba pentru ele era destula , si gradina sta inca nesapata , cu toate ca tata ar fi vrut , dar timpul se pare ca a hotarit altceva . A plouat mult in primavara asta , succesiv cu zile de caldura torida , ce prevesteau vara , si iarba a crescut , parca demonstrind ca este usor sa cresti aici animale, mai ales oi si vaci...-- Fi atent ce-ti spun , daca nu te ocupi de oite si de ciine , te las fara ele , ca-l cunosc pe cioban si stiu unde se duce . il gasesc usor , stii ca muntele nu are ascunzisuri si este liber , asa ca ...Asta inseamna ca pe mine cade toata treaba , el doar supravegheaza ce fac . am invatat asta , de mult , de cind am putut pricepe ce inseamna si cu ce se maninca munca... si munceam cu spor si bine . Stiam valoarea muncii bine facute .Cusca a fost gata foarte repede .. dar nu-mi venea sa -l las acolo peste noapte asa ca l-am bagat in camera mea , fara stirea tatalui sau a mammei ... i-am pus un covoras mic si el a inteles ca acolo este locul lui si l-a acceptat repede , oare din cauza somnului sau din cauza faptului ca ma acceptase ca sef , ca stapin al lui... era nostim si foarte bine facut , inchegat asa cum trebuie . cu boticul umed , si ochii vioi ce ma urmareau peste tot , doar pe mine , cind mama sau tatal a incercat sa se apropie , um miriit scurt avertizeaza sa stea deoparte ... ceva ne-a legat definitiv... tata uimit se uita la mine si la catel ca la un obiect nemaivazut pina atunci... poate faptul ca el era catel de ciobani si cunostea mirosul oilor , si eu umblam mai tot timpul cu mioarele primite , adica cu milelutul si oita ,le facusem tarc si aveam grije de ele ca de ochii mei , le pasteam pe cimpul din apropiere , cu toate ca stateam la oras , eram la marginea lui si acolo erau multe vite si capre si oi . era un orasel de crescatori de animale , si daca la prima casa nu gaseai o vaca sau niste oi , la a doua gaseai de toate , si vite si mioare si porci si caii. Si oamenii munceau la cimp si la uzina ce tinea viata orasului vie... De unde rusine sa ai oi ? , era o rusine sa nu ai nimic . sa trindavesti si sa te uiti la altii cum lucreaza pamintul si cum cresc animale.Nimic nu se facea pe bani , ci pe munca si tovarasie , daca ma ajutai si eu te ajutam cu munca in raspuns . azi aram la mine si mine la tine , poimine la alt vecin , pina terminam de arat si asa se faceau toate muncile cimpului , inclusiv cresterea animalelor . Sau tocmit turme si pazitori , oameni care raspundeau de animalele din grije , care erau luate dimineata si seara, se intorceau singure acasa , stiind drumul. si abia steptind sa fie mulse sau tesalate sau adapate .. Nu era o rusine sa fii in rind cu lumea , ba era o fala .ce fericit am fost in prima zi cind le-am scos la cimp , mi-a fost frica sa nu fuga aiurea si sa nu le pot stapinii , dar ele au sta pe linga mine . daca plecam undeva erau imediat linga mine , deci era clar , nu ma lasau singur deloc , nici mioarele si nici catelusul , care nu se dezlipea de mine , nici ziua si nici noaptea .. caci dormea pe furis la mine in camera ... inca nu fusese descoperit siretlicul meu , eu cel putin asa credeam...dar tata stia si vroia sa-mi dea o lectie , lectia de a tine la tine un animal , un suflet care sa-ti fie prieten si sa te adore . un suflet care sa creasca o data cu tine si sa nu-ti permita sa gresesti , nici cu tine si nici cu el . Asta era lectia suprema . lectia increderii si a nevoii de a stii ce si cum se face. lectia de viata si de iubire ... acel catelus , inca traieste in sufletul meu ... si a fost unul dintre cei mai buni catei pe care i-am crescut vreodata si chiar cind drumul vietii ma dus departe de el , a stiut cind ma intorceam cu cel putin 3 zile inainte ,zile cind a stat in fata portii si n-a bagat pe nimeni in seama , ci doar m-a asteptat si daca tata sau alt cineva incerca sa-l bage in curte sau sa-l lege , se alegea cu o avertizare coltoasa , cu un miriit care spunea ,,,LASA-MA IN PACE , VINE STAPINUL MEU , IL SIMT ... si care niciodata nu sa inselat si nu ma mintit , fiind cel mai bun prieten al meu . turma de mioare a fost destul de prolifica , asa ca in 4 ani am avut destule incit sa le duc la munte ... iar la vinzarea lor , cind a sosit vremea , cu banii de pe ,ele , am reusit sa-mi fac o nunta de vis ... azi cind ma gindesc la primul meu catelus , imi aduc aminte de vremea cind intr-o desaga stau trei suflete inghesuite , care au avut acelasi destin , sa-si gaseasca un stapin si un prieten care sa le indrageasca, asa cum trebuie sa faca fiecare om cu animalele sale.

AuraArua
19-November-2010, 09:16 PM
Draga Adi,cum stii tu sa ajungi la inima cititorului,cu povestirile tale atat de frumoase,de rupte din realitate si totusi atat de bine plasate intr-o lume de vis!!!Aevea ,imaginea oraselului,aevea mioarele tale si catelusul,aevea totul,ca intr-un film,de buna calitate,graitor,care spune o poveste despre parfumul oamenilor adevarati,al celor care stiu ce e munca,dar si frumusetea vietii,a sufletului...pretul cel mare,pe care multi l-au uitat in zilele de astazi.Acest parfum,apus,parca,incurcat si sufocat de calburi,blugi si plasme renaste imboldit de penita ta maiastra si aduce efluvii de emotii ,nu doar artistice cat si sufletesti.O lectie despre responsabilitate,munca,iubire,pretul vietii adevarate,mandria oricarui om...Multumesc pentru povestea ta,emotionanta,care ne poarta in lumea de vis,cea de aici.Bine scrisa,ea intruneste calitati inestimabile,atinge corzi ascunse sau chiar nestiute ale noastre...Ii plang pe copiii care nu au trait intr-o lume ca cea de aici,sau care nu pot macar,la scoala,sa aiba in manual asa o poveste...Felicitari!

AuraArua
19-November-2010, 09:27 PM
Draga mea Giorgia,multumesc pentru intampinarea ta,atat de frumoasa si calduroasa! Sunt onorata si emotionata..Stiu ,inteleg si sunt de acord cu ce spui tu:e mare lucru sa stii ca nu esti singur,ca ai prieteni si ca ei sunt,tacuti sau nu,langa tine oricand,sustinandu-te chiar si doar prin prezenta lor..
Nu sunteti deloc naivi romantici,nu din punctul meu de vedere...Cine mai are dorinta sa asculte sau sa scrie o poveste,acela are sufletul curat,acela stie ce inseamna cu adevarat lumea,asa cum ea este in matricea autentica,proiectata initial.Noi suntem cei care ii dam masura,noi,cu gandurile si actiunile,sentimentele noastre...Iar masura de aici,este de aur curat.Respect si dragoste pentru voi,cei de aici,copiii frumosi ai povestilor!
Cat despre povestirile mele....Nu am valente de povestitor,asa ca voi,dar daca ma gandesc,o sa caut la Animale-prietenii nostri,si o sa aduc aici o poveste ,o intamplare traita la inceput de an...Sper ca e voie sa o mut de pe un topic pe altul.
O sa incerc,dar mi-e teama ca asteptarile voastre vor fi inselate...
Oricum,multumesc inca o data pentru cuvintele tale,atat de calde si frumoase,draga mea printesa a povestilor!

AuraArua
19-November-2010, 09:30 PM
Uite,draga mea Giorgia,o poveste trista si adevarata,scrisa cu inima si ochii indurerati.Cred ca asta conteaza cel mai mult,omagiul meu adus unui suflet nevinovat,care candva a fost pe aceasta lume:


O steluta in palma lui Dumnezeu
-----------------------------------------

Aproape de cumpana anilor,cand lumea priveste cu incredere spre viitor,cand sperantele prind aripi si cugetul nostru este mai inflacarat si mai entuziast,un sufletel mic si inocent se stinge....O inima prea mare intr-un trupusor micut si plapand,o inimioara care batea doar pentru cei dragi ei ,care simtea un preaplin de fericire la auzul unor glasuri iubitoare inceteaza sa mai bata..Ochi inlacrimati,suflete distruse de suferinta ei nu-i mai sunt de folos...Singura intr-un colt de colivie,cu spatele intors la tot si la viata se pregateste trist sa treaca pragul intr-o lume care nu-i mai aduce in fata ochilor glasul perechii,vocea stapanului,dragastoasa,frumusetea si sensul vietii....nimic..doar o vesnicie necunoscuta,implacabila...O suferinta tacuta,stoica,un tremurat de inima si o parere de rau...Nimic,nu mai inseamna nimic..O aripa indreptata spre cer,ca o indurare si capul plecat-ca o capitulare...ea,care era atat de vesela si iubea atat de mult viata...Iubea oamenii de langa ea,iubea cu disperare prietenia lui,iubea tot ce o inconjura...Timida si cuminte se duce cu demnitate si discretie asa cum a trait.
Du-te,fetita mea, du-te si zboara asa cum n-ai zburat nicicand,umple cu trilul tau vazduhul inmiresmat de rasuflarea lui Dumnezeu....zboara si opreste-te in palma Lui si fii o steluta lucind vesel in fata ochilor ingerilor...Cu bine!

adi-gj
19-November-2010, 09:33 PM
Multumesc pentru aprecieri , draga Aura .

AuraArua
19-November-2010, 09:42 PM
Dragii mei,am mai luat o poveste mica,o farama de clipa frumoasa,pentru mine,de pe topicul cu animale.Poate nu e o poveste ci doar un moment din viata mea,cand am fost fericita si am simtit ca sufletul meu este unul cu al lor.Sunt intamplarile mele,parte din viata mea,parte din sufletul meu.Vi le daruiesc.

Si ca un divertisment,am sa va spun ca de doua-trei zile am la masa,pe pervaz musafiri neobisnuitiescarusi. Un spectacol nemaivazut de un orasean,zarea toata impanzita de albul aripilor lor in zbor.tipete ascutite,aripi in freamat,roata dupa mancare,o imagine greu de uitat.Erau ,cred,mai bine de treizeci de pescarusi ,zburau intre blocuri,intunecau cerul,dar ce frumos il luminau cu frumusetea lor.Multa lume le dadea paine ,le-o arunca in aer,iar ei ,ca niste adevarati maestri ai aerului coborau glont catre prada.Direct la tinta,fara greseala.Tipau,zburau si veneau din ce in ce mai multi.In fine,a durat un timp,s-au saturat iar painea s-a terminat!
Cand lucrurile s-au potolit am observat o silueta maaare pe pervaz,prin jaluzele...si,cand ma uit,un pescarus,pui,se odihnea tacticos pe pervazul meu.Fiind mic incapea pe pervaz.dar,asa mic cum era tot era urias.Dar ce caraghios figura inocenta,de pui,niste ochi abia deschisi,bland;avea niste picioroange uriase ,lopatari care sustineau un trup micut ,de un alb induiosator.Statea si el acolo si-si tragea sufletul.Ne-am privit asa un timp;el cu inocenta, eu cu mirare...dar nu a plecat,ba chiar s-a asezat mai bine.Ca la el acasa.Normal ca am venit imediat cu paine,pe care nu a refuzat-o:doar s-a ferit putin si apoi a trecut la treaba.Mai arunca din cand in cand cate-o privire catre mine,in semn de:mai ai?
Nenorocire insa! S-au prins ceilalti si sa-i fi vazut ce se chinuiau sa aterizeze acolo pentru o bucata de paine.Am presarat painea de-a lungul pervazului si atunci sa vezi cati erau,de toate culorile;alb cu gri,cu portocaliu,mari ,mici,pui,adulti,o frumusete.Cu timpul au plecat,dar tot mai dadeau roata sa vada:nu cumva a mai ramas ceva?
Bineinteles ca au venit si a doua zi si sunt curioasa daca mai vin.Acum ca apele sunt inghetate unde sa mai gaseasca ei de mancare?Ce ciudatenii in oras!Cine ar fi crezut ca printre blocuri poti hrani asa o mandrete de pasari?
Cine ar fi crezut ca poti avea asa o bucurie si desfatare?

giumbusluc
19-November-2010, 09:45 PM
CE suflet cald ai AuraAura se simte in toata povestirea ta!

AuraArua
19-November-2010, 09:49 PM
Draga Isis,multumesc mult.Iubirea este cea care da aripi si sulfetul prinde viata,renaste,simte,traieste!

giumbusluc
19-November-2010, 10:27 PM
Daca am intelege acest sentiment in toata splendoarea lui probabil ca am fi muuuult mai fericiti.

janina
20-November-2010, 01:04 AM
Draga Aura, cata sensibilitate ai in suflet! Putem trai clipe de fericire, sa ne bucuram de orice moment pe care ni-l ofera viata!Mi-ai amintit o poveste draga mie :
http://www.youtube.com/watch?v=-GSrqMCJcCg Cu drag, Janina.

gabytza
20-November-2010, 01:05 AM
multumim mult AuraAura pt povestioarele tale , sunt f frumoase si pline de sensibilitate , se vede ca ai un
.suflet minunat , de aur si ca in mod sigur poti fi un membru de onoare al familiei noastre de suflet , al prietenilor din casuta cu povesti ...aici vei gasi oameni la fel de minunati si de sensibili , cu inimile preapline de iubire , dornici de a darui clipe de incantare , frumusete si multa - multa dragoste tuturor celor dispusi sa se opreasca si sa asculte povesti cu talc la gura sobei ..
te iubim si te asteptam cu mult drag sa ne mai aduci povesti la fel de frumoase , sa ne incanti cu sensibilitatea trairilor tale ...
pupici !

gabytza
20-November-2010, 01:07 AM
http://www.youtube.com/watch?v=Yz_px0on328

gabytza
20-November-2010, 01:10 AM
... multumim si tie draga prietena , JANINA , bine-ai venit in lumea noastra minunata a povestilor ... aici vei gasi prieteni minunati si adevarati !
te iubim si-ti multumim ca ni te-ai alaturat !
multi pupici cu lipici !

gabytza
20-November-2010, 01:13 AM
http://www.youtube.com/watch?v=ysHXp1igU2I

gabytza
20-November-2010, 01:17 AM
http://www.youtube.com/watch?v=HXDLx5_0zMc

gabytza
20-November-2010, 01:44 AM
http://www.youtube.com/watch?v=rad5J04IK0g

Giorgia
20-November-2010, 04:22 AM
11634 AURAAAAA! STIAM EU! INTUIAM! Stiam ca un suflet sensibil ca al tau are si darul povestirii! Iti multumesc, draga mea. Iti multumesc pentru ca ai incercat. Tu spui ca ai incercat, eu spun ca ai reusit. Orice frantura de cuvant pentru noi inseamna a invata ceva de la viata traita de ceilalti de langa noi. De aceea eu spun ca aici taramul basmului si taramul realitatii fac casa buna cand doresti sa imparti cu ceilalti frumosul, uneori este trist, alteori radiind bucurie interioara. Asa vad eu lucrurile, fiecare om are trairi bogate, fie ca sunt fantezii, fie ca sunt reale, acestea ne pot invata ceva. De aceea eu ma opresc cu drag pe acest topic si ii primesc cu bratele deschise pe toti prietenii vazuti si nevazuti. Si le multumesc toturor celor care impart cu noi experientele lor, pentru ca, chiar si o poveste din 1001 nopti inseamna o experienta in plus. Si pe urma, ai vazut, nici nu a fost greu, nu? Iti trimit un pupic special si te invidiez pentru spectacolul pescarusilor.
11635

Giorgia
20-November-2010, 04:25 AM
11636 Draga Adi, cred ca cel mai mult m-as bucura daca ne-ai anunta ca ai publicat un volum de povestiri. Iti doresc din toata inima sa ai aceasta bucurie, pentru ca meriti din plin.

11637

Giorgia
20-November-2010, 04:31 AM
11638 Iar pentru tine scumpa Gabytza, am o imbratisare foarte speciala, pentru ca tu esti Regina Noptii care nu intrerupe lantul povestilor. Te iubesc foarte mult.

http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/000204A3.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/00020494.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10) http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/000205A4.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/000204A4.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/00020491.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/00020494.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/000204A2.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/00020492.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10) http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/00020496.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/00020490.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/00020491.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/000204A8.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/000204A3.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/000204A9.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/00020490.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/00020576.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)






(http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=12)

maria
20-November-2010, 08:42 AM
Am o placere de nedescris ca pe zi ce trece adunam tot mai multi prietenii in casuta noastra de povesti ,draga Aura,multumim ca te-ai alaturat acestui grup ,permite-mi sa=ti daruesc acest minunat buchet de trandafiri
http://i252.photobucket.com/albums/hh24/martensita/buchete%20de%20trandafiri/95.jpg

maria
20-November-2010, 08:46 AM
Parabola care ilustreaza ideea slujirii e aceea a Mainilor Frumoase. Tinerele fete ar trebui s-o asculte mai cu atentie. Singura preocupare a trei fete la varsta adolescentei era cum sa aiba maini frumoase. Foloseau cele mai scumpe creme si lotiuni si-si pierdeau vreme si bani cu ingrijirea mainilor. Intr-o zi, cand cele trei fete iesisera la plimbare si se odihneau intr-un parc, de unde pornea un drum in urcus, li s-a alaturat o alta fata, cam la varsta maritisului. Aceasta asculta conversatia lor despre marea preocupare ce o aveau de a-si pastra mainile cat mai frumoase si, instinctiv, si-a privit propriile maini. Erau cam butucanoase, cu bataturi din cauza muncii, cu unghiile nu tocmai ingrijite, si nu vopsite si lungi precum erau ale celor trei adolescente. S-au uitat si acestea la mainile ei si au ras.

In momentul acela a aparut in fata lor o batranica, nu prea elegant imbracata, obosita. Le-a rugat pe fete s-o ajute sa urce dealul, mai ales ca avea si o sacosa destul de grea in mana. Cele trei gratii au strambat din nas, s-au uitat la mainile lor si nici nu s-au gandit sa se miste din loc. Cealalta s-a repezit de indata, i-a luat sacosa si a ajutat-o sa urce dealul. Cand au ajuns sus, fata cu mainile urate si batranica s-au oprit si, dintr-odata, prefacuta in inger, batranica a luat mainile fetei intr-ale sale, si i-a spus: Fata mea, cele mai frumoase maini sunt cele care ajuta pe altii! Si cine n-ar fi de acord cu aceasta? Inutilitatea mainilor frumoase le fac adesea sa fie urate. Mainile care nu stiu sau nu vor sa gateasca, sa spele, sa coase, sa mature, sa lucreze cu sarg pentru a-si castiga painea zilnica, nu prea sunt maini iubite, nici in familii, nici in societate. Se pot uneori bucura de admiratia unor ocazionali, dar o astfel de admiratie e in fond, discret, si o insulta. Evident, avem in vedere excesul si nu ingrijirea corecta care sta bine oricaror maini, caci ingrijirea corecta nu le scoate din categoria mainilor slujitoare, a mainilor gata de sacrificiu si daruire.

Cineva zicea: atata vreme cat am doua maini, nu ma tem de nimic si nu ma sperie viata!

maria
20-November-2010, 08:50 AM
Era o sambata de toamna calda, cu mult aur si arama presarate pe frunzea€¦Pe ici-colo, flacari reci straluceau printre ramuri.

Merele au fost culese de dimineata, iar acum isi asteptau drumul catre beciul casei. Cateva dintre ele au ajuns la bucatarie.
Estera, sau Steluta, cum o alintau toti, isi privea mama cu admiratie. Se uita cum mainile acesteia trebaluiau prin bucuatarie. Ba spaland vase, ba punandu-le la loc, ba lustruind manerele de la mobila, ba stand cu ele in sold uitandu-se, un pic abatuta, pe geamul ce dadea spre terenul de joaca din spatele bloculuia€¦
In curand, Steluta observa mainile mamei curatind mere pentru prajitura favorita a tatalui ei. Degetele albe apucau marul rosu, il cuprindeau strans, apoi cu cealalta mana, folosind un cutit special, indepartau coaja rosie ce se rotea ca o spiralaa€¦
Mainile mamei!!!a€¦Ce minune sunt! Se hotari sa o intrebe cum reuseste sa le faca pe toate asa de binea€¦
- Mama, de unde stii tu sa faci atatea lucruri cu mainile?
Mama fu surprinsa de intrebarea€¦Statu putin pe ganduri, apoi incepu sa povesteasca:,,Cand Dumnezeu a facut omul, a stat mai mult timp atunci cand i-a modelat mainilea€¦I-a facut cele cinci degete de marimi diferite ca sa poata apuca orice obiect; i-a facut o palma in care sa poata aduna boabe, sau apa din izvor sau petale de floria€¦A imbracat palma cu piele catifelata ca sa poata mangaia, sa poata sterge lacrimia€¦I-a dat mainii adieri de primavara pentru a racori fruntea arzanda a unui copil bolnav si pentru a alina dureri ce zvacnesc sub tamplea€¦Si i-a dat caldura pentru a intampina palma celuilalta€¦Si i-a dat o mana stanga si o mana dreapta pentru a-l imbratisa pe cel ce il iubestea€¦| Steluta o intrerupse brusc pe mama ei:
- Mami! Mami, stii ce am observat? Ca mana stanga e diferita de mana dreapta, dar ce minunat e sa te prinzi de mana cu un alt copil!!! Sau cand dam mana cu el, atunci cand ne jucama€¦Mami, mainile sunt atat de importante cand ne jucam, cand scriem, ori cand pictam!a€¦spuse fetita cu bucurie!
- Draga mea, hai sa ne gandim si la cei ce canta la diferite instrumente, sau la cei ce zidesc case, sau la medicul ce atinge cu palmele sale copilasul bolnav spre a descoperi locul dureriia€¦Mainile sunt un dar de la Dumnezeu! De asta sunt frumoase! De asta sunt iubite si ingrijite si cine ramane fara ele e trista€¦
- Mami, de ce unii lovesc cu mainile?!a€¦De ce strivesc flori si gandacei?a€¦De ce rup cu dusmanie cartile de colorat? De ce zgarie banci si pereti si trunchiuri de copaci?!a€¦De ce sparg baloanele si becurile?! De unde atata rautate, mami?a€¦intreba Steluta aproape planganda€¦
- Fetita mea, tot raul din lume si toata durerea sunt de la cel raua€¦El pune rautate in suflet si atunci mainile arata aceasta rautate provocand distrugere si durerea€¦
- Mama, ce trist! Nu se poate face ca toate mainile sa iubeasca?
- Ba, da! Spuse mama hotarata si continua cu o alta poveste: ,, Mai demult, cand
Dumnezeu a vazut ca mainile oamenilor fac atat de mult rau, a hotarat sa le schimbe inimile, numai daca ei voiau. Asa ca, intr-o vineri, primavara, Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, care nu a facut nimic rau cu mainile Sale, a fost rastingit pe o cruce, batandu-i-se piroane in mainile sfintea€¦A curs sange sfanta€¦Si de atunci, cine se roaga Lui, inima ii devine mai buna si mainile iubitoarea€¦|

Steluta era fermecata de aceasta poveste cam prea trista pentru ea, dar din care a inteles ca mainile pot face mult bine, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Pleca in camera ei, ingenunchie acolo, isi impreuna mainile si spuse cu cuvinte simple de copil: ,,Doamne, iti multumesc pentru mainile mele! Fa-le sa faca numai fapte bune! Sa aduca numai bucurie!|
Cand ispravi scurta rugaciune, isi privi mainile impreunatea€¦.Zambia€¦apoi fugi repede la mama ei:
- Mami!!! Stii ce mai putem face noi cu mainile?! Le putem impreuna pentru rugaciune! spuse fetita mandra de noua ei descoprirea€¦

Si de atunci rugaciunea ei a fost altfel! Plina de multumire, de bucuriea€¦si cu mainile impreunate stransa€¦

maria
20-November-2010, 09:21 AM
Nu pot sa spun ca sunt o fire pesimista pentru ca am speranta ca maine va fi mai bine, dar pot sa spun ca sunt mai atenta si pun raul in fata intotdeauna. Totul merge bine cu exceptia timpului..daca as putea sa il dilata€¦mi-as rezolva toate problemele. Timpul este averea noastra. Vine o vreme cand ai da oricat sa poti avea cateva clipe de liniste. Traieste-ti clipa si bucura-te de viata. Mi-a spus un om batran odata ca e tare greu sa intelegem care este rostul vietii, adevaratul sensa€¦poate doar cand vom fi pe patul de moarte ne vom da seama cum trebuia traita de fapt. Majoritatea se tem sa faca lucruri pe care nu le cunosc si sa deschida usi care poarta mister in spatele lor..chiar daca acele usi duc catre o scurtatura. Uneori prefera sa mearga pe un drum fara nici o usa care nu duce nicaieri. Prefera sa aleaga ce aleg si ceilalti sa faca si devin sclavi ai timpului de multe ori. De foarte multe ori ne folosim de timp ca sa ne planificam viitorul sau sa ne gandim la trecut ori sa asociem stimulii prezentului cu elemente tot din trecut. Nu intotdeauna timpul este generos cu noi si uneori daca nu ne miscam rapid si nu putem renunta la nici un lucru din trecut ne vom dizolva cu efervescenta in interiorul nostru cand vom constata ca avem insuficient timp pentru a mai putea sa ne concentram si la prezent. La ce ne-ar putea folosi sa pierdem timpul sperand sa schimbam trecutul? Este clar ca nu putem face absolut nimic in aceasta privinta. Cu toate acestea, o buna parte din viata ne-o pierdem printre amintiri, carora le consacram o parte atat de mare din energia noastra. Mult timp, uneori toata viata, ne intrebam cum ar fi fost viata noastra daca un lucru sau altul nu s-ar fi produs. Sa lasi trecutului ce-i al trecutului este o regula de aur in materie de fericire. Fericirea o avem cu totii integrata in mainile noastre, de aceea nu o putem vedea. Fericirea este chiar prezentul de aceea este trecatoare. Astfel prezentul ne scapa, clipa cu clipa, zi de zi cautand altundeva, cautand mai bine, cautand mai mult. Ar fi frumos sa avem parte numai de bucurii..desi poate ca, la un moment dat, ne-am plictisi.. Un mare filosof, Seneca spunea : "Nu avem la indemana putin timp, ci pierdem foarte mult timp.."

adi-gj
20-November-2010, 11:11 AM
A venit toamna,o data cu ea au veniy ploile si frigul si ceta ... dar ce sa facem cu ceata ? mai bine o punem sa ne ascunda in jocurile noastre de-a vatiascunselea. Dimineata asta simt ca am pofta de ceva miscare., parca oasele mele se tirasc cu corpul mai departe si simt acea chemare spre o calatorie , care desi m-ar obosii , mi-ar face mai mult bine si m-ar remonta mai repede decit citeva ore de stat in casa , in fata televizorului ... Cobor la parter si gasesc pe vecinul acasa ... ne salutam si ma intreaba daca nu vreau sa merg cu el , la peste , si-mi spune ca se duce cu masina ... Ocolesc intrebarea lui cu alta , mai buna pentru mine ;vecine? , mai ai bicicleta aceea montana? Daaa , spune el cumva uimit de intrebare , dar mergem cu masina , nu vii? Daca te rog sa mi-o imprumuti pentru 2 zile , ce zici , azi nu vreau peste .... Ti-o dau , ia-o , dar este destumflata si nu stiu daca rotile..... Ii tai elanul cu un las-o asa ca ma ocup eu de ea si mergem la boxa sa o scot afara . A uitat-o acolo , de cind de ziua lui sotia i-a luat aceasta masina , mica si fisneata , doar pentru el si pestele dupa care se da in vint ... sau dupa aerul curat si prietenii cu care merge la balta , ca de prins , mai mult la piata cu plasa , dar ce poate egala o iesire cu prietenii pe balta , o mincarica la ceaun , cu miros de fum de lemne si de carbuni , si cu o tuiculuita fiarta si cite o bere pe vipie , luata la solz cum zice el ... ce poate egala piscaturile de tintari si zborul bufnitelor si al liliacului noaptea , cind te face sa sari in sus , si-l gasesti incurcat intre nailonul intins pentru pestele asteptat in undite... ce poate egala cintatul privighetorii, in zavoiul din care si tu acum faci parte , asteptind cuminte la gura de cort , sa sune clopotelul pus in capul unditei a prada ... dar astea-s ginduri de pescar patimas si le alung , vreu miscare azi , nu peste... asa ca scot cu drag bicicleta sus la lumina , sa o vad si sa ma confrunt cu neglijenta vecinului , dar surpriza... ca un chitubus a dat rotile cu conservant de roti , spraiul acela special de intretinere , sa vada daca are efect si acum sint doar putin dezumflate , atit cit sa nu atirne prea greu , si cadrul este invelit in hirtie cerata , il desfac si constat ca -mi trebuie o laveta sa-l sterg , vecinul ride... -CE credeai? , ca-mi uit prietenii , am conservat-o pentru la primavara masina este doar pentru acum cind poate sa ploua imediat si frigul te patrunde impingind la bicicleta , dar daca vrei tuuu.... uite ia-oo si fati naravul .. stiu ca nu am ce sa-ti fac ,asa ca du-te cu ea... ia-o e a ta pentru cit vrei , dar stiii regula nr 1, grije de ea si grije de tine , azi sint multi nebuni si nu vreau... Hooo , opreste -te , stiu asta , nu vezi ca sint mare ? VAD mai ca ai mai pus ceva pe tine, ce dracu , doar nu vrei sa-mi deseli bunatate de bicicleta? Offf tu vorbesti ? desiratule , ca ai ceva spre 120 de kg... ii arunc repede raspunsul ... sa nu se grabeasca sa ma laude ...ia pompa si dai, ma impinge cu pompa de la bicicleta , mai mult a gluma , este timpul ei , sa se afiseze , si face haz de mine , pus fortat la genoflexiuni de pompa . are si o pompa auto , care se cupleaza la bricheta din bord , dar cum nimic nu se face fara efort... de ce sa o scoata , ca doar vreau sport... uite a inceput sportul...Si dai si numara , unu , doi , trei , sapte , uite mai ai doar doua , ia-o de la capat ca mai ai pina la trei sute ... glumeste si ride pe seama mea . Eu tac si-mi vad de treba , umflu cauciucurile cu sirg sa pot pleca , unde vreau si fara el , nu ca ar fi rau , dar ei merg la peste , eu merg in alta parte , vreu sa urc valea Sohodolului , acum pe toamna peisajul este superb si nimic nu face mai mult ca acest lucru , totul vazut in pas usoar de roata de bicicleta , fara graba si fara greutate , cu schimbatorul dat pe greu , si cu posibilitatea sa stai cit vrei si unde vrei , fara a incurca pe nimeni... in sfirsit pot sa plec . rotile sint exact cum trebuie , bicicleta este stas . merge ca unsa si ma tine bine . merg sus in casa s-ami aduc rucsacul facut de seara , sotia este la servici si copii dorm , asa ca le las un bilet sa stie unde sint , dar zic ca pina la ora 5 sint inapoi . si plec . soarele , razbate printre norii de deasupra , inca nu ploua si nici nu cred ca va ploua . sint doar nori care nu aduc ploaia aici . si nici prea rece nu este , e timp ideal de pedalat . Soseaua ma poarta printre coline si sate aliniate unul linga altul , cu case mindre si curate , cu finare pline si cu mirosuri de toate genurile , de la tuica pusa la copt , la mirosul specific al porumbului proaspat cules si rasturnat in mijlocul curtii, pe prelate asezate direct pe sol , de unde cu cosuri va fi urcat in porumbare , care-l asteapta in spatele gradinii , de ce acum stau stiuletii acolo? simplu , sa fie alesi cei care v-or servii la anul drept seminte , pentru recolta viitoare .Cu mirosul acela de lemn ars in sobe , de toate felurile si de toate nuantele , mirosuri amplificate de umezeala din aer , si transpiratia incearca sa curga usor , o simt pe spate , si ma gindesc ca poate este timpul sa ma opresc putin , dar inca nu am ajuns la marginea muntelui ... asa ca nu incetinesc si ma incapatinez sa pedalez mai departe , . inca nu ma dor picioarele , asta am invatat de mult , de cind merg pe bicicleta , sa nu te opresti la primul impuls , ca cedeaza muschii acolo si nu te mai urci pe bicileta prea repede si de o faci prea devreme , vei avea mari probleme... muschiul trebuie sa seintinda si sa treaca de durere , sa se relaxesezesi sa ramina alert , abia acum am inceput sa merg in ritm , nici prea incet si nici prea tare , pina acum aveam mici accelerari , inconstient ma grabeam , unde?.... ca doar iesisem sa ma plimb pe valea Sohodolului . si daca ma opream , nu ajungeam nici la intrarea vaii. mai erau citiva kilometrii buni pina acolo . trecusem orasul , cu atentie , sa nu cumva sa vina vre-un nebun grabit si sa-mi strice ziua , atent si incordat la trafic , nu am avut timp sa ma gindesc la peisaj sau la mine asa ca ma pedalat in mici accelerari care m-au solicitat , dar au fost numai bune sa-mi incalzeasca muschii si sa-i pregateasca pentru urcusul ce va urma curind , pe vale . Incet satele se raresc si in urma lor ramine doar padure si munte , las in urma si drumul asfaltat , care m-a purtat pina acum , facind deliciul acestui drum rapid , totusi . De acum incepe valea , la inceput carpinisul si fagetul cinta in calea mea a toamna si a frunze ce stau sa picure spre sol , cu primul vinticel care le misca coroana , acum mai saraca , de cind cu plecarea spre sol a frunzelor... brate mari , de pomi puternici raminind goale ,sa-si arate muschii iernii ce parca pindeste dupa creasta , alba de acum , dar parca zapada sta ca o cusma , fara a indraznii sa se lase mai jos .. pina la rabufnirea de orgoliu si la atotstapinirea iernii. Valea se arata undeva in stinga mea , apa cristalina scoate la iveala bolovani adusi din creer de munte , primavara cind apele vin de sus cu zgomot mare si multa zapada purtata pe valuri , semn ca undeva din cauza caldurii sa mai rupt un zapor si a dus cu el si altceva decit apa ... Este renumita pentru forta ei si asa sa creat acesta vele lunga si putin ingusta de-a lungul muntelui ... de multe ori drumul intretaie apa , din ambele parti , trecind nehotarit cind pe partea dreapta cind pe partea stinga si trecerea se face direct prin vad , unde , din cauza masinilor ce urca ades aici s-au creat locuri usor de trecut si pentrru bicilisti ca mine .Drumul este de macadam si piatra se vede curata si de multe ori alba sau vinata , se vede ca este de aici din munte , nu adusa de aiurea . in stinga drumului vad o poiana destul de mare , si aici din loc in loc se vad vetre de foc, am ajuns in zona de campare din vara . mai sus drumul se ingusteaza periculos , urmind defileul , devine periculos, in orice anotimp . apa navalind aici in orice clipa si tu neavind alta solutie decit sa te feresti din calea ei . o ploaie sus poate face urit aici jos , o data cu sosirea apelor.. dar asta se intimpla mai mult vara ... cind din neatentie mai si ramii blocat pe munta sau in poiana inconjurata de padure pe de o parte si sprijinita de apa pe cealata parte . ma hotarasc sa o iau la pas si sa acult zumzetul padurii si zgomotele nu contenesc sa ma uimeasca ... se face cald , soarele isi arata splendoarea si plinatatea de foc . o alta zii superba anuntata de ceata de dimineata , fina si vaporoasa , care m-a inconjurat fara a ma ascunde ... se aud zgomote se masina , ciulesc urechile , cineva urca ? .... sa caut un loc sa ma reetrag si sa-l las sa urce usor , mai mult de o masina aici nu trece , si trebuie sa fiu si eu in siguranta . ma grabesc tot in sus , stiu locul ideal unde sa stau . inca putin , uite aici sub pinten aste numai bine , drumul este mai lat si ei se pot duce in sus , fara probleme cu toate ca la nici un kilometru drumul se opreste. o bariera opreste accesul mai departe , din caiuza pericolului si a rezervatiei nou create aici . un lucru bun, zic eu . locul a ramas aproape salbatic aici sus . nu stiu cind am ajuns aici . peisajul este incintator . masina ma ajunge din urma , si trece gifiind mai departe cu motorul turat . Soferul era concentrat la drum si el fiind constient de pericole deci un localnic cunoscator al zonei. si nu era singur.. masina era plina, tineri si virstnici , iubitori ca si mine de munte , cred ca pina ajung eu sus ei fac focul acolo ... Nu ma insel , mirosul si zgomotele ce -i insotesc imi confirma aceasta banuiala ... mergla pas , numa grabesc , admirind peisajul mirific si bucurindu-ma de aerul proaspat , cu toate ca mirosul de foc si glasurile lor ce razbat tot mai aproape imi spun ca ajung si eu, la poiana din bariera . este loc aici pentru toti . Noi nu mai urcam , raminem aici , doar riul urca , pe maluri tot mai minuscule si parca se pierde in padurea de sub munte , este doar o parere , ca de fapt de acolo isi ia seva si puterea , izvorul fiind mult mai sus .pasarile se aud cintind , semn ca si azi va fi frumos , nu au mai ramas multe , dar astea care sint , fac larma , si iata motivul ,,, un urs se arata curios din padure , intii iese si se uita la noi ... Nu stiam ca s-au adus si aici . astia trebuie sa fie din cei de la Brasov ... ca aceia nu au frica de om . eu il vad primul fiind atent la zona , ceilalti nu-l observa , inca , stau si ma uit dupa el sa vad daca este cazul sa-i atentionez si pe ei ... Ursul se pare ca nu are azi in program distractie gratuita , asa ca se face nevazut rapid , probabil l-a speriat zgomotul produs de casetofonul masinii din care a inceput sa razbata NAYTYSH, si ceilalti rid de zgomotul propus pe post de muzica , si striga la cel din ea sa schimbe muzica . aceasta se scimba , si din difuzoare, se aude Mitu Stoian spunind povestea canutei sale ... apoi cum a dat cazanul si la urma regretele ca nu mai este baiat . stiu sa se distreze , Naitisul fiind doar un mod de a atrage atentia ... servesc ceva , din rucsac , si-l leg usurat de portbagajul bicicletei . ma gindesc sa cobor spre casa . mi-a sete , si apa riului imi adapa pofta si setea ... o sa beau o bere in oras , cind tras in fata televizorului urmaresc meciul programat . ma uit la ceas , mai sint ceva ore pina atunci , dar timpul nu asteapta . trebuie sa plec daca vreu sa ajung la timp acasa . drumul este destul de lung si acum se insereaza repede , si nu am chef de surprize neplacute . Cind plec soarele deja este deasupra capului meu . si caldura ma face sa mai dau jos din hainele de pe mine . Incalec si pedalez usor , comtrolind coborirea cu frinele si fiind oricind pregatit sa fac loc altora ce s-ar fi pregatit sa urce . dau de alte locuri cu focuri si oameni linga ele , cu gratare sfiriind si muzica de toate felurile .. dupa mine se iau trei baieti cu scutere , ma intrec ceva mai incolo si ne salutam, cunosc pe unul coleg de srvici , care urca frecvent valea asta . v-oi vorbii cu el la serviciu , ca lucreaza cu mine , dar pe alta tura . totul pare acum altfel , sa mai pierdut din coloritul si linistea diminetii cind toate erau molcome si domoale , acum forfota si zarva umple locurile . este bine si frumos , dar altfel , parca lumea acum sa trezirt si parca lumea incepe sa traiasca . doar simtaminte , de biciclist care impinge la pedale spre casa , nici incet si nici repede , atit doar cit sa fie o plimbare reusita si oboseala sa se instaleze cit mai tirziu ... orasul ma intimpina cu forfota si galagie si claxoane , cu semafoare cind pe rosu cind pe verde si cu sensuri giratorii care spun ,, hai treci o data dar fi atent cum treci sa nu-i incurci si pe altii. ,, cu oraseni grabiti , care cu sacose pline , semn ca vin de la cumparaturi , care cu tinute de gala semn ca se duc la vreo nunta . da inca se fac nunti si lumea petrece. trec pe linga o astfel de casa , impodobita si cu curtea larga deschisa , dar fara tipenie prin curte , doar un catel treas undeva sub scarile de lemn care duc in casa . trec sate intregi cu forfota si cu larma specifica , aici se vietuieste cu folos ci cu forta . Colea unde de dimineata era porumbul insirat , acum prelata este strinsa si curtea maturata , stiuletii de saminta stau agatati la uscat sub streasina insirati cuminti ca la parada ...legati de panusi , ca de niste urechi abil rasucite . am lipsit , dar in urma mea sa facut treaba , si ce bucurie mai mare decit sa vezi ca se traieste , ca se munceste si toti sint bine si snatosi . nu m-am intilnit cu masina salvarii de loc, oare astazi sa nu fie novie de ea? semna bun , azi nu au fost inca accidentati , cel putin in zona asta .. se alearga , dar se respecta si legile drumului ... nu se incurca nimeni cu viata sa si a altora . Orasul meu ma intimpina cu apus de soare . cu multi tineri care se plimba si se indruma spre locuri de distractie , si cu doua trei nunti . blocul de unde am plecat azi dimineata este tot acolo , , in balcon ma asteapta doamna mea , ma vede si-mi face cu mina . coboara cu cheia del a garajul vecinului.... spune ca i-a adus-o vecina , sa pot baga bicicleta acolo cind ma intorc. deschid garajul si gasesc suportul de bicilete lasat acolo de vecinul meu . si pun bicicleta in suport , dupa ce o lustruiesc si o bibilesc sa fie gata pentru o alta calatorie , daca as mai avea nevoie de ea. oboseala , ? de ea m-ati intrebat? care oboseala , dupa un drum asa de frumos cine mai baga in sema oboseala , cum , nu stiti? URCATI PE BICICLETE , SA VEDETI CA AM DREPTATE , OBOSELA DISPARE RAPID. lasind locul unei bucurii si unor amintiri de neuitat .

maria
20-November-2010, 11:46 AM
http://i252.photobucket.com/albums/hh24/martensita/buchete%20de%20trandafiri/brn58s06.jpg

AuraArua
20-November-2010, 12:49 PM
Ce pot sa mai spun,in fata atator inimi sincere si primitoare...Voi sunteti minunati,sunteti ceea ce ar trebui sa fie o lume intreaga:caldura ,iubire si bunatate...Asta este tiparul nostru initial,asta este ceea ce voi nu ati uitat si aici,in coltisorul vostru faceti un exercitiu de readucere aminte ,celorlalti.Multumesc mult! Sigur,nu ma pot compara cu voi,insa,uite,Giorgia a punctat bine: viata este clipa langa clipa,bucurie langa tristete,banal langa banal,poate,socant langa rutina,si tot asa...Viata este un spectacol,la care noi suntem invitati in fiecare secunda...Viata noastra este cu bune,cu rele,cu momente de toate felurile.Indiferent cum este,trebuie sarbatorita,caci e unica.Asta ati inteles voi,asta simt si cred si eu,asta e viata.
Cu mare drag,pentru cei care m-au primit cu incercarile mele stangace,plini de entuziasm si bunatate.Sa fiti iubiti si fericiti,caci o meritati din plin!

janina
20-November-2010, 01:24 PM
Va urez o zi placuta incontinuare si nu uitati ca va iubesc, va citesc, va admir si va imbratisez cu drag, Janina! Daca aveti rabdare, poate in final veti zambi!
Stiati ca:
Atunci cand omul stranuta i se opreste inima pentru o milisecunda; cand stranuti, toate functiile corpului se opresc, chiar si inima;

*Trecerea alimentelor din gura in stomac dureaza 7 secunde.

*Parul omenesc poate suporta o greutate de 3 kg.

*Penisul unui barbat,are, in medie, de 3 ori masura degetului sau mare, de la mana.

*Osul de la sold este mai tare decat cimentul. .

*Inima unei femei bate mai repede decat a unui barbat.

*Exista in jur de 3 mii de milioane de bacterii in fiecare din laba piciorului tau.

*Femeile clipesc de doua ori mai des decat barbatii.

*Pielea corpului omenesc cantareste de doua ori mai mult decat creierul.

*Corpul tau utilizeaza 300 de muschi, numai pentru a se mentine in echilibru, cand sta in picioare.

*Daca saliva ta nu poate dizolva un anumit aliment, nu-l poti savura.*
Daca iei orice numar, il dublezi, aduni 10, imparti prin 2, si apoi scazi numarul initial, raspunsul va fi 5;

*Simtul de miros al unei furnici este la fel de puternic ca al unui caine;

*Energia unui uragan este egala aproximativ cu 500.000 de bombe atomice;

*Nimeni nu stie unde este ingropat Mozart;

*Palatul Buckingham are 602 de incaperi.

*Daca ai calatori de la un cap la altul al galaxiei noastre, Calea Lactee, cu viteza luminii, ti-ar trebui 100.000 ani;

*Cucuveaua e singura pasare din lume care vede culoarea albastra.

*Sigura felina care nu-si poate retrage ghearele este ghepardul.

*Sunetul scos de rate n-are ecou. Nimeni nu stie de ce.

*Limba cameleonului raportata la corp este de 5:1.

*Albinele, broastele testoase si termitele sunt complet surde.

*Sobolanii rezista mai mult fara apa decat camilele.

*Panza de paianjen are o rezistanta remarcabila. Firul de grosimea unui creion ar putea opri un Boeing 747 din zbor.

*Cea mai apropiata ruda a lui Tyrranosaurus Rex este gaina.

*Pielea hipopotamului are o grosime de 6,5 cm asa ca il apara impotriva multor arme de foc. Acest animal fuge mai repede ca omul desi are 4 tone.

*O vaca se imbata daca mananca prea multe mere.

*Putem afirma ca lumea civilizata exista de 3.500 de ani. In toata perioada asta au existat 230 de ani fara razboaie.

*?Generalul Sherman? este cel mai inalt copac din lume si se afla in Parcul national Sequoia. Masoara 91 de metri, cu cativa centimetri sub cea mai inalta cladire dinRomania, Palatul Administrativ din Satu Mare(94 m.)

*Alunele se folosesc la fabricarea dinamitei.

*Placile tectonice ale Terrei se misca tot asa de repede ca si cum cresc unghiile la oameni.

*Viteza de propagare a durerii in corpul uman este: 110 m/s.

*Supravietuitori in cazul scufundarii Titanicului sunt si 2 caini.

*1/3 din rezerva de apa a Terrei se afla inCanada.

*Cea mai lunga intrerupere de program de televiziune s-a intamplat in Anglia ? BBC a oprit un desen animat cu Mickey-Mouse, s-a anuntat ca a pornit al doilea razboi mondial, apoi peste 6 ani au reluat filmul exact acolo unde s-a intrerupt.

*Albert Einstein a inceput sa vorbeasca la varsta de 6 ani.

*Ca sa devii astronaut american trebuie sa fii mai scund de 1,80 m.
In momentul aterizarii Apolo 11 a ramas cu combustibil suficient pentru 20 de secunde de zbor.

*Foarfeca a fost inventata de Leonardo da Vinci. Leonardo da Vinci a fost capabil cu o mana sa scrie iar cu cealalta sa deseneze simultan.
*Din scrieri rezulta ca Leonardo da Vinci a fost cel mai mandru nu de operele sale de arta ci de faptul ca era in stare sa indoaie cu mana rangi de fier.

*Autostrazile din SUA asa au fost concepute ca din 5 in 5 mile au o portiune dreapta de cca 1 mila. Acolo pot ateriza la nevoie aeronavale.

*Exista 2 animale care pot vedea spatiul din spatele lor fara sa-si intoarca capul: iepurele si papagalul.

*Omul piere mai repede din cauza lipsei somnului decat a mancatului. 10 zile rezista un om fara somn, maxim. Fara hrana chiar 1-2 luni.

*Creierul uman are capacitatea de stocare de 1 trilion de byte, sau 1164153 gigabyte.

*Imnul Greciei are 158 de strofe. Nimeni din Grecia nu cunoaste in intregime inmul statului.

*Ultimul simt pierdut de om la moarte este auzul, primul vederea, apoi in ordine gustul, mirosul si pipaitul.

*Femeile au terminat, deja, de citit acest mesaj. Barbatii continua sa-si masoare degetul mare

AuraArua
20-November-2010, 03:33 PM
Cata frumusete in povestirile postate de voi! Indiferent ca sunt rupte din viata sau sunt rodul unor trairi prelucrate artistic,povestirile cuprind un autentic indicibil,un parfum al adevarului si al frumosului.Multumesc pentru clipele frumoase,de reverie si meditatie pe care le-am trait alaturi de voi!
Cu mare drag,Aura.

AuraArua
20-November-2010, 03:37 PM
Draga Adi,ma surprinzi mereu...O poveste mai frumoasa ca alta...De unde le tot aduci,din ce ungher al memoriei,sufletului si frumosului? M-ai purtat prin periplul vietii,iar toamna este atat de frumoasa,daca stii cum sa o traiesti si cinstesti! Nu te opri,draga Adi,daca ai ceva de spus,spune,caci noi suntem aici,savurand,lecturand,invatand..
Cu drag,Aura,un fan club Povestiri.

gabytza
21-November-2010, 10:45 PM
http://www.youtube.com/watch?v=Cd-OgAT9EYE

gabytza
21-November-2010, 10:47 PM
http://www.youtube.com/watch?v=WlAAt0iK9pc

Lorelai
21-November-2010, 11:12 PM
DESPRE ATITUDINE


Se povesteste ca un rege african era intr-o zi la vanatoare cu suita sa.

Printre cei care il insoteau se afla si un vechi prieten al sau. Indiferent de situatia in care se afla, acesta obisnuia sa vada partea buna a lucrurilor.

Sarcina sa era sa incarce armele. Printr-o nefericita intamplare, una dintre ele s-a descarcat si i-a retezat regelui o parte din degetul mare. Gandind ca situatia putea fi mult mai rea, prietenul regelui a spus:

-Este foarte bine!
-Nu, nu este deloc bine!, a spus regele si l-a aruncat in inchisoare.

Peste un an de zile, regele vana din nou intr-o regiune periculoasa sia€¦ a fost prins de canibali. Acesti au inceput sa-l pregateasca pentru a-l manca, dar au observat ca ii lipseste o bucata de deget.

Cum la canibali exista superstitia de a nu manca nimic care nu este intreg, l-au eliberat pe rege.

Acesta s-a intors si, plin de recunostinta, a mers sa-si elibereze vechiul prieten, spunandu-i:

-Imi pare tare rau pentru felul in care m-am purtat!

Ca de obicei, dupa ce a examinat situatia, acesta a spus:
-Dimpotriva, este foarte bine!
-Cum poti sa spui ca e bine daca ai stat un an in inchisoare?
-Daca n-as fi fost in puscarie, as fi fost cu tinea€¦

Lorelai
21-November-2010, 11:15 PM
Se spune ca erau odata doi calugari budisti care mergeau prin padure. Si cum mergeau ei, au dat de un rau destul de involburat si adanc.Cand tocmai se pregateau sa-l treaca au vazut o femeie tanara care nu se incumeta sa porneasca spre celalalt mal. Atunci unul dintre ei a luat-o in brate si a trecut-o raul. Dupa vreo 2 ore, celalalt calugar, care nu o ajutase, izbucni nervos:-Cum ai indraznit sa atingi acea femeie si sa o porti in brate? La care celalalt raspunse calm:
-Eu am lasat-o din brate acum 2 orea€¦ iar tu inca o porti cu tine!

Tu..ce porti inca cu tine?

gabytza
21-November-2010, 11:21 PM
... DE MULTE ORI NE PUNEM INTREBARI LA CARE NU AVEM RASPUNSURI CLARE , SAU NU STIM SA DAM O DEFINITIE ANUMITOR SENTIMENTE PE CARE LE INCERCAM ... O ASTFEL DE INTREBARE AR PUTEA FI : CE ESTE BUCURIA ?
DECI SA INCERCAM SA AFLAM UN RASPUNS ...



http://www.youtube.com/watch?v=U_oO-C6PNPs

AuraArua
21-November-2010, 11:27 PM
Minunate povestirile voastre...Din fiecare ai cate ceva de invatat.Oricand mai este loc pentru a mai adauga o perla de intelepciune ,vietii.

gabytza
21-November-2010, 11:35 PM
Cu multa dragoste si dor , pt voi - prietenii mei minunati , de suflet , am gasit o poveste muzicala frumoasa care sper sa va placa ...

EU , GANDUL SI UMBRA MEA


http://www.youtube.com/watch?v=yBKoHlew-xg

Lorelai
21-November-2010, 11:39 PM
Povestea clopoteilor de vant

Se povesteste ca odata, demult, traia retras in muntii din China un maestru.
Era vesel tot timpul, le zambea tuturor celor care ii ieseau in cale. Unul dintre elevii lui, curios fiind sa afle cum de maestrul este tot timpul fericit, l-a intrebat intr-o zi:

- Maestre, de unde acest zambet continuu pe chipul tau?
- De la clopoteii de vant, raspunse maestrul.
- Cum asa?
- De fiecare data cand suna clopoteii de argint de la poarta mea, ma cuprinde o bucurie fara margini! Inseamna ca vine cinevaa€¦ Si sosirea cuiva, fie si doar a vantului, ma umple de fiecare data de fericirea€¦
andind ca ar avea in ei ceva magic, intr-o noapte elevul hotari sa fure clopoteii. Ii duse in casa lui, ii aseza la poarta si astepta ca miracolul sa se produca. Dar nu simti nimic cand acestia sunaraa€¦ Ba mai mult, dupa o saptamana sunetul clopoteilor incepu sa il enerveze din cale afara!

Cand totul deveni insuportabil, cuprins de remuscari, se duse inapoi la maestrul sau sa-i inapoieze clopoteii. Isi ceru de nenumarate ori iertare, si cand fu sigur ca maesrul l-a iertat, ii puse intrebarea care il framanta:

- De ce la mine nu se intampla nimic atunci cand suna clopoteii? De ce nu apare bucuria pe care o vad la tine?
- Dragul meu, ii raspunse maestrul, unde ai asezat tu clopteii?
- La poarta casei mele, maestre!
- Ei, vezi? Trebuia sa-i asezi la poarta sufletului taua€¦

janina
21-November-2010, 11:43 PM
Casa sufletului

Un batran tamplar se afla in pragul pensionarii.
Era inca in putere de aceea patronul sau il mai dorea la lucru in echipa sa.
Cu toate acestea batranul era hotarat sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie.
Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea.
Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul ii ceru sa mai construiasca doar o singura casa.
Batranul accepta, insa nu mai punea suflet in ceea ce facea.
Chema ajutoare nepricepute si folosea scanduri nepotrivite. Si lui ii era rusine de cum arata ultima lucrare.
Cand in cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada. Ii darui tamplarului cheia de la intrare, zicandu-i:
"Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!"
Tamplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca isi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel. Asa e si cu noi.
Ne construim vietile, punand in ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim in casa care tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita. Insa nu ne putem intoarce inapoi. Ia aminte! Tu esti tamplarul. In fiecare zi bati un cui, asezi o scandura sau ridici un perete. Viata e intocm ai cum ti-o cladesti.

Alegerea pe care o faci azi zideste casa in care vei locui maine.

gabytza
21-November-2010, 11:43 PM
Multumim Aura pt aprecieri , ne bucuram ca ai devenit o prietena constanta a " casutei noastre cu povesti " ...
asa e ... e minunat cand daruiesti bucurie si iubire celor din preajma ta si mai ales cand simti ca ei chiar aveau nevoie de asta ... bucuria e inmiita cand vezi zambete si fericire in jurul tau , cand simti cat bine poti face doar daruind dragoste , din dragoste ...

Lorelai
22-November-2010, 01:23 AM
http://www.youtube.com/watch?v=QcwbGRn2rFo&feature=player_embedded#!

Giorgia
22-November-2010, 04:32 AM
Va urez o zi placuta incontinuare si nu uitati ca va iubesc, va citesc, va admir si va imbratisez cu drag, Janina! Daca aveti rabdare, poate in final veti zambi!
Stiati ca:
Atunci cand omul stranuta i se opreste inima pentru o milisecunda; cand stranuti, toate functiile corpului se opresc, chiar si inima;

*Trecerea alimentelor din gura in stomac dureaza 7 secunde.

*Parul omenesc poate suporta o greutate de 3 kg.

*Penisul unui barbat,are, in medie, de 3 ori masura degetului sau mare, de la mana.

*Osul de la sold este mai tare decat cimentul. .

*Inima unei femei bate mai repede decat a unui barbat.

*Exista in jur de 3 mii de milioane de bacterii in fiecare din laba piciorului tau.

*Femeile clipesc de doua ori mai des decat barbatii.

*Pielea corpului omenesc cantareste de doua ori mai mult decat creierul.

*Corpul tau utilizeaza 300 de muschi, numai pentru a se mentine in echilibru, cand sta in picioare.

*Daca saliva ta nu poate dizolva un anumit aliment, nu-l poti savura.*
Daca iei orice numar, il dublezi, aduni 10, imparti prin 2, si apoi scazi numarul initial, raspunsul va fi 5;

*Simtul de miros al unei furnici este la fel de puternic ca al unui caine;

*Energia unui uragan este egala aproximativ cu 500.000 de bombe atomice;

*Nimeni nu stie unde este ingropat Mozart;

*Palatul Buckingham are 602 de incaperi.

*Daca ai calatori de la un cap la altul al galaxiei noastre, Calea Lactee, cu viteza luminii, ti-ar trebui 100.000 ani;

*Cucuveaua e singura pasare din lume care vede culoarea albastra.

*Sigura felina care nu-si poate retrage ghearele este ghepardul.

*Sunetul scos de rate n-are ecou. Nimeni nu stie de ce.

*Limba cameleonului raportata la corp este de 5:1.

*Albinele, broastele testoase si termitele sunt complet surde.

*Sobolanii rezista mai mult fara apa decat camilele.

*Panza de paianjen are o rezistanta remarcabila. Firul de grosimea unui creion ar putea opri un Boeing 747 din zbor.

*Cea mai apropiata ruda a lui Tyrranosaurus Rex este gaina.

*Pielea hipopotamului are o grosime de 6,5 cm asa ca il apara impotriva multor arme de foc. Acest animal fuge mai repede ca omul desi are 4 tone.

*O vaca se imbata daca mananca prea multe mere.

*Putem afirma ca lumea civilizata exista de 3.500 de ani. In toata perioada asta au existat 230 de ani fara razboaie.

*?Generalul Sherman? este cel mai inalt copac din lume si se afla in Parcul national Sequoia. Masoara 91 de metri, cu cativa centimetri sub cea mai inalta cladire dinRomania, Palatul Administrativ din Satu Mare(94 m.)

*Alunele se folosesc la fabricarea dinamitei.

*Placile tectonice ale Terrei se misca tot asa de repede ca si cum cresc unghiile la oameni.

*Viteza de propagare a durerii in corpul uman este: 110 m/s.

*Supravietuitori in cazul scufundarii Titanicului sunt si 2 caini.

*1/3 din rezerva de apa a Terrei se afla inCanada.

*Cea mai lunga intrerupere de program de televiziune s-a intamplat in Anglia ? BBC a oprit un desen animat cu Mickey-Mouse, s-a anuntat ca a pornit al doilea razboi mondial, apoi peste 6 ani au reluat filmul exact acolo unde s-a intrerupt.

*Albert Einstein a inceput sa vorbeasca la varsta de 6 ani.

*Ca sa devii astronaut american trebuie sa fii mai scund de 1,80 m.
In momentul aterizarii Apolo 11 a ramas cu combustibil suficient pentru 20 de secunde de zbor.

*Foarfeca a fost inventata de Leonardo da Vinci. Leonardo da Vinci a fost capabil cu o mana sa scrie iar cu cealalta sa deseneze simultan.
*Din scrieri rezulta ca Leonardo da Vinci a fost cel mai mandru nu de operele sale de arta ci de faptul ca era in stare sa indoaie cu mana rangi de fier.

*Autostrazile din SUA asa au fost concepute ca din 5 in 5 mile au o portiune dreapta de cca 1 mila. Acolo pot ateriza la nevoie aeronavale.

*Exista 2 animale care pot vedea spatiul din spatele lor fara sa-si intoarca capul: iepurele si papagalul.

*Omul piere mai repede din cauza lipsei somnului decat a mancatului. 10 zile rezista un om fara somn, maxim. Fara hrana chiar 1-2 luni.

*Creierul uman are capacitatea de stocare de 1 trilion de byte, sau 1164153 gigabyte.

*Imnul Greciei are 158 de strofe. Nimeni din Grecia nu cunoaste in intregime inmul statului.

*Ultimul simt pierdut de om la moarte este auzul, primul vederea, apoi in ordine gustul, mirosul si pipaitul.

*Femeile au terminat, deja, de citit acest mesaj. Barbatii continua sa-si masoare degetul mare

Fara nicio suparare, exista un topic separat pentru CURIOZITATI.

Giorgia
22-November-2010, 04:33 AM
Ai grija ce iti doresti!

Un barbat era satul de a mai merge la munca in fiecare zi iar sotia lui sa stea acasa. Voia sa vada cu ochii lui ce se petrece in timp ce el muncea din greu la birou, zicand astfel: Doamne eu merg la servici in fiecare zi si muncesc 8 ore pe zi, in timp ce sotia mea sta fara nici o grija acasa. Vreau ca si ea sa stie prin ce trec eu zilnic, asa ca, te rog, permite-mi sa facem schimb pt o zi. Amin!
Dumnezeu, in minunata sa intelepciune, i-a indeplinit dorinta.
Dimineata urmatore, destul de sigur pe sine, barbatul se trezi in pielea sotiei sale. S-a ridicat, a gatit micul dejun pt partenerul sau de viata, a trezit copiii, le-a pregatiti hainele, le-a servit micul dejun, le-a facut pachetele pt scoala, i-a dus la scoala, a venit repede acasa, a adunat toate hainele si a dus hainele la spalat, s-a dus la banca, s-a dus la cumparaturi si din nou acasa ca sa lase cumparaturile; apoi a plecat sa plateasca cheltuielile lunare. Revenita acasa a curatat cutia pisicii si a imbaiat cainele. Era deja ora 13. A facut paturile, si a adunat alte rufe, a aspirat in toata casa, a sters praful si a spalat bucataria.
A fugit apoi la scoala dupa copii cu care, pe drum, a intrat in discutii contradictorii. Acasa a pregatit din nou laptele si biscuitii pt copii si s-a ocupat de ei pt ca sa isi faca temele. Apoi si-a instalat masa de calcat si a inceput sa calce uitandu-se cu coada ochiului la TV. La ora 16:30 a inceput sa curete cartofii si sa spele legumele pt salata, a gatit si a pregatit mancarea de cina. Dupa cina, din nou, a spalat toata bucataria, vasele, a adunat din nou toata hainele, a facut baie copiilor si i-a pregatit pt culcare. La ora 9 era deja extenuate datorita trebulilor din timpul zilei, dar pt ea ziua nu s-a terminat inca� era asteptata in pat de sotul sau pentru a face dragoste, lucru pe care le-a facut cu brio, fara ca sa aiba plangeri din partea partenerului.
A doua zi barbatul s-a trezit si imediat a venit in genunchi inaintea lui Dumnezeu si I-a zis: Doamne, nu stiu la ce m-am gandit cand am cerut sa fiu in pielea sotiei mele�am gresit asa de mult sa o invidiez pe sotia mea crezand ca sta degeaba acasa toata ziua� Te rog, te rog mult, dar te rog, fa schimbarea la loc cum eram! Amin!
Dumnezeu in infinita Sa intelepciune i-a replicat: Fiule, cred ca ai invatat o lectie buna si bucuros as face schimbarea inapoi�dar vezi tu�va trebui sa astepti 9 luni�noaptea trecuta tocmai ai ramas gravida si va trebui sa si nasti�.!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Postarea aceasta este potrivita pentru "simtul umorului", de altfel a si fost postata acolo de mine cu ceva timp in urma.

giumbusluc
22-November-2010, 10:01 AM
O fabula de nota 10 doamna Maria si postata exact cand trebuia !

giumbusluc
22-November-2010, 10:05 AM
Cei trei prieteni

Se povesteste ca un om a fost acuzat, odata, de o fapta pe care n-o facuse. Pentru a scapa de pedeapsa, cineva trebuia si depuna marturie ca omul acesta este nevinovat. S-a dus el la cei trei prieteni pe care ii avea si i-a rugat ca, a doua zi, sa mearga impreuna cu el la judecator si sa-1 scape astfel de pedeapsa. A doua zi, primul prieten s-a scuzat ca nu mai poate veni. Al doilea 1-a urmat pana la usa tribunalului, insa acolo s-a razgandit si a facut cale intoarsa. Cel de-al treilea prieten, pe care omul contase cel mai putin, a intrat, a depus marturie pentru el si 1-a salvat, redandu-i astfel libertatea.
La fel se intampla cu fiecare dintre noi. Cei trei prieteni pe care ii avem in viata si care ar putea vorbi despre noi, asa cum suntem cu adevarat, sunt averea noastra, rudele noastre si toate faptele bune pe care le-am facut, insa, cand murim, realizarile noastre, fie ele cat de mari, raman aici, fara sa ne ajute cu ceva. Rudele ne urmeaza pana la groapa, dar raman si ele tot aici, in lumea aceasta. Doar faptele noastre bune, cel de-al treilea prieten, sunt cele ce ne urmeaza si dincolo de moarte, aratandu-I lui Dumnezeu adevarul despre sufletul nostru. De aceea, valoarea unui om este data de faptele bune pe care le-a facut.

"Ceea ce are omul dumnezeiesc in el este putinta de a face bine." (Sfantul Grigorie de Nazianz

Giorgia
22-November-2010, 11:00 AM
O fabula de nota 10 doamna Maria si postata exact cand trebuia !

Pcat ca DOAR atat ati inteles, Isis si Maria.

giumbusluc
22-November-2010, 11:05 AM
Fiecare dupa mintea lui doamna Giorgia poate ca orizontulnostru intelectual nu e asa de dezvoltat !

maria
22-November-2010, 11:22 AM
Draga Giorgia ,chiar imi pare ff rau ca te-ai suparat asa rau , eu va doresc tot binele din lume ,nu sunt suparata pe nimeni ,dar ,am sa incerc sa ma abtin sa mai postez in acest topic pt a nu mai face asemenea greseli ,si da,vorba lui isis ,,orizontulnostru intelectual nu e asa de dezvoltat,, inca o data draga ,tot binele din lume ,maria

maria
22-November-2010, 11:23 AM
Pcat ca DOAR atat ati inteles, Isis si Maria.

felicitariiiiiiiii!Oare tu cind ai postat-o ce ai inteles ?

maria
22-November-2010, 12:28 PM
Si ca bun ramas ,o intrebare :UNDE E IUBIREA?

http://www.youtube.com/watch?v=LYXS1qyrEh0&feature=related

adi-gj
22-November-2010, 12:47 PM
Se zbuciuma tot , sa se ridice si sa iasa , stia ca o sa-i dea de capat si de lumina. Cam de mult se tot ridica si cadea inapoi , dar acum abia se vedea urma neputintei sale . sau doar i se parea . Albise , albul il acoperea aproape cu tot si avea impresia ca sa mai intarit . inainte era mai usor si zburda ... cind dintr-o data , cu ultimele puteri a izbit iar.... o farta imensa l-a cuprins , si l-a facut sa se descatuseze... lumina l-a inundat si vintul a inceput sa-l rasfire in toata zarea... cerul albastru i se arata in maretia-i si vazu cum incepe calatoria lui cea mare ... intii in jos , spre pamint , si apoi adunat in suvoi , printre firele de iarba spre vale , cu spuma multa si cu alte alea intilnite in cale . dar avea impresia ca se pierde prin iarba ianlta . trebuie sa-si croiasca drum , credea ca gata , sa terminat cu lupta .... Da de unde...
Era mai apriga , vaduri nu avea si paserile simtisera mirosul ei si venira sa vada minunea , uite aici , sa adumat usor si incepe sa sape , intii in jos si apoi usor pe margini , sa rupa ...drumul va trebuii facut , ca altfel se mileste si zace ... cu oricita putere al venii de sus , din izvor si de jos , de pe pamintul ce-i tine umerii de riu tanar.Dar pina la riu , nu este decit un izvoras mic , ce pare neputincios , si alb , de parca al fi de lapte , alb de la calcarul pe care tocmai l-a spalat in zbaterea sa spre lumina soarelui si spre cer...mirosul de apa proaspata si inaltimea lui cu care atisnit din pamint , a atras o multime de pasari si animale curioase sa vada minunea. uite mai jos putin , acolo sub ocolul acela de stinca s-a gasit loc de adunare ... o adapatoare ideala pentru calatorii muntelui .. si soarele a gasit izvorul , se oglindeste in el , dindui binete , cu dragostea celui ce vede de sus toate lucrurile pamintului. Sa traiesti IZVOR ALB , ii ura soarele , trimitind razele sale sa-l salute... Oooo, un izvor alb, un izvor alb, strigara in cor si paserile cerului spunind ca stfel de minuni doar aici se pot naste , aici unde piatra pare cel mai strasnic tovaras de viata si cel mai trainic , dar si aici , sint surprize nestiute inca.... bucuros , ca a scapat din chingile muntelui , izvorasul o pornii repede peste iarba ce-i sta in cale , intii asa , usurel , ca si cum ar pipaii locul , sa vada de-i sigur si bun , apoi tot mai navalnic , si mai navalnic, spre vai , din piatra in piatra , doar cite una , i se punea de-a doua si-l imbia la lupta , dar el , nici nu se uita , o intrecea pe dat ascunzind-o sub ape. si lasind-o sa-i pazeasca adincurile . in drumul lui fu rugat sa pazeasca si o comoara , sub un stei , intr-o crapatura , erau ascunse odoare , facute de oamenii locului si puse de mult la pastrare , cei care le lasasera acolo acum fiind oale si ulcele , risipiti in cea lume , dar steiul de piatra a avut grije de comoara , a tinut-o bine linga el si a acoperit-o an de an cu cite putin din corpul lui , dupa fiecare iarna si dupa fiecare dezghet trecut , asa ca acum apa , lua si cara la vale ceva din piatra depusa , lasind mai la indemina celui ce o cauta vreodata acolo , locul mai usor ... o data cu saltatul peste pietre apa a lasat si ea din albeata ei , devenind limpede si curata , cristal , nu alta si dulce si vie, ca toti care au gustat-o au laudat-o pentru puterea ce au luat din ea... Doar era un izvor plin de putere , oare nu sa luptat el cu stinca sa iasa la lumina? pina a albit , si nu sa lasat invins... Soarele incepea sa-i spuna povesti , despre locuri frumoase si despre poieni intinse cu animale , mici si mari , ce se rugau de soare sa le arate unde ar putea gasii nitica apa sa se adape ... si uite , acum il indruma pe izvorasul neastimparat spre ele ... Animalele , simtind mirosul lui , au venit sa se adape si sa multumeasca soarelui si Izvorului ca sa incumetat sa le strabata poiana. De mindrie , crestea puterea in el , si nu a vrut sa plece pina , nu a facut legamint mare , ca vea trece ,mereu prin Poiana de sub Munte sa-i adape si sa-i indestuleze pe toti . Clincanind din valuri , o lua mai departe multumit , si zburda peste cimpuri , unde oamenii arau si semanau , sa aiba griu si porumb , si secara si alte alea , multe si pline de rod, udau cu apa lui cimpurile , si toti erau fericiti ... Dar el , izvorasul alb din munte , inca nu-si implinise mebnirea sa . Simtea ca poate mai mult ... si se lupta sa nu ramina acolo , in cimpii, ci sa mearga sa se intilneasca cu sora sa , marea cea mare ... sa o ajute sa poarte pe umerii , vapoarele cele mari si grele , ca doar ea l-a chemat si la determinat sa coboaree din munte . Si el . de ce sa nu vada Marea? uite-o , acolo ,inspumata , plina de ea insasi si agale unduita . cu pescarusi si valuri ce se sparg de maluri , cu vapoare si drame ale vaporenilor , oamenii de pe maluri si din cala lor... cu orase asezate margele pe coline si pe plajele insorite , vara pline si iarna batute de crivat. acolo ... unde marea cinta sub vintul de furtuna si spune povesti cu glas strigator , doar celor ce stau sa o asculte ... despre oceane , si alte surate , care inconjura pamintul acestea prea ferice , ce pare ca azi , mai mult ca ieri va fi mai plin de el si mai sigur de sine .. cite povesti nu va asculta si izvorul... spuse la clar de luna sau la clinchet de gheata ... ooo inca-i tinar , si abia asteapta viata asta sa-i spuna cum sa ramina IZVORUL ALB...

giumbusluc
22-November-2010, 12:51 PM
Povestirea asta mi-a mers la inima !Multumesc Adi pentru gingasia cuvintelor si pentru caldura cu care ne daruiesti aceste povestiri.

giumbusluc
22-November-2010, 12:57 PM
Si sa stii ca eu ma lupt de vreo patru zile cu o viroza respiratorie ,iar povestirea ta e buna si ca medicament ,macar pentru inima !

AuraArua
22-November-2010, 02:41 PM
Multumim pentru povestiri,pentru curiozitati,pentru tot.Indiferent care este natura postarilor voastre,de la voi am invatat ce inseamna marinimia,dar si iertarea,toleranta si entuziasmul,bucuria de a fi impreuna si de a comunica,ce avem noi mai drag,la suflet.Sigur,sunt momente cand ,poate,gresim,momente cand ne lasam dusi de val,dar de la voi am invatat ceva ce nu intalnesti mereu: a gresi e omeneste,iar gresala poate avea o masura pardonabila.Voi,asta m-ati invatat,sau ,macar,mi-ati reamintit,prin sufletul vostru,ca exista acest exerciutiu,ca aici are aplicabilitate...
Dragilor,postati si sa lasam supararile ;sa lasam inima sa dea expresie sentimentelor noastre cele mai gingase,caci ,uite,cata gingasie aveti voi de oferit...Hai sa ne impacam,sa fim iar asa cum ne stim noi aici: o echipa,cu bune si foarte bune,cu toata trupa alaturi,la bine si la greu.Va astept pe toti,nu ma privati de postarile voastre,caci ele sun chiar esenta voastra.Eu,de unde sa imi incarc bateriile?
Am venit cu ele goale si le-am conectat la Izvorul Alb.Am invatat de la el ca viata e grea,dar si frumoasa,gingasa si plina de minunaatii...Si asa as vrea sa ramana.Poate ca acesta este Izvorul Alb...Un omagiu adus voua,de Adi.Chemarea si dorinta lui: Ramaneti puri si sprintari,curati si limpezi,ca acest izvoras.
Cu drag,Aura.

gabytza
22-November-2010, 02:47 PM
Dragi prieteni , bine v-am gasit
iata , am sosit cu o poveste de pranz cu talc
cu drag pt voi , Gabytza

UN RASPUNS DE SEAMA

Un Episcop , totdeauna harnic si neobosit ,pt indeplinirea indatoririlor sale pastorale ,
nu gasea o clipa de ragaz si pt odihna .
De catre toti i se spunea sa se odihneasca o zi pe saptamana , sau cel putin o data pe luna .
Episcopul raspundea tuturor :
- Iubitilor , doresc si eu o zi de odihna , dar va rog sa-mi aratati , in ce zi nu sunt eu Episcop ?
Cititorule , te intrebi si tu la fel ca acest Episcop , pt indeplinirea indatoririlor tale ?

gabytza
22-November-2010, 03:34 PM
Cu multa dragoste , mai pun un fel de poveste despre dragoste ...

CE ESTE DRAGOSTEA ?


http://www.youtube.com/watch?v=N6te1nNeBIw

gabytza
22-November-2010, 03:38 PM
http://www.youtube.com/watch?v=Gz-YpZgJrhs

adi-gj
22-November-2010, 03:39 PM
Multumesc Aura draga pentru sufletul tau maret si aprecierile pe masura , da am incercat sa spun catrebuie sa trecem peste tot si a vedem lumina din noi , cu toay lupta zilnica si cu toat incrincenarea dintre noi si cu noi insine.Ai vazut foarte bine mesajul acesta de iubire ssi dorinta de crestrere si de liniste a fiecaruia . va doresc la toti zile senine si pline de reusite , chiar daca trebuie saluptam pentru ele ... cu dragoste si pace . si Gabitza nu te-am uitat scurta ta pilda , este cu atit mai de actualitate , cu cit mai des se intreaba fiecare dintre noi , oare cind uitam, sau nu mai sintem OAMENI si daca este vreo clipa cind nu mai vrem sa fim , sa nu uitam ca de noi insine , nu putem scapa ...

Bozomic
22-November-2010, 04:16 PM
Bine v-am regasit dragi prieteni din lumea celor 1001 de nopti! Mi-a fost tare, tare dor de voi cat am fost plecat. mi-a luat ceva timp sa citesc si ce ati postat cat eu am lipsit. Va mulltumesc tuturor, si va iubesc, pentru ca voi ma faceti sa raman mereu copil si mereu vesel! 11683 11680

Printesa Seherezade, abia astept sa vad ce poveste ne veti spune diseara, am pregatit pernitele !!11681 11682

Doamna Gabytza, multumesc pentru povestile calde si pline de dragoste si bunatate!
Doamna Maria, abia astept sa vad ce poveste noua si plina de intelepciune imi veti spune diseara!
Zana Clopotel,unde v-ati ascuns?! Mi-e dor de clinchetul limpede si cristalin al povestilirilor cu mult ,,schepsis"
Dragul meu prieten Adi, sa stii ca am citit totul din urma, asteptam sa vad cum continua minunata ta poveste adevarata. Ei si asa am descoperit ca si IZVORUL TAU ALB este un mic,,schepsis", pentru cine pricepe! Ce bine ar fi daca viata l-ar putea pastra pururi limpede si cristalin si pur, ca la origini! Uite,facem un targ, cand vei oublica prima editie a cartii tale, eu voi primi primul autograf,esti de acord?! Am mare,mare incredere in talentul tau si sunt CONVINS ca intr-o zi izvorul va ajunge la acolo unde trebue sa ude si sa adape cunoasterea.11685Iepurasul iti multumeste,Adi!

Doamna Aura, imi pare bine ca ati venit in casuta cu povesti, cu un aer proaspat. Povestea pescarusilor m-a impresionat, pentru ca si eu locuiesc intr-un cartier, pe malul unui lac plin,plin de pescarusi si ratuste, pe care ii hranim cu drag cand ne plimbam in parc.Va astept cu povesti noi, pentru ca eu sunt un mic sultan, foarte iubitor de intamplari noi, din tara celor 1001 de nopti,unde este stapana printesa Seherezade.
Doamna Loreley di doamna Crystiana, va multumesc si dumneavoastra pentru povesti, si mai vreau!
Ma bucura la fel de mult si reaparitia doamnei Adn,care mi-a lipsit mult de pe forum.
In concluzie, va multumesc mult dragii mei eroi ai lumii de basm pentru ca lumea povestilor este intr-adevar minunata!11684

Bozomic
22-November-2010, 04:22 PM
Doamna Janina, si pe dumneavoastra va asteptam cu povesti si povestiri, si noi va iubim, si eu cred ca nu a fost o intentie rea, ci doar o neintelegere. Va asteptam cu mult drag cu povesti aici in lumea basmelor pentru copii mari si mici!11686

janina
22-November-2010, 04:26 PM
Dragii mei, iertati-ma ca am postat gresit mai devreme! Va doresc o saptamana cu cat mai putine greutati ! Va iubesc, Janina!

www.ozibuna.net
Cat e de greu | Povestiri cu talc

Un profesor le vorbea studentilor sai despre managementul stresului. A ridicat un pahar cu apa si a intrebat audienta:

|Cat de greu credeti ca e acest pahar?|

Raspunsurile studentilor au variat de la 20g pana la 500g.

|Nu depinde de greutatea lui absoluta. Depinde de cat de mult il tin in mana.

Daca il tin pentru un minut, totul este in regula, daca il tin pentru o ora, voi simti o durere in bratul drept. Daca il voi tine o zi intreaga, va trebui sa chem o ambulanta. E exact aceasi greutate, dar cu cat o tin mai mult, cu atat devine mai grea.| le explica profesorul.

Daca ne purtam in continuu greutatile in spate, mai devreme sau mai tarziu, nu vom mai fi capabili sa le ducem inainte, ele devin tot mai apasatoare.

Cum trebuie sa mai lasam paharul jos, sa ne odihnim mana pentru o vreme inainte de a-l tine din nou, asa e necesar ca periodic sa lasam deoparte greutatile, pentru a ne putea revigora si a fi capabili sa le facem fata.

Mereu vor fi greutati pe umerii nostri. Dar, cu intelepciune, vom sti si sa ne eliberam de greutatea lor, pentru a ne odihni si a ne relaxa.

giumbusluc
22-November-2010, 04:46 PM
Uneori e foarte greu sa fii perceput asa cum esti ,iar ca exemplificare cred ca poetul Adrian Paunescu o va face mult mai bine decat as putea eu s-o fac vreodata.Adrian Paunescu
Eu sunt eu

Trenuri somnoroase pleaca intreband
Ce-i cu mine-n gara, ce-oi avea de gand,
Plec si eu din gara si tristetea-mi port
Spre mirajul galben din aeroport.

Galbena-i lumina, ochii mei sunt tristi,
Toti privesc la mine ca la teroristi.
Unde-as pune pasul liber si corect,
Fara indoiala, as parea suspect.

Si pe zi ce trece lumea-i tot mai rea,
Cand nu vreau nimica, crede ca as vrea.
Gara ma someaza, iarba nu-mi da loc,
Pe aeroporturi parca as da foc.

Incordarea-n lume a crescut cumplit,
Eu ma simt suspectul care a iubit,
Si cu cat iubirea mi-o arat firesc,
Cu atat toti ceilalti straniu ma privesc.

Am cocoasa-n spate si am maini prea mari,
Stergatori de lacrimi am la ochelari,
Cum in lumea asta totul e cum nu-i,
Ma transform in altul fara voia lui.

Bat cu pumnu-n masa si cu biciu-n cal,
Nu mai sunt patetic si sentimental,
Fug razand din gara la aeroport,
Un pistol cu apa intr-o mana port.

Pun pistolu-n ceafa la aviator,
Nu cracni, urmeaza ruta ta de zbor,
Ruta dumitale este ruta mea,
Dar eu sunt eu insumi, nu altcineva.

Vreau dupa acestea pe acest pamant
Sa ma luati cu totii drept ceea ce sunt,
Acum observ cat e de greu,
Sa va arat ca eu sunt eu.

Bozomic
22-November-2010, 04:52 PM
Dragii mei, iertati-ma ca am postat gresit mai devreme! Va doresc o saptamana cu cat mai putine greutati ! Va iubesc, Janina!

www.ozibuna.net
Cat e de greu | Povestiri cu talc

Un profesor le vorbea studentilor sai despre managementul stresului. A ridicat un pahar cu apa si a intrebat audienta:

|Cat de greu credeti ca e acest pahar?|

Raspunsurile studentilor au variat de la 20g pana la 500g.

|Nu depinde de greutatea lui absoluta. Depinde de cat de mult il tin in mana.

Daca il tin pentru un minut, totul este in regula, daca il tin pentru o ora, voi simti o durere in bratul drept. Daca il voi tine o zi intreaga, va trebui sa chem o ambulanta. E exact aceasi greutate, dar cu cat o tin mai mult, cu atat devine mai grea.| le explica profesorul.

Daca ne purtam in continuu greutatile in spate, mai devreme sau mai tarziu, nu vom mai fi capabili sa le ducem inainte, ele devin tot mai apasatoare.

Cum trebuie sa mai lasam paharul jos, sa ne odihnim mana pentru o vreme inainte de a-l tine din nou, asa e necesar ca periodic sa lasam deoparte greutatile, pentru a ne putea revigora si a fi capabili sa le facem fata.

Mereu vor fi greutati pe umerii nostri. Dar, cu intelepciune, vom sti si sa ne eliberam de greutatea lor, pentru a ne odihni si a ne relaxa.

Multumim mult, doamna Janina,pentru povestea plina de talc, pe care ne-ati adus-o in aceasta seara, si va mai asteptam cu drag in casuta cu 1001 povesti !

adi-gj
22-November-2010, 05:32 PM
Multumesc prieteni . Tuturor , si ma bucur atunci cind din nou se asterne intelegera intre noi , aici este un tarim de basm , unde micile neintelegeri ramin doar ,, mici neintelegeri ,, nu certuri pemanente , de fapt cu toti avem dreptul la o a doua sansa . dar oamenii oare de cite sanse au nevoie sa inteleaga sa fie OAMENI? V -a iubesc neconditionat... cu dragoste si pace .

gabytza
22-November-2010, 11:03 PM
Dragi prieteni ,

mi-ar place sa putem trece peste aceste mici neantelegeri , sa incercam sa ne iubim si sa ne iertam in continuare ...aici nu este loc pt suparari , pt ambitii sau jigniri ... e pacat sa distrugem ceea ce am construit cu atata dragoste si migala ...
dragi prieteni , aici e lumea basmelor , aici e o oaza de liniste ... sa incercam sa nu tulburam fara rost apele atat de linistite ale unor prietenii atat de frumos legate ... e pacat ...
destul ca e viata atat de grea si plina de probleme , hai sa incercam macar aici sa pastram armonia , echilibrul , hai sa ne spunem ca si pana acum TE IUBESC ! , SA FIM MAI BUNI , MAI GENEROSI , SA AVEM PUTEREA DE A NE INFRANGE ORGOLIILE ...
TOTI AVEM MOMENTE SI MAI BUNE , SI MAI RELE , HAI SA NE DAM MANA SI SA NE IMPACAM , SA NU STIE NIMENI CA IN LUMEA BASMELOR S-A INNORAT PUTIN CERUL , ALTFEL CUM VOR MAI CREDE COPIII NOSTRI IN ZANE , PRINTI , PRINTESE , SPIRIDUSI SI mOS cRACIUN ...
NOI TREBUIE SA FIM BUNI , SA FIM INTELEPTI , SA FACEM ALEGEREA CORECTA ...
IERTATI-MA PT " SFATURILE " MELE , NU VREAU SA VA SUPAR SI MAI MULT , DAR E PACAT ... AICI S-A INTAMPLAT UN LUCRU MINUNAT , AM SCOS LA LUMINA TOT CE AVEAM MAI BUN IN NOI , IN INIMILE NOASTRE ... NU-I PACAT SA NE CERTAM ? SA SPUNEM LUCRURI PE CARE MAINE SA LE REGRETAM ?
pace ?
EU VA IUBESC IN CONTINUARE SI CRED IN PRIETENIA VOASTRA , IN INTELEPCIUNEA SI BUNATATEA VOASTRA !

cu multa dragoste , Gabytza

gabytza
22-November-2010, 11:05 PM
http://www.youtube.com/watch?v=4ckaNHcIPUw

Lorelai
22-November-2010, 11:08 PM
Gandul Rau s-a hotarat sa faca o vizita rudelor sale. Cine altcineva decat Gandurile Bune?... S-a imbracat la patru ace, si-a facut freza cu creasta - ultima moda - si-a pus cercelul rotund in urechea dreapta si a pornit la drum.

Mergand atent, sa nu se sfarme, nu a zarit Constiinta care s-a oprit incet.
" - Unde mergi, Gand Rau?" intreaba aceasta, mirata." N-ai mai iesit de mult la plimbare."
" - In vizita la rudele mele", raspunse timid. "Sunt abatut in ultima perioada, parca nu mai sunt eua€¦ Simt ca nu mai am mult de trait si am decis sa rezolv toate disputele cu cei din jur."
" - Foarte bine. Sa nu le tulberi prea tare. Sa nu starnesti amintiri ce nu-si mai au rostul."
"- Nu, promit! Imi voi folosi simtul umorului. Bruma de umor ce am avut-o din nascare", zise Gand Rau.

Ajuns la capatul strazii, coti spre dreapta. S-a oprit in fata unei case simple, modeste, cu un etaj. Exteriorul vopsit in alb, cu flori in gradini si iedera pe casa.
Suna la sonerie. O data. Inca o data. Se auzi cheia rasucita in usa.
"- Frateee!" spuse Gandul Rau si se napusti asupra Gandului Bun.
" - Heeii... pastreaza distanta. Nu vreau sa ma intinezi", se apara Gand Bun.

Rudele au aparut una cate una in salon.
"- Ce-i cu tine aici?" intreba Gand Senin.
" - Simt ca sunt pe cale sa dispar din lumea aceasta, si am zis sa va vizitez."
" - Deci nu vor mai exista decat ganduri de bine?" se interesa Gand Frumos.
" - Da. Eu sunt ultimul Gand Rau din familia gandurilor. Oaia neagra ce exista in fiecare familie."

"- Am o idee!" zise triumfator Gand Dulce. "Sa facem o magie. Toate gandurile de bine sa-l sarute pe Gand Rau si acesta va deveni un gand bun."
" - Nu se poate", spuse timid, cu privirea in pamant Gand Rau. "Ma irit de la sarutat."
" - Trebuie, trebuie, trebuie..." au sarit cu gura gandurile. Si au atacat.
L-au sarutat pe Gand Rau, pe urechi, pe nas, pe maini.
Acesta se gadila... radea din rasputeri si, incetul cu incetul se umplea de inimioare pe tot corpul.
Dupa ritual, Gandul Rau s-a transformat in Gandul Iubirii.

Lorelai
22-November-2010, 11:14 PM
Din senin, nori negri, imbufnati si furiosi au inceput sa planeze asupra poienitei.
Vietuitoarele, cu mic cu mare, s-au ascuns fiecare pe unde a gasit.
Tunetele si fulgerele s-au aliat cu norii. S-a creat o muzica de fond infricosatoare.
Picaturi mari, de forme diferite - rotunde, ovale, bastonase - au inceput sa alerge spre pamant. Acesta le imbratisa cu grija, sa nu fie aterizarea prea brutala.

Totul s-a terminat pe neasteptate, precum incepuse.

Aburi calzi. cu miros imbietor, ieseau din adancuri, aducand energii pozitive.
Florile isi scutura rochitele de petale multicolore, apoi isi indreapta semete trupurile.
Arborii si arbustii isi aranjeaza coroanele.
Un greier mic, scoate speriat capul de sub un fir de iarba.
"- Ce spaima am tras!"
" - Asta a fost razbunarea norilor", spusera in cor firele de iarba.

Fluturii isi intind aripile sa fie incalzite de razele blande ale soarelui. Furnicile alearga grabite spre musuroi.

"- Ce tragedie! Vai, ce nenorocire! Cum s-a intamplat?" se aude in imediata apropiere.
Familia gandacilor isi plange o ruda. In iuresul de dinaintea furtunii, un gandac fusese strivit.
Toatele animalele au adus omagii familiei indurerate. Offf... graba strica treaba! Intotdeauna.

Din pamant din iarba verde, a aparut un iepuras. Cand s-a uitat atent, a vazut ca poienita se imbracase intr-o mantie de ciuperci.
"- Ia priviti! Ce minunat! Care de care mai frumoasa."

Vietuitoarele au privit uimite peisajul maret din jurul lor. Ciupercile stateau de veghe, drepte, ca niste soldati. Pazeau orizontul si granitele.
Intre toate, una iesea in evidenta de la distanta. Frumos colorata, palaria rosie cu buline albe si picior alb, trona senina peste suratele ei.
Iepurasul o zari si se indrepta spre ea.
"- Esti atat de atragatoare!" o flata iepurasul.
" - Iti multumesc!", raspunse ciupercuta in timp ce una din buline se inrosi la auzul complimentului ce-i fusese adresat.
Iepurasul, iute de felul sau, o imbratisa si o saruta cu foc. Dupa gestul acesta, o zbughi spre padure, la racoare.

Ciupercuta se inrosi puternic, bulinele albe se marira in diametru, iar piciorul s-a umflat de mandrie, ... de atata flatare. Nu i se mai spusese asta pana acum. Nimeni nu i-a dat asa importanta. Majoritatea se fereau de ea.
Nu intelegea de ce, dar se obisnuise in timp cu situatia. Suratele ei erau destul de departe de ea. Se simtea singura, urata si morocanoasa. Dar gestul iepurasului a facut-o sa zambeasca, sa se simta si ea in randul lumii, o fiinta normala.

Dupa cateva ore, animalele care vazusera gestul iepurasului, facura si ele la fel.
Au mers si au discutat cu ciupercuta frumoasa, viu colorata. Au imbrastisat-o si au sarutat-o cu drag si prietenie.

*

Seara isi intinde plasa de intuneric. Pe bolta cereasca apar, pe rand, una cate una, stelele. Luna, in forma de secera atinge incet stelele, mangaindu-le. Ele se prind sub forma de colier si cercei. Luna este mandra de aspectul ei. Privind in jos, vede un iepuras, tremurand. Se apropie ceva mai mult si observa ca iepurasului ii este rau.
" - Steluta magica, te rog sa cobori pe Pamant sa vezi ce se intampla cu acea fiinta."
" - Imediat, Stapana Luna". Si porni in viteza spre poienita.
Ajunsa langa iepuras, steluta a vazut ca acesta avea pete rosii pe corp si nu isi putea tine echilibrul. Broboane mari se prelingeau de pe fruntea lui.
"- Te pot ajuta cu ceva? Ce ai patit?"
" - Nu stiu. Imi este rau. Lumineaza-mi drumul pana la veterinar."
" - Sigur, iepuras dragalas."
Cu chiu, cu vai, iepurasul a ajuns la scorbura bufnitei. Aceasta, se sperie la inceput de lumina puternica ce-l insotea pe iepura. Se retrase speriata in scorbura.
"- Draga bufnita, sunt eu, iepurele, ingaima acesta. Imi este foarte rau."
" - Draga bufnita, sunt o steluta ce i-a luminat calea. Ma departez acum..."
Atunci, bufnita iesi degraba si se uita la iepure. Il consulta rapid si ii puse diagnosticul.
"- Esti otravit. Ce ai mancat?"
" - Morcovi, varza si salata. Nimic altceva, raspunse iepurasul si lesina."
Bufnita, incepu sa falfaie din aripi ca sa-i faca aer. Deja era foarte ingrijorata.
Steluta facu semn Lunii si ceru sa fie vant. Si vantul caldut, incepu sa adie lin, atingand usor mustatile iepurasului.

*

Incet incet, soarele prelua stafeta de la luna. Poienita incepu sa revina la viata. Firele de iarba se acoperira cu roua.
Fluturii si insectele au venit sa se racoreasca, sa-si faca toaleta de dimineata. Pasarile isi incalzesc glasurile, ciripind.
Deodata se auzi un tipat. Iepuroaica venise dupa iepure la veterinar si se sperie cand il vazu in stare de inconstienta.
"- Dar ce s-a intamplat? Cum asa? Ce a patit?"
" - E otravit, draga iepuroaica. Nu stie ce a mancat."

Nu termina de vorbit acestea, caci bufnita vazu cum veneau la ea un intreg sir de animale, toate tinandu-se de abdomen, cu broboane de transpiratie si cu mersul tremurand.
"- Nu se poate. Sunteti otravite. Ce ati facut? Iepurasul a lesinat, dar nu stia sa fi mancat ceva contaminat."
" - Am sarutat ciuperca. Noi credem ca asta ar fi."
" - Da, asta este, spuse ganditoare bufnita!"
Le prescrise o licoare din frunze de brusture. Intre timp si-a revenit din lesin si iepurele. Stergandu-si lacrimile, iepuroaica l-a imbratisat cu dragoste.

Animalele, auzind ca frumoasa ciuperca este una otravitoare s-au dus si au aruncat cu pietre in ea, au batut-o si i-au spus:
"- Niciodata nu vom mai ajunge in preajma ta. Esti un organism rau. Vei ramane aici, singura pe veci, cu toata frumustea ta."
Ciupercuta incerca sa le explice ca nu avea de unde sa stie ce urma sa se intample. Nimeni, niciodata, nu se atinsese de ea si nu se purtase asa dragostos cu ea.

*


Ciupercuta devenea pe zi ce trece, mai trista. Slabea vazand cu ochii. Bulinele de pe frumoasa sa palarie rosie, se micsorau. Piciorul se usca.

Luna o privi o seara, doua seri, o saptamana. Intr-o noapte racoroasa de toamna, spuse stelutei magice:
"- Steluta magica, vezi ciupercuta aceea? E tare trista. Animalele au acuzat-o pe nedept. As vrea sa o ajutam."
" - Sigur, Luna. Ce am putea face pentru ea?"
" - Coboara si atinge-o cu bagheta stelara. Otrava va fi eliminata pentru totdeauna. Si inca ceva. Umple poienita cu ciuperci frumoase. Sa aibe companie. Sa isi faca prieteni. Sa isi intemeieze o familie."
" - Sigur, frumoasa Stapana Luna, raspunse incantata steluta magica."

Cu viteza luminii, steluta ajunse langa ciupercuta. Aceasta dormea linistita. Din cand in cand suspina.
"- Draga ciupercuta, incepand de acum, vei fii o ciuperca gustoasa, comestibila si vei avea in preajma prieteni dragi."

Steluta o atinse usor cu bagheta stelara si ciupercuta scapa de otrava, ce se scurse in pamant... un lichid uleios, de culoare maronie.
Intr-o secunda, ciupercute asemanatoare ei, aparura in poienita.

Multumita ca si-a indeplinit misiunea, steluta magica, dadu sa plece. Insa, ciupercuta se trezise, si privindu-se pe sine, precum si la ciupercutele din jur, intreba:
"- Hei! Ce s-a-ntamplat? De ce ai facut sa fie mai multi dusmani pentru frumoasele animale din aceasta poienita?"
" - Draga ciupercuta, din aceasta noapte, esti o ciupercuta buna, gustoasa si ai familia ta alaturi. Ai scapat de otrava! " spuse steluta.
Cu lacrimi sub palarie, ciupercuta ingaima:
"- De as putea salva vietile animalelor pe care le-am otravit, ar fi minunat. As fi fericita si impacata cu mine!"

Steluta privi cu atentie si teama Luna.

Aceasta ii sopti:
"- Mergi si atinge usor animalele cu bagheta stelara. Maine se vor trezi sanatoase."
Steluta, cu multa dragoste, porni din tufis in tufis, din scorbura in scorbura si atinse cu bagheta animalele otravite. Exact cand soarele se apropia de Luna ca sa primeasca stafeta, steluta, obosita, dar atat de fericita, atinse panza cerului albastru intunecat.
"- Misiune indeplinita, Stapana Luna!"
" - Multumesc. Esti o steluta minunata!"
*
Soarele mangaie vegetatia. Natura se trezeste din amortirea frigului de peste noapte. Pasarile canta, fluturii si insectele zboara sa caute roua, animalele ies din culcusuri.
"- Hei! striga o veverita. Ia priviti. Poienita este plina de ciuperci care de care mai viu colorate."
" - Cu siguranta s-a intamplat o magie, spuse iepurasul. Ma simt ca nou. Uitati-va si la ciupercuta pe care am sarutat-o. Este acum ca la inceput, ca atunci cand am cunoscut-o."

Veverita, neastamparata, ajunse in cateva clipe langa ciuperca povestii noastre.
" - Buna dimineata! Esti din nou atat de frumoasa!"
" - Multumesc. Azi noapte, o steluta magica m-a transformat intr-o ciuperca buna si gustoasa si mi-a darut o familie si prieteni."

Se auzira aplauze. Animalele s-au apropiat de ciupercuta cu palarie rosie si i-au cerut iertare. Toate fiintele sunt multumite si fericite.

*

Totul are o rezolvare. Exista solutii si exista minuni.

Cine se aseamana se aduna si nu tot ce este frumos la exterior este bun si la interior.

Uitati-va bine in jurul vostru. Ganditi de doua ori si alegeti o data.
http://img89.imageshack.us/img89/2033/2doye0.gif

adi-gj
23-November-2010, 06:01 PM
La masa mea , sa asezat o cunostinta , comuna cu mine si cu ceilalti meseni , beam berea si ascultam la timpeniile debitate de unul din coltul barului care se bause , o data cu numarul de pahare ridicate tot mai tremurat . rideam cu subinteles de el , dar nu-l deranjam ca stiam ca asta este cel mai rau lucru , sa strici cheful , chiar si afumat al cuiva ... nu bagasem de seama cine ceruse voie sa stea cu noi la masa . . L-am inregistrat undeva intr-un sertar acolo , am schimbat ceva amabilitati si ascultam la ineptiile cu rang de adevar ale celui de la bar ... pierdeam timpul in fata unei halbe dolofane cu bere rece si gustoasa , plina de spuma si racoroasa , sa -mi fac pofta de mincare ... Afara era o primavara timpurie de inceput de decembrie ... adica zapada ioc si timpul era caldut , ca primavara , noi tinjeam dupa fulgii de nea care ar fi betonat pamintul si ar fi acoperit cu albul lor , toate murdariile ramase neadunate si ne aruncate la ghena... omul de la bar sarbatorea un divort , asa cum stia el . printre pahare si printre aburii alcolului care-l cuprindeau tot mai mult ... ma trezesc apelat pe nume , de cel care sa asezat linga noi . Intii ma uit la el sa-mi dau seama cine este mai bine, nefiind prea atent la persoana lui , la venire ... si-l recunosc pe un fost vecin de scara , de unde laocuisem inainte de a schimba apartamentul , m-am mirat putin de starea lui actuala , era schimbat in rau , eu nu mai stiam ce se intimpla cu el si familia lui . aveam alt cerc de prieteni si alte cunostinte , dar ne salutam . : Vecine , mine este ziua lui ala micu , stii care ? cel pe care l-ai scapat tu , face 6 ani , ce zici , ii faci o bucurie ? Ma facut atent ... ascult cu destul interes ce vrea omul sa zica... da , ii scapasem unul din copii de la un accident , se juca in mijlocul drumului si nu vazuse masina venind , l-am tras in ultimul moment si l-am dus sus , in casa din care iesise si din geamul careia il privea mama lui siderata si neputincioasa sa articuleze nici un cuvint... dar asta era de mult , uitasem... O bere a venit in dreptul meu , purtata de chelnerita zimbitoare care -mi atrage atentia ca este a mea , din partea lui... si-mi arata pe vechiul vecin.. . nu o refuz , ca-i platita dar o impart cu el , frateste si mai dau si eu una ... iesim afara dupa putin timp , si soarele se duce la culcare , luminind tot mai putin si imbracind lumea cu unbrele alungite ale amurgului ... vecinul ma roaga inca o data daca vreu sa-i fac un favor , si-mi expune mai pe larg ce vrea de fapt de la mine . Ma vrea MOS NICOLAE, pentru pustiul sau , care de ziua sfintului, implineste 6 ani . ce sa zic? Nu pot refuza oferta si ma gindesc la placerea piciului , care nu ma mai cunostea si , credeam eu, va fi o surpriza pentru el ... cu ocazia asta -mi da si un costum de mos , gata croit , cu masurile . parca facute pe mine ... iau pachetul sub brat si ne despartim cu stingeri de mina , eu cu o neincredere vadita in suflet , ca costumul va fi bun... Urc in apartament , acasa nimeni , sotia era prin oras , iar copii pe la prieteni se pregateau si ei de sarbatori .. incerc costumul si imi vine turnat... nu se poate , asta este prea mult ... cineva comploteaza si a pus la cale chestia asta premeditat ... o banuiesc pe sotie , care si ea are ceva pentru pustiulica si nu stiam dar acum banuiam ca ea a dat ,masurile pentru costum. in buzunarul costumului gasesc un plic cu o scrisoare din partea vecinei , cu ora la care eram asteptat si de unde sa iau desaga cu cadourile gata pregatite .. si o cheie . de jos , de la debaraua in care trebuia sa ma schimb.Da acum totul imi era clar , banuiala mi se adeverise , doar sotia putea fi cea care apus la cale treaba asta ... deci nu pierduse legatura cu ei , cum credeam eu ... A doua zi , cind vine timpul sa plec , sotia scoate din debara , un mic pachetel si-mi spune sa-l pun in sacul mosului , stia , ca i-am povestit aseara , cind venise din oras, ea-l trimisese pe vecin dupa mine la bar , stia ca sint acolo . Oamenii se scurgeau pe trotuare in coace si in colo , umblind dupa ale lor, cu mici saluturi fugare si cu acea preocupare zilnica a vietii traite intr-un mic orasel de provincie.. ajung la blocul unde am stat odinioara , parculetul ingrijit sta marturie a harniciei oamenilor din acea zona , nici hirtii aruncate sau sticle de plastic , nu tonau pe iarba acum uscata si pe razoarele de flori , in balcone , ici colo ,se vad pomi de iarna , deja impodobiti si luminitele incep a pilpii in ritmul lor ca niste ape ce stau sa sara peste pietre... scara ma intimpina curata , din apartamente razbat frinturi de vorbe si gasuri cunoscute . descui debaraua de la parter , si ma schimb . Acolo lucrurile stateau asa cum le stiam si eu . fiecare avea locul lui si era rinduiala , chiar daca era o simpla debara , curat pe jos si rafturi facute de noi , cind am preluat blocul de la constructor, , m-am luptat putin cu locatarii sa-i determin sa facem rafturile si sa le explic la ce sint bune , dar ulterior s-au facut datoria si asa au ramas , privindu-le ma umplu de bucurie , am lasat ceva bun dupa mine .. pe scara eram oameni veniti din toata tara . si de la tara si de la oras , fiecare cu alta mentalitate si fiecare cu alte comportamente si altfel de viziune asupra proprietatii. munca de lamurire si de socializare, munca cu omul care ti-e vecin si care trebuie sa inteleaga ca doar pe noi ne are , ceilalti vecini ce compun comunitatea din scara noastra .. aici am avut pina la urma si cele mai bune realizari , impreuna la petreceri si impreuna la ,greu .. eram uniti , chiar daca ne despartiseram temporar. aceasta cerere a fostului vecin demonstrinu-mi-o inca o data .Schimbat , urc cu desaga pina la trei, unde sta vecinul , si in capul scarii ma pindesc doi ochisori mici si zglobii , cu uitatura curioasa si jucause, catelusa Miki ma ve de si se sperie de infatisarea mea , nerecunoscindu-ma dupa mirosul hainelor , bine date cu sprei de brad , ca de... venea mosul si toti asa credeau ca trebuie sa miroasa , a brad si a zapada proaspata ... galagia iscata din senin , dechide usile si din apartamente ies locatarii care vazind mosul incep sa bata din palme si sa faca invitatii , multe si de nerefuzat , dar numai unul stia cine este mosul si unde se va oprii. ajuns la usa celui ce ma chemat , si vazind si ceilalti unde m-am oprit, au inceput sa cinte o colinda , despre mos si darurile lui abia asteptate ... parca nici nu plecasem de acolo .. asa erau , nebunii si frumosi . Catelusa tace , sau este bagata in casa , nu mai latra , eu intru si ma opresc in prag cautind cu ochii pe toti copii din casa , aveam pentru fiecare cite ceva . nimicuri , dulciuri si jucarii ce fac deliciul copilariei si al darului , intarind in falul acesta legaturile dintre ei si familia din care fac parte . ochii aceia jucausi , spun o poezie si se bilbiie cu asa o dulceata incit i-mi vine sa-l maninc de dragul lui , tremura tot cind ii dau masinuta lui preferata si cutia cu bomboane de brad , ma asteptam sa o desfaca , dar , cuminte o pune sub bradul ce trona cuminte in sufrageria , nu prea mare , frumos impodobita si in care la geam trona bradul , vestitorul sarbatorirlor de iarna , in care abia se intrease. pe masa la mijloc , tortul , din care a tinu mortis sa-i dea si mosului o bucatica , toti rid si se distreaza , la use suna vecinii si lasa cadouri , mosul trebuie sa-si faca datoria pina la capat . ochisorii aceia ageri pricep cum sta treba , si intr-o clipa de neatentie , trege jos barba mosului si rizind , spune cu nonsalanta ; CE , CREDEATI CA NU STIU CA ESTE VECINUL?

adi-gj
23-November-2010, 06:02 PM
Vin sarbatorile , si cel mai frumos dar pentru mine , este prietenia voastra dragilor..
]

janina
23-November-2010, 06:59 PM
Draga adi-gj, esti nemaipomenit!!! Multumim pt talentul cu care ne imbogatesti sufletele ! Cu respect si recunostinta, Janina!
Va imbratisez pe toti cei care ne incantati cu povestile, pt copilul din noi, mai mare sau mai mic, mai bogat sau mai sarac, mai zvapaiat sau mai linistit, cu familie sau poate chiar "singur pe lume", copilul din noi care spera sa vina Mosul cu sacul cu daruri: iubirea, iertare, respectul, multumirea, recunostinta si tot asa ganduri, ganduri, ganduri... sa ne fie luminate! Cu prietenie, Janina!

giumbusluc
23-November-2010, 08:04 PM
Povestea arborelui batran
- povesti cu talc -



Se spune ca a existat odata un arbore batran si maiestuos, cu ramurile intinse spre cer. Cand inflorea, fluturi de toate formele si culorile veneau de pretutindeni si dansau in jurul lui. Cand facea fructe, pasari din tari indepartate veneau sa guste din ele. Ramurile sale aratau ca niste brate vanjoase. Era minunat.

Un baietel obisnuia sa vina si sa se joace sub el in fiecare zi, iar copacul s-a obisnuit cu el si a inceput sa-l iubeasca. Ceea ce este mare si batran se poate indragosti de ceea ce este mic si tanar, cu conditia sa nu fie atasat de ideea ca el este mare, iar celalalt mic. Copacul nu avea aceasta idee, asa ca s-a indragostit de baiat.



(Egoul incearca intotdeauna sa iubeasca ceea ce este mai mare decat el. Pentru adevarata iubire, nimic nu este insa mare sau mic. Ea ii imbratiseaza pe toti cei de care se apropie).



Asadar, copacul s-a indragostit de baietelul care venea in fiecare zi sa se joace sub el. Ramurile sale erau foarte inalte, dar el si le apleca, pentru ca baiatul sa le poata atinge pentru a-i mangaia florile si pentru a-i culege fructele.



(Iubirea este intotdeauna gata sa se incline; egoul, niciodata. Daca incerci sa te apropii de un ego, acesta se va inalta si mai mult, devenind atat de rigid incat sa nu-l poti atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care sta pe tronul puterii, este considerat a fi mare.)



Asadar, ori de cate ori venea copilul, arborele isi pleca ramurile. Cand micutul ii mangaia florile, batranul copac se simtea cuprins de un val incredibil de fericire.



(Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand poate darui ceva; egoul nu este fericit decat atunci cand poate lua ceva de la altcineva).



Baiatul a crescut. Uneori, dormea in poala copacului, alteori ii manca fructele, sau purta o coroana impletita din florile sale. Se simtea atunci de parca ar fi fost regele junglei.



(Florile iubirii te fac intotdeauna sa te simti ca un rege, in timp ce ghimpii egoului te fac sa te simti mizerabil)



Vazand cum baiatul poarta o cununa din florile sale, dansand cu ea, copacul se simtea fericit. Il aproba cu ramurile sale; canta in bataia vantului. Baiatul a crescut si mai mult. A inceput sa se catere in copac, leganandu-se pe ramurile sale. Ori de cate ori se odihnea pe ele, copacul se simtea fericit.



(Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decat atunci cand altcineva il reconforteaza).



Timpul a trecut, iar baiatul a inceput sa fie apasat de alte indatoriri. Avea ambitiile lui. Trebuia sa isi treaca examenele, sa isi faca prieteni. De aceea, a inceput sa vina din ce in ce mai rar pe la copac. Acesta il astepta insa cu o nerabdare din ce in ce mai mare, strigandu-i din adancurile sufletului sau: "Vino, vino. Te astept!".



(Iubirea isi asteapta intotdeauna obiectul afectiunii sale. Ea nu este altceva decat o continua asteptare).



Cand baiatul nu venea, copacul se simtea trist. Singura tristete pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea impartasi cu altcineva, de a nu se putea darui. Atunci cand se poate darui in totalitate, iubirea este fericita.

Baiatul a crescut si mai mult, iar zilele in care trecea pe la copac au devenit din ce in ce mai rare. Toti cei care cresc in lumea ambitiilor isi gasesc din ce in ce mai putin timp pentru iubire. Baiatul a devenit ambitios si prins in afacerile sale lumesti.

" Ce copac? De ce ar trebui sa-l vizitez?"

Intr-o zi, pe cand trecea prin apropiere, copacul i-a strigat:

" Asculta! Te astept in fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine."

Baiatul i-a raspuns:

"Ce poti sa-mi oferi, ca sa trec sa te vad? Eu imi doresc bani. "



(Egoul este intotdeauna motivat:)



"Ce poti sa-mi oferi pentru ca sa vin la tine? As putea veni, dar numai daca ai ceva de oferit. Altminteri, nu vad de ce as face-o."



(Egoul are intotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezinta propria sa rasplata).



Uimit, copacul i-a spus baiatului:

"Nu vei mai veni decat daca iti voi oferi ceva? Iti ofer tot ceea ce am!"



(Iubirea nu tine niciodata nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se daruieste neconditionat)



" Din pacate, nu am bani. Aceasta este o inventie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. In schimb, suntem fericiti. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastra ii racoreste pe cei incalziti. Cand bate vantul, dansam si cantam. Desi nu avem bani, pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si ciripesc vesele. Daca ne-am implica si noi in afaceri financiare, am deveni la fel de inraiti si de nefericiti ca voi, oamenii, care sunteti nevoiti sa stati prin temple si sa ascultati predici despre iubire si despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, caci traim tot timpul aceste stari. Nu, noi nu avem nevoie de bani!"

Baiatul i-a spus:

" Atunci, de ce sa vin la tine? Nu am de gand sa merg decat acolo unde pot obtine bani. Am nevoie de bani!"



(Egoul cere intotdeauna bani, caci banii inseamna putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa).



Copacul s-a gandit mult, dupa care a spus:

"Atunci, culege-mi fructele si vinde-le. In felul acesta, vei obtine bani."

Baiatul s-a luminat imediat la fata. S-a urcat in copac si a cules toate fructele copacului, chiar si pe cele necoapte. In graba sa, i-a rupt crengile si i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simtit din nou fericit.



(Iubirea se bucura chiar si atunci cand este lovita. Egoul nu este cu adevarat fericit nici macar atunci cand obtine ceva. El nu poate simti decat nefericire).



Baiatul nu si-a dat nici macar osteneala sa-i multumeasca arborelui, dar acestuia nu-i pasa. Adevarata sa multumire s-a produs atunci cand acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obtine bani in schimbul lor.
Baiatul nu s-a mai intors multa vreme. Acum avea bani si era foarte ocupat sa obtina cu ajutorul lor inca si mai multi bani. A uitat cu totul de copac, si astfel au trecut anii...

Copacul era trist. Tanjea dupa intoarcerea baiatului, la fel ca o mama cu sanii plini de lapte, dar care si-a pierdut copilul. Intreaga sa fiinta tanjeste dupa copilul pierdut, pentru a-l strange la piept si a se usura. Cam la fel tanjea si copacul nostru. Intreaga sa fiinta era in agonie.

Dupa multi ani, baiatul, devenit intre timp adult, s-a intors la copac.

Acesta i-a spus: "Vino la mine. Vino si imbratiseaza-ma!"

Barbatul i-a raspuns: "Termina cu prostiile. Faceam asemenea lucruri pe vremea cand eram un copil fara minte."



(Egoul considera iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilareasca)



Copacul a insistat: "Vino, mangaie-mi crengile. Danseaza cu mine!"

Barbatul i-a raspuns: "Termina cu flecareala asta stupida! Acum doresc sa-mi construiesc o casa. Imi poti oferi o casa?"

Copacul a exclamat: "O casa? Bine, dar eu traiesc fara sa stau intr-o casa. Singurii care traiesc in case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi traiesc liber, in natura. Cat despre oameni, cu cat casa in care traiesc este mai mare, cu atat mai mici par in interiorul ei. Noi nu traim in case, dar uite ce iti propun: imi poti taia crengile, pentru a-ti construi o casa cu ajutorul lor."

Fara sa mai piarda timpul, barbatul a luat un topor si i-a taiat crengile copacului. Din acesta a ramas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericita chiar si atunci cand ii sunt taiate membrele de catre cel iubit.



(Iubirea nu stie decat sa daruiasca. Ea este intotdeauna pregatita sa se ofere in intregime).



Barbatul a plecat, fara sa-si mai dea osteneala sa arunce in urma macar o privire. Si-a construit casa visata, iar anii au trecut din nou.

Copacul, devenit acum un simplu trunchi fara crengi, a continuat sa-l astepte. Ar fi vrut sa il strige, dar nu mai avea ramuri si frunze care sa poata canta in bataia vantului. Vanturile continuau sa bata, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul sau a reusit sa rosteasca o ultima chemare: "Vino, vino, iubitul meu!"

Timpul a trecut, iar barbatul a imbatranit. Odata, se afla prin apropiere, asa ca a venit si s-a asezat sub copac.

Acesta l-a intrebat: "Ce mai pot face pentru tine? Ai venit dupa foarte, foarte mult timp."

Batranul i-a raspuns: "Ce poti face pentru mine? As vrea sa ajung intr-o tara indepartata, sa castig si mai multi bani. Pentru asta, am nevoie de o barca!"

Fericit, copacul i-a spus: "Taie-mi trunchiul si fa-ti o barca din el. As fi extrem de fericit sa devin barca ta si sa te ajut sa mergi astfel in tara aceea indepartata, pentru a castiga mai multi bani. Dar, te rog, ai grija de tine si intoarce-te cat mai repede. Voi astepta de-a pururi intoarcerea ta."

Omul a adus un ferastrau, a taiat trunchiul copacului, si-a facut o barca din el si a plecat.

Acum, din copac nu a mai ramas decat radacina, dar el a continuat sa astepte cu rabdare intoarcerea celui iubit. A asteptat mereu si mereu, constient insa ca nu mai avea nimic de oferit. Poate ca barbatul nu se va mai intoarce niciodata.



(Egoul nu se duce decat acolo unde are ceva de castigat).





Odata, m-am asezat langa ciot. Acesta mi-a soptit:

'Am un prieten care a plecat departe si nu s-a mai intors. Ma tem sa nu se fi inecat, sau sa nu se fi ratacit. Poate ca s-a pierdut in tara aceea indepartata. Poate ca nici macar nu mai este in viata. O, cat mi-as dori sa aflu vesti de la el! Ma apropii de sfarsitul vietii, asa ca tot ce mi-as mai dori ar fi sa aflu vesti despre el. Atunci as muri linistit. Dar stiu ca nu ar mai veni nici daca mi-ar auzi strigatul, caci nu mai am nimic sa-i ofer, iar el nu intelege decat acest limbaj.'



(Egoul nu intelege decat limbajul acceptarii. Iubirea vorbeste limbajul daruirii).

maria
23-November-2010, 08:32 PM
Ma vad nevoita sa scriu cred dim nou citeva rinduri si chiar sper sa fie ultima postare aici ,am spus ca nu sunt suparata pe nimeni ,nu am incercat sa iau munca nimanui ,da daca pot fi acuzata de ceva e ca nu am retinut ca acea poveste a fost postata ,,Giargia a spus :Postarea aceasta este potrivita pentru "simtul umorului", de altfel a si fost postata acolo de mine cu ceva timp in urma. ,,.Citat Postat in original de isis Vezi Post
O fabula de nota 10 doamna Maria si postata exact cand trebuia !
Citat Postat in original de Giorgia Vezi Post
Pcat ca DOAR atat ati inteles, Isis si Maria.
intrebare :tot eu sunt cea care a suparat ?si daca da cu ce ?
Dragilor tot binele din lume va doresc ,pace ,fericire .

Lorelai
23-November-2010, 11:09 PM
FAMILIA ARICILOR
|A fost odata, in tara aricilor, o familie pe nume Arici.
Domnul Arici, mare si puternic, cu tepi foarte intepatori, se numea Tata-Stie-tot (e un nume frecvent in randul aricilor). Pe doamna Arici, cea linistita si rotunda, o chema Mama-Care-se-sufoca. Toti cei sase puisori ai ei nu pierdeau nici o bucatica de mancare si nu o scapau din ochi toata ziua. Tata Arici stia foarte multe lucruri, iar cei mici trebuia sa-l asculte, altfel tata incepea sa vorbeasca foarte tare, iar urechiusele lor se inchideau atunci tematoare.
Imediat se speriau si se ascundeau sub Mama-Care-se-sufoca. Uneori, acea sta statea mai departe de sotul ei, deoarece el avea un caracter aparte. Era foarte fidel atat acasa, cat si in afara casei, si ii invata pe copii ca nu degeaba avea un nasuc asa de ascutit. Le spunea asa: «Nasul vostru cel ascutit va va fi de folos cand veti fi mari, veti putea mirosi foarte bine, sa cunoasteti si sa recunoasteti tot ce va iese in cale». Si adauga: «Dar pentru asta trebuie mai intai sa ma ascultati, caci ceea ce va spun eu este Adevarul». Exista o lege in lumea aricilor, conform careia tatii spun intotdeauna adevarul.
Doar adevarurile lui Tata-Stie-tot fac legea. Micii arici nu aveau alta alegere in afara drumului trasat de tatal lor, nu indrazneau sa se aventureze, desi se plictiseau uneori. Pe drumul acela al «adevarului» erau o multime de tentatii: buburuze rosii arzatoare, furnicute agitate, viermisori puternici, melci inceti, toate acestea li se pareau micutilor extraordinare. Dar imediat ce unul dintre ei se abatea din drum, Tata-Stie-tot il trimitea inapoi impingandu-l cu labuta. Caci, spunea el, «viermele acela nu e destul de mare», «scarabeul acela era inca prea crud», «omida aceea avea prea mult par». Ucenicia aricilor se facea cu lovituri aplicate, asa era la ei.
Mama-Care-se-sufoca se consuma foarte mult pentru a sta cat mai mult alaturi de copiii ei. Copiii, la randul lor, cresteau iubindu-si parintii. In sinea lor, intelegeau de ce se intamplau toate acestea. Tata-Stie-tot le explicase. Dar nu putea sa-si arate afectiunea si tandretea, caci la ei nu existau mangaieri. Iubirea pe care o simteau unii pentru altii ramanea in interior si, cu cat iubeau mai mult pe cineva, cu atat cresteau mai mult tepii lor.
Si astfel aricii deveneau mari si solitari. Ati vazut vreodata doi arici impreuna pe acelasi drum? Ar fi un adevarat miracol!
Mama si Tata Arici se straduisera atat de mult pentru a-i creste pe cei sase copii ai lor, iar intr-o zi acestia au devenit destul de puternici incat Tata Arici sa le dea voie sa plece.
Si astfel, Mama Arici se regasi singura cu Tata-Stie-tot. «In sfarsit, isi spunea ea, ne vom putea gandi acum la noi, vom sta linistiti unul langa altul, vom vorbi si poate vom mai descoperi si alte lucruri». Insa, Domnul Arici, neavand acum nici un copil de educat, nevoit sa gaseasca muste si viermi doar pentru el, cu o Mama - Arici ce il privea tot timpul, deveni trist, mohorat si din ce in ce mai surd. Nimic nu putea sa-i alunge tristetea si sa-i insenineze zilele. Era tot mai disperat, se usca pe zi ce trecea si nimeni din lumea aricilor nu stia cum sa-l scoata din acea stare cenusie.
Intr-o dimineata, Domnul Arici, distrus de gandurile sale negre, bolnav de toate acele dureri pe care le avea din copilaria sa de arici, care reveneau acum cu tarie, se indrepta spre marginea autostrazii. Stia foarte bine ca socul ii va fi fatal.
Pentru ultima data se facu ghem si isi incorda tepii din toate puterile, inchise apoi ochii asteptand sfarsitul.
In acel moment, se auzi de foarte departe o voce mica si nedeslusita. Era vocea lui, inlantuita de inimile apropiatilor lui, prin legea aricilor. Vocea era suava, blanda, asemenea muzicii. Ariciul se lasa cuprins de acea voce, se lasa in voia muzicii si se intoarse spre casa. Intrarea era luminata toata. Mama-Care-se-sufoca zambea, iar cei sase copii ai lor se intoarsera cu totii pentru o vreme. Facura cerc in jurul lui, se imbratisara foarte strans, formand un ghem tepos neasemuit de frumos. Din interiorul lui, unde se simtea o tandrete duioasa, se auzea o simfonie minunata. Din afara, se vedea asemenea unui soare ratacind prin univers. Iar in aer se simtea un parfum delicat.
Tata Arici a simtit ca renaste si si-a dat seama cat de important era pentru ceilalti, chiar daca el se simtea batran si inutil (aceasta era, de altfel, ideea lui fixa). In adancul lui, intelesese pana la urma cine era el cu adevarat si se indragosti de Viata|.

adi-gj
24-November-2010, 04:10 PM
Lorelai , foarte frumoasa poveste. Despre cum de fapt ar trebuii sa gindim fiecare spre sfirsitul drumului sau in momentul in care copii zboara de linga noi gasind alte orizonturi si implinindu-se de fapt ... sintem oameni si avem datoria sa crestem noua generatie si sa-i dam dreptul de a se manifesta plenar , nu de a o sufoca cu girji si neajunsuri , dar uneori viata..... Multumesc inca o data pentru povestirea ta plina de pilc si intelesuri nobile ...

adi-gj
24-November-2010, 05:10 PM
Opincuta , sta cuminte pe rastelul plin cu incaltaminte .. era noua si lucea de frumusete , se mindrea cu nojitele ei noi de piele tare , ridea toata , si nu mai putea de placere , cind vre-un trecator o admira prin geamul vitrinei ... alturi avea o pereche de cizme cazone , inalta , lustruite de puteai sa te vezi in ele , cu staif si crant si scirt in toc , ce mai o frumusete , care tronau pe cel mai mare podium din virtina frumos aranjata... iar mai incolo , o pereche de sandale mici si usoare , de copil se alintau in lumina lina venita de la soare , si se jucau cu o raza care facea ape , la margini de geam ,mai sus batosi , cu glant o pereche de bocanci stateau de garda , sa vada primii cine va venii sa cumpere asa mindrete , iar mai jos , putin mai in spate , o frumusete de pantofiori de dama , roz, cu fundita si cu snur aurit , stateau minusculi si sfiosi , ascunsi parca din cauza frumusetii lor ispititoare printre ceilalti tovarasi de vitrina si priveau cu incintare , la picioarele damelor trecind garbite si ingindurate , unele ducind im miini sacose mult prea incarcate de daruri pentru cei ai casei... si vorba incepu atunci cind pantoful elegant , de barbat , auzi primul ca magazinul se va inchide curind.... Cum sa se inchida? ca doar nu a venit noaptea? Sau sa imbolnavit pantofarul? voci spuneu aceste lucruri sa se stie, ele nu voiau sa plece , inca nu si-au gasit pe nimeni sa le iubeasca si sale poarte , aratindu-le lumea in lung si in alt , asa cum le promise pantofarul cind cu dragoste le-a inchegat .
-Tacere , spuse cu glas baritonal , perechea de cizme cu glant si scirt in tocuri , nimeni nu inchide nimic ... sint doar povesti , si asa eu miine plec , am vazut pe domn major cum da ocol la magazin , asa mai pe departe sa nu se vada gaura mare din talpa cizmei sale stingi , , si tragea cu spada pe caldarm a graoza si a liniste , ieri a trecut , am vazut bine , chiar la mine sa uitat , asa ca ,,, tacere ,, mai ceru o dat cu glasu-i aspru... s-adormii la loc pe stal. -- Cine vorbeste , spusera pantofii de barbat , tu ? Cel care inca speri sa vezi mai mult decit noroi si apa si piatra de riu ? ca doar astea or fii locurile pe unde te va purta domn ghinaral. Spusera pantofii asa mai mult sa bage zizanie...pe cind eu ... am alta soarta , alergatura printre hirtii si printre zeturi si mirosuri de uleiuri si spre seara , sa merg tirsit de oboseala catre casa ... ooo cite scari urcate zilnic si cite birouri trecute cu lustrul meu, sa vezi ce mai memorii o sa am . Ooo laudarosilor , spuse sfioasa pereche de pantofi de dama , suavi si frumosi alcatuiti , cu snur si fir de aur ,; - - Eu o sa stau in stal , la oprera, si o sa privesc Othelo si Paiate , ce frumusete ... O sa ascult si o sa dansez un dulce menuet , si zurbagia rumba o sa ma salte-n slavi ... voi nu vedeti , ca tocmai din a mea cauza voi sinteti asa de ridicati in sus, ? ca fara mine nici pasi de dans , nici voiosie nu-s? ca sint firava , si micuta stiu , dar asta nu inseamna ca viata asta este doar un dor pustiu , si asta nu inseamna ca la distractii nu este acces , si nici ca omul ... dar clopotelul suna si usa se deschide larg in parti . si-n magazin intrase calm un om si-o doamna carind cam multe genti ... buna ziua spus asa cu glas baritonal sa stie propritarul , ca au venit sa cumpere , nu in zadar .. .. intii de pe pidestalul unde stau pititi , au plecat pantofii cei de dama , auriti... cuminti la proba , si usori la mers , spre cutiuta lor sau inteles sa stea cuminti .Apoi plecat-au cizmele , cu glant si scirt , trase iute pe picior de om bogat , ce nu-si permite alt staut la stat , decit acesta , de om foarte important... si pantofii au plecat tot acum , cuminti si ascultatori , cu grije de picior incaltatori . finuti si totusi sobrii , de majori. Sandalutele au fost luate cu impacare , ca dar pentri feciorul cel mai mare , ce numai sapte anisori a implinit si -i vara afara si-i timp de hirjonit , doar opincuteleau ramas ,,, sa plinga-n pumni , dar oamenii se intorc si minati de ceva asa nedefinit , au luat si opincutele , uitind ca de fapt pentru ele eu venit . USOARE aerate si bine pe picior legate , fac furori in tirg si pe la piata , cu el in picioere zbori in viata . Doar gospodina stie cit de bune sint , atunci cind pe la rinduri stai rizind.. . de toti cei care au dureri si stau intr-un picior , ca-i string si-i doare rau papucul lor.... un biet pantofar , batrin cu barba alba , se minuneaza cum a vindut tot , pe dat si-n graba ... aevea are har de mare bos si n-a facut nimic , pina acum sa nu fi scos , un ban ce cu sudoare-i cistigat , dar pentru el si-n palme -ie umflat... i -i magazinul gol acum , dar nu e bai , ca din cutii el scoate alte frumuseti cu scirt si scai...

Rose
25-November-2010, 10:15 PM
Povestitorii mei minunati, suflete dragi cu maini de aur ce ma purtati pe meleaguri de vis si de dor nespus prin cuvinte alese cu grai de gand negandit si zambet de suflet cantand .. povestea mea din seara asta?
Unde e povestea mea??
Cu iubire si recunostinta,
Rose

Lorelai
25-November-2010, 11:29 PM
Draga Adi, eu va multumesc pentru ca m-ati primit alaturi de voi, in minunata lume a povestilor, cu inima deschisa. Sa nu uitati ca va iubesc pe toti.

Giorgia
26-November-2010, 09:03 PM
12076 Semnificatia profunda a Craciunului - Ganduri


12077

Cu doar o saptamana inainte de Craciun am primit o vizita. Iata cum s-a intamplat. Tocmai terminase treburile casei si ma pregateam de culcare cand am auzit un zgomot in fata casei. Am deschis usa camerei ce dadea spre salon si, spre surprinderea mea, Mos Craciun in persoana a iesit din spatele bradului. Si-a dus degetul la buze, facandu-mi semn sa nu strig: |Ce faci aici?| au fost primele vorbe care mi-au venit pe buze. Celelalte cuvinte mi s-au blocat si am simtit un nod in gat cand am vazut ca avea lacrimi in ochi. Ii disparuse veselia pe care i-o stiam din copilarie. Unde disparuse omuletul grasuliu si efervescent pe care il stiam atat de bine? M-a privit drept in ochi si mi-a spus cu simplitate: INVATA-I PE COPII!
Eram uluita. Ce vroia sa-mi spuna? Ce insemnau aceste cuvinte? El mi-a anticipat intrebarile si cu o miscare rapida a tras sacul cu jucarii din spatele bradului.
In timp ce eu stateam naucita in fata lui, Mosul mi-a repetat: Invata-i pe copii! Apoi, cu glas molcom si cald a continuat: Povesteste-le adevaratul inteles al Craciunului. Acel Craciun pe care oamenii l-au uitat in zilele noastre! Si incepu sa scotoceasca in sacul cu jucarii.
Scoase un BRADUT, pe care-l aseza pe masuta. 12078
|Invata-i pe copii ca verdele pur al bradului ramane neschimbat tot timpul anului, reflectand speranta nemuritoare a umanitatii. Varful sau semet, indreptat spre cer, arata omului ca trebuie sa aiba sperante inalte,sa-si indrepte dorintele spre Ceruri, pentru ca acolo il asculta intotdeauna cineva.


Apoi Mosul scoase o STELUTA luminoasa 12076 si o aseza in varful bradului.

|Invata-i pe copii ca steaua a fost semnul ceresc al unei promisiuni de mult facute. Dumnezeu a promis, iar steau a anuntat indeplinirea promisiunii.


Apoi scoase o LUMANARE. 12079

|Invata-i pe copii ca lumina lumanarii ne arta drumul spre liniste si iertare.


Apoi scoase o GHIRLANDA sclipitoare, pe care o aranja peste crengile verzi ale bradutului.12080

|Invata-i pe copii ca aceasta ghirlanda reprezinta natura eterna a dragostei si legatura dintre sufletele oamenilor|.


Si din nou duse mana in sac, de data aceasta scoase de acolo o jucarie care-l reprezenta pe EL. 12081
|Invata-i pe copii ca MOS CRACIUN simbolizeaza generozitatea si bunatatea pe care o vor simti in luna decembrie. Si nu numai.|


Apoi Mosul scoase UN DAR 12082 din sac, spunand:

|Invata-i pe copii sa iubeasca lumea pe care Domnul ne-a daruit-o.


Brusc, atentia imi fu atrasa de un clinchet de CLOPOTEL. 12083
|Invata-i pe copii ca asa cum oita urmeaza turma dupa sunetul clopotului, tot asa trebuie si oamenii sa fie uniti de o nesfarsita bunatate.



Mosul privi multumit bradutul. Se intoarse spre mine si observai ca ochii ii sclipeau din nou fericiti.
|Tine minte, ivata-i pe copii adevaratul sens al Craciunului. Nu sa ma aseze pe mine in centru, pentru ca eu nu sunt decat un umil servitor.|

Pentru prima oara de la incredibila mea intalnire cu Mosul reusii sa-mi gasesc cuvintele.
Draga Mos Craciun, de ce ar trebui doar copiii sa invete toate aceste lucruri? Si printre oamenii mari exista oite ratacite pe drumuri intortocheate. Si oamenii mari rup uneori ghirlanda iubirii, fara sa tina cont de nimic? Si oamenii mari au nevoie de DARURI, ca sa poata iubi din nou. SI OAMENII MARI AU NEVOIE DE MOS CRACIUN!
Bine ai venit in sufletul meu, Mos Craciun!
Pentru ca tu mi-ai adus mie daruri nepretuite, pietenii mei adevarati. Ei, prietenii mei de suflet, mi-au aratat sensul profund al priteniei. Si cu ei vreau sa-mi petrec Craciunul in casuta din povesti
12084

Bozomic
26-November-2010, 09:41 PM
12076 Semnificatia profunda a Craciunului - Ganduri


12077

Cu doar o saptamana inainte de Craciun am primit o vizita. Iata cum s-a intamplat. Tocmai terminase treburile casei si ma pregateam de culcare cand am auzit un zgomot in fata casei. Am deschis usa camerei ce dadea spre salon si, spre surprinderea mea, Mos Craciun in persoana a iesit din spatele bradului. Si-a dus degetul la buze, facandu-mi semn sa nu strig: |Ce faci aici?| au fost primele vorbe care mi-au venit pe buze. Celelalte cuvinte mi s-au blocat si am simtit un nod in gat cand am vazut ca avea lacrimi in ochi. Ii disparuse veselia pe care i-o stiam din copilarie. Unde disparuse omuletul grasuliu si efervescent pe care il stiam atat de bine? M-a privit drept in ochi si mi-a spus cu simplitate: INVATA-I PE COPII!
Eram uluita. Ce vroia sa-mi spuna? Ce insemnau aceste cuvinte? El mi-a anticipat intrebarile si cu o miscare rapida a tras sacul cu jucarii din spatele bradului.
In timp ce eu stateam naucita in fata lui, Mosul mi-a repetat: Invata-i pe copii! Apoi, cu glas molcom si cald a continuat: Povesteste-le adevaratul inteles al Craciunului. Acel Craciun pe care oamenii l-au uitat in zilele noastre! Si incepu sa scotoceasca in sacul cu jucarii.
Scoase un BRADUT, pe care-l aseza pe masuta. 12078
|Invata-i pe copii ca verdele pur al bradului ramane neschimbat tot timpul anului, reflectand speranta nemuritoare a umanitatii. Varful sau semet, indreptat spre cer, arata omului ca trebuie sa aiba sperante inalte,sa-si indrepte dorintele spre Ceruri, pentru ca acolo il asculta intotdeauna cineva.


Apoi Mosul scoase o STELUTA luminoasa 12076 si o aseza in varful bradului.

|Invata-i pe copii ca steaua a fost semnul ceresc al unei promisiuni de mult facute. Dumnezeu a promis, iar steau a anuntat indeplinirea promisiunii.


Apoi scoase o LUMANARE. 12079

|Invata-i pe copii ca lumina lumanarii ne arta drumul spre liniste si iertare.


Apoi scoase o GHIRLANDA sclipitoare, pe care o aranja peste crengile verzi ale bradutului.12080

|Invata-i pe copii ca aceasta ghirlanda reprezinta natura eterna a dragostei si legatura dintre sufletele oamenilor|.


Si din nou duse mana in sac, de data aceasta scoase de acolo o jucarie care-l reprezenta pe EL. 12081
|Invata-i pe copii ca MOS CRACIUN simbolizeaza generozitatea si bunatatea pe care o vor simti in luna decembrie. Si nu numai.|


Apoi Mosul scoase UN DAR 12082 din sac, spunand:

|Invata-i pe copii sa iubeasca lumea pe care Domnul ne-a daruit-o.


Brusc, atentia imi fu atrasa de un clinchet de CLOPOTEL. 12083
|Invata-i pe copii ca asa cum oita urmeaza turma dupa sunetul clopotului, tot asa trebuie si oamenii sa fie uniti de o nesfarsita bunatate.



Mosul privi multumit bradutul. Se intoarse spre mine si observai ca ochii ii sclipeau din nou fericiti.
|Tine minte, ivata-i pe copii adevaratul sens al Craciunului. Nu sa ma aseze pe mine in centru, pentru ca eu nu sunt decat un umil servitor.|

Pentru prima oara de la incredibila mea intalnire cu Mosul reusii sa-mi gasesc cuvintele.
Draga Mos Craciun, de ce ar trebui doar copiii sa invete toate aceste lucruri? Si printre oamenii mari exista oite ratacite pe drumuri intortocheate. Si oamenii mari rup uneori ghirlanda iubirii, fara sa tina cont de nimic? Si oamenii mari au nevoie de DARURI, ca sa poata iubi din nou. SI OAMENII MARI AU NEVOIE DE MOS CRACIUN!
Bine ai venit in sufletul meu, Mos Craciun!
Pentru ca tu mi-ai adus mie daruri nepretuite, pietenii mei adevarati. Ei, prietenii mei de suflet, mi-au aratat sensul profund al priteniei. Si cu ei vreau sa-mi petrec Craciunul in casuta din povesti
12084

12097Doamna Giorgia, eu cred ca Mos Craciun, s-a lasat induplecat de rugamintile mele,pentru ca eu i-am spus, ca nu-mi doresc medalii si onoruri, ci-mi doresc din tot sufletul, sa -mi petrec sarbatorile de iarna alaturi de TOTI prietenii mei dragi de suflet, cu care am pornit la drum. Dar pana nu va veni si printesa Seherezade,stapana palatului celor 1001 de nopti, eu nu ma pot bucura pe deplin, si intru cu sfiala si jena in palat. M-am furisat aici si am cititi toate povestile(le multumesc celor ce au postat!), dar nu am indraznit sa postez nimic, ca sa nu supar pe nimeni. M-am retras in lumea mea de imagini si sunete... Poate daca citeste aceste randuri,printesa Seherezade,se va intoarce si imi va spune sa-mi iau pernutele si sa ma intorc la palatul celor 1001 de nopti,ca sa ascult povesti, fara sa ma mai furisez jenat in varful picioarelor...

12096

gabytza
26-November-2010, 10:37 PM
ZANA CLOPOTEL ... multumim din suflet pt darul ce ni l-ai facut : prezenta ta pretioasa , faptul ca putem auzi din nou clinchetul vesel al povestilor tale cu " schepsis " !
Ne-ai adus multa bucurie in suflete si speranta ca va fi din nou linistea si armonia dinainte ..., mai lipseste blanda si inteleapta noastra printesa seherezada , si prietenele noastre de suflet Forever , Adn , ...si acei spiridusi ghidusi care intregesc acea atmosfera plina de magie a povestilor ...
Casuta noastra , a povestilor , se pregateste de sarbatoare , hai prieteni la gura sobei sa ne bucuram impreuna de farmecul povestilor !

gabytza
26-November-2010, 11:02 PM
http://www.youtube.com/watch?v=pbe-fBAcTbA

gabytza
26-November-2010, 11:05 PM
http://www.youtube.com/watch?v=7SH6b6KGgow

luca
26-November-2010, 11:30 PM
12106Dragii mei prieteni ai povestioarelor nici nu stiti ce emotionata sunt,mi-au dat lacrimile de fericire.
Dragul meu mic sultan,te invit in micul nostru palat 12109 si nu uita sa-ti aduci pernutele ca vom avea muuulte povestioare de depanat..."1001 de nopti "continua...vom pasi in continuare in lumea povestioarelor precum "Alice in tara minunilor" 12112...fiind o mica printesa am reusit sa te zaresc fara pernute...am vazut cum stai in asteptare 12113 sa vina mica Sherezade sa-ti spuna povestioare...si uite acum te vad fericit 12114
Mica printesa te pupiceste dulce 12115

luca
26-November-2010, 11:44 PM
12117Draga mea Gabytza,am auzit strigatul vostru si am revenit printre voi.Mi-a fost asa dor de voi cum nici nu va puteti inchipui.Vom face sarbatorile impreuna la gura sobei....Doamne ce frumos va fi!
Iti multumesc Doamne pentru ca mi-ai dat niste prieteni adevarati,prieteni cu suflete de aur si tine-i Doamne sanatosi si Binecuvanteaza-i.
Draga mea prietena in semn de pretuire si de iubire iti ofer o mica coronita de trandafiri 12120 si multi pupicei 12121

luca
26-November-2010, 11:55 PM
12122Draga mea Giorgia m-a emotionat mult povestioara ta,avem multe de invatat din aceasta povestioara de suflet,iti multumim!
12123...pentru noi asteptarea n-a fost lunga...ne-am recapatat si cealalta aripa si vom zbura catre prietenii nostrii de suflet sa le aducem iubire,zambete si bucurii..
Te iubesc si te imbratisez cu drag si sa fi un ingeras printre toti ingerasii. 12124
Pupicei multi Luca12125

gabytza
26-November-2010, 11:56 PM
... SI EU AM LACRIMI IN OCHII SI NICI NU STII CAT MA BUCUR CA AI VENIT DIN NOU ALATURI DE NOI , CACI INIMILE NOASTRE SUFEREAU TARE ... AM DEVENIT DEPENDENTI SI NE-AI LASAT FARA ... HRANA SUFLETEASCA CEA DE TOATE ZILELE...
Dar sa uitam ce -a fost , sa speram sa nu mai fie si sa privim cu bucurie spre sarbatorile ce ne bat la usa ...
D-zeu sa va binecuvanteze pe voi toti , dragi prieteni de suflet , sa va dea multa sanatate , intelepciune si ganduri bune !

cu multa dragoste , Gabytza

luca
27-November-2010, 12:05 AM
12130 Draga noastra Lorelai si noi te iubim si bine ai venit in lumea povestioarelor.
Iti ofer in dar un mic buchetel de flori si te imbratisam cu drag.12127
Multi pupicei Luca12129

luca
27-November-2010, 12:35 AM
12140 Si acum dragii mei mica printesa s-a asezat intr-un mic colt al palatului 12135 sa va spuna o povestioara

Craiasa Zapezii de Hans Christian Andersen


12138
repovestire

Povestea este impartita in sapte povestiri (sapte capitole), fiecare cu titlul sau.

|Intaia povestire, in care e vorba de o oglinda si de cioburile ei"

Se spune ca era odata un vrajitor atat de rau, incat parea sa fie chiar cel rau (diavolul) pe pamant, care a nascocit o oglinda... O oglinda a raului, in care, daca se uita cineva, vedea totul schimonosit. Ucenicii vrajitorului au plimbat oglinda pe la oameni, ca ei sa vada numai raul din lume, marit si intins. Dar apoi au vrut sa se urce la cer, sa arate oglinda ingerilor si lui Dumnezeu, ca si acolo sa schimonoseasca... Se vede insa ca puterea divina i-a oprit, ca au scapat oglinda din mana si ea s-a spart in mii de cioburi, care - din nenorocire - s-au imprastiat in lume. Unele au intrat in ochii oamenilor, facandu-i sa vada totul numai in rau (erau cioburi mici, nu afectau vederea, doar ca ... inraiau oamenii), altele in inima - si atunci acelora li se faceau inimile de gheata..., din alte cioburi isi facusera oamenii ochelari si geamuri... Și unele cioburi erau purtate de vant si puteau ajunge la oricine...

|A doua poveste, Un baietel si o fetita"

In acele vremuri tulburi, in care cioburile oglinzii vrajite se tot imprastiau, traiau si doi copii, un baietel si o fetita, Kay si Gerda, care se iubeau ca doi frati, fiind vecini. Cat era vreme buna, ei se jucau langa trandafiri. Iarna era mai greu... si ei ascultau povesti despre Craiasa Zapezii, regina fluturilor albi - adica a fulgilor de nea... Intr-o seara, chiar, lui Kay i s-a parut (ori a fost realitate) ca insasi Craiasa Zapezii a intrat la el in odaie,

Totul pana intr-o buna zi, cand un ciob din acea oglinda blestemata ii intra lui Kay si in ochi, si in inima... Va dati seama ce dezastru! Bietul baiat a inceput sa vada totul pe de-a-ndoaselea, a rupt trandafirii, nu mai asculta povesti si se facuse obraznic! Micuta Gerda suferea, nu intelegea ce se intamplase.

Cand a venit iarna, Kay si-a legat saniuta la o alta mai mare, ca sa fie tras, cum a vazut ca fac si baietii mai mari din oras. Ghinionul lui: a legat-o tocmai de sania Craiesei Zapezii, care l-a rapit... A vrut baiatul sa desprinda saniuta, dar nu a putut. A vrut si sa spuna o rugaciune, sa cheme pe cineva in ajutor, dar nu-si amintea decat tabla inmultirii. Si asa s-a vazut el luat de Craiasa. Aceasta i-a dat doua sarutari pe frunte, in urma carora copilul nu-si mai aminti nimic, nici de ai lui, nici de trandafiri, nici de Gerda. I se parea minunata Craiasa cea inghetata si rece.

|A treia povestire, Gradina vrajitoarei"

In urma lui Kay, lumea a crezut ca baiatul a murit, ca s-a inecat in raul de la marginea orasului, unde a cazut cu saniuta. La inceput, si Gerda a crezut tot asa, dar odata cu venirea primaverii a inceput sa aiba speranta: Kay traieste! Gerda s-a dus pana la rau, sa-l intrebe daca e Kay inghitit de el sau nu. Chiar si-a aruncat pantofiorii rosii in apa, cei noi, ca sa i-i dea raului, la schimb pentru baietel. Asa sunt copiii, ei cred ca toate se rezolva usor.

Fetita s-a urcat intr-o barca de pe malul raului, ca sa arunce pantofiorii la adanc. Barca s-a desprins de mal si fetita a pornit fara sa vrea in calatoria ei spre Kay... I s-a facut frica, dar a continuat drumul, cu speranta in suflet.

Vantul a dus barcuta spre o livada cu ciresi, in care se afla casuta unei vrajitoare. Nu era una rea, ci una care se plictisea si tare ar fi vrut ca Gerda sa ramana cu ea. Ea a scos fetita din apa si a pieptanat-o cu un pieptane care a facut-o pe Gerda sa uite de toate. Avea vrajitoarea o gradina minunata, cu toate florile pamantului, care infloreau mereu. Gerda, traind la oras, nu vazuse asemenea minunatii... (dar vrajitoarea, hoata, facuse sa dispara trandafirii din gradina, ca aceia sa nu-i aminteasca Gerdei de Kay si de cautarea ei).

Cum vrajitoarea uitase sa scoata trandafirii de pe palaria ei, Gerda tot si-a amintit. S-a dus repede in gradina si a cautat o tufa cu trandafiri. Nu a gasit niciuna. Atunci Gerda a plans si lacrimile ei au scos din pamant trandafirii ascunsi de vrajitoare. Deci fetita si-a amintit de Kay si i-a intrebat pe trandafiri daca stiu ceva de el, e mort sau viu? |Nu e mort", atat au stiut trandafirii.

A incercat ea sa afle mai mult de la celelalte flori din gradina (stiti doar ca in povesti florile vorbesc), dar nu a aflat decat povestea lor, nu stiau nimic de Kay. Atunci Gerda a fugit din gradina vrajitoarei si a continuat drumul, desculta. Pantofiorii rosii ramasesera plutind pe rau. Pierduse mult timp la vrajitoare, deja venise toamna afara.

|A patra poveste, Printul si printesa"

Tot mergand, Gerda intalneste un cioroi vorbaret (desigur, si pasarile vorbesc in povesti, nu numai florile). Ea ii spune povestea ei, iar cioroiul crede ca l-a gasit pe Kay, pentru ca printesa din tara lor a cautat un sot destept, care sa nu fie intimidat de fala palatului, si a gasit un baiat care pare sa semene tocmai cu Kay. Iubita cioroiului, o cioara de la palat, o ajuta pe Gerda sa patrunda pe furis la palat, sa vada cu ochii ei pe tanarul cel destept. Numai ca... nu era Kay.

Gerda se imprieteni cu printul si cu printesa (care au iertat ciorile pentru ca au adus o necunoscuta in palat) si le spuse povestea ei. Ciorile au fost avansate in rang (cu dreptul de a primi toate firimiturile de la masa), si nu au vrut sa zboare libere... Iar Gerda a plecat mai departe, in lume, incarcata de daruri, cu ghetute noi si cu o caleasca din aur plina de dulciuri... Cu tristete a plecat Gerda de la acei oameni buni si de la acele ciori bune.

|A cincea poveste, Fetita talharilor"

Merse ce merse Gerda pana ce nimeri cu caleasca ei intr-o padure a talharilor. Acestia ii luara totul, voind chiar si pe ea sa o omoare, si asa s-ar fi intamplat, daca nu ar fi ocrotit-o fetita talharilor, care era rasfatata si putea face tot ce voia. Ea chinuia niste porumbei si un ren si locuia in palatul talharilor, un loc tare urat, plin de ciori si buldogi...

Porumbeii i-au spus Gerdei ca l-au vazut pe Kay, cum era dus in sania Craiesei Zapezii, in Laponia, unde e mereu frig si gheata. Iar renul stia drumul pana acolo. A doua zi, fetita talharilor, care nu avea o inima rea, a ajutat-o pe Gerda sa fuga cu renul spre Laponia. I-a dat si cele necesare, ca sa nu-i fie frig si foame.

|A sasea poveste. Lapona si finlandeza"

Gerda a ajuns cu renul la casa unei lapone, care i-a dat un mesaj pe o bucata de peste uscat, pentru o finlandeza, ce locuia mai aproape de conacul Craiesei Zapezilor. Finlandeza i-a primit in casa ei, unde era cald, cald, iar ea le stia pe toate: stia unde e Kay si ca are un ciob de oglinda in inima si praf de oglinda fermecata in ochi. Finlandeza a apreciat puterea Gerdei, care vine din inima ei curata si pura, incat o ajuta pe cale si oamenii, si animalele, si plantele. Apoi i-a poruncit renului sa o duca pe fetita pana la gradina Craiesei Zapezilor si sa o lase acolo.

Ei, dar Craiasa Zapezii era pazita de o armata de... fulgi uriasi, cu diferite forme, care o inspaimantau pe fetita (care acum era desculta in zapada...). Atunci ea a spus o rugaciune, si din rasuflarea ei s-au format ingerasi care au luptat cu fulgii si cu frigul. Fetita avea acum calea libera si nu mai degera.

|A saptea poveste. Ce se intamplase la palatul Craiesei Zapezii si ce s-a mai petrecut in continuare"

Vai, ce palat avea Craiasa Zapezii!!! Cu ziduri din zapada, ferestre si usi din vant si saloane din vartejuri de zapada..., iar luminile erau de la aurore boreale. Totul era pustiu, rece, inghetat, fara veselie si voiosie. In mijlocul saloanelor era un lac inghetat, iar bucatile de gheata puteau alcatui un puzzle urias. Kay, vanat de frig (dar nu simtea frigul, de la sarutarile Craiesei Zapezii), incerca sa formeze cuvantul |vesnicie" in puzzle-ul de gheata. Inima lui nu se transformase cu totul in gheata, transformarea era treptata si mai avea foarte, foarte putin...

Gerda a invins vantul de la usi, spunand rugaciunea de seara, apoi l-a gasit pe Kay.

L-a imbratisat, dar Kay nu o recunostea si nu simtea nimic. Gerga a plans iar lacrimile ei au cazut pe pieptul lui si i-au topit ciobul din inima. Atunci a inceput si el sa se induioseze si a plans si el, pana a topit si ciobul din ochi. Abia atunci si-a revenit.

Piesele de puzzle s-au aranjat singure si au format cuvantul |vesnicie", iar Craiasa Zapezii promisese ca il va lasa pe Kay sa fie propriul stapan si ii va da o pereche de patine noi, daca va reusi sa-l formeze.


http://img.over-blog.com/450x600/2/21/66/29/enfants/Alex-si-iarna/STA50046.JPG
Copiii au plecat din palat, pe spinarea renului - care ii astepta, alaturi cu o femela ren, trecand inapoi pe la finlandeza, pe la lapona..., apoi au reintalnit-o pe fetita talharilor, care era satula de hotiile din padure si fugise calare in lume. Ea le-a zis ca printul si printesa (cei care ii daruisera Gherdei caleasca de aur) au plecat in strainatate, ca cioroiul de la palat a murit...

Apoi Kay si Gherda au plecat pana au ajuns acasa, in orasul lor. Toate erau ca inainte, numai ca era primavara si ei si-au dat seama ca crescusera; acum erau oameni mari. S-au asezat pe scaunelele lor, sub trandafiri si au ascultat cum bunica le citeste din Biblie: |Daca nu sunteti ca niste copii, nu veti intra in imparatia cerurilor". Asa ca ei, desi crescusera oameni mari, au ramas copii in sufletul lor, si au intampinat cu bucurie vara

Cu drag pentru voi Luca

Bozomic
27-November-2010, 12:58 AM
12145 Bine ati revenit, doamna Luca, printesa inimilor noastre! Primiti un buchet de flori pentru poveste!


Mi-am adus pernutele si stau la povesti12146
12147, cuminte, sunt numai ochi si urechi!

Lorelai
27-November-2010, 01:05 AM
http://img822.imageshack.us/img822/3465/images6i0.jpg
http://img525.imageshack.us/img525/3347/gti1301.jpg
va multumesc!

luca
27-November-2010, 02:42 AM
Bine te-am regasit dragul meu mic sultan.
Iti dedic o melodie care sigur iti va face placere


http://www.youtube.com/watch?v=LA3QteQ4pU0&feature=related

Te iubesc din suflet Luca

adn
27-November-2010, 07:03 AM
http://4.bp.blogspot.com/_U69A67cea3o/SYgtk3UacDI/AAAAAAAABKU/DrgfPzoi1MI/s1600/Tinerii,%2Bintre%2Bcer%2Bsi%2Bpamant%5B1%5D.jpg
Pe cand stateam oarecand in altar ajutand la diverse trebusoare un parinte pitestean in vremea babiloniei ce se instaureaza in bisericile noastre odata cu imbulzeala din Saptamana Mare, am vazut la rand la spovada un elev de-al meu ce avea doua piercing-uri intr-o spranceana.

Ies din altar si ii spun discret ca ar fi bine sa le scoata inainte de a da ochii cu parintele. Se scuza sincer ca nu-i poate scoate pe loc, fiind o rana proaspata. In fine, mi-a dat o explicatie plauzibila din cate imi amintesc, insa urma sa ajunga in fata duhovnicului si ma temeam, in necredinta mea, ca parintele, iute la manie uneori, il va respinge fara drept de apel si-i va cere sa vina alta data, cand si-o veni in fire.

Asa ca am asteptat momentul prielnic, intre doua spovedanii, si l-am rugat pe parintele sa nu-l respinga pe elevul meu, precizandu-i ca este un baiat deosebit si foarte deschis fata de cele sfinte, o dovada fiind si faptul ca era acolo in biserica in acel moment. Parintele m-a incredintat ca nu-l va respinge.

Elevul meu a iesit cu ochii in lacrimi de la spovedanie si mi-a marturisit ca pluteste de fericire. Mi-a spus ca parintele i-a vorbit cu multa rabdare si dragoste, |ca un adevarat parinte|, chiar daca moda piercing-urilor a catalogat-o ferm ca fiind un moft, o desertaciune si i-a recomandat, in consecinta, sa reflecteze asupra acestui aspect.

Aveam sa observ in acele zile din Saptamana Patimilor si alti adolescenti smecheruti si imbracati extravagant iesind cu ochii inlacrimati, semn vadit ca inimile lor tinere erau inca vii si cautau cu sinceritate Calea. M-am incredintat pe veci ca gresim flagrant cand etichetam oamenii dupa prima impresie, dupa nebuniile si vanitatile de moment.

http://ramurainflorita.blogspot.com/2008/06/fericirea-vine-din-alta-parte.html

Bozomic
27-November-2010, 08:58 AM
12161 Va multumesc, dragi prietene de suflet, sunteti niste comori, si sunt mandru, ca pot sta in preajma unor Oameni ca dumneavoastra!

12163

12162 Mi-ati adus multa bucurie in suflet, multumesc!


http://www.youtube.com/watch?v=n3455a7PSdU

gabytza
27-November-2010, 12:11 PM
... multumim Luca pt povestile minunate , pt ca esti din nou AICI , caci impreuna putem face minuni ...

gabytza
27-November-2010, 12:14 PM
http://www.youtube.com/watch?v=o8PBGjT92wk

cu toata dragostea pt voi , scuze ca nu e o povestioara , am vrut doar sa va salut si aici ...

gabytza
27-November-2010, 12:19 PM
http://www.youtube.com/watch?v=GKyaSBocq0U

adi-gj
27-November-2010, 05:10 PM
In curtea casutei mici si cochete , pe care gardul de nuiele o inconjura din toate partile , napadit de flori agatatoare , de-ti dadeau impresia unei flori mari de toate culorile , sta Maria . O codana, cu ochii zglobii si plini de zbuciumul vietii ce ardea in adincul sufletului ei , dind in afara acea stralucire naucitoare pentru cineva care, ar fi avut curajul sa priveasca in adincul lor , mladie si iute zvirluga , deretica dind cu tirsul printre cararile facute cu migala , spre hambar, spre pirleazul gradinii de zarzavat , spre bucataria minuscula de vara , aici toate pareau de poveste , inclusiv casuta , pe care o puteai crede a ALBEI ca Zapada din poveste . Cu peretii albi si cu feretrele mereu curate si pline de muscate ...mama Ana , era plecata la munca cimpului impreuna cu tatal , Ion . Un Ion ca toti ceilalti , tandru cu ai lui , si cu miini batucite de plug si sapa , apasat in vorba si scurt , asa cum ii statea bine unuia ce-si purta de grija lui si casei asteia cochete... acareturile , erau mai in spatele curtii, mascate de perii mari si grei de rod , hambare , finare si staule , acum goale , caci vitele erau la pascut cu alti de ai casei , copii ca erau ploaie , asa erau vremurile , nu se putea iubire fara saminta si dragoste fara implinire... in acea dimineata Maria , se descurca mult mai repede cu treburile casei asa incit timpul ramas ei , se socotii ca ar fi bine sa-l petreaca gatindu-se , cu lucrurile din lacra noua , luata de la tirg , de Paste , aceea trebuia umpluta la iarna , ca de cum s-o desprimavara , tirgul aduce si oameni noi , si cine stie , poate chiar suflete noi , daca iarna o fi lunga si grea cu vifore si troieniri ca in altan ce a trecut cu fuga si multa truda , din cauza lupului , ce asta sa fac rau mioarelor si vitelor din staul . dar pas , ca la ele cale nu a fost sa ajunga...gospodarie mica , in aparenta , dar mare dupa sufletele ce o locuiau . Ion , tatal , a simtit iarna aceea grea si truda lui i-a scos pe toti la liman fara probleme , zaplazurile puse in calea troienilor , au tinut si lupii departe , dindu-le tinte false cu mirosuri innebunitoare , aduse din piei , lasate inadins in impletitura din zaplaz. Cintau noaptea pe luna si pe vifor si pe furtuna, a neputinta si a foame lunga si nestiutoare ... doar miros , ca vitele si mioarele erau pazite de zavozi mari si de garduri si mai mari , intarite de cu toamna cu nuiele proaspete , impletite in noi zaplazuri adaugate la gardul vechi , si asa lupul a ramas afara. La circiuma din vale , se ducea doar dimineata , putin , mai mult asa ca sa vada lumea ca inca sint vii si el si ai lui , si sa afle unde a facut lupul rau , sau cine a mai trect vadul dincolo...Soatei lui , lumea ii spunea sfinta, ca avea mini de aur si inima pe masura miinilor , stia rostul leacurilor si al prisnitelor cu fel si fel de ierburi , dar cine a rugat-o fie in gluma , fie in alt mod sa-i dea ceva pentru lepadat , vai de el , sau de ea, ca socotea lepadatul incalcarea legii si la ea alta cale nu mai era sa-i ajungi la poarta si la suflet. Ea Ana , stia de toate , cum sa moseasca , cum sa faca de friguri si sa puna prisnite de calduri mari si de bube dulci si de scirna mare si multe altle , pe care i-le deslusise mosul sau , mare dibaci in ierburi de leac si descintece de viata , ca daca beai un vin de la el , aveai impresia ca beai ambrozie si licoare de zei, asa de bun era si asa de viata datator, incit , nu trebuia sa torni in tine sa-l simti , te aburea si te facea puternic imediat si aveai chef de viata si dupa , si inca cit...multe cimpuri au fost arate si destelenite pe vremea cit a fost el in viata , atunci s-a legat satul asta de sub poale de padure , cu casute mici si bine facute si cu gospodarii pe masura oamenilor. Aici nu sa auzit niciodata despre furt , sau crima, , toti erau harnici si se intreceau in munca si in animale si copii. Copiii mai ales le era mindria , si fala . baietii erau vajnici copacii si drepti ca brajii , atit in stare cit si-n fapt , iar fetele . mindre si codane , mladii si frumoase , cosinzene , cu par balai sau negru tuci , dar toate cu schepsis si vinoncoa , harnice si iubitore cind se faceau neveste si pastratore de obicei. Una n-a plecat din sat , fara zestre facuta de mina ei , si nu un car , ci doua trei , sau mai multe ...Maria , incerca capacul lazii , si mingie cu mina-i fina , borangicul aflat acolo, avea sa fie pus in flori pe ii si pe broboade si pe poalele scurtelor ,mirosul borangicului ii trezea un simtamint aparte , ceva nedefinit si cald i se urca in creer facind-o sa viseze, la ce ? inca nu era bine definit , cu toate ca stia ea cam ce ar vrea de la omul ei , care va fi cel sortit , ca inca mai avea pina-n toamna cind putea iesii si ea la hora -n satul din vale , asta doar daca Ion si Ana aveau de gind sa-i duca si pe ei jos , intre lumea din capul vaii ...Parca auzii scirtiit de care , inchise cu graba capacul , fara al trinti si o zbughii repede sa vada de au venit ai casei cu carele de fin , sa umple finarele pentru iarna .. si dintr-o ochire si un zbor, ca pasea parca-n plutire , deschise portile la timp , tocmai cind carele mai aveau putin sa coteasca dupa plai si sa vada poarta larga primitoare si curtea curata , drum liber spre finare ...

luca
27-November-2010, 05:12 PM
Buna seara dragii mei prieteni ai povestilor...mica voastra printesa 12191 a sosit cu mica povestioara

Soricelul sonor

12192

A fost o data un soricel care dormea toata ziua. Avea codita lunga si subtire, urechile frumos rotunjite si blana impecabila- ca doar dormea atat de mult ca nu apuca sa o toceasca si sa o smotoceasca.
Ceilalti soricei din vizuina il poreclisera soricelul Snor pentru ca sforaia cat era ziua de lunga. Deschidea ochii mici ca doua bobite de piper numai cand simtea miros de mancare.
Cascavalul afumat era cel mai bun ceas desteptator pentru Snor. Cum se intorceau soarecii de la vanatoare si treceau cu bucatele de cascaval pe langa culcusul lui, cum se lua somnorosul nostru dupa ei.
Parintii il certau aproape in fiecare zi si se rugau de el sa se apuce o data de treaba.
- Ori te duci la vanatoare ca toti soarecii responsabili, ori te trimit la scoala de sobolani si te angajezi la un laborator de stiinta. Nu se poate mai tata sa dormi toata ziua si sa te trezesti doar cand iti vine cascavalul la nasa€¦ ne faci si de ras, zau asa!
- ZZZZzzza€¦Snor adormea in timp ce Tata soarece inca il mai dojenea.

Azi asa, maine asa, parintii nu stiau ce sa mai faca iar burtica lui Snor se rotunjea tot mai mult, umflandu-se cu cascaval si somn. Familiile de soareci incepusera sa carcoteasca si nu prea mai erau de acord sa-si imparta prada cu soricelul somnoros:
- Pai ce-i asta? Eu imi pun coada la bataie, rod saci de grau, ma fugaresc toate matele, ma alunga oamenii cu matura si ma momesc cu otrava, ca sa manance lenesul asta? a tipat intr-o zi un soarece cam de varsta lui Snor in timp ce soricelul nostru adormise cu cascavalul in brate.
- Scoala-te mai mama ca rade toata lumea de tine. Ditamai soricelul sa adormi cu mancarea in labutea€¦l-a zguduit ingrijorata mama soricel.
Snor a deschis un ochi, a mai luat o gura din bucata de cascaval si a adormit la loc
- Sfidare! Au tipat toti soarecii.

Trezit de strigatele lor, soricelul a deschis amandoi ochii si a mormait:
- Ei nu mai faceti atata galagie fratilora€¦Credeti ca eu vreau sa dorm asa? Nu stiu ce am. Doar va amintiti si voi ca acu ceva vreme eram cel mai agil soricel si va aduceam cele mai gustoase rotite de cascaval. Nu stiu zau de ce adorm asaa€¦si n-apuca bine Snor sa-si termine vorba ca s-a si pus pe sforait.
Tata soricel il privi curios pe soarecele mai tanar care iscase revolta.
- Ia arata si mie cascavalul ala din care i-ai taiat lui Snor pentru cina.
- Paia€¦l-am aruncat.
Toata soricimea a facut |Vaaai|.
- Ai aruncat tu bunatate de mancare?
Soarecele se uita in jos si nu stia ce sa raspunda. Inselaciunea lui iesea la iveala.
- Bine, recunosc. I-am pus somnifere in cascaval pentru ca ma enerva.
Mama lui Snor s-a asezat pe o rola de cascaval ca sa nu lesine.
- Daa€™ cu ce ti-a gresit baiatul meu?! A intrebat uiimit tatal
- In fiecare seara aducea mai mult cascaval decat mine; si mai bun. Toate soricioaicele chicoteau si glumeau cu el. Toate batranele il alintau si-l mangaiau pe urechi. Parintii mei voiau sa ma angajeze la laborator ca ziceau ca nu sunt bun de vanatoarea€¦Iertati-ma, va rog eu!

Soricimea a facut iar |Vaaai!|
- Si acuma cum il trezim? A intrebat mama lui Snor suspinand
- Maine o sa fie ca nou
|Uraaa!| a strigat soricimea

Si uite asa soricelul Snor, a redevenit soricelul vanator, spre bucuria parintilor lui care acum puteau sa se relaxeze si sa se bucure linistiti de batranete. Soricimea a fost asa de indignata de tradarea soarecelui tanar incat a insistat sa fie trimis neaparat la un laborator, |sa lucreze cu oamenii si sa ne lase in pace|. Lui Snor i-a fost insa mila de el si a convins pe toata lumea sa-i mai dea o sansa. Acum cei doi aduna mancare impreuna si se antreneaza pentru a deveni tot mai agili si saltareti.


Va doresc o seara cat mai placuta
Cu drag pentru voi Luca

adi-gj
27-November-2010, 07:50 PM
Caruta zdruncina, in mersul leganat al boilor , pe drumeagul ce se ingusta tot mai mult , urcind spre zgomotele ce se auzeau de acum dinstincte . Larma si risetele indicau in acel loc o activitate intensa, dar natura ei , o stiam inca dela plecare ... mergeam la carbunari... undeva in inima padurii seculare ce inconjura muntele din toate partile. Noi am venit aseara acolo , jos in orasul acela cu timpul oprit parca in loc, inca de la inchiderea fabricilor din zona, ce faceau mobila buna si de export , dar recesiunea la mincase mindrete de fabrica, si ei in lipsa de resurse si de bani , au revenit la ce faceau si inainte .. adica inaintea fabricii. Aici intre tigani unguresti si svabi, si rominii care au ramas , era hohot si ris toata ziua , si munca , multa munca, ca la padure . cabanele se vedeau mai deoparte , tip vagon , puse jos , pe busteni usor fasonati, cu o treapta sau doua, atit cit sa nu obosesti urcind , cind vi de la gamada fumeginda ... o astfel de gramada se facea in trei zile ... si lemnele se asezau intr-o anumita ordine, doar de ei stiuta , ca altfel nu iesea carbunele asta lemnos ci niste praf de cenuse , sau vilvataie mare si munca in zadar... sa mai intimplat , nu ar fi prima data , de aceea atentia la asezat si la pazitul focului era maxima... Nu erau bani multi, ci era munca multa.. si grea , pe zi ce trecea parca tot mai grea... Fery , era inalt , cu ochii albastrii si blond, smead la fata ,cind iesea din gramada , inainte sa-i puna foc, era tot patat , se pata de la sudoare spunea el , si poate chiar asa era. Giurcu , era masiv , tigan neaos si mare , cit muntele , cu umerii lati si cu capul mare ca de taur, mustata rasucita dupa oala, cu glas ridicol de subtire , vazindu-l aveai impresia ca glasul lui ar trebuii sa fie tunet , dar , in urma unei raceli a ramas cu un glas pitigaiat si intretaiat , el era de obicei bataia tuturor , , dop si cap de risete , si nu se mai supara, si asa nu-i putea prinde , ei fugind mai tare decit el si seara , tot el bea cel mai mult, cind stau de paza la focuri.. povesteau ca o data , au vazut cum din padure a iesit un urs mare , in fuga , au crezut ca este turbat , dar pe urma au vazut si motivul, ciini , multi , haita mare , urmareau ursul , pe ei nu i-a bagat in sema , nici ursul si nici ciinii, doar vinatorii ce-i urmau au intrebat daca au vazut ceva... asta afost de mult , dar se poate repeta oricind , mai ales aici , dar focurile nu -i lasa sa se apropie. Intr-o seara ,povesteau cu toti la focuri ,pazindu-le , cind sa pus din senuin o ploaie asa de mare , incit aproape ca lea- luat apa gramezile arzinde , pluteau si s-au oprit arzind in pintenul acela de pamint , si apoi pina dimineata sau auzit trozniturile gramezilor inghesuite una intr-alta . In zori s-a vazut grozavia la dimensiunile reale . mult lemn si mult mangal stricat de ape , au muncit doua saptamini fara bani , numai sa scoata lemnul de acolo , si mangalul acela l-au ars ei , in gramezile viitoare , dar cind au desfacut gramada , in mijlocul ei au gasit un ghem de serpi , au fugit care incotro , doar Fery a stat , si i-a luat pe fiecare cu batu lui si i-a dus in padure , de unde probabil au fost adusi de ape , si gramada lor i-a salvat ... Cind ne vad carele , Giurcu si ceilalti se fac ca nu ne vad , eu nu stiam dar era semnul unor noi farse , puse la cale de ei , doar asa mai aveau si ei alt motiv de ris , si alt motiv sa nu coboare jos , in civilizatia care se pare i-a indepartat , sau ei sint cei care....

LUCYO
27-November-2010, 09:33 PM
ANOTIMPURILE BUCLUCASE
Afara ningea cu fulgi mari, de poveste, ce loveau in fereastra inghetata de parca ar fi cerut permisiunea sa intre-n casa. Miruna ii privea incantata, incercand sa-i numere.
- Unu, doua... Adica nu, doi! sopti ea la inceput. Apoi se plictisi sa-i mai numere. Era destul de greu pentru o fetita atat de mica sa faca asemenea calcule astronomice. Adica, neasemuit de grele! Miruna n-avea decat trei anisori. Prea putini pentru a sti sa numere cum se cuvine, dar suficienti pentru a pune o sumedenie de intrebari. Despre ce anume?... Ei bine, despre orice, doar aceasta e varsta marilor intrebari, nu-i asa? Iar Miruna voia sa afle cat mai multe despre lumea din jurul ei.
De pilda acum isi dorea sa stie cam cum stau treburile cu anotimpurile. Asa ca nu trecu multa vreme de la tentativa esuata de numarare a fulgilor de nea si-o intreba pe surioara ei mai mare, Oara:
- Afara e iarna?
Oara se straduia sa citeasca o poveste, asa ca n-o auzi la bun inceput. Ea era ceva mai mare, avea opt ani. O varsta la care trebuie sa stii raspunsul la asemenea intrebari, se gandea micuta Miruna. De aceea, o mai intreba inca o data. De data aceasta insa Miruna striga cat putu ea de tare. Ca sa fie ascultata, nu din alta pricina.
- Oa-ra! Afara e iarna?!
Oara se gandi putin, dupa care o aproba, serioasa.
- Da! Afara e iarna, pentru ca ninge!
- De ce ninge? insista Miruna, dupa bunul ei obicei.
- Pentru ca e frig! Logic! veni repejor raspunsul Oarei.
Dar Miruna nu se lasa pagubasa. Doar mai avea multe de aflat. Asa ca intreba mai departe... "Da' de ce e frig? Cand pleaca iarna? Cand vine primavara? Cum e vara?" si asa mai departe, pana cand Oara obosi sa-i mai raspunda.
Atunci interveni Teodora, surioara lor mai mare, de zece anisori.
- Miruna taci si culca-te, se rasti ea. Iar tu, Oara, inceteaza cu sporovaiala!
- De ce nu le lasi sa vorbeasca? interveni impaciuitoare sora lor cea mai mare, Irina. Sunt atat de haioase. Ma amuza.
- Mai bine le-ai citi o poveste, poate adorm! propuse, imbufnata, Teodora. Apoi reveni la revistele pe care le rasfoise mai inainte.
Auzind spusele Teodorei, Miruna si Oara ii cerura in cor Irinei sa le citeasca o poveste despre anotimpuri. Neavand incotro, Irina isi deschise manualul de citire.
Insa povestea Irinei era tare plictisitoare. Miruna nu intelegea toate cuvintele si ii era deja rusine sa puna intrebari intruna. Asa ca tacu si adormi de indata.
Adormi si incepu sa viseze...

Dintr-odata, se facea ca Miruna era intr-o padure mare si nespus de frumoasa. In jurul ei copacii isi intindeau crengile doldora de frunze verzi, de parca ar fi vrut s-o mangaie.
- Ce frumoasa e padurea asta! gandi mititica si o porni de indata la plimbare prin ea.
La piciorusele ei, Miruna vazu o sumedenie de ghiocei si de toporasi. Toporasii miroseau tare frumos! Apoi, cand fetita isi ridica privirea spre crengile copacilor, vazu pasarele. Acestea ciripeau vesele si-si construiau cuiburile.
Pasarile erau de foarte multe feluri! Miruna recunoscu imediat vrabiutele, randunelele si ciocanitoarea. Pe vrabiute le mai vazuse ea odata, cand se plimbase prin parc cu sora ei cea mare, Irina. Ea ii explicase atunci ca vrabiutele raman la noi si in timpul iernii. Vrabiutele erau mici si aveau penele cenusii. Nu erau prea aratoase, dar ciripeau mult si erau tare vesele. Randunelele, in schimb, erau mult mai frumoase. Aveau penele colorate-n alb si negru.
- Parca ar fi imbracate in frac! spuse cu voce tare Miruna si se bucura ca reusise sa le recunoasca soiul.
Ea aflase, tot de la Irina, ca randunelele nu raman la noi in tara in timpul iernii. Pleaca toamna in tarile calde si se intorc inapoi de-abia in primavara urmatoare.
"Daca randunelele sunt aici, inseamna ca in padurea asta e primavara sau vara!" isi spuse fetita in sinea ei. Nu era ea foarte sigura cu ce anotimp avea de-a face, dar nu se dadu batuta, ci porni mai departe prin padure.
Ciocanitoarea o conduse pana intr-un luminis. Aici Miruna ramase cu gura cascata. Nu pentru ca ar fi fost ea o cascata, ci pur si simplu, fiindca in fata ei se afla o... zana.
- Eu sunt Primavara! ii spuse zana.
- Eu sunt Miruna, imi pare bine de cunostinta! zise micuta. Padurea asta e a ta?
- Padurea e a mea si a surorilor mele: Vara, Toamna si Iarna! ii explica Primavara, binevoitoare. Eu sunt cea mai mica dintre surori.
- Si eu sunt cea mai mica! o informa Miruna. Mai am trei surori mai mari! Oara, de opt ani, Teodora, de zece si Irina, de... multi ani. Ea e cea mai batrana! adauga, pe nerasuflate, fetita.
- Ca sa vezi ce potriveala! Tot asa e si cu noi, ii explica Primavara. Eu sunt cea mai mica. Apoi vin, in ordine, Vara, Toamna si Iarna.
- Mda, mormai Miruna. Usor de zis! Dar cum sa va deosebesc?
- E simplu! Gandeste-te ca eu aduc vremea frumoasa!
- Stiu! zise Miruna. Primavara e frumos afara si ne putem juca in voie.
- Pasarelele ma iubesc mult si ciripesc tot timpul atunci cand sunt cu ele.
- Toate pasarelele? o intreba Miruna, curioasa.
- Toate! Multe dintre ele vin de departe, numai ca sa stea cu mine. De exemplu...
- Randunelele! Stiu, mi-a spus Irina, adauga micuta, plina de importanta.
- Pai vad ca stii sa ma recunosti! ii raspunse Primavara, amuzata.
- Da, dar randunelele raman si vara la noi. Cum sa-mi dau seama daca afara esti tu, si nu sora ta, Vara?
- Foarte usor! Te uiti dupa flori. Mie imi plac ghioceii si toporasii. Daca-i vezi, poti fi sigura ca am venit eu. Ei nu infloresc in niciun alt anotimp!
Apoi Primavara disparu, la fel de misterios si de neasteptat precum aparuse.
Pe Miruna insa n-o mai mira nimic. Fetita intelesese foarte repede ca se afla intr-o padure de poveste. Asa ca isi continua linistita recapitularea lucrurilor deja invatate. "Soare, pasarele, ghiocei! Soare, ghiocei, pasarele!" Era asa de concentrata, ca nici nu observa cand isi facu aparitia Vara.
- Bau! incerca aceasta s-o sperie, in joaca.
Dar Miruna se tinu tare. Doar ea era o fetita curajoasa! Iar Vara era o zana neasemuit de frumoasa, nu o Baba-Cloanta ori te miri ce alta dihanie.
- De ce a plecat Primavara? se interesa micuta.
- Se facuse prea cald pentru ea! raspunse, trufasa, Vara. Uite, daca vrei, te poti scalda in lacul de colo. Soarele incalzeste cu mai multa forta acum!
Miruna observa ca se facuse atat de cald incat incepuse sa transpire.
- Priveste in jurul tau! o indemna Vara. Vezi ce flori frumoase am eu? Sunt mult mai colorate decat florile Primaverii! se lauda Vara.
Miruna se uita cu atentie in jurul ei si vazu cum luminisul se umpluse de flori de toate formele si culorile. Fetita observa macii, rosii ca focul, apoi vazu trandafirii si gladiolele. Pe acestea le recunoscu de indata, pentru ca le stia de la ei din gradina.
Era intr-adevar foarte frumos in luminis!
Apoi Miruna mai vazu niste flori care zburau...
- Ce fel de flori sunt acestea? o intreba ea pe Vara.
- Nu sunt flori, sunt insecte! ii raspunse Vara. Se numesc fluturi. Ei apar numai Vara. Pentru ca ei ma iubesc numai pe mine!
- Fluturi... murmura incantata Miruna.
Dar nu apuca sa admire prea mult frumusetile Verii, fiindca aceasta se si facu nevazuta.
Dupa plecarea celui de-al doilea anotimp se facu nitel mai frig, iar din copaci incepura sa cada primele frunze vestede.
- Ia nu te mai lauda! Nu esti chiar atat de grozava! striga dupa Vara, sora ei mai mare, Toamna.
Miruna observa atunci ca si Toamna arata tot ca o zana. Dar nu ca una prea prietenoasa. Semana putin cu sora ei, Teodora.
- De ce ai alungat-o pe sora ta, Vara? o intreba Miruna. Ce buclucase sunteti voi, anotimpurile! Mereu va certati asa?
- Eu nu ma cert niciodata! tuna Toamna. Atata doar ca nu le pot suferi pe mironositele astea de surori ale mele...
Atunci incepu dintr-odata sa ploua si sa bata vantul. Mirunei i se facu tare frig si se adaposti sub un copac.
- Tot timpul e asa de frig atunci cand apari tu? o intreba Miruna pe Toamna.
- Da! Mie nu-mi place caldura! Acum soarele nu mai incalzeste atat de tare.
- Pacat, zise Miruna, dardaind.
- Eu iubesc vantul si ploaia! ii marturisi Toamna. Datorita lor, frunzele copacilor se ingalbenesc si cad. Iata ce covor minunat am asternut la picioarele tale!
- E foarte frumos covorul tau de frunze, nimic de zis. Dar... vad ca tu n-ai nici pasarele, nici fluturi...
- E adevarat, recunoscu Toamna. Dar si eu am cu ce sa ma laud, sa stii! Eu aduc fructele si legumele coapte. Ţie nu-ti plac merele, prunele ori strugurii? intreba Toamna.
- Ba da! zise Miruna, facand ochisorii mari. Ai tu asa ceva?!
- Bineinteles! Eu sunt cea mai bogata dintre anotimpuri! Pacat ca nu ne aflam intr-o livada ori intr-o gradina. Acolo sunt eu cu adevarat cea mai frumoasa dintre surori! zise, cu mandrie, Toamna.
Dupa care disparu pe neasteptate, la fel ca si surorile ei. Si nu trecu multa vreme de la plecarea Toamnei ca-n padure se facu si mai frig. Atat de frig incat, la un moment dat, incepu sa ninga.
In scurta vreme, toti copacii fura acoperiti de un strat gros de zapada. Covorul multicolor de frunze al Toamnei disparu ca prin farmec, lasand loc unui alt covor, alb, neasemuit de frumos.
Miruna se simti de parca ar fi intrat intr-o poveste. Un singur lucru o supara: era foarte, foarte frig afara!
Nu trecu mult si aparu Iarna. Aceasta avea o voce blanda, care semana tare mult cu cea a surioarei ei, Irina.
- Vino langa mine, Miruna, ii spuse Iarna micutei. Asa! Acum nu-ti va mai fi atat de frig...
Fetita se apropie de ea si-o intreba cu sfiala:
- Tu cine esti?
- Eu sunt Iarna, cea mai varstnica dintre cele patru surori.
- Esti foarte frumoasa, ii sopti ca prin vis Miruna, dar e tare, tare frig aici! Padurea arata grozav acum, nu zic nu, asa alba, desprinsa parca dintr-o poveste, dar e prea frig. Mult prea frig, ofta micuta, frecandu-si manutele.
- Imi pare rau ca nu esti mai gros imbracata, raspunse Iarna. Daca aveai un paltonas, te puteai duce si tu sa te joci cu copiii.
- Sa ma joc? striga Miruna.
- Da! Acolo, pe derdelus! zise Iarna. Copiii se dau cu saniile si construiesc oameni de zapada. Cei mici se bucura mereu de venirea mea, pentru ca ei iubesc zapada.
- Da' si mie imi place zapada! adauga repede Miruna, scuzandu-se parca.
- Foarte bine! Asta inseamna ca la viitoarea noastra intalnire te vei imbraca asa cum se cuvine. Sa tii minte ca atunci cand ninge, am venit eu! adauga Iarna. Apoi Iarna disparu si ea.
"Eu sunt bucuria copiilor! Ţine minte asta, Miruna!" se mai auzi, ca prin vis, glasul Iernii.
- Stai! Nu pleca, te rog! striga fetita. Vreau sa ma joc si eu cu copiii! Nu mi-e chiar atat de frig...
Dar degeaba striga Miruna! Iarna plecase, iar padurea de poveste disparuse odata cu ea...
Miruna se trezise. Era din nou in odaia lor, dar acum era intuneric, iar celelalte surori dormeau cuminti, fiecare-n patutul ei. Numai Irina venise langa ea. Parea ca incearca s-o inveleasca.
- Te-ai trezit pentru ca-ti era frig, ii explica Irina. Ai adormit in timp ce citeam si de-abia am reusit sa te imbrac in pijama, ii mai spuse dupa aceea, zambind.
- N-am adormit! ii raspunse, serioasa, Miruna. Am vorbit cu anotimpurile! Stii, sunt foarte frumoase... Ca niste zane! Primavara semana putin cu mine si avea ghiocei, toporasi si pasarele. Vara era frumoasa, dar increzuta, asa ca Oara noastra si avea mult mai multe flori decat mine, adica decat Primavara. Avea si pasarele, si fluturi... Stiai ca ei nu zboara decat Vara?
- Acum ca mi-ai spus tu, voi incerca sa nu uit! raspunse, zambind, Irina.
- Dupa ce-a plecat Vara, am cunoscut-o si pe sora lor, Toamna! continua Miruna. Era uracioasa ca Teodora, dar nici ea nu era urata. E adevarat ca pasarile zburau departe de ea, tocmai in tarile calde, dar avea multe fructe gustoase. Pacat ca nu m-a dus intr-o livada. Poate si mancam cateva... Hmm, dar stai asa, nici Iarna nu m-a lasat sa ma joc cu copiii! Eram imbracata prea subtire...
- Nu-i nimic! Data viitoare cand visezi trebuie sa te imbraci mai gros! chicoti Irina.
- Mda, mormai Miruna si incepu din nou sa caste. Asa mi-a spus si ea... Hm... tare mai semana cu tine Iarna, Irinuco. Ea iubea mult copiii, asa cum ma iubesti tu pe mine, mai adauga fetita. Oare chiar am vorbit cu niste zane? Sau cu anotimpurile? Ori, poate, cu voi... surorile mele?

adi-gj
27-November-2010, 09:42 PM
Frumoasa povestire Lucyo, multumim frumos...

gabytza
27-November-2010, 10:16 PM
LUCYO , mi-a fost dor de tine , pe unde mi-ai umblat ?
multumim pt poveste , e tate frumoasa ...
te iubesc , dar stiai deja ... nu-i asa ?

Lorelai
27-November-2010, 10:52 PM
Draga Lucyo foarte frumoasa povestea ta, iti multumesc.

Lorelai
27-November-2010, 10:52 PM
Sfanta cea miloasa


In multimea alesilor care locuiesc in casa cea mare a Domnului, era odata o sfanta foarte miloasa. Aceasta sfanta, tanara si curioasa, se uita din cand in jos, in infricosatoarele adancuri unde viermuiau cei osanditi.
Sfintei celei miloase i se rupea inima de durere.
Zarise printre osanditi un tanar cu ochii albastri, iar inima i se induiosa si mai tare.
|Nu e cu putinta ca un om cu ochi atat de frumosi sa trebuiasca sa indure chinurile vesnice!|
Sfanta se apropie de Dumnezeu si-l ruga: |Doamne, jos in iad, am vazut un om care cu siguranta se gaseste acolo din greseala. Sigur a facut ceva bun in viata lui... Ceva macar...|
Dumnezeu se lasa induiosat de sfanta cea miloasa si-i dadu imputernicirea de a se uita in cartea vietii omului cu ochii albastri.
Sfanta deschise cartea cea mare a vietii. Primele pagini nu erau prea incurajatoare si, cu cat intorcea mai multe pagini, cu atat era mai nevoita sa recunoasca faptul ca omul cu ochii albastri savarsise cele mai mari nelegiuiri. Nu se gasea nici macar o urma de fapta buna care sa poata sterge rautatea acelei vieti.
Sfanta nu se dadu insa batuta si continua sa rasfoiasca cartea, deodata sari in sus de bucurie: |A! In ziua aceea, omul cu ochii albastri nu strivise un paianjen, lasandu-l sa traiasca!|
Sfanta fugi degraba la Dumnezeu si-i spuse despre descoperirea pe care o facuse.
Plin de bunatate, Dumnezeu ii spuse sfintei celei miloase: |A salvat un paianjen, de un paianjen sa fie salvat.|
Si iata ca un paianjen incepu sa teasa un fir care cobora cu repeziciune spre osanditii din iad.
Omul cu ochii albastri vazu firul si-si intinse bratele, in timp ce paianjenul isi continua inca lucrul. Reusi pana la urma sa apuce obiectul sperantei sale si incepu sa se ridice in forta bratelor, inaintand incet incet si apropiindu-se de lumina.
Dintr-o data insa, isi dadu seama ca tovarasii sai de suferinta se agatasera si ei de fir si-l urmau in ascensiunea sa.
|O sa rupeti firul!|, striga el. |Un fir de paianjen nu poate tine atata greutate!| Si incepu sa loveasca cu picioarele pentru a-i obliga pe tovarasii sai sa se desprinda.
Dar acei disperati se tineau si mai strans de firul cel subtire.
Miscarile violente ale omului cu ochii albastri, rupsera firul. Cu inima franta de tristete, sfanta cea miloasa il insoti din priviri pe omul cu ochii albastri care se pravalea in intunericul cel mai de jos care-l inghitea pentru totdeauna.
Cu totii suntem prinsi de acelasi fir. Loviturile cu picioarele sunt interzise.

Lorelai
27-November-2010, 10:55 PM
Legenda cerbului


Dumnezeu, dupa ce a facut toate animalele si vietatile, a oranduit apoi fiecaruia felul de viata si locul unde sa-si duca traiul. A randuit ca pestii sa traiasca in ape, pasarile sa zboare prin aer; serpii si alte jivine a€“ in pamant; ursii, lupii, cerbii si caprioarele a€“ in paduri si asa a dat fiecaruia locul de trai si felul de viata.

Dintre toate animalele care traiesc in padure, cerbul, mai mandru si mai increzut in el, ceru sa fie mai-marele padurilor si muntilor. Dumnezeu primi sa implineasca dorinta cerbului, dar ii puse o singura conditie si anume:

- E sigur ca va putea sa dobandeasca ascultarea celorlalte dobitoace?!...

Cerbul, mandru, fagadui ca da, el se simte in stare sa se faca ascultat si iubit de supusii sai. Dumnezeu, vazand asa, a dat binecuvantarea cerbului si-l trimise sa-si implineasca obligatia. Cerbul, plin de recunostinta, multumi lui Dumnezeu, si-i mai ceru ceva inainte de plecare, cam cu sfiala ce-i drept, dar ceru.

- Doamne, ca sa fiu cunoscut de supusii mei, da-mi un semn dupa care sa ma deosebesc de toti si sa fiu vazut de la departare!...

- Sa-ti vopsesc blana in rosu?...popuse Atotstiitorul, cerbului.

- Nu, Doamne, as vrea ceva mai frumos.

- Atunci sa te fac baltat alb cu negru.

- Bunule Printe, sa-mi fie cu iertare, dar drept sa spun, nu prea mi-ar conveni.

- Ai, ce vrei?! Zise Dumnezeu putin cam suparat, vazand ca cerbul e nemultumit.

- Doamne, eu cred ca mi-ar sta bine cu o coroana mare pe cap, asa cum se cuvine unei capetenii peste padurile muntilor.

- Bine, cerbule, fie precum ti-e voia. Fiindca tie nu ti-am dat coarne, cum am dat boilor si altor fapturi ale mele, iata te binecuvantez sa porti pe cap doua crengi verzi, frumoase si ramuroase, de stejar, care sa-ti stea falnice ca doua pompoane. Si zicand asa, infipse in capul cerbului doua crengi verzi de stejar.
Cerbul multumi lui Dumnezeu pentru podoaba ce i-a dat si marirea in care l-a blagoslovit si pleca sa stapaneasca padurile. In clipa cand isi lua ramas-bun de la Facatorul lumii, acesta ii aminti sa nu-si uite fagaduiala.

Si plecand cerbul la datoria lui, intari din nou fagaduiala ce facuse lui Dumnezeu, ca va sti sa fie la inaltimea misiunii ce i s-a incredintat. Dumnezeu, care stia tot ce are sa se intample, urmarea cu priviri neancrezatoare cum falnicul cerb o lua la goana spre imparatia tainica a padurilor.
Cum ajunse la marginea padurii, scoase cerbul un strigat puternic, ca sa adune animalele care trebuiau acum sa-i dea ascultare lui, noul voievod al brazilor. Caprioarele, caprele, viezurii, vulpile, incepura chiar sa se adune, pentru a asculta porunci de la cel ce de Dumnezeu era ursit sa le fie acum stapan.
Un lup flamand nu voia insa sa bage in seama cele ce spunea cerbul si in fuga se indrepta catre o stana din apropiere, pentru a-si face rost de ceva de ale gurii.

Cerbul, se intelege, cauta sa impuna ascultare lupului, dar lupul, dispretuindu-l, ii arata niste colti, incat a infiorat de spaima pe cel care ceruse lui Dumnezeu sa fie mai mare peste paduri. Si daca cerbul nu o lua la sanatoasa, nu se stie ce se putea intampla. Atunci cerbul inspaimantat, revoltat si maniat de obraznicia lupului, o lua la goana la Dumnezeu, sa i se planga impotriva lupului.

Cum il vazu, Atotputernicul ii zise:

- Asa a fost vorba, ingamfatule? Pai nu esti tu cel care te incumetai a te crede vrednic sa te faci respectat si ascultat de toate fiarele padurilor?...

Cerbul, rusinat, nu putu sa raspunda nimic. Intelesese ca Dumnezeu i-a implinit voia, numai ca sa-l convinga de neputinta lui. Isi dadu seama acum de proverbul care s-a adeverit ca:" socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea de la targ". Vazuse ca a fost necugetat si prea mult increzut in puterile sale, care nu era deloc dupa cum isi inchipuise el. De aceea pleca capul rusinat in fata Atotstiitorului si tacu chitic.

Dumnezeu voi sa-l pedepseasca pe cerb, pentru ca s-a incumetat sa ceara ce nu i se cuvenea si nu merita, insa il lasa in pace zicandu-i:

- Sa ramai falos precum esti si fricos, cum mi te credeam! Ramurile verzi si frumoase ce ti le-am infipt ca o coroana pe cap, sa se usuce, ramanand numai lemnul lor, ca un semn ca ti-ai pierdut rangul de capetenie al padurilor.....
Si in adevar, povestea spune ca de atunci a ramas cerbul falos, dar si amarnic de fricos; iar acele ramuri de stejar uscate i-au ramas pe cap pana azi in chip de coarne.

LUCYO
27-November-2010, 11:05 PM
Frumoasa povestire Lucyo, multumim frumos...


Draga Lucyo foarte frumoasa povestea ta, iti multumesc.

Eu va multumesc ca existati.Sunteti minunati,iar povestirile voastre sunt pe masura sufletului vostru.
Cu mult drag, Lucyo

Bozomic
28-November-2010, 06:05 AM
Sa stiti ca eu citesc tot, chiar dace nu va raspund fecaruia in parte, dragii mei. Celor care imi spun povesti atat de frumoase, in fiecare seara, mii de multumiri. Voi sunteti eroii mei,printi,printese,regine,zane... din tara celor 1001 de nopti a Seherezadei. De aceea am spus mai demult, ca ma simt ca un mic sultan in lumea asta minunata! Va rog sa pastrati aceast lume curata de inocenta si basm!


12249

Giorgia
28-November-2010, 06:45 AM
12264 Dragele mele Lorelai si Lucyo, sunteti ca doua diamante care aduc lumina in lumea povestilor. Dati-mi voie sa va imbratisez si sa va daruiesc cate-o violeta africana delicata ca si voi.

12265

12266

Cu multa dragoste.

gabytza
28-November-2010, 09:28 AM
http://www.youtube.com/watch?v=bMWpYNivHcQ

Bozomic
28-November-2010, 09:33 AM
Multumesc mult, Zanute si Regine!
12284

gabytza
28-November-2010, 09:45 AM
... CU MULTA DRAGOSTE PT VOI , BOZOO ... PERNUTELE !



http://www.youtube.com/watch?v=8Q44GK30ssM

giumbusluc
28-November-2010, 09:53 AM
29
Fila 62 : Despre iertare - Povestea cutiei cu piersici
Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective. Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie. Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte. O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale. Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane. De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.

gabytza
28-November-2010, 12:32 PM
http://www.youtube.com/watch?v=MioVuWT8Z88

gabytza
28-November-2010, 12:40 PM
http://www.youtube.com/watch?v=grHtfbjQdHU

Lorelai
28-November-2010, 02:07 PM
Multumesc din suflet dragii mei . si pentru ca se apropie sarbatorile am sa va spun povestea renului Rudolf
http://img442.imageshack.us/img442/4630/santslgh.png


Se spune ca, in Tara de Gheata a lui Mos Craciun, s-a nascut odata un pui de ren cu totul si cu totul deosebit. Ce il facea atat de diferit de fratii si prietenii acestora? Nasul, care era rosu si stralucitor, atat de stralucitor, incat in plina noapte era ca un adevarat far ce lumina totul in jur.
Bietul Rudolf! Prietenii il ironizau, ba unii chiar refuzau sa se joace cu el. Pana si cei din familia sa, desi nu ii aratau pe fata, se rusinau sa iasa cu Rudolf in lume.
Dar pe langa nasul rosu, Rudolf mai avea ceva: un suflet bun. De aceea ii ierta pe toti pentru comportarea lor. Si nu numai atat, era si foarte harnic, nu se dadea inapoi de la nicio treba care era de facut.
Odata, Mos Craciun intarzie mai mult ca de obicei pe la casele copiilor. Se facuse intuneric si Mosul tare nu ar fi vrut sa-i dezamageasca pe micuti. Dar cum sa faca? Daca din cauza beznei se va rataci sau va incurca darurile?
Atunci zari in intuneric o luminita. Din ce se apropia, din ce lumina crestea. Cand se apropiase destul de mult, Mosul intelese ca acea lumina venea de la nasul rosu al unui ren, nas care stralucea foarte tare.
Mos-Craciun il ruga pe Rudolf, caci acesta era numele renului, sa-i lumineze calea pentru a ajunge mai repede cu darurile la copii. Rudolf accepta imediat, se aseza in fata saniei Mosului si lumina calea celorlalti reni.
Mos Craciun a ajuns cu bine pe la casele copiilor, a impartit cadourile si voie buna tututor.
De atunci, Rudolf il ajuta in fiecare an pe Mos Craciun, fiind in fruntea alaiului si luminand calea, astfel incat Mosul nu intarzie niciodata.
Iar Rudolf este iubit si pretuit de copii, fiind cel mai cunoscut ren de la sania lui Mos Craciun.

Mayernic
28-November-2010, 05:36 PM
Mecanismul crizei:
Intr-o dimineata, stapanitorul unei cetati fu trezit de niste strigate care se auzeau din piata: |Hai la mere! Mere dulci cum n-ati mai gustat!|. Ridicandu-se indispus din pat si privind pe fereastra, vazu un targovet ce vindea, intr-adevar, mere, inconjurat de o multime de musterii. |Trebuie sa fie tare bune merele alea|, isi spuse mai-marele cettaii si, facandu-i-se pofta, il chema pe primul sau sfetnic si ii porunci: |Ia cinci galbeni si mergi in piata sa cumperi mere de la targovetul acela|.
Primul sfetnic il chema pe paharnic si ii spuse: |Uite patru galbeni, du-te si cumpara mere|. Paharnicul se adresa, la randul sau, stolnicului: |Poftim trei galbeni, de care sa cumperi mere de la targovetul acela|. Stolnicul il chema pe primul strajer ii dadu doi galbeni si il trimise in piata. Acesta dadu un galben unui strajer din subordine, iar acela se duse la targovet si il lua la rost: |Hei, ce tot strigi asa? Ai tulburat somnul mai-marelui cettiii, iar drept pedeapsa mi-a poruncit sa-ti confisc caruta asta cu mere|.
Zis si facut. Intors la seful sau, strajerul se lauda: |Am facut un targ nemaipomenit. Cu un galben am cumparat o jumatate din caruta cu mere a targovetului|. Primul strajer merse la stolnic: |M-am targuit si, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reusit sa cumpar un sac cu mere!|. Stolnicul - repede la paharnic: |Cu trei galbeni am luat o tolba intreaga cu mere|. Paharnicul dosi jumatate din cantitate si apoi merse la primul sfetnic: |Iata, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumatate de tolba cu mere|. Iar primul sfetnic se infatisa dinaintea stapinitorului cetatii si glasui: |Maria ta, iata, am indeplinit porunca. Numai ca de acei cinci galbeni n-am reusit sa targuiesc decat cinci mere|.
Mai-marele cetatii musca dintr-un mar si cugeta: |Hmmma€¦ Cinci mere pentru cinci galbenia€¦ scump, foarte scump! si, cu toate astea, targovetul acela avea o multime de musterii. Inseamna ca lumea o duce bine, are bani. Ia sa maresc eu birurile!|

Mayernic
28-November-2010, 05:41 PM
Lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi

Doi ingeri calatori s-au oprit sa-si petreaca noaptea in casa unei familii instarite. Familia a fost rea si a refuzat sa-i lase pe ingeri sa innopteze in camera de oaspeti. In schimb, le-a oferit o camaruta in subsol.
In timp ce isi faceau paturile, ingerul cel batran a vazut o gaura in perete si a reparat-o imediat.
Cand ingerul cel tanar l-a intrebat de ce, celalalt inger i-a raspuns: "Lucrurile nu sunt intotdeauna ce par a fi".
In noaptea urmatoare ingerii au ajuns sa se odihneasca in casa unui om foarte sarac, dar foarte ospitalier, taran ce locuia impreuna cu sotia lui.
Dupa ce au impartit cu ei putina mancare ce o aveau, i-au lasat pe ingeri sa doarma in patul lor, unde se puteau odihni in voie.
Cand s-au trezit a doua zi, ingerii i-au gasit pe taran si pe sotia lui plangand. Singura lor vaca al carei lapte era singurul lor venit, murise pe camp.
Ingerul cel tanar s-a infuriat si l-a intrebat pe cel batran, cum se poate intampla un asemenea lucru?
"Primul om avea tot si totusi l-ai ajutat", a spus el.
"A doua familie avea atat de putin, dar era in stare sa imparta totul, si tu i-ai lasat vaca sa moara".
"Lucrurile nu sunt intotdeauna ce par a fi", i-a raspuns ingerul cel batran.
"Cand am stat in subsol am observat ca in gaura din perete era depozitat aur. De vreme ce stapanul era obsedat de lacomie si era incapabil sa-si imparta bogatia cu altcineva, am astupat zidul ca sa nu o mai gaseasca.
Noaptea trecuta cand am dormit in patul familiei de tarani, ingerul mortii a venit dupa sotia lui. I-am dat in schimb vaca.
"Lucrurile nu sunt intotdeauna ce par a fi".
Uneori chiar asa se intampla cand lucrurile nu se desfasoara asa cum ar trebui.Daca ai credinta, e nevoie doar sa crezi ca orice intamplare este intotdeauna in avantajul tau. S-ar putea sa nu stii (sa nu afli de ce anume te-a pazit Dumnezeu) ...
Unii oameni intra in viata noastra si pleaca repede... Unii ne devin prieteni si stau aproape de noi...lasandu- si minunatele amprente asupra inimii noastre... si noi nu mai suntem aceiasi pentru ca ne-am facut un prieten bun!!!
Ieri a trecut. Maine este un mister. Astazi este un dar. De aceea se cheama prezent (de la present = dar)! Cred ca viata aceasta este deosebita... traieste si savureza fiecare moment...

Mayernic
28-November-2010, 05:52 PM
Un somer:

Un somer merge sa se angajeze la Microsoft ca om de servicu. Managerul de acolo il supune unui test de aptitudini: spalatul podelelor, spalatul geamurilor etc. Dupa test ii spune:
- Vei avea un salariu de 30 $ pe zi. Lasa-mi adresa de e-mail ca sa-ti trimit formularul sa il completezi si sa-ti spun unde si cand sa vii in prima zi la lucru.
Somerul recunoaste cinstit ca nu are nici calculator, nici adresa de e-mail.
- Atunci inseamna ca tu virtual nu existi si deci nu te pot angaja la Microsoftaa‚¬Â, ii spune managerul.
Uimit, omul pleaca si nestiind ce altceva ar putea face, cu ultimii 10 $ din buzunar cumpara o lada cu 10 kg de rosii de la supermarket, pe care, in doua ore, le revinde cu profit de 100%. Repetand procedeul de mai multe ori in ziua aceea ajunge seara cu aproape 100 $ mai mult decat avea dimineata. Asa a realizat ca putea sa traiasca vanzand rosii. Sculandu-se dimineata devreme si culcandu-se noaptea tarziu omul nostru a realizat un profit bun in scurt timp. Apoi si-a cumparat o masina pentru transportul rosiilor, iar la sfarsitul primului an a avut un intreg parc de camioane si o multime de angajati dintre somerii ca si el, toti vanzand rosii. Era momentul ca gandindu-se la viitorul sotiei si al copiilor sa faca o asigurare pe viata. A telefonat deci unei companii de asigurari si a ales o asigurare foarte scumpa, care sa reflecte noua lui situatie de milionar. La sfarsitul convorbirii, persoana cu asigurarea i-a cerut adresa de e-mail pentru a-i trimite documentatia. Cand omul nostru a spus ca nu are asa ceva, persoana de la compania de asigurari a fost uimita:
- Cum ai reusit atunci sa faci o asemenea avere fara internet, e-mail si e-commerce? Imagineaza-ti unde ai fi fost acum daca ai fi fost conectat de la inceput.
Milionarul rosiilor a raspuns prompt:
- Imi imaginez. As fi fost om de serviciu la Microsoft.
Morala :
1) Internetul, e-mail si e-commerce-ul nu trebuie sa ne conduca in viata.
2) Fa-ti un e-mail daca vrei sa fii om de serviciu la Microsoft.
3) Daca nu ai e-mail, dar muncesti din greu, inca poti deveni milionar.
4) Presupunand ca citesti aceasta povestire prin intermediul e-mailului sau internetului esti tot mai aproape de a deveni om de serviciu si tot mai departe de a deveni milionar.

Lorelai
28-November-2010, 08:02 PM
12311
Legenda Sfantului Nicolae

12312

Sfantul Nicolae, pe vremea cand era cardinal, era renumit pentru bunatatea sa.
Se spune ca la acea vreme si in acea cetate traia un nobil sarac. Acesta avea trei fete. In acele timpuri fetele nu se puteau marita daca nu aveau zestre. Tatal fetelor era foarte suparat pentru ca nu putuse sa agoniseasca atata avere, incat sa-si poata aseza fetele la casele lor.
Afland Sfantul Nicolae despre supararea nobilului, se hotari sa-l ajute. Si pentru ca era tare bun la inima si modest ar fi dorit ca nimeni sa nu afle de acest lucru. De aceea atunci cand a venit timpul primei fete sa se marite, nobilul a gasit la poarta o punga cu galbeni. Nimeni nu stia cum a aparut punga acolo. Nobilul a luat-o, a multimit binefacatorului necunoscut si si-a maritat fata.
Dar veni si timpul pentru casatoria fetei mijlocii. Nobilul se gandea ca o minune nu se intampla de doua ori si de aceea era foarte trist. Dar nu mica ii fu mirarea cand descoperi la poarta o punga cu bani, la fel ca prima. Nobilul multumi din nou, dar cazu si pe ganduri. Cine sa fie binefacatorul? Nu reusi sa afle, nimeni nu stia nimic.
Veni timpul sa se marite si fata cea mica. Nobilul hotari sa stea la panda. Se piti dupa poarta. La miezul noptii vazu un om ca se apropie de poarta si lasa o punga cu bani. Atunci nobilul se ridica spre a-i multumi si il recunoscu pe Sfantul Nicolae. Sfantul se ruga de nobil sa nu mai spuna nimanui despre cele intamplate, dar acesta nu se putu abtine si povesti tuturor despre bunatatea Sfantului.
De atunci Sfantul Nicolae hotari sa lase darurile pentru copii prin hornul sobei, dar cum langa soba erau puse ghetutele la uscat, toate bunatatile ajungeau in ghetute.
Astfel se obisnuieste ca in seara de 5 spre 6 decembrie, copiii sa-si curete si sa-si cremuiasca ghetutele si sa le puna la usa spre a primi darurile.
Totusi, pentru copiii care nu au fost cuminti, Sfantul Nicolae adauga si cate o nuielusa...

Lorelai
28-November-2010, 08:08 PM
Lautarul 12316

Intr-o seara, muzicantul Lars Larson se intorcea multumit de la o petrecere. Avusese ca de obicei un mare succes. Multimea il aplaudase si il daruise cu o multime de bani. Drumul trecea printr-o padure strabatuta de un parau, in undele caruia se spunea ca salasluieste un duh al apei, pe nume Neck.
Lars auzise ca Neck era el insusi un mare muzician, atat cat poate sa fie un duh,
a€” Ei bine, as vrea sa ma iau la intrecere cu tine, Neck, rosti Lars care era cum nu se poate mai increzut. Niciodata n-ai sa poti insa canta tu, asa cum izbutesc eu.

Vorbind in felul acesta, isi aminti cat muncise si cate piedici invinsese pana cand el, un biet baiat sarman, ajunsese cel mai iscusit lautar din intreg tinutul Wermlandului. In sfarsit, acum era cineva. Mama sa era foarte mandra de el. Pacat numai ca timpul nu ii ingaduia s-o vada. Aproape ca uitase cum arata la fata. Stia ca nici cu banii nu o ducea prea bine. Ii si ceruse lui ajutorul. Dar, cand esti atat de cunoscut si viata ti-o traiesti mai in largime, nu-ti prea prisoseste mult din care sa poti imparti si altora.

Din fundul apei razbatea ceva ca un fel de murmur amenintator.
Deodata lui Lars i se facu frica :
a€” Nu cumva Neck se necajise ?
Trecu podetul si ajunse langa moara cea veche. Dar dinlauntrul morii, desi parasita, iesi o fata, cu basma pe cap, fusta scurta, bluza larga si in picioarele goale.
a€” As vrea sa dansez, zise ea. Nu vrei sa-mi cinti ? Lars se invoi :
a€” Pentru o fata frumoasa ca tine, cant.
Isi instruna violina si arcusul incepu sa-i lunece vesel pe strune.
a€” Mai repede, mai repede, il indemna fata, in timp ce dansa.
Lars incerca alt cantec mai saltaret, dar fata continua sa-l imboldeasca :
a€” Mai repede, mai repede!
a€” Daca nici melodia aceasta nu ti se pare destul de vioaie, te rog sa-ti cauti alt muzicant ! gafai Lars. Mai repede nu pot.

Numai ca atunci cand isi ridica ochii, fata pierise. Vru sa-si inceteze cantarea, dar mana care purta arcusul parca nu mai era a lui.
Arcusul se misca singur, tarand dupa el bratul. Fruntea i se imbrobonise. Inima ii batea furtunos. Cantecele se iveau de la sine, unele cu totul necunoscute de Lars.

Muzicantul intelese ca acela care canta era de fapt Neck.
Neck il pedepsea pentru infumurarea, ca si pentru neomenia lui.

Noaptea trecu. Se facu dimineata. Veni o zi calda si insorita. Lars continua sa cante. Se cobori iar seara. Se simtea istovit dincolo de fire. |Voi muri cantind se gandi el. Si ceea ce se intampla mi se cuvine !"

In toata vremea aceasta, prin padurea dinspre moara parasita nu trecuse nimeni. Si, iata, pe cale, garbovita, incaruntita, imbracata in zdrente, sub lumina lunii, Lars o zareste pe mama lui.
a€” Mama, o striga. Voi pieri pentru nemernicia mea. Inainte de a inchide ochii, te rog sa ma ierti.
- Fireste ca te iert, zise ea.
Cand mama rosti aceste cuvinte, arcusul se opri, muzica inceta.

Din acea zi, Lars se intoarse langa mama lui si deveni cel mai bun fiu.

gabytza
28-November-2010, 08:38 PM
Hotul Pedepsit


Mitica,baiat strengar si deprins sa fure,vazu intr-o zoi in gradinas unui gospodar un mar incarcat cu celel mai frumoase mere.Pandi sa nu-l vadacineva si se strecura,printr-o crapatura a gardului,in gradina.aici isi umplu cu mere buzunarele de la haina si de la pantaloni.
Dar iata ca veni stapanul gradinei.Mitica indata ce-l vazu,alerga sa iasa prin crapatura, pe unde venise.Nenorocire...Din cauzabuzunarelor pline nu-l mai incapu sa fuga.Stapanul il prinse,ii lua merele si-i dete o strasnica bataie.Apoi,dandu-l afara din gradine,ii zise: "Sa nu furi, hotul pe langa ca se face de rusine mai ia si bataie "




http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/000202EE.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)







http://content.sweetim.com/tbsig/sig.asp?img=ad1 (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=12)

gabytza
28-November-2010, 08:47 PM
Hotul Rusinat


Un batran vanator avea un grau,care il deprinsese cateva cuvinte.Cand vanatorul zicea:
-Unde esti,micule graur?
Pasarea raspundea indata cu glas tare:
-Aici sunt!
Sandu,baiatul unui vecin,venea adesea la padurar si simtea mare placere sa asculte graurul.Pdaurarul lipsea de acasa.Baiatul crezu ca face bine sa fure pasarea.O lua repede si-o ascunse sub haina.Tocmai atunci sosi padurarul.Dorind sa faca placere lui Sandu,striga dupa obicei:
-Unde esti, micule graur?
Pasarea raspunsea de sub haina baiatului:
-Aici sunt!
Ce rusine mare pati Sandu! De atunci s-a facut baiat bun..

luca
28-November-2010, 09:13 PM
Buna seara dragii mei prieteni ai povestioarelor,mica voastra printesa Sheherezade 12320 continua "1001 de nopti".
Va multumesc tuturor pentru povestioarele voastre sunt superbe.


SAREA IN BUCATE

12321

A fost o data un imparat, care avea trei fete pe care le iubea foarte mult. Mai ales de cand i-a murit sotia, se ocupa mult de educatia fetelor si le indelpinea orice dorinta.
Le-a cumparat fetelor cele mai frumoase rochii, cele mai scumpe bijuterii si cele mai minunate carti. La randul lor fetele il indrageau nespus pe tatal lor.
Intr-o zi imparatul a intrebat-o pe fata cea mare, cat de mult il iubeste.
-Te iubesc ca mierea. -raspunse fata.
Tatal a fost multumit de raspuns si a intrebat-o si pe fata cea mijlocie.
-Eu te iubesc ca zaharul. -raspunse aceasta.
Imparatul era de-a dreptul induiosat de atata iubire.
Atunci a intrebat-o pe fata cea mica:
-Si tu fetito, cat de mult ma iubesti?
-Eu te iubesc ca sarea in bucate, tata -raspunse mezina.
Surorile ei au inceput sa rada de ea si imparatul s-a infuriat.
-Ce fel de raspuns este acesta. Sa pleci din casa mea!
Fata nu a fost lasata sa dea nici o explicatie si a fost alungata. Surorile si-au batut joc de prostia ei si s-au bucurat ca pleaca, fiindca tot nu prea o aveau la inima. Mezina s-a imbracat in niste haine simple si a plecat mahnita, cu lacrimi in ochi.
Dupa o cale lunga a ajuns la palatul unui alt imparat si s-a angajat servitoare. Era atat de harnica si de priceputa, incat toata lumea a ajuns sa o indrageasca. Stia sa pregateasca bucate alese si facea curatenie luna. Imparateasa a auzit de servitoarea cea isteata si a chemat-o la dansa. Dupa ce au vorbit ele putin, au devenit nedespartite. Fata nu mai trebuia sa munceasca la bucatarie, statea numai cu imparateasa, brodand sau pictand si tot ceea ce facea era neasemuit de frumos.
Imparatul a trebuit sa plece la razboi, luandu-l cu el si pe fiul sau. Printul a fost ranit, iar imparatul si imparateasa erau foarte necajiti. Imparateasa nu s-a miscat zi si noapte de langa patul bolnavului, iar fata de imparat statea si ea cu dansii. L-a ingrijit foarte bine pe baiat, simpla atingere a mainii sale delicate alina orice durere.
Cand s-a inzdravenit, printul a mers la imparateasa si i-a spus ca vrea sa se insoare. Imparateasa s-a bucurat si l-a intrebat daca vrea sa se insoare cu cine anume. Printul i-a spus ca vrea sa se insoare cu servitoarea care l-a ingrijit cand era bolnav, ca alta fata mai frumoasa si mai cuminte nu cunoaste. Imparateasa la inceput nu a fost de acord, vrand pentru fiul sau o mireasa de sange nobil, dar pana la urma printul a convins-o. Impreuna nu le-a fost greu sa-l convinga si pe imparat si au si fixat data nuntii.
Tanara mireasa i-a rugat pe viitorii socri sa-l invite si pe un anume imparat, dar nu a marturisit ca acesta este tatal ei. A venit si ziua mult asteptata a cununiei. Fata a pregatit separat bucatile pentru tatal sau si a dat porunca unui slujitor sa i le duca personal si nu cumva sa ajunga din greseala la vreun alt oaspete.
Imparatul de cum a sosit s-a tot uitat la frumoasa mireasa si i se strangea inima gandindu-se ce mult seamana cu fata lui, pe care nu a mai vazut-o de foarte mult timp.
Cand au aparut pe masa bucatele imbietoare toti mancau cu pofta, numai imparatul, tatal fetei inghitea cu greu cate ceva ce i se paru rau si fara nici un gust. A intrebat in dreapta si in stanga, daca e buna mancarea si toti au raspuns ca sunt cele mai delicioase bucate pe care le-au gustat vreodata. A luat si el de la vecini un pic cu furculita si s-a convins ca intr-adevar erau foarte bune.
Pana la urma nu a mai putut rabda si s-a ridicat in picioare, acuzandu-l pe imparatul gazda ca isi bate joc de dansul. Acesta a chemat bucatarii, ca sa-i pedepseasca pe cel care a facut pozna atunci mireasa a recunoscut ca ea a gatit pentru tatal sau doar cu miere si zahar si chiar si in solnita a turnat zaharul praf, sustinand ca imparatul prefera mierea si zaharul in locul sarii.
Tatal si-a recunoscut greseala si a imbratisat-o cu drag pe fata pe care a crezut-o pierduta. Iar celalalt imparat s-a bucurat ce nora vrednica si desteapta are, si mai e si fiica de imparat pe deasupra.

Va doresc somn usor si vise cu ingeri si va iubesc mult.
Cu dragoste pentru voi Luca

Bozomic
28-November-2010, 10:26 PM
Va multumesc pentru povesti, dragii mei locuitori ai lumii basmelor!12334

luca
29-November-2010, 12:21 PM
Dragii mei prieteni ai povestioarelor,vreau sa va arat prietenii mei,am muuuulti!
12396

12397

12398

12399

12400

12401

12402

Astia sunt prietenii mei de acasa...am vrut sa va fac cunostinta cu ei.
Va plac?...eu nu mai pot dupa ei...sunt dulci rau!

kap3tanos
29-November-2010, 12:39 PM
12403Draga Luca ,cu asa ceva acasa niciodata nu poti sta astfel
http://dl9.glitter-graphics.net/pub/1066/1066939ioi0dz0pq4.gif (http://www.glitter-graphics.com)
Colectie de colectie ce mai :)

luca
29-November-2010, 12:44 PM
Ma bucur ca ti-au placut Kap3tanos...asa e..adevarata colectie...imi plac la nebunie...si mereu astept ca sotul sa-mi mai imi fac surprize...dar vine acum Craciunul...
Te pupicesc dulce Luca12404

Bozomic
29-November-2010, 05:57 PM
Wow, ce colectie de jucarii are printesa Seherezade! Si ni le-a adus pe toate in casuta noastra cu povesti, ca sa ne bucuram de ele. Va multumim printesa noastra draga!

12489

Giorgia
29-November-2010, 06:03 PM
12490 Nu poate omul lipsi cateva ore, ca gata, ce de mai pupaceli aici!
Luca, sunt superbi pufisii tai. Am facut si eu colectie, pana au mai cerscut nepoteii si finutii si mi le-au "arestat".

Bozomic
29-November-2010, 06:12 PM
12490 Nu poate omul lipsi cateva ore, ca gata, ce de mai pupaceli aici!
Luca, sunt superbi pufisii tai. Am facut si eu colectie, pana au mai cerscut nepoteii si finutii si mi le-au "arestat".

Stati un pic, ca primesc si zanele pupici!

12495

Giorgia
29-November-2010, 06:19 PM
12491 Fac un popas, pentru ca am adus si eu o poveste pentru voi, cu toata dragostea.

CAND MOS CRACIUN
Era Copil
de DEREK BUCKHAM

12493

Sunt zile cand stau linistit in fata focului si ma gandesc, oare ce cred cu-adevarat oamenii despre mine? Acum, va rog sa ma priviti cu atentie, pentru ca vreau sa va intreb, voi ma iubiti? Vi se pare ca sunt vesel? Ei bine, eu sper ca raspunsurile voastre sa fie DA! Cand trec prin astfel de momente ma napadeste nostalgia, si imi aduc aminte ca acum mult, mult timp, cand eram doar un baietel, nu eram deloc vesel! De fapt, eram atat de nefericit pentru ca in mintea mea gandeam ca nu sunt bun de nimic! Oricat de mult ma straduiam, nu reuseam deloc sa ajung in fruntea clasei, nu eram niciodata ales in echipa de fotbal, nici macar nu reuseam sa fug la fel de repede ca ceilalti copii.
Intr-o zi, simtindu-ma eu atat de nefericit si amarat, am hotarat sa fac de unul singur o plimbare in padurea fermecata. Eram necajit si mergeam cu barbia-n piept, cu mainile adancite-n buzunare, infigand apasat calcaiele in pamantul reava. Deodata, vazui in fata un incantator mic macaleandru cu pene rosii pe piept, aproape ascuns in iarba.

12494

Biata micuta, avea o aripa rupta, |Vai, saracuta de tine", i-am soptit cu blandete si am luat-o delicat in palma. |Unde traiesti tu micuto? Spune-mi si o sa te duc imediat acasa la tine.|
Micutul macaleandru ma privi cu tristete si-mi raspunse, |Eu locuiesc in castelul de la capatul curcubeului.| Chiar in clipa aceea aparu pe cer un minunat curcubeu, era un arc perfect de culori, rosu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo si violet! 7 culori.

12496

Dar stiti cum mi le-am amintit? Invatasem la scoala repetand mereu R.O.G.V.A.I.V
Care va sa zica nu eram chiar codasul clasei!
Ei, si chiar daca eu credeam despre mine ca suntun baietel nefericit si singur, care nu-i bun de nimic, intotdeauna mi-am dorit in sufletul meu sa fiu bun si sa ajut pe toata lumea, asadar, am cuibarit bine in palma micuta pasare cu pieptul rosu, si am inceput sa urmez curcubeul. Am mers cateva mile bune, am urcat dealuri si am traversat vai, pana cand s-a intunecat!
Deodata, in departare, l- am vazut, da, era minunatul castel magic, cocotat pe-un varf de deal, inconjurat de brazi cu crengile care sclipeau si dansau reflectand lumina lunii. In sfarsit descoperisem capatul curcubeului!
Am urcat intr-un suflet dealul, vrajit de privelistea pe care o aveam in fata. Nu-mi puteam crede ochilor. Am impins hotarat uriasele porti aurite, iar acestea s-au deschis larg, de parca m-ar fi asteptat.
Imaginati-va cat de surprins am ramas cand micuta pasare cu pene rosii si-a luat zborul din palma mea, oprindu-se pe o crenguta de brad. Langa copac se afla un om in varsta, si, privind mai atent, mi-am dat seama ca era Cronos, batranul Timp, cu barba lunga si alba.
|Fii bine venit micule Mos Craciun|, spuse el cu voce blanda, dar hotarata, "te asteptam. De mii de ani te asteptam sa vii, iar in seara aceasta ne-ai demonstrat cu bunatatea ta ca esti adevaratul spirit al Craciunului!|
|Dar eu nu sunt decat un baietel trist si singur, care nu-i bun de nimic!| am exclamat eu deznadajduit!
|Ce prostie!, veni raspunsul tunand, |cel mai important lucru este ca tu esti bun la a fi bun. Esti un baietel grijuliu, iar de acum inainte vei fi cunoscut sub numele de Mos Craciun, spiritual Craciunului, si toata lumea te va iubi si va crede in tine.|
Pentru prima oara-n viata mea m-am simtit bine si eram fericit. Nu mai avea nicio importanta daca eram cel mai iute, sau cel mai istet, ceea ce conta era ca eu trebuia sa ma straduiesc cu toata fiinta mea sa fiu bun cu ceilalti.
Desi asta s-a intamplat cu multi, multi ani in urma, de fiecare data cand ma cuprinde tristetea, sau incep sa ma indoiesc ca as fi bun la ceva, imi amintesc cuvintele blande ale batranului TIMP, |nu trebuie decat sa fii bun in a fi bun|, iar eu sunt bun in ceea ce stiu sa fac mai bine! Mi-am amintit povestea asta ieri, cand cineva a strigat in urma mea, |Hei, Mosule, esti cel mai grozav tip de pe Planeta!| La care eu i-am raspuns, |Exista un Mos Craciun in fiecare din noi, nu trebuie decat sa ne straduim sa-l descoperim in inima noastra!|
Asa ca, data viitoare cand vedeti un curcubeu, amintiti-va povestea mea si incercati sa-l descoperiti pe Mos Craciun in inimile voastre.
12497



Va doresc o seara placuta, dragii mei.

luca
29-November-2010, 06:24 PM
Draga mea Giorgia,mutunachii astia sunt numai ai mei,copii mei n-au avut acces la ei...n-am dat nici unul...sunt mutunachi de suflet ...pentru ei am luat altii...deci asta e colectia mea...de fapt micii mei prieteni de acasa.Cand vin sarbatorile ma lingusesc pe langa sotul si-mi mai cumpara unul...si ce fericita sunt...si sa stii ca au si nume....il am pe Dino(care e crocodilul mic)...o am pe Panseluta(care e ursul alb)...il am pe Cioculet(care e ratoiul cu sapca)...il am pe Blegosul(care e magarusul)...etc...
Te pupicesc dulce

Bozomic
29-November-2010, 07:05 PM
Immm, si-a meritat zana Clopotel pupicii,uite ce poveste frumoasa ne-a adus despre mos Craciun! Multumim!
12504

Giorgia
29-November-2010, 07:17 PM
12507 Doamne Bozo cat poti fi de dulce. Multumesc si uite, ce-i al tau e pus deoparte 12508

luca
29-November-2010, 07:36 PM
Draga mea Zana Clopotel aceasta povestioara despre Mos Craciun mi-a mers la sufletel.Mi-a placut mult,mult de tot!
Iti mutumim si te iubim mult.12514

luca
29-November-2010, 08:53 PM
Buna seara dragii mei prieteni ai povestioarelor,mica voastra printesa v-a adus in dar o mica povestioara de suflet.

Despre Craciun cu un Inger


12532
Ingerul a venit in vis
Intr-una din serile trecute am avut un vis minunat. Am visat ca tocmai terminasem treburile gospodaresti si ma pregateam de culcare, cand am auzit un zgomot la usa de la intrare. Am deschis si, spre surprinderea mea, in prag era un inger ce avea un sac plin. Si-a dus degetul la buze, facandu-mi semn sa nu tip. a€“ Ce faci aici..., am inceput eu sa-l intreb, insa cuvintele mi-au amutit pe buze cand am vazut lacrimile din ochii lui. Nici urma de bucurie nestavilita in ochii lui, ci doar o tristete blanda si calda. Si cu glas soptit a inceput sa-mi spuna: - Am venit sa te invat stravechea semnificatie a Craciunului - acea semnificatie profunda, data uitarii in zilele noastre...
- Am venit sa te invat ca Steaua a fost semnul ceresc al unei promisiuni facute cu veacuri in urma. Dumnezeu promisese un Mantuitor, un Salvator pentru lumea cazuta, si unul dintre semnele implinirii acelei promisiuni era mareata Stea de la Rasarit. Steaua din varful bradului sau din fereastra ne reaminteste acum de dragostea lui Dumnezeu pentru omenire si de implinirea acelei promisiuni facute de Dumnezeu. Nenumaratele stelute ce sclipesc in noapte - una pentru fiecare - vorbesc acum despre speranta arzatoare a intregii omeniri. Si ingerul a asezat cu grija steluta pe semineu, scotand apoi dintr-un sac o beteala de un rosu stralucitor.
- Am venit sa te invat ca rosul este prima culoare a Craciunului. Crestinii care au folosit-o pentru prima data au ales-o ca sa le aminteasca de sangele Mantuitorului, sange care s-a varsat pentru toti oamenii la Calvar, atunci cand Cristos Si-a dat viata pentru noi, astfel ca fiecare sa putem avea parte de darul oferit noua de Dumnezeu - viata eterna. Rosul este o culoare plina, intensa, vie. Este cea mai mareata dintre toate culorile. Ea simbolizeaza darul lui Dumnezeu pentru noi.
Am venit sa te invat
Apoi ingerul m-a privit cu ochi blanzi si a continuat: - Am venit sa te invat (Si intre timp a scos din fundul sacului un bradulet pe care l-a asezat cu grija in fata semineului, aninand in el beteala rosie. Verdele plin al bradului contrasta atat de frumos cu beteala rosie. Cu siguranta ca aceasta era a doua culoare a Craciunului!) ...Culoarea verde a bradului ramane aceeasi de-a lungul anului. Ea simbolizeaza speranta vesnica a omenirii. Verdele este culoarea tineretii, a sperantei neinvinse, culoarea promitatoare de belsug a naturii. Toate acele bradului arata spre cer, simbolizand gandurile omului care se intorc mereu inspre inalturi - si de unde altundeva ii poate veni ajutorul? Batranul brad verde, el a fost mereu prietenul omului. L-a adapostit sub crengile lui plecate, l-a incalzit, i-a oferit frumusete, i-a mobilat locuinta.
Un clinchet cristalin
Brusc am auzit un clinchet cristalin. Venea parca din departari de veacuri. Am venit sa te invat ca la fel cum oitele ratacite sunt gasite dupa sunetul clopotelului ce-l poarta la gat, tot asa sunetul clopotelului ar trebui sa-i aminteasca omului ca trebuie sa se intoarca in turma din care s-a ratacit. Clopotelul inseamna calauzire si regasire, el inseamna intoarcere si ne aminteste ca fiecare in parte are o valoare neasemuita in ochii Domnului.
Si in timp ce clinchetul clopotelului s-a stins in noapte, ingerul a scos la iveala o lumanare. A infipt-o in sfesnicul de pe semineu si a aprins-o. Intunericul incaperii s-a retras parca speriat de razele palpainde ce se revarsau feeric de la mica luminita, zugravind imagini de basm pe peretii incaperii. a€“ Sa nu uiti, a soptit ingerul, ca lumanarea arata recunostinta omului pentru Steaua din vechime. Luminita ei firava este ca o oglindire a sclipirii stelelor in noapte. La inceput, in bradul impodobit cu beteala, au fost prinse lumanarele, inlocuite acum de beculetele multicolore. Fiecare om trebuie sa fie o luminita ce vorbeste despre darul lui Dumnezeu, despre neasemuita Lui lucrare intru salvarea omenirii.
Un dar de la un inger
Apoi ingerul a scos din sac un dar. Mi-a aratat panglica ce infrumuseta darul si mi-a spus: - Darul este impachetat frumos,La fel cum panglica leaga darul, tot asa trebuie sa fie legati oamenii intre ei prin bunavointa. Bunavointa intre oameni, acesta este mesajul panglicii.
Asteptam sa vad ce mai are ingerul in sac. Dar el s-a intins spre crengile bradului si a desprins de acolo o acadea in forma de bastonas. Mi-a intins-o cu grija spunandu-mi : bastonasul-acadea reprezinta toiagul de care se foloseste pastorul pentru a-si aduce inapoi in staul oile ratacite. Bastonasul-acadea reprezinta mana intinsa spre fratii nostri de Craciun - mana ce le vine in ajutor. Bastonasul-acadea simbolizeaza faptul ca fiecare in parte este pazitorul fratelui sau.
Cercul dragostei de Craciun
Apoi ingerul a facut o pauza. Mi-am dat seama ca venise vremea sa plece , dar parca sclipirea din ochi imi spunea ca mai are sa-mi arate ceva . Nici nu stiu cand a bagat mana in sac, doar am vazut ca-mi intinde o cununita de brad. Vazandu-mi ezitarea, a agatat-o el la usa de la intrare si mi-a spus: - Te rog, nu uita ca aceasta cununita simbolizeaza caracterul etern al dragostei - dragostea nu inceteaza niciodata, nu se sfarseste, nu conteneste. Este un nesfarsit cerc al dragostei, al carei inceput adesea nu-l stim si al carei sfarsit degeaba il cautam....si a plecat.
In urma lumanarea continua sa imbrace camera intr-o lumina blanda si feerica, iar gandurile mele au poposit indelung la tot ingerul ma invatase in Ajun de Craciun: sa daruiesti si sa ajuti, sa iubesti si sa slujesti - despre asta vorbeste Craciunul.

Cu drag pentru voi Luca

Bozomic
29-November-2010, 09:02 PM
Immm, ce rasfat, in seara acrasta avem doua povesti cu mos Craciun! Ce bine este sa ai zane si printese in casuta cu povesti! Multumesc.

12534 Gata, am adus si pernuta!


Asta este casuta noastra dulce, dulce ,dulce!

12535

adn
29-November-2010, 09:10 PM
Dragilor,totusi sa avem grija cu dulciurile si cu DIABETUL.

Daca nu te poti abtine de la dulciuri si ai diabet, iata ce poti face:

- mananca exact aceeasi cantitate de zahar zilnic si apoi redu nivelul de insulina consumand produse "speciale": verdeturi si legume.

- mananca orice cu moderatie: poti gusta o prajitura sau o inghetata, nu o tava intrega sau o cutie

- noteaza-ti reactiile corpului tau atunci cand consumi un anumit dulce. Daca de la o tarta cu mere nu-ti creste glicemia sau de la inghetata dietetica, atunci consuma doar aceste produse, in cantitati mici.

http://www.culinar.ro/images/articole/hraneste-te_sanatos/2010/dulciurile_si_diabetul.jpg
http://www.culinar.ro/articole/citeste/1890/dulciurile-si-diabetul

- daca boala este grava si medicul iti interzice complet dulciurile, atunci abtine-te si gaseste "dulceata" de care ai nevoie in alte activitati si mancaruri delicioase.

Lorelai
29-November-2010, 09:57 PM
Bradutul
12542
Puiutul de brad traia acum momente de groaza. Nu ii spusese nimeni, dar simtea ca ieri vazuse ultimul rasarit de soare al copilariei sale. Aparuse pe lume intr-o cresa de braduti. Si-a dat seama in timp, pentru ca dupa gardul de sarma care inconjura locul acela, in care el si multi alti braduti se ridicau spre cer, in fiecare zi mai mult, era o padure. Multi brazi, falnici, seniorii. Acestia nu prea vorbeau cu ei. Poate din cauza ca erau ai nimanui. Crescusera din niste seminte puse acolo de mana omului. Padurea era ceva aproape fioros pentrubradutii din cresa. Nimeni nu ii baga in seama. Nu intelegeau ce se intampla. De exemplu, nu intelegeau de ce puiutii de brad din padure aveau mai mare trecere la brazii batrani. Discutase asta cu prietenii lui, dar nici ei nu aveau de unde sa stie. Incet-incet, i-au mai crescut si lui cateva ramurele. Isi dorea foarte mult ca bradul acela batran, cu cetina bogata, care isi ducea batranetile langa gardutul cresei, sa-l asculte macar o data. A incercat de multe ori sa-si faca auzit glasul subtirel. ""Domnule Brad, va rog..."", dar batranul nu-l lua in seama. Poate nici nu mai auzea prea bine. Era asa de inalt, incat Puiul de brad nici nu-i vedea bine varful. S-a gandit ce s-a gandit si si-a dat seama ca trebuie sa fie mai puternic, la fel si glasul lui. Asa ca ori de cate ori ploua, Puiul de brad sorbea cu nesat picaturile de ploaie. Cum venea spre el o raza de soare, isi intindea cele cateva crengute de parca ar fi vrut sa inghita tot soarele. Intr-o zi s-a intamplat minunea. Se trezise plin de incredere si parca visase chiar ca vorbise cu Domnul Brad. Asa ca, plin de speranta, si-a adunat toate fortele si a mai facut o incercare: ""Domnule Brad!"". De data aceasta, glasul sfios si-a gasit drum spre urechile Batranului Brad. Acesta a mormait putin, si-a aplecat varful, mirat ca tocmai un pui de brad din cresa il deranjeaza. Puiul de brad tremura din toate acele si astepta... ""Ce s-a intamplat cu tine, puiutule? De ce nu stai linistit acolo?"" ""Domnule Brad, Domnule Brad, va multumesc ca vorbiti cu mine!"", spuse Puiutul de Brad, cu lacrimi in ochi. ...Nu stia de ce, dar Bradul cel Batran a stat mult de vorba cu el. I-a povestit multe, l-a imbarbatat si l-a sfatuit ca orice s-ar intampla sa nu-si piarda niciodata increderea in sine. Si sa fie curajos mereu... orice s-ar intampla... Prevestirile rele Acum, cand se implinea prima dintre prevestirile rele ale Batranului, Puiul de brad se intreba daca nu ar fi fost mai bine sa nu caute sa afle ce soarta pot avea ei, bradutii de cresa. Sau chiar cu un brad crescut asa, in mijlocul padurii. El si alti braduti calatoreau inghesuiti, unii peste altii, in remorca unui camion. Unii dintre ei plangeau, speriati. Altii plangeau pentru ca deja le era dor de pamantul care ii ajutase sa creasca si acum nu se putusera impotrivi smulgerii lor. Nu stiau unde vor fi dusi. Nici Puiul de brad nu stia. Dar ceea ce ii spusese atunci Batranul Brad nu ii dadea nici un motiv de liniste. Incerca sa-i potoleasca pe braduti, sa nu mai planga, spunandu-le: ""Asa e viata de bradut de cresa! Ne nastem intr-un loc si suntem dusi in alte locuri sa le facem frumoase, sa tinem umbra..."". Bradutii il respectau, caci stiau ca el a putut vorbi cu Bradul cel Batran. Dar unii dintre ei, chiar daca nu mai plangeau in hohote, suspinau gatuiti de emotie si de frica. Puiul de brad ar fi plans si el, dar stia ca nu are cum sa schimbe ceva. Asa ca si-a strans crengutele pe langa el si a asteptat. Avea o viata inainte ca sa afle... Visul A cazut intr-un somn adanc. Si a visat... Se facea ca nu fusese smuls din cresa si toti bradutii crescusera acolo mari, frumosi, inalti, ca Batranul Brad. Si pe langa ei rasarisera acum puiuti de brad, dar care nu erau ca ei, niste orfani. Fiecare bradut avea un brad mare care il ingrijea. Cand soarele era prea arzator, il umbrea cu crengile lui; cand vantul era prea puternic, se apleca si il ocrotea pe micut, chiar daca el, marele brad, isi mai pierdea cate un brat. Dupa accidentele acestea, un timp, bradul ranit pierdea multa seva; dar locul se cicatriza si uneori chiar cresteau alte crengute. Iarna, micutii erau sfatuiti sa nu incerce sa-si scoata varful de sub zapada, ca altfel mor inghetati. Era iar primavara, cand pasarelele se harjoneau la lumina soarelui. Puiul de brad zambi in somn. Ce frumos era! Sau atunci cand unii dintre ei se mai imbolnaveau, era chemata imediat Doamna Ciocanitoare; le curata ranile si totul revenea la normal. Se mai temeau cateodata, cand veneau oamenii sa se plimbe prin padure. Era pericol mare! Odata, brazii liberi, din padure, au scapat ca prin urechile acului de o mare nenorocire. Dar cu toate lacrimile lor nu au putut sa-i salveze pe micutii din cresa de la marginea padurii. Atunci, oamenii rai au facut un foc si nu l-au stins bine cand au plecat inapoi in orasul lor. Si noaptea, din cauza vantului, jarul s-a aprins, iar focul a luat viata a mii si mii de puiuti de brad. Singurul care a supravietuit a fost Batranul Brad de astazi. Cel care l-a ascultat pe micut. Caci el stia ce inseamna sa fii bradut de cresa. Aici, Puiul de brad parca nici nu mai visa. Incepuse sa-si aduca aminte cu groaza de cele povestite de batran. Puiutului i-au dat lacrimile cand a ascultat povestea Batranului. ""Dupa ce toti fratii si prietenii mei din cresa au murit, brazii din padure m-au adoptat. Nu au fost rai cu mine. Acum eram de doua ori orfan. Si m-au ajutat sa cresc. E tare mult de atunci si m-am bucurat mult sa vad ca oamenii au facut din nou cresa in locul acesta. Sa stii ca nici un bradut nu vine intamplator pe lume. Fiecare e bun la ceva."" ""La ce suntem buni noi, bradutii?"", a intrebat atunci Puiutul. Caci in mintea lui credea ca toata viata va trai acolo in tarcul acela. ""Eheeei! La multe poate fi bun un brad!"", a raspuns Batranul. Asa a aflat Puiutul ca unii dintre brazi au norocul sa ramana in padure multi, multi ani, pana mor de batranete sau sunt franti de viscol sau ucisi de vreun fulger. Poate ei sunt cei mai fericiti. Alti braduti, din nefericire, mor de mici, asa ca nu ajung niciodata sa priveasca pe deasupra padurii, sa vada muntii, apele, oamenii. Bradutii iubesc oamenii. Nu toti sunt rai! Sunt oameni care vin si ii ingrijesc, care le spun: ""Ce mult va iubim, brazilor!"". Si atunci, de fericire, brazii isi fosgaie acele si le raspund oamenilor: ""Si noi va iubim pe voi!"". Ce frumos e sa fii iubit! Unde ajung bradutii? Aducandu-si aminte de aceste vorbe ale Batranului Brad, Puiutul s-a bucurat si s-a intristat in acelasi timp. Stia ca pierduse sansa de a mai trai in padure. Dar, cine stie, poate avea noroc. Alti braduti, continuase Batranul, sunt luati de aici, din cresa, si sunt dusi spre alte locuri sa faca frumos acolo. Unii nimeresc in gradinile oamenilor si sunt iubiti si ingrijiti, iar iarna sunt impodobiti ca sa bucure sufletul copiilor. Asta e bine numai daca traiesc in curte. Alti braduti, cand nu au crescut cine stie cat, sunt pur si simplu ucisi! Sunt taiati deasupra radacinii si dusi in casele oamenilor, tot pentru a fi impodobiti. Dar ce pacat ca impodobesc un bradut mort! Si bradutul se usuca, apoi este aruncat la gunoi. Acestia sunt cei mai tristi braduti. ""De ce sunt taiati bradutii, Batranule Brad?"" ""Oamenii vor sa le faca o bucurie copiilor lor, dar nu stiu ca asa indurereaza o padure intreaga, cand ii ucide copiii."" Povestile Batranului Brad Acum statea Puiutul de brad si se gandea cum sa le spuna el asta fratilor lui, care calatoreau - cine stie unde? - alaturi de el in acel camion! Batranul Brad avea multe de povestit. Traise cateva veacuri. Si in fiecare zi, cand se trezea din somn, Puiutul isi ridica repede varful si il chema pe Batran sa-i mai spuna ceva. Unele dintre povesti le traise chiar el, altele le auzise de la brazii cei batrani, care de mult nu mai erau in radacinile lor. Fiecare brad are de dat un tribut. Unii sunt facuti sa faca umbra toata viata, altii sa bucure copiii oamenilor, altii, avea sa afle intr-o dimineata Puiutul, sunt lasati sa creasca, apoi vin oamenii si ii taie. ""Asa mari?"" ""Asa mari!"" Si ce se intampla cu ei? Si acestia au o soarta diferita. Unii vor fi pusi pe foc, pentru ca sa fie cald in casele oamenilor, altii vor fi facuti bucati, vor fi curatati de scoarta si iar taiati in bucati si mai mici si ajung fie vreo masa, fie vreun scaun. Cine stie, depinde de ce vor oamenii sa faca din ei! ""Ingrozitor!"", a raspuns Puiutul. Acum, Puiul de brad era la prima calatorie din viata lui. Spera sa fie si ultima. Sa fie dus undeva si sa se hotarasca o data ce vor face cu el! Tremura din toate acele si voia sa afle mai repede care era soarta lui. Ce au hotarat oamenii? Au calatorit mult cu camionul acela. A venit noaptea si bradutii au crezut ca au ajuns la destinatie, caci, la un moment dat, masina s-a oprit. Dar nu a fost asa. In zori au plecat mai departe. In sfarsit, dupa doua zile si doua nopti, s-au trezit luati pe sus de varfuri si aliniati frumos langa un gard. De acolo, o mana de femeie ii lua si ii planta intr-un ghiveci mare, de lemn. Dupa cateva zile de la plantarea in ghiveci, Bradutul, care intre timp isi mai revenise, si alti cativa prieteni de ai lui au vazut apropi-indu-se de ei un Om Mare cu o fetita de mana. ""Pe care vrei sa il luam?"", a intrebat Omul Mare. Fetita s-a tot invartit pe langa braduti. In cele din urma, a spus ca vrea trei braduti. Si Puiul de brad a fost urcat intr-o masina alaturi de doi prieteni de-ai lui de la cresa. Iarasi se intrebau ce se va intampla cu ei. ""Numai sa nu ne impodobeasca, sa ne taie radacinile si sa murim!"", isi spunea Puiutul in gand. ""Dar asta e! Batranul Brad mi-a spus ca asa sunt bucurati Puii de Om. Atunci, asa sa fie. Noi sa murim, iar ei sa se bucure!"" Aproape ca se impacase cu soarta lui, cand iarasi s-a trezit apucat de varf, apoi radacinile i-au fost puse intr-o groapa si au fost acoperite cu pamant. Puiutul fusese plantat intr-o gradina frumoasa in care mai erau si alti copaci. Ceilalti doi braduti au fost si ei plantati in aceeasi gradina, dar fiecare in alt colt al ei. In fiecare zi, Fetita venea si vorbea cu el, apoi se ducea si la ceilalti, vorbea si cu ei, ii mangaia, ii uda, le vorbea frumos. Cand a venit iarna, Fetita l-a impodobit pe Puiut cu becuri colorate si cu fasii de hartie poleita. Ce frumos era! Acum stia ca nu avea sa moara niciodata, decat de batranete. Cat despre fratii lui de cresa, noaptea, ii ruga pe ceilalti copaci sa nu-si mai fosneasca frunzele, sa faca putina liniste, si atunci schimbau si ei cateva vorbe. Le era dor unul de altul, dar stiau ca va veni ziua cand vor fi destul de mari incat sa se poata vedea pe deasupra tuturor copacilor. Puiutul de brad era fericit. Dar viata de brad are multe surprize... Revederea Trecusera cativa ani. Puiutul de brad nu mai era chiar asa puiut. Oamenii il iubeau si el ii iubea pe oameni. Era plantat chiar in fata casei si vara, cand soarele era arzator, Bradutul se straduia sa le ofere oamenilor cat mai multa umbra. Intr-o dimineata, Bradul a fost trezit din somn de Ciocanitoarea care isi avea cuibul undeva prin gradina. ""Bradule, trezeste-te! Se intampla ceva aproape de radacina ta!"" Bradul s-a speriat, a crezut ca a venit momentul sa fie taiat si pus pe foc! A privit in jos si a vazut ca la umbra sa fusesera frumos asezate o masa si doua banchete din lemn. S-a bucurat, dar s-a si intristat in acelasi timp. El scapase, dar un alt brad fusese transformat in mobila de gradina. S-a trezit de-a binelea, desfacandu-si crengile mari; ii placea in fiecare dimineata sa faca un fel de gimnastica, sa-si fosnaie acele, asa cum facea in copilarie, cand era in cresa. Atunci s-a auzit strigat: ""Puiutule de brad, tu esti?"". Cu bucurie a recunoscut vocea Batranului Brad. Dar in aceeasi clipa si-a dat seama ca el fusese cel sacrificat pentru ca oamenii sa stea la umbra fostului Puiut, astazi Bradul cel Tanar. S-a aplecat si a mangaiat cu crengile masuta de brad si i-a promis ca o va apara de ploi si de soare. Si poate si astazi mai stau de vorba Tanarul brad si masuta din bradul cel Batran si, cine stie, sfatuiesc vreun Puiut de Brad, crescut din semintele cazute din Bradul cel Tanar. Pentru ca nici un bradut nu vine intamplator pe lume.

Lorelai
29-November-2010, 10:03 PM
Dragele mele, foarte frumoase povesti, va multumesc din suflet.

1254312544

mioara56
29-November-2010, 10:09 PM
Cine vrea portretul fiului ?

Un om bogat, pasionat de arta, avea in colectia lui opere ale tuturor marilor maestri, renascentisti, clasici si moderni, din toate scolile si curentele. Deseori statea impreuna cu unicul sau fiu, admirand minunatele piese din colectia lor.
Dar a izbucnit razboiul si fiul a fost inrolat si trimis la lupta. El a dat dovada de mult curaj si a murit la datorie, in timp ce salva viata unui camarad. Cind a primit anuntul, tatal a fost profund indurerat de pierderea unicului sau fiu.


O luna mai tarziu, a auzit batai la usa. In prag statea un tanar cu un pachet mare in brate...El a spus:

- Domnule, nu ma cunoasteti. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastra si-a dat viata. In acea zi el a salvat multe vieti ale celor raniti dar, in timp ce incerca sa ma duca pe mine intr-un loc sigur, un glonte i-a strapuns inima, el murind pe loc...Deseori ne vorbea de dumneavoastra si despre pasiunea pe care o aveti pentru arta.
Tanarul i-a inmanat pachetul.
-Știu ca este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins ca fiul dumneavoastra ar fi vrut sa aveti acest tablou.
Tatal a inceput sa desfaca ambalajul. Era un portret al fiului sau, pictat de tanar. Privindu-l atent, a fost uimit de felul in care tanarul pictor a reusit sa surprinda chipul, dar si personalitatea fiului sau. Tatal a scos un suspin si cu ochii plini de lacrimi a multumit tanarului, oferindu-i si o suma de bani pentru tablou.
-O, nu se poate asa ceva, domnule... Toata viata nu voi putea sa platesc pentru ceea ce fiul dumneavoastra a facut pentru mine. Acesta este doar un cadou.


Tatal a prins tabloul pe una din simezele sale. De cate ori avea vizitatori, el incepea prin a le arata portretul fiului sau si numai dupa aceea le dadea voie sa vada marile capodopere colectionate.

Dupa moartea batranului tata, s-a organizat licitatia marii lui colectii de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau sa vada si, mai ales, sa achizitioneze tablouri pentru propriile lor colectii.

La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Persoana delegata sa conduca licitatia,adjudecatorul, a deschis sesiunea, lovind cu ciocanelul:

-Incepem licitatia cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta?

In sala s-a lasat linistea....Apoi, de undeva din fundul salii, o voce a strigat:

-Am venit sa vedem marile opere! Sari peste aceasta piesa!...

Dar, netulburat, adjudecatorul a continuat:

-Face cineva o oferta pentru acest portret?... 100?... 200?...

Din sala, cineva a stigat iritat:

-Nu am venit pentru acest portret!... Ne-am adunat pentru picturile lui Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso si ale celorlalti maestri!... Haideti sa trecem, cu adevarat, la licitatie!...

Netulburat, adjudecatorul a continuat:

-Fiul!... Fiul!... Il vrea cineva pe fiul?!...

Intr-un tarziu, din cel mai indepartat colt al salii s-a auzit o voce timida:

-Dau eu 10 pentru acest portret...

Era cel care fusese, ani multi, gradinarul tatalui si al fiului. Fiind un om sarac, nu putea sa ofere mai mult.

-Exista o oferta de 10!... Cine da mai mult?!... Da cineva 20?!...

Sala era in fierbere.

-Dati-i-l lui pentru 10!...Sa trecem la maestri!...La maestri!...

Nu-l voiau pe fiu. Toti doreau sa profite de ocazie si sa cumpere opere mari pentru colectiile lor. Ferm, adjudecatorul a continuat:

-10, odata!...10, de doua ori!...

Și, lovind cu ciocanelul in masa:

-Adjudecat! VÂNDUT pentru 10!

Din fata, cineva a zbucnit:

-In sfarsit, putem trece la marea colectie!...

Calm, adjudecatorul a pus jos ciocanelul, spunand:

-Imi pare rau, dar licitatia s-a incheiat.

Rumoare in sala:

-Dar tablourile?!...Cum ramane cu maestrii?!...Colectia?!...

-Regret, a spus adjudecatorul. Cand am fost desemnat sa conduc aceasta licitatie, mi s-a comunicat o prevedere secreta din testament, pe care nu am avut voie sa o fac cunoscuta decat in acest moment: licitatia se refera numai la potretul fiului !Cine il ia mosteneste intreaga avere, care include si toata colectia de opere de arta! Omul care-l primeste pe fiul obtine TOT!...

Dumnezeu Tatal a trimis acum 2000 de ani pe Fiul sau ca sa moara pe cruce.

La fel ca mesajul adjudecatorului, si mesajul lui este:

-Fiul, Fiul, cine-l primeste pe Fiul?!

Pentru ca, vezi tu, acela care il primeste pe Fiul obtine totul...

Ca intr-atat a iubit Dumnezeu lumea incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede intr-Insul sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. (Ioan 3/ 16) (Biblia Bartolomeu).

Aceasta este adevarata dragoste...

gabytza
30-November-2010, 01:35 AM
DRAGII MEI DRAGI CEI MAI DRAGI , VA IUBESC NESPUS SI VA INVIT IN LUMEA BASMELOR ...
BOZO ...IA-TI PERNUTELE SI CIULESTE URECHIUSELE ... :



http://www.youtube.com/watch?v=nBiVYOyX36w

gabytza
30-November-2010, 01:36 AM
http://www.youtube.com/watch?v=GBZRT7slbTo

gabytza
30-November-2010, 01:39 AM
http://www.youtube.com/watch?v=UWGkhYn5Jx0

gabytza
30-November-2010, 01:40 AM
http://www.youtube.com/watch?v=fWKgZmNe2XQ

gabytza
30-November-2010, 01:52 AM
Pentru toate zanele , printesele, reginele , printi si cavaleri ce-si lasa o parte din sufletul lor aici , incantandu-ne cu povestile lor pline de talc spuse cu atata dragoste , o dedicatie speciala :

prieteni dragi , fara voi nu stiu ce m-as face , va iubesc nespus si va doresc tot binele din lume ...


http://www.youtube.com/watch?v=y0WM6xYQaiE

janina
30-November-2010, 02:26 AM
Dragele mele si dragii mei, am citit povestile voastre si va multumesc din tot sufletul , sunt atat de frumoase, fiecare in felul ei, avem atatea de invatat, "de copilarit si de maturizat"...ne creati o stare de visare... adormim pe aripile fermecate ale ingerilor...pe pernutele norilor de vata...ne simtim ca-n puf...ne afundam ...tot mai adanc... nu se mai misca nici vantul...e cald, e bine...parca se mai aude ceva in departare...un clinchet de steluta calatoare...ce bine e...somn usor... si ...va iubesc...

adi-gj
30-November-2010, 03:15 AM
Deschid usa, sa ies in oras , si ceva da sa cada peste mine. Din instinct sprijin cu mina si pe dat constientizez , ca este un om... Sprijinit de usa mea . Cum de nu l-am auzit ? Ca doar ar fi trebuit sa se foiasca sau sa zica ceva , sa bombanesau mai stii ce ...Era vecinul de la trei , dormea adinc din picioare , de cind? nu stiu , probabil de azi noapte sau azi dimineata , ca din casa ,nimeni nu a iesit pina la ora asta ... si este abia 5,40. si ma grabesc spre masina , spre servici..Nu am timp pentru el , il sprijin de peretele casei scarii si-l abandonez acolo , masina nu sta dupa mine , oricit as dorii eu asta.. . Telefonez sotiei sa-i spun , spaima ar fi mare , daca l-ar gasi acolo si nu ar sti cine-i... ei fiin destul de noi , pe scara noastra , nu-i cunoaste toti locatarii , dar asta urmeaza sa se schimbe si chiar foarte curind... Ieri a fost zi de salariu si pentru unii s-a vazut asta ... dar pentru unele? si pentru ele sa-u vazut ei , cei care asa ca din intimplare au auzit unde sau mutat si au auzit ca-i rost ... de... Buze dulci...si alte dulceturi foarte bine pimite de marele public consumator de astfel de dulciuri , putin oprite din cauze concrete.... o usa se deschide incet , la etajul 3 si, un capusor nevinovat , se arata in cadrul usii, speriat , ciufulit si cu ochi mici , parca plini de vina celui care a gresit si stie ca mai poate inca... Zulufii isi fac loc spre casa scarii, privind in jos , se zbirlesc a dispret si din spatele lor , un Muschi coboara in fuga scarile , aruncind o bezea mincinoasa si plina de pofte inapoi... la unu se opreste si uitindu-se in sus , face semnul acela , stiti voi , cu degetul mare in jos , si pumnul strins , a -gata e mort , ia-l acasa...zulufii zburdalnici coboara sa priveasca vestea data de Muschi,da asa era . Bomba nu alta . este timpul de mare circ, si nu dureaza mult ... zulufii se intorc si buzunareste pe eroul cazut la datorie , gaseste ceva maruntis si cardul , il inhata si sare mai mult topaind spre bancomatul de vizavi .o privire scurta , un fisss usor , si o tastare urgenta si gata , bruma ramasa din leafa , nu mai este , sa dus la loc sigur... in buzunarul zulufilor , ca doar trebuie sa traiasca si ei , nu? asta -i prima lovitura de gong... zulufii urca rapid sus , in apartament , de unde peste putin timp . apar carind doua valize mari , a caror continut se revarsa peste bietul adormit , si la sfirsit unul dintre geamantane poposeste si el in acelasi loc. cu zgomot si troncat mare... adoarme din nou . acolo , pe continutul valizelor strins sub el cazutul la datorie , ingaima ceva ... si atit . offf. doar atit ? se mira Zulufii , ca si cum nu ar fi multumiti --.Lasa isi spun , ca doar asta este inca o lectie sa mai vii acasa asa , dupa salariu. si zulufi alearga urgent la adapostul casei unde un alt muschi trebuie sa soseasca bucuros ca inca este liber la favorurile zulufilor... Asta pina sa auzit in use , un deschide ... urmat de mari batai, si strigaturi gen trimetere la origini , inspre partea femeiasca , care de altfel se simtea foarte bine in acele clipe , asa de bine , incit au ignorat total aceasta descindere matinala , si aceste apelative si invective atribuite cu atita generozitate , tuturor neamurilor si rudelor , impartiale ale dragilor zulufi. OOO , ce distractie ,dar adio liniste . si tipul . din interior . adica dl muschi . ce zbatere . cum sa scape , cum sa fuga , oare poate , sau s-a trezit bizonul si acum este vremea vinatorii? circ total... cu multe alte parti , despartite in cicluri reproductive esuate .. sau dimpotriva inclestate , cu iertari si plingeri si cu haz rau famat , si transformat in casnicia secolului... sa ne traiasca ... si zulufii si bizonul , dar mai ales muschii , mereu in cautare de zulufi . auriti sau nu , aiuriti sau ....

gabytza
30-November-2010, 02:58 PM
http://www.youtube.com/watch?v=ueqhkfhVshc

gabytza
30-November-2010, 03:05 PM
http://www.youtube.com/watch?v=LvbsA7KGZX0

Bozomic
30-November-2010, 05:42 PM
12729

12730


Ce rasfat in lumea povestilor! Cate povesti minunate, chiar ma simt ca un mic sultan aici, imi iau si pernuta! 12731

Va multumesc dragii mei pentru povestile fantastice sau reale pe care ni le daruiti in fiecare seara!

12732

Giorgia
30-November-2010, 07:53 PM
12765 Dragii mei, am venit intr-o fuga sa va spun povestea din aceasta seara.

Cum Am Descoperit Satucul lui Mos Craciun
de VAL BUCKHAMI

12766

Iata ca este din nou ora de povesti si eu am venit sa va spun cum am descoperit Satucul lui Mos Craciun.
Inca din tinerete stiam ca fusesem ales sa devin Mos Craciun si ca misiunea mea in viata era sa transmit in intreaga lume spiritul Craciunului.
Tocmai terminasem studiile si hotarasem sa fac exact ceea ce fac toti studentii din zilele noastre: doream sa-mi iau un an saabtic si sa calatoresc in intreaga lume.
Exact cand mi-am aruncat rucsacul pe spate am vazut arcul curcubeului pe cer si atunci am stiut ca Batranul Tata TIMP imi da un semn, iar curcubeul ma va insoti in calatorie.
Am calatorit in Africa, India, China si America de Sud. Am calatorit in intreaga lume calauzit de curcubeul, care ma ghida sa cunosc saracia oamenilor, seceta si foametea. Astfel am invatat ca toti copii lumii erau fii Domnului, nimeni nu era cu nimic diferit, atata doar ca unii aveau alta culoare a pielii.
Cand am ajuns in Australia, am simtit ca aici se termina calatoria mea. Asa ca, am privit spre cer sa vad daca mai era acolo sus curcubeul meu. Privind in sus am intrat direct intr-un stalp de iluminat si am cazut cat eram de mare.
|Ai patit ceva?| auzii o voce langa mine. Ridicai ochii si privirea mi se iori pe o tanara incantatoare, care se grabi sa ma ajute sa ma ridic in picioare. Si ea era studenta, si ea calatorea prin lume.
Ne intelegeam de minune. I-am povestit ca eu eram Mos Craciun si ma calauzeam dupa curcubeu. Imi placea asa de mult de ea, ca am intrebat-o daca n-ar dori sa ma insoteasca in calatorie.
Saptamanile treceu, iar eu ma indragosteam din ce in ce mai tare, astfel ca in cele din urma am inceput sa-mi adun curajul, pentru ca stiam ca imi doream din inima sa ma casatoresc numai cu aceasta faptura incantatoare. Intr-un tarziu, mi-am luat inima-n dinti si am intrebat-o daca nu ar dori sa devina Doamna Craciun. Am fost incantat si nu-mi mai incapeam in piele de bucurie cand ea a acceptat, dar ar fi dorit sa stie unde puteam locui noi doi? Si atunci, pe cer aparu curcubeul meu. Dansa si se unduia, invaluindu-ne in culorile lui jucause. Priveam spre cer incantati, cand, curcubeul se rasuci spre dreapta si ne arata in directia nord. Am stiut ca este un semn pe care trebuie sa-l urmam.
Ne-am lasat calauziti de curcubeu si am mers multe zile si multe nopti, tot spre Polul Nord. La capatul drumului in fata noastra rasari o mica bisericuta alba, facuta di zahar drantelat.

12767

Iar in fata bisericii ne asteptau aliniati 12 spiridusi, care s-au inclinat adanc cand ne-au vazut.
|Va asteptam|, ne spuse o voce; |Tatal TIMP a organizat totul|. Privii in jur, curios sa descopar cine vorbeste. Ce sa vezi, era un soricel, care ma saluta. M-am intors razand spre tanara Doamna Craciun, si am vazut ca erade-a dreptul incantata. |Locul asta este magic!|, exclama ea. |Sunt absolut convinsa ca am vazut un ren zburand pe cer|.
Intre timp, usa bisericii se deschise, invitandu-ne sa intram pe ritmul marsului nuptial, iar unul din spiridusi proclama din toti rarunchii ca aici se va oficia ceremonia de casatorie intre Mos Craciun si aleasa inimii sale.
|Proclam cu toata raspunderea ca aceasta este prima nunta din satul nostru! De acum inainte acest sat va fi cunoscut sub numele de Satul lui Mos Craciun, unde vom contrui o fundatie care va ajuta copii din intreaga lume!|
Intelegeam din glasul lui cat era de bucuros si dornic sa inceapa munca. Iar acesta a fost momentul cand am pus bazele unei prietenii foarte trainice, pentru ca stiam ca el ma va ajuta foarte mult sa construiesc satul.
Era o zi memorabila. Batranul TIMP m-a cununat cu aleasa inimii mele, care, sa stiti, era foarte frumoasa si arata exact ca o printesa. Iar dupa casatorie noi am hotarat ca ne vom petrece luna de miere facand planul asezarii, pentru ca doream sa construim cat mai repede satul.
Aveam nevoie de un atelier unde sa construim jucarii si de grajduri pentru reni. Lista era aproape infinita, dar dupa multa vreme si cu mult efort satul lui Mos Craciun acum este terminat.
Copilasii imi pot trimite scrisorele ca sa-mi spuna ce cadouri isi doresc de Craciun, sau sa-mi ceara noutati despre Rudoph, ori despre ceilalti membri ai familiei care locuiesc in satul meu.
Dragii Mosului, ma puteti intreba orice, imi puteti cere orice.
Ho, Ho, Ho! Craciun Fericit!

Noapte buna dragilor. Va imbratisez cu drag.

Bozomic
30-November-2010, 08:39 PM
12780

Multumim pentru poveste, zana noastra draga!12783
Daca trimit scrisorica, imi aduce si mie daruri Mos Craciun?!12782http://forum.ioanistrate.ro/images/misc/pencil.png

Giorgia
30-November-2010, 08:57 PM
12790 Neaprat sa-i scrii, dragul meu Sultanel.
Pentru ca Mosul vine pas, pas 12791la copii cuminti.

Si le aduce TOT ce isi doresc. Si daca vrei sa dai ochii cu el, neaparat sa dormi langa bradut in noaptea de ajun 12792

Bozomic
30-November-2010, 09:03 PM
12790 Neaprat sa-i scrii, dragul meu Sultanel.
Pentru ca Mosul vine pas, pas 12791la copii cuminti.

Si le aduce TOT ce isi doresc. Si daca vrei sa dai ochii cu el, neaparat sa dormi langa bradut in noaptea de ajun 12792
Multumesc, Zana Clopotel! asa o sa fac! Si ii cant si un colond, ca sa fiu sigur ca vine
Andre Rieu - Silent Night, Holy Night



http://www.youtube.com/watch?v=qedoxGdmXuo&feature=related

12793

mioara56
30-November-2010, 10:20 PM
Intr-o dimineata, stapanitorul unei cetati fu trezit de niste strigate care se auzeau din piata:

|- Hai la mere! Mere dulci cum n-ati mai gustat!|.

Ridicandu-se indispus din pat si privind pe fereastra, vazu un targovet ce vindea, intr-adevar, mere, inconjurat de o multime de oameni.

|- Trebuie sa fie tare bune merele alea|, isi spuse mai-marele cetatii si, facandu-i-se pofta, il chema pe primul sau sfetnic si ii porunci:

|- Tine cinci galbeni si mergi in piata sa cumperi mere de la targovetul acela|.

Primul sfetnic il chema pe paharnic si ii spuse:

|- Uite patru galbeni, du-te si cumpara mere|.

Paharnicul se adresa, la randul sau, stolnicului:

|- Poftim trei galbeni, de care sa cumperi mere de la targovetul acela|.

Stolnicul il chema pe primul strajer ii dadu doi galbeni si il trimise in piata. Acesta dadu un galben unui strajer din subordine, iar acela se duse la targovet si ii lua la rost:

|- Hei, ce tot strigi asa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetatii, iar drept pedeapsa mi-a poruncit sa-ti confisc caruta asta cu mere!|.

Zis si facut. Intors la seful sau, strajerul se lauda:

|- Am facut un targ nemaipomenit. Cu un galben am cumparat o jumatate din caruta cu mere a targovetului|.

Primul strajer merse la stolnic:

|- M-am targuit si, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reusit sa cumpar un sac cu mere!|.

Stolnicul - repede la paharnic:

|- Cu trei galbeni am luat o tolba intreaga cu mere|.

Paharnicul dosi jumatate din cantitate si apoi merse la primul sfetnic:

|- Iata, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumatate de tolba cu mere|.

Iar primul sfetnic se infatisa dinaintea stapinitorului cetatii si glasui:

|- Maria ta, iata, am indeplinit porunca. Numai ca de acei cinci galbeni n-am reusit sa targuiesc decat cinci mere|.

Mai-marele cetatii musca dintr-un mar si cugeta:

|- Hmmma€¦ Cinci mere pentru cinci galbenia€¦ scump, foarte scump! Si, cu toate astea, targovetul acela avea o multime de cumparatori. Inseamna ca lumea o duce bine, are bani. Ia sa maresc eu birurile!|

adn
30-November-2010, 11:08 PM
Legenda Muresului si a Oltului

In vremurile de demult, pe varful unui munte din Carpatii Rasariteni se vedea o cetate cu doua turnuri. Craiul si craiasa aveau doi fii gemeni, care semanau ca doua picaturi de apa. Feciorii erau asemanatori la infatisare, dar aveau firi cu totul diferite. Se luau la cearta repede si se bateau pana la sange, de rai ce erau. Asa-i lasase Dumnezeu!

Cand au crescut mari, craiul iesi din cetate cu oastea si se duse la razboi, de unde n-a mai venit.

Craiasa a trimis calareti spre toate zarile, in cautarea sotului ei, dar solii nu l-au gasit pe stapan nicaieri. Murise craiul departe, intr-o batalie sangeroasa, dar craiasa nu stia taina asta. ,,Ce-am sa ma fac eu, cu feciorii mei naravasi?| se framanta craiasa ,,Se tot bat fara astampar. Le-am facut doua turnuri aparte. In turnul de miazanoapte locuieste Mures, iar in turnul de miazazi sta Olt. Uite, sunt printi buni de insuratoare si tot nu se inteleg.|

- Frate Oltule, zise Muresul, care era mai cumpatat, mama plange intruna dupa tata, craiul. Ce facem?

- Eu zic, frate Mures, sa lasam ciondaneala copilareasca dintre noi si sa plecam in cautarea craiului. Poate e undeva intr-o temnita si are nevoie de ajutorul nostru sa-l eliberam. Oltul si Muresul s-au dus la mama lor, craiasa, si i-au vorbit de hotararea lor de a-si cauta tatal. Auzind ce spun, mama lor a varsat lacrimi de durere, dar si de fericire: de fericire pentru ca feciorii ei erau vrednici si indarjiti si de durere pentru ca se despartea de ei si-i era frica sa nu-i piarda.

- Bine, baietii mei! se indupleca pana la urma craiasa. Plecati in cautarea craiului. Muresule si tu, Oltule! Va sfatuiesc sa stati mereu impreuna, precum caii la trasura si nedezlipiti unul de altul!
Si au plecat printii, dar de indata ce au iesit din cetate, au pornit sa se certe pe ce cale sa apuce, caci erau diferiti la fire si la ganduri.

- Sa plecam spre miazanoapte!, a propus Muresul.

- Ba nu! S-o luam spre miazazi!, a racnit Oltul.
Si, ca in copilarie, au inceput sa-si dea la pumni cu nemiluita. Pana la urma, n-au ascultat sfatul mamei si-au vorbit astfel:

- Eu am crescut in turnul de miazanoapte si plec indata intr-acolo!, zise Muresul.

- Iar eu am crescut in turnul de miazazi si plec intr-acolo!, tipa Oltul.
S-au despartit. Muresul cel intunecat la fire a pornit-o spre nord, iar Oltul cel iute din fire s-a repezit bolborosind spre sud. Dupa o vreme, pe Mures l-a razbit dorul dupa fratele sau.

- Ne ciondanim noi, si-a zis Muresul, dar tinem unul la altul. Mama ne-a rugat sa nu ne despartim. Ce-ar fi sa ma intorc din drum si sa-l caut pe fratele Olt?
Pe o vale, Muresul s-a intors spre miazazi, dar nu l-a mai gasit pe Olt. S-a ratacit si-a luat-o spre apus, prin campii asa de frumoase, incat si-a uitat fratele geaman.
In cetatea de scaun, craiasa primi vesti de la solii ei:

- Chiar de la poarta, marita craiasa, Olt si Mures s-au certat si s-au despartit, incalcand porunca mariei tale. Suparata, craiasa a alergat sa-si intoarca feciorii din drum, dar nu i-a mai putut ajunge, deoarece fugeau strasnic in parti diferite. S-a pornit sa planga navalnic, curgand izvoare din ochii ei:

- Doamne, te rog sa povatuiesti pasii feciorilor mei. L-am pierdut pe crai. Fa, Doamne, orice, numai sa nu piara niciodata baietii mei nastrusnici.
Dumnezeu a ascultat ruga craiesei si, pe data, a hotarat sa-i prefaca in rauri nemuritoare. Si rauri au ramas pana astazi, pastrandu-si numele: MURESUL si OLTUL.
Si Muresul curge lin spre campie, cuminte si cu speranta ca, dupa multe cotituri, isi va gasi fratele geaman, pe cand Oltul cel iute si nabadaios se izbeste in pietrele muntilor, le rascoleste tumultuos, spumega si se insangereaza la Turnul Rosu.

Oamenii le canta astfel:
Mures, Mures, apa lina,
Trece-ma-n tara straina
Si-mi fa parte de hodina.

Oltule, rau blestemat,
Te-ai facut adanc si lat,
Ca vii mare, spumegat,
Si cu sange-amestecat.

luca
30-November-2010, 11:15 PM
Buna seara dragii mei prieteni ai povestioarelor,mica voastra printesa nu v-a uitat cu povestioara...dar abia am sosit.Sa nu spuneti nimanui ...dar am vorbit cu Mos Craciun...si stiti ce mi-a zis?...ca sunteti niste adulti cu suflet de copil...ca aveti suflete curate,sensibile,iubitoare...si Mosul sigur va trece pe la astfel de "copii".Sa stiti ca va citeste povestioarele in fiecare seara si lacrimi de fericire i se revarsa pe chipul brazdat de ani.
Va multumeste din tot sufletul si va iubeste la fel de mult cum va iubesc si eu!
In semn de pretuire pentru voi toti mi-a trimis o mica povestioara sa vi-o deapan.

Povestea lui Mos Craciun

12805
Candva, de mult, la marginea unui oras, traia un mester batran care facea jucarii. Tot anul mesterea la ele cu dragoste si rabdare. Erau minunate si nu semanau una cu alta.

In Ajunul Craciunului, batranul mester pleca din oras sa-si vanda jucariile. Oameni din acel oras nu erau prea bogati. Mesterul le vindea jucariile pa mai nimic.

Dar asta nu-i scadea cu nimic bucuria de a face jucarii de care copiii sa se bucure, dupa datina, in dimineata de Craciun. Pana intr-un an in carea€¦

Mesterul vanduse toate jucarile si se intorcea spre casa. La marginea orasului s-a oprit sa priveasca o fereasta. Stia ca acolo locuieste o familie saraca si se intreba ce jucarii or fi primit copii din acasta casa. http://1.bp.blogspot.com/_ed4E9ql0zhM/R1XdTR40HJI/AAAAAAAAApo/wrU1NXCeXKc/s400/carte-de-povesti.jpg (http://1.bp.blogspot.com/_ed4E9ql0zhM/R1XdTR40HJI/AAAAAAAAApo/wrU1NXCeXKc/s1600-h/carte-de-povesti.jpg)

Trei copii visau cu voce tare:

-Daca am avea un soldatel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajunsa€¦

-Ne-am juca impreuna si nu ne-am certa niciodata pentru el. Batranul stia ca nu mai avea nici o jucarie si tare ar vrea sa le daruiasca macar una. dar ce minune! Tocmai un soldatel de plumb rasarise, nu se stie de unde, in fundului sacului . Si,astfel, dorinta celor trei frati sarmani s-a indeplinit.

In drum spre casa , batranul gandea: |As vrea sa fac atat de multe jucarii, incat sa daruiesc cate una fiecaruri copil din lume dar mai ales celor sarmani, carora n-are cine sa le cumpere|. Si acum mergand asa , pe ganduri , vazu in zapada un pui de caprioara care-l privea cu ochi tristi.

-Sarmana faptura , ce te doare?

Se pare ca puiul de caprioara se ranise la un picior. Cum a stiut si cu ce a avut la indemana , batranul i-a legat rana si la ajutat sa se ridice .

Atunci faptura aceea gingasa i-a a vorbit cu glas limpede ca si de copil:

-Acum vad ca ai o inima buna. Dorinta ti de va indeplini.

Ca din pamant a aparut o sanie fermecata purtata in zbor de niste reni minunati .

Si batranul s-a inaltat cu ei si slava cerului instelat, spre o lume de basme. Chiar si hainele lui saracacioase se preschimbasera in niste haine neobisnuite de culoare rosie.

N-ar fi putut spune cat si pe unde l-a purtat sania fermecata. Intr-un tarziu , a simntit cum coboara lin intr-un tinut inzapezit, unde il astepta o casuta cu fereste luminate. O multime de pitici ca si cei din povesti l-au intampinat bucurosi.

Piticii erau hainci si indemanatici , gata sa se apuce de treaba. Materialele se gaseau din belsug , caci, nu se stie cum, se imulteau mereu si nu se terminau niciodata . Iar batranul mester priceput ii indruma pe pitici si impreuna faceau jucarii , mereu mai multe si mai frumoase. Pentru fiecare copil din lume , jucaria pe care si-o doreste.

In seara de Ajun sosesc colindatorii, La fiecare casa , ei aduc vestea minunata a nasterii Domnului si ureaza un an bun si imbelsugat.

Tarziu, cand noaptea se lasa , copii se culcusesc in patucurile lor . In urechi le mai suna inca zvonul de colinde :|O ce veste minunata|a€¦Apoi dorm si viseazaa€¦..

Dar oare vis sa fie???

Este noaptea in care visele copiilor se implinesc. Adoua zi , in dimineata de Craciun in jurul bradului impodobit, bucuria nu mai are margini. Nici unul dintre ei n-a fost uitat. Iar dupa numele sarbatorii, copiii i-au pus numele Mos Craciun si asa a ramas pana astazi.

De aceea, in zilele acestei sfinte sarbatori, cand stam cu toti in jurul mesei incarcate cu bunatati, nu trebuie sa-i uitam pe cei sarmani. Mosul are grija de ei o data pe an. Noi trebuie sa ne gandim la ei mereu!

Va doresc tuturor somnic usor si vise cu ingeri
Cu drag pentru voi Luca

Lorelai
30-November-2010, 11:35 PM
DARUL MAMEI NATURA

Intr-o zi, in timp ce Mama Natura isi vedea de treburi in gradina, a auzit voci nervoase. Erau doi dintre copii ei:
Soarele12809

si
12810 si Ploaia, care se certau care este cel mai important pe lume.
"Eu sint cel mai important" striga Soarele. "Fara mine, nimic nu ar creste!"
"Nu este adevarat, eu sint cel mai important!" striga Ploaia. "Fara mine, nimic nu ar creste!"
Glasurile li se auzeau din ce in ce mai tare si din ce in ce mai rastite, fiecare fiind sigur ca el este cel mai important.
La un moment dat, Mama Natura s-a saturat sa-i vada certindu-se si s-a gindit sa le dea o lectie. A trimis Soarele pe o parte a lumii si Ploaia pe cealalta.
Curind a fost pace si liniste din nou, iar Mama Natura s-a intors la treaba ei. La inceput Soarele si Ploaia s-au suparat ca au fost despartiti, dar au decis ca aceasta este sansa prin care fiecare poate demonstra ca este cel mai important.
Zi dupa zi, Soarele stralucea pe o fata a globului, in timp ce pe cealalta Ploaia continua sa cada. Dupa o vreme, pe partea Soarelui totul era uscat, iar pe cea Ploii totul era inundat.
Cind si-au dat seama de greseala facuta, Soarelui si Ploii li s-a facut rusine. S-au dus inapoi la Mama Natura si si-au cerut scuze."Stim acum ca nici unul nu este mai important decit celalalt", au spus. "Avem nevoie unul de celalalt, iar lumea are nevoie de noi amindoi pentru cresterea plantelor si animalelor."
Mama Natura era fericita ca Soarele si Ploaia si-au invatat lectia. Pentru a sarbatori s-a gindit sa ofere lumii un dar special.
De-a lungul cerului a pictat un arc de cerc din culori minunate: rosu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo si violet. "Lumea are nevoie de voi amindoi, copiii mei, Soarele si Ploaia", a spus ea. "De cite ori veti vizita lumea, in acelasi timp, acest arc de cerc va apare pe cer. Cind lumea va vedea curcubeul, va stii ca voi sinteti fericiti sa lucrati impreuna.

Lorelai
01-December-2010, 12:02 AM
Saniuta

Era un decembrie geros cand Tomi a gasit sub brad o saniuta albastra cu talpicele bine ascutite. A chiuit de fericire, s-a urcat pe ea, a tarat-o dupa el pe covoarele din apartament si apoi a abandonat-o langa celelalte cadouri. Era prea mic ca sa inteleaga la ce i-ar folosi o sanie. Il distrau mai mult masinutele, ursuletii si mormanele de dulciuri pe care le gasise sub brad.

- De unde a aparut sania asta, draga? a intrebat in soapta mama lui Tomi.

- Nu i-ai cumparat-o tu? i-a raspuns uimit taticul

- Poate au trecut bunicii si i-au pitit-o printre crengia€¦ Oricum Tomi e prea mic pentru o astfel de jucarie. Nu stiu ce a fost in capul lor. Copil de patru ani sa-l urci pe saniea€¦

- Lasa ca o ducem in camara si o sa i-o dam cand o fi mai mare si o pleca pe derdelusuri cu ea.

Zis si facut. Saniuta nou-nouta a fost apucata de sfoara si urcata pe raftul cel mai de sus din camara. I-au stins lumina si au lasat-o acolo. A doua zi de Craciun s-a nimerit ca Tomi sa ramana singur acasa cateva ore pentru ca parintii plecasera sa-i mustruluiasca pe bunici pentru cadoul nepotrivit. Cum trecea Tomi pe langa usa camarii, cum auzea numai troznituri si bufnituri ca si cum cineva s-ar fi zbatut sa evadeze de acolo. Baietelul a scotocit prin toate sertarele din bucatarie pana cand a pus mana pe cheile de la camara si a descuiat usa sa vada ce se intampla.

Dezastru! O multime de cutii si cutiute fusesera pravalite de la locurile lor, un borcan cu dulceata de zmeura se prelingea pe perete iar saniuta ce-a noua atarna spanzurata de o coada de matura si parca-l implora pe Tomi sa o salveze de acolo.

- Te ajut eu saniuto! striga Tomi si se catara ca o maimutica pe rafturile inalte ale camarii

Cand sa puna mana pe sfoara groasa si sa traga de sanie, parintii tocmai ce intrara in bucatarie. Mama trase un tipat scurt si aproape ca lesina la vederea lui Tomi care se catarase pe raftul cel mai de sus al camarii si se umpluse de praf si de dulceata.

Taticul l-a dat jos de unde se cocotase si l-a trimis la culcare.

- Draga, asta mic s-a urcat dupa sanie iti spun eu. Nu trebuie sa i-o mai ascundem ca intoarce casa cu fundul in sus.

- Asa ea€¦dar tot nu inteleg de unde a aparut sania asta la noi in casa. Ai vazut ca bunicii au zis ca i-au trimis trenuletul electric.

- Poate i-a trimis-o Mos Craciun

- Ei da!

Cei doi parinti au facut curatenie in camara, au sters saniuta de dulceata si au asezat-o inapoi sub brad. Nu mai vazusera o astfel de sanie si parca lemnul ei mirosea a scortisoara, a turta dulce, a vanilie si a prajiturele. Era ceva miraculos la mijloc.

Cand Tomi si-a terminat somnul de dup-amiaza a auzit un pasait din sufragerie. Ceva sau cineva il tot chema. S-a dat jos din pat si a pornit de-a busilea spre bradul din sufragerie. I s-a parut ca a auzit |Multumesc amice!|. Se uita in jur si nu vedea pe nimeni. Apoi a observat sania si a incalecat fericit pe ea.

- Ai sa vezi ca o sa fiu cea mai buna sanie din lume.

- Cine a zis asta?!

- Euu! Asculta-ma repede. Cadourile de la Mos Craciun pot vorbi doar in a doua zi de Craciun. Cand se va intuneca eu o sa amutesc si o sa fiu ca toate celelalte jucarii. Tu sa stii ca vin direct din Laponia din atelierele spiridusilor, ca Mos Craciunita a presarat praf de prajiturele magice peste talpicile mele ca sa fiu cea mai rapida si ca de maine o sa ninga mult si o sa putem sa ne jucam impreuna. Iti multumesc ca m-ai scos din camara. Daca ramineam depozitata acolo pana cand te faceai tu mai mare, ai fi uitat de mine si eu n-as mai fi putut sa-ti povestesc toate astea. Esti un baietel curajos Tomi!

- Multumesc saniutoa€¦

- Sa nu uiti sa fii la fel de curajos si pe derdelus pentru ca sania ta e de la Mos Craciun si ai sa vezi cum te va proteja de cazaturi.

Apoi saniuta a amutit. Parintii l-au gasit pe Tomi dormind cu capul pe sanie si s-au induiosat. Afara ningea cu fulgi mari si se asternuse un strat de zapada numai bun de sanius. L-au imbracat bine pe baietel si l-au scos la plimbare cu jucaria aterizata parca din cer.

De cum a atins zapada, saniuta a fost ca un peste in apa. S-a smuls din mana tatalui si a inceput sa-l poarte pe Tomi pe derdelus uimind pe toata lumea.

- Ia uitati-va ce bine se da baiatua€™ ala asa de mic! strigau toti copiii

- Mama ce sanie frumoasa! N-am mai vazut asa cevaa€¦chicoteau copiii mai mici si alergau dupa Tomi

La inceput parintii strigau speriati: |Tomi, ai grija! Intoarce-te imediat! O sa te lovesti|. Vazand insa cat de priceput era baietelul lor si cum sania parca frana si curba singura, s-au linistit si l-au privit visatori de pe margine.

- Poate chiar e de la saniuta, zise mama.

- Alta explicatie nu avem, zise si tata.

Si-am incalecat pe-o saniuta

Si v-am spus o poveste draguta.

Lorelai
01-December-2010, 12:44 AM
BALUL FLORILOR

Afland ca florile organizeaza un bal, 12823
carismaticul domn Conopida si domnisoara Morcov se decid sa participe si ei.
Desi celelalte legume i-au dezaprobat, considerand ca ar trebui sa stea cu cei de felul lor, acestia pleaca increzatori la petrecere.
domnul Conopida. Mergeti si voi?
- La Balul florilor? fosni Ceapa uimita. Dar de ce
mai exista petrecerea noastra, a legumelor?
E mult mai distractiva!
- Mai bine ramai cu cei de seama ta, se foi salata.
- Ma duc la Balul florilor, dadu de veste intr-o zi
Aici e locul tau si asa sunt randuite lucrurile.
- Nu stiu ce aveti cu toate florile, ofta trist domnul Conopida.
Mi-ar placea sa merg la balul lor. Dar de unul singur nu-ndraznesc...
- Eu n-am nimic impotriva florilor, doar ca arata diferit si uneori
nu miros atat de bine ca noi, spuse si domnisoara Morcov.
Tacu ingandurata cateva clipe.
- Stii ceva? Vin cu tine! Se decise
ea deodata, dand vesela din
coditele-i verzi.
Sala era inmiresmata freamata si rasuna de cantece.
Domnul Levantica parfumat si elegant dansa plin
de insufletire cu o Roza rapitoare rotindu-se
iar si iar prin toata sala.

Domnul Conopida si domnisoara Morcov, patrunsera in sala de bal.
Se amestecara printre dansatori. O Brumarea eleganta se retrase grabita din fata lor.
Fara sa vrea calcara pe Iedera, care se intinsese prea mult.
- De-ar fi macar buruieni, medita Glicina, buruienile infloresc aproape ca noi, apoi tacu uimita.
Domnul Conopida si domnisoara Morcov erau chiar in mijlocul ringului!
Cu eleganta-i obisnuita, cavalerul Conopida isi invita insotitoarea la dans.
Incepura cu saltareata Rumba-a-boabelor-de-fasole si
sala se inviora brusc. Apoi Tangoul-castravetilor ii cuceri pe toti.
Domnul Conopida si domnisoara Morcov parca pluteau...
Iar la final, indraznetul Pepperoni-cha-cha-cha!
Domnisoara Morcov abia mai rasufla, dar il urmase
pas cu pas pe domnul Conopida. Nu se-mpiedecasera niciodata!
Fara sa vrea, florile izbucnira-n aplauze!
12824

In cele din urma florile si legumele se imprietenira si petrecura o seara minunata dansand impreuna.

luca
01-December-2010, 05:14 PM
12842 Buna seara dragii prieteni ai povestioarelor.
Mi-au placut mult povestioarele voastre,sunt deosebite,si au mult talc...si dintr-o poveste avem ce invata.
Am sosit si eu cu o mica povestioara pentru voi.

12841 O piatra

Era odata o femeie care cauta sa afle cat mai multe despre lume si despre ea. Asa ca a plecat intr-o calatorie. Era vara, foarte cald, asa ca femeia s-a oprit langa un rau, sa-si potoleasca setea. In apa a zarit ceva stralucitor si, curioasa, a vrut sa vada ce e. A scos din apele raului o piatra mare cat pumnul ei, care stralucea puternic in soare. S-a bucurat de ea si a bagat-o in geanta, mergand mai departe.
In alta zi, pe cand se oprise undeva la umbra sa manance, un calator cu un aer tare obosit i-a cerut ceva de mancare. Femeia l-a poftit sa manance impreuna. Pe cand femeia strangea masa si baga ce mai ramasese inapoi in geanta, calatorul a zarit piatra care sclipea in razele soarelui.
A intrebat-o ce straluceste asa si femeia i-a povestit cum a gasit piatra in rau, i-a placut si a luat-o cu ea. Calatorul si-a dat seama ca era vorba despre o piatra pretioasa si care, probabil, valora multi bani. Si-a mai dat seama ca femeia habar n-avea de asta. Asa ca i-a cerut piatra.
Femeia i-a dat-o. Apoi drumurile lor s-au despartit.
Calatorul s-a bucurat mult ca a obtinut asa usor piatra care urma sa-i asigure un trai excelenta€¦ Asta pana au inceput sa apara gandurile.
Asa ca a cautat-o pe femeia cea generoasa si i-a spus:
|Uite, ia piatra inapoi si da-mi altceva si mai pretios. Da-mi acel lucru din tine care te-a facut sa-mi daruiesti piatra imediat ce ti-am cerut-o.|

Care e acel lucru din tine, cel mai bun? Cauta-l si foloseste-l mai des. Cand pui din tine in ceea ce faci parca totul are sensa€¦
Daruieste! Ceea ce ai sau ceea ce ai vrea tu sa primesti.

12841Va iubesc si va imbratisez Luca

Giorgia
01-December-2010, 07:05 PM
12843 Buna seara dragilor. Doamne ce frumoasa e lumea povestilor noastre. Eu n-as mai pleca de aici.
Pentru asta seara eu voi continua povestirile cu si despre Mos Craciun.

12844

Labus Craciunus

Dragii Mosului, stiti deja ca Mosul va iubeste foarte mult. Dar Mos Craciun iubeste si animalele. Una dintre cele mai mari bucurii ale mele este sa-mi scot catelusul la plimbare.
Am sa va spun acum povestea lui Labus, catelusul meu. De fiecare data cand ma intorc acasa dupa un drum lung, Labus ma intampina cu dragoste, imi sare in brate si da din codita bucuros ca ma vede.
12846

Ei bine, intr-o zi, fusesem plecat sa dau o mana de ajutor, iar cand am ajuns acasa, ma asteptam ca Labus sa-mi iasa bucuros in intampinare. Dar, spre marea mea uimire, Labus ramase necajit si innegurat intr-un colt. M-am indreptat repede spre el, intrebandu-ma daca nu cumva era bolnav si am incercat sa-l dragalesc. Dar el s-a ferit, si asta m-a necajit foarte tare.
Am intrebat-o pe Doamna Craciun ce se intamplase cu Labus de se purta in felul asta cu mine. Ea mi-a facut semn sa mergem in bucatarie, sa vorbim. Buna Doamna Craciun imi povesti ca Labus era necajit pentru ca eu uitasem de animale si el dorea sa-mi ia locul. Vroia sa devina Labus Craciunus, sa duca daruri animalelor.
Ei bine,aceasta mi s-a parut o idee exceptionala, m-am intors inapoi in camera si i-am spus lui Labus, |Foarte frumos din partea ta ca te gandesti la prietenii tai, asa ca, de azi inainte ti vei fi Labus Craciunus!|
Nu va spun ce bucurie a fost pe iubitul meu Labus, mai mai sa i se rupa coada. Era de-a dreptul fericit!
|Chiar asa, Doamna Craciun, o sa-i facem lui Labus un costum de Mos Craciun, O caciula de Mos si trebuie sa le spun spiridusilor sa inceapa imediat sa pregateasca darurile pentru animale.
12847
Avem nevoie de multi ciorapei plini cu papa bun, custi nou noute si patuturi, lista este nesfarsita, dar ne vom descurca", i-am spus eu entuziasmat sotiei mele, Gandindu-ma ce fericite vor fi toate animalele de Craciun. |De ce nu ma handisem eu la asta, de la inceput?"
12848

In doua zile Doamna Craciun a terminat costumul de Mos al lui Labus. Labus dadea asa de tare din codita ca abia reusi sa-i incheie nasturii, si Labus fugi imediat la oglinda sa se admire. Ce frumos era!
In Ajunul Craciunului am incarcat cu totii sania, era cate ceva pentru fiecare. Labus si-a imbracat costumul si a sarit langa mine in sanie.


12849

|Gata de plecare?| ne intreba Rudolf 12850, |abia astept sa ma intorc si sa deschid cadoul de la Mosul Labus Craciunus!|
Si am dat semnalul de plecare, |La drum Dasher. Sa pornim Dancer!| Dar renii mei nu se miscara. Susoteau intre ei, intrebandu-se oare ce cadouri le rezervase Mos Labus Craciunus?
|Ei, haideti, dragii mei!| am inceput sa-i rog eu. |Concentrati-va!| |Cu cat pornim mai repede la drum, cu atat mai repede ne intoarcem si ne deschidem cadourile. Sa pornim la drum!|
Si ne-am inaltat cu toata viteza spre cer, mai repede decat ii vazusem eu vreodata alergand pe renii mei. Zburam! Si pentru prima oara se auzi langa noi: |Ham, Ham,Ham! Soseste Mosul Labus Craciunus!|
12851

Nu uitati, dragii mei, in dimineata de Craciun, cand va deschideti cu nerabdare cadourile, cautati sub bradut si un cadouas pentru animalul vostru iubit. Pentru ca sigur a venit si Mosul Labus Craciunus! Pentru ca si animalele noastre au ingerasi care vegheaza sa le fie bine.

12852
Si animalele noastre cred in Mos Craciun!

12853

gabytza
01-December-2010, 09:16 PM
... dragi prieteni bine v-am regasit !
Aici totul e asa frumos , m-a intampinat acea atmosfera calda , de sarbatoare , cand noi toti vrem sa daruim celor dragi tot ce-i mai frumos si de asemenea na bucuram daca gasim sub brad ceva dragut , cat de micut , pt noi ... ne bucura gandul , ca cineva , s-a gandit si la noi ... nu ne-a uitat !
va multumesc ca sunteti aici mereu , cu bucurii pt noi toti , ca pastrati spiritul de sarbatoare al Craciunului , macar aici , in minunata lume a basmelor ...
va iubesc nespus , dragi prieteni , VA IUBESC si va admir pt frumusetea sufletelor voastre ...
cu drag , Gabytza

gabytza
01-December-2010, 09:22 PM
... un mic dar de suflet pt micul nostru sultanel , care ne-a coplesit cu darurile , atentia si dragalasenia sa ...
primeste acest mic dar de la niste pitici mici si pupaciosi ...



http://www.youtube.com/watch?v=3kxw7vx5l0w

gabytza
01-December-2010, 09:28 PM
... si acum , o poveste frumoasa pt voi , prietenii mei dragi de suflet ...


http://www.youtube.com/watch?v=ruJ1uFf9hy4

gabytza
01-December-2010, 09:32 PM
http://www.youtube.com/watch?v=Ouwhq-9F2nU

... si o poveste de sezon...

janina
02-December-2010, 12:16 AM
Imi pare rau ca nu ma pricep sa postez acele imagini fermecatoare cu stelute mii si mii, cu animalute si personaje din basme, sunt incantatoare!!! Abia am reusit sa invat a posta si eu cate ceva de pe youtube, dar va rog din suflet sa va inchipuiti ca va trimit gandurile mele pline de dragoste pe un nor maaare care se scutura si va acopera cu o ploaie de stelute colorate, in clinchet de clopotei si usor-usor se formeaza in jurul vostru un curcubeu stralucitor! (copilul din mine!) Va multumesc pt toate povestile, timpul si munca cu care ne rasfatati! Va imbratisez pe voi, aceste suflete deosebite care existati si luminati pe cei din jur! Cu mult drag, Janina.

Lorelai
02-December-2010, 12:18 AM
Dragele mele, foarte frumoase postarile voastre, va multumesc

12881



Baiatul-carabus era singur pe banca. Nu voia sa intre pe poarta scolii. Pur si simplu statea cu burta lui mare si grasuta pe banca. Cateva fete-carabus il salutara razand: " Hai, nu vii la scoala? Ce, iar esti suparat ca ti-ai uitat sandvisurile acasa?", si incepura sa rada. Carabusul cel mic si gras nu spuse nimic. De fapt el nici nu manca prea mult. Dar se ingrasa in fiecare zi vazand cu ochii...

Nu era trist. Nici macar pentru faptul ca parintii lui se certasera in dimineata aceea mai tare ca niciodata.

De fapt, nici nu stia bine ce simte. Parca...nimic. Si cum statea el asa singur pe banca, dintr-o data o vijelie il intoarse cu piciorusele in sus. Iar Carabusul cel gras nu reusea deloc sa se intoarca cu burta pe pamant! Si atunci a stat. Si a stat. Dar nu plangea...caci el era Carabusul-care-nu-plangea-niciodata.

Copiii erau in scoala iar pe strada-nimeni. Furtuna il aruncase departe, pe un trotuar inalt. Si atunci, stand asa cu picioarele in aer incepu sa se gandeasca ca e posibil sa ramana acolo zile intregi. Dar nu planse la gandul acesta, pentru ca, el era carabusul-cel-gras-care-nu-plangea-niciodata.

Mai tarziu se gandi la parintii lui. Daca va ramane acolo n-o sa-i mai vada niciodata! La gandul acesta simti ca ochii i se umplura de lacrimi si izbucni in plans. Pentru prima data dupa multi-multi ani, carabusul-care-nu-stia-sa-planga isi reaminti cum se plange. Si planse, si planse...o balta de plans se facu. Si balta se marea, se tot marea, pana cand carabusul incepu sa pluteasca. Si cum plutea el asa, la un moment dat un val mic il rasturna si se trezi pe burta, cu fata in apa!

Inota pana la marginea baltii si porni spre scoala. Dar ce sa vezi? Nu mergea, ci alerga...si nu intelegea cum! El nu mai fugise de multa vreme pentru ca era prea gras ca sa fuga...dar...unde era burta? Nu mai avea burta aceea imensa! Nu mai era un carabus gras! Oare ce se intamplase?

Se opri si intelese intr-o clipa: toata burtica pe care o avusese era plina cu lacrimi! De aceea era atat de gras, pentru ca stransese un sac de lacrimi pe care il purta cu el zi si noapte.

12885

Lorelai
02-December-2010, 12:26 AM
12887Leul bolnav si vulpea cea sireata
A fost odata un leu care nu mai putea sa vaneze pentru ca era batran si slabit de puteri.

Intr-o buna zi, s-a retras intr-o pestera si a zvonit prin intreaga padure ca este bolnav si ca oricine vrea poate sa il viziteze.

Auzind aceasta veste, animalelor li s-a facut mila de bietul leu si au inceput sa il viziteze rand pe rand.

Dar odata ce intrau in pestera, leul se insanatosea pe loc si le manca. In felul acesta, leul era tot timpul satul fara sa mai fie nevoie sa vaneze.

Numai vulpea nu aparuse inca langa pestera leului. In cele din urma, aparu si cumatra vulpe.

Dar sireata nu se apropie de pestera, ci il saluta politicos pe leu de la distanta.

Leul bolnav si vulpea - fabula de esop

- De ce nu intri ? intreba leul. Sunt cam bolnav si nu pot veni eu la tine.

Vulpea cea sireata zambi si ii raspunse:

- As veni eu, draga leule, dar nu pot pentru ca ma tot intreb :

"De ce se vad doar urmele animalelor care au intrat in pestera, insa nici o urma care sa iasa din pestera?" .
Morala:
Inainte de a face ceva, trebuie sa fim atenti la detalii.


12888

adi-gj
02-December-2010, 02:57 AM
Mamic-o intreba , copilul pe mama sa , daca si tu ai fost copil, inseamna ca si tu, ai facut rele? - Desigur dragul meu raspunse mamica , dar eu cind faceam rele luam bataie la fund .... zise mama cu emfaza , cu gind sa-l sperie ... Copilul se dadu putin mai in spate , se uita trecind prin fata ei , direct la fundul femeii si replica plin de sine..... ahaaaaa acum vad eu unde te durea pe mata , nu ai spus mata ca unde da mama creste?,, ba am spus puiul mamei , dar acum nu trebuie sa-mi aduci aminte , ca atunci nici eu nu am stiut asta ...am vazut abia dupa ce te-am avut pe tine , ca te-am luat de la barza fara instructiuni de folosire.... spuse ea , cam cu ciuda pe sine pentru nestiinta ei care nu intotdeauna insemna si nepriceperea ei , ci mai mult asa o constatare amara a modului cum , un om poate sa-si piarda sperantele pline de avint ale tineretii. Iar mai tirziu raminind doar amintirea a ceea ce ar fi putut face. Puiutul ei uitase deja , era de acum departe , la el in camera , sa aranjeze cuburile cu care se jucase si de fapt , pe care vroia ca mama sa sa-l ajute sa le puna in cutie... el saracul nemaiputind sa duca intrebarea si cererea de ajutor mai departe ... uitind faptul ca ar fi vrut ,,, un fratior sau o surioara , care sa-l ajute... Mama cind intra in camera , il gasii dormind cu capul pe cutia cu cuburi , tinind la piept poza unui ingeras , ce-l reprezenta pe el , facuta la bilciul de anul aceste , ce tocmai trecuse de vreo citeva zile ... poza neajungind pe peretele unde-i era locul , ci stind alaturi de jucarii , pe capul canapelei sa-l pazeasca pe singurul lui prieten de pina acum , baiatul balai care-l privea din poza ... tinuta stins la piept.

Giorgia
02-December-2010, 06:50 AM
Imi pare rau ca nu ma pricep sa postez acele imagini fermecatoare cu stelute mii si mii, cu animalute si personaje din basme, sunt incantatoare!!! Abia am reusit sa invat a posta si eu cate ceva de pe youtube, dar va rog din suflet sa va inchipuiti ca va trimit gandurile mele pline de dragoste pe un nor maaare care se scutura si va acopera cu o ploaie de stelute colorate, in clinchet de clopotei si usor-usor se formeaza in jurul vostru un curcubeu stralucitor! (copilul din mine!) Va multumesc pt toate povestile, timpul si munca cu care ne rasfatati! Va imbratisez pe voi, aceste suflete deosebite care existati si luminati pe cei din jur! Cu mult drag, Janina.

Draga mea Janina, eu iti multumesc din suflet. Mi-a placut enorm imaginea creata de tine - ganduri de dragoste pe un nor mare care scutura o ploaie de stelute clorate in clinchet de clopotei. Nici ca se poate exprima mai frumos dragostea pentru oameni. Sunt bucuroasa. Ma bucur ca povestile sunt citite, iar noi ne regasim aici, la caldurica, uitand pentru cateva minute de griji. Eu cand postez imi imaginez ca avem copii si nepoti si le citim povesti culese cu drag, bucurandu-ne impreuna cu ei. Te imbratisez cu multa dragoste si iti multumesc din suflet.

Giorgia
02-December-2010, 06:54 AM
12901 Gabytzule, tu stii cat de mult te iubesc eu, nu?
12902

Giorgia
02-December-2010, 07:00 AM
12903 Draga mea Lorelai, eu am o banuiala ca povestile si poeziile pe care le postezi sunt compuse de tine, un gest de un milion de ori mai frumos, pentru ca ni le impartasesti. De aceea te respect si te iubesc foarte mult.
12904

Giorgia
02-December-2010, 07:03 AM
12905 Iar pentru tine Adi, am mult respect, tu scrii proza serioasa, se vede si se simte. Mutumesc mult.

gabytza
02-December-2010, 12:07 PM
12901 Gabytzule, tu stii cat de mult te iubesc eu, nu?
12902

... dar tu , iubita prietena , ai idee cat TE IUBESC ?
intotdeauna m-am simtit fermecata si protejata de toate vorbele si povestile tale minunate si-ti multumesc ca existi
in viata mea , in viata noastra ... !

gabytza
02-December-2010, 12:38 PM
13076

draga mea Giorgia ,primeste de la mine o " papusa " vie , stiu ca-ti place !


13136

... iar aceasta papusica ingeras , sa-ti fie alaturi mereu , sa-ti vegheze noptile si sa-ti mangaie obrajorii atunci cand esti obosita !


multi pupici cu lipici !

gabytza
02-December-2010, 12:49 PM
13137

...acesti ingerasi sunt pt iubita noastra seherezada , care a fost de servici la palat toata noaptea si-acum e tare obosita si zgribulita de frig , te iubim mult iubita printesa si te asteptam pe seara cu povesti ... pana atunci , acesti ingerasi iti vor veghea somnul si-ti vor darui numai vise frumoase ...
... si am un dar si pt tine ...
niste " papusele " vii , care cred ca-ti vor place ...

13185

13186 TE IUBIM ! TE IUBIM ! TE IUBIM ! 13187


13188

gabytza
02-December-2010, 12:55 PM
... SI ACUM , DRAGI PRIETENI , VA PROPUN O PLIMBARE CU COVORUL FERMECAT PRIN LUMEA MINUNATA A POVESTILOR ...

http://www.youtube.com/watch?v=-kl4hJ4j48s

SI SA NU UITATI CAT DE MULT VA IUBESC !

gabytza
02-December-2010, 01:04 PM
... AIUBI , A DARUI IUBIRE ... E UN LUCRU MINUNAT ... SI EXACT ASTA FACEM NOI AICI : DARUIM CU MULTA DRAGOSTE TOATA FRUMUSETEA DIN SUFLETELE NOASTRE ,
ACUM IN PRAG DE SARBATORI TREBUIE SA FIM MAI BUNI SI MAI PLINI DE IUBIRE CA ORICAND ,
ACUM E MOMENTUL SA DARUIM ACEST DAR DE PRET CELOR CE AU ATATA NEVOIE DE EL...

CHIAR SI DIN POVESTI PUTEM INVATA ASTA : CATA PUTERE MAGICA ARE IUBIREA , CUM NE POATE TRANSFORMA IN NISTE OAMENI MINUNATI , GENEROSI , INTELEGATORI ...

DIN DRAGOSTE , CU MULTA DRAGOSTE PT VOI ...


http://www.youtube.com/watch?v=oeoPtz0F2Ck

gabytza
02-December-2010, 01:27 PM
http://www.youtube.com/watch?v=SNwaNf96VNI

Giorgia
02-December-2010, 06:25 PM
13192 Buna seara, dragii mei. M-am grabit sa ajung in lumea noastra minunata a povestilor.

13193In seara asta Mosul va povesteste cum s-a nascut Rudolf.

Aniversarea lui

13194 udolf

de PETE BARCLAY

Ei, dragii Mosului, sunt sigur ca stiti cum se numeste renul meu cu nasul rosu. Da, da, Rudolf se numeste renul meu.
Am sa va spun acum o povestedespre ziua in care s-a nascut Rudolf si cum a fost prima lui aniversare.
Se intampla cu mai bine de o suta de ani in urma. Rosemary era afara, pe camp si le povestea celorlalti reni ca avea sa dea nastere unui pui, un baietel, pe care avea sa-l numeasca Rudolf. Acum, stim cu totii ca este cam neobisnuit sa botezi Rudolf un ren baietel.
Insa renii erau emotionati la culme. Tocmai incepuse sa ninga si ei s-au adapostit cu totii in hambar, la caldura.
Le-am facut si eu o vizita si, vazand ca e vam frig, le-am aprins focul in soba.
Si am astepta. Cu fiecare noapte care trecea zapada devenea din ce in ce mai inalta. Noptile erau tot mai intunecate, dar vedeam din ce in ce mai aproape stralucind Steaua Nordului. Incepusem sa avem emotii, se apropia Craciunul si in curand avea sa se nasca Rudolf.
Am privit calendarul. Era 1 Decembrie. Ia sa merg eu putin in hambarul renilor sa le urez noapte buna.Apoi m-am intors in casa, inotand prin nameti.
M-am dezbracat, mi-am facut o cana de ciocolata fierbinte, m-am asezat in fata caminului si am inceput sa citesc scrisorile primite de la copii.
Nu trecu mult si auzii chiote de bucurie dinspre hambarul renilor.
Mi s-a luminat fata de bucurie si am pornit in fuga intr-acolo. Eram atat de fericit ca am uitat sa-mi pun haina groasa. Ma calauzeam cu o lumanare si abia mergeam prin nameti. Am deschis emotionat usa hambarului si i-am vazut, Rosemary il lingea fericita pe micutul Rudolf. Imi venea sa plang de bucurie, Rudolf era atat de frumos. Si, vedeti voi, se nascuse intr-un hambar, exact ca Iisus.
Am inceput sa-l mangai fericit. Si, pe masura ce il mangaiam, nasucul lui devenea rosu. Mi-am retras mana; Nasucul deveni iar normal. Il mangaiai din nou si nasucul se inrosi iarasi.
13195

Apoi, pe neasteptate, nasucul rosu al lui Rudolf incepu sa clipeasca. Era asa de nostim ca ma pufni rasul. Acum Rudolf a crescut si nasul lui a ramas doar rosu, nu mai clipeste.
Ma intorsei spre usa, pe care o lasasem deschisa, tot satul veni sa-l vada pe Rudolf. Venisera si Charles, Henry, George, ciobanii satului. Asa ca am facut o petrecere pe cinste. Plecand din hambar, am privit cerul si am vazut o stea uriasa. Toata lumea sarbatorea. Serbam prima aniversare a lui Rudolf, prima din multe, multe, multe!
13196

Bozomic
02-December-2010, 08:10 PM
13258Dragii mei prieteni din casuta basmelor, va multumesc pentru povestile voastre deosebite. In seara aceasta va voi spune si eu o poveste, dupa o intamplare adevarata.

Scrisori de la Teddy


13259
In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a 5-a, Doamna Thompson, in prima zi de scoala, le-a spus un neadevar. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor sai ca ii iubeste pe toti la fel de mult. Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit Teddy Stallard. Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul.
Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4. La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy il lasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese |Teddy e un copil istet, isi face temele cu grija, este manierat si este o placere sa fii in prajma lui|. Profesoara din clasa a 2-a scrisese |Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea|. Profesoara din clasa a 3-a scrisese |Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimba ceva|. Profesoara dintr-a 4-a a scris |Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori adoarme in timpul orei|.
De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si impachetate in hartie stralucitoare. Mai putin Teddy. Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de culoare maro.
Doamnei Thompson i-a fost greu sa il deschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unele pietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala.. Ea i-a certat cand a observat ca bratara era draguta si parfumul mirosea frumos.Teddy Stallard a ramas dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune |Doamna Thompson, astazi mirosi exact ca si mama|. Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape o ora.
In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi. Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi pe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau. Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata.
Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy.
Apoi el i-a scris ca terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avuse.
Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai buna profesoara.
Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.
Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se va casatori.
Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urma si o intreba daca ar vrea sa participe la nunta si sa stea in locul in care sta de obicei mama mirelui.
Bineinteles ca a acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unele pietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demult de la Teddy. S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche |Multumesc pentru ca ai crezut in mine. Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat ca pot insemna ceva.|
Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi |Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatat ca pot schimba ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor pana te-am intalnit pe tine.|
MORALA:
Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti Si nu uita!:
Nimeni nu are dreptul sa priveasca o alta persoana de sus, decat in momentul in care se apleaca si ii intinde o mana pentru a-l ajuta sa se ridice!



13264

Lorelai
02-December-2010, 11:20 PM
[QUOTE=Giorgia;104464]12903 Draga mea Lorelai, eu am o banuiala ca povestile si poeziile pe care le postezi sunt compuse de tine,

Draga mea Giorgia, nu, nu sunt compuse de mine...Doar, incerc pe cat posibil sa fie ceva nou... acum ai sa ma iubesti mai putin?

Lorelai
02-December-2010, 11:31 PM
Multumesc Giorgia si Bozo pentru frumoasele povesti. Asta seara am sa va spun

POVESTEA CASEI




Toate acestea s-au intamplat demult, demult si nici chiar strabunii nostri n-ar mai sti de ele.
Atunci pretutindeni erau numai munti si dealuri dupa dealuri. Oamenii locuiau in pesteri si aveau ca prieteni pasari si animale.

Intr-o zi, oamenii, pasarile si animalele au pornit impreuna dupa hrana si tot au mers pana au dat de o campie.

Deodata vremea s-a schimbat, s-a pornit furtuna si a inceput sa cada o grindina cat pumnul. Negasind nici un adapost, toti s-au ales cu capul spart si cu oasele rupte. Oamenii erau raniti, pasarile cu penele jumulite, iar animalele cu blanurile crampotite. Dintre toti care au stat in campie in timpul furtunii, numai un flacau, un dragon si un tigru au scapat teferi, pentru ca s-au varat intr-o pestera. Pestera s-a umplut repede cu apa si n-au mai gasit nici ei un loc ca sa se fereasca. Flacaul, dragonul si tigrul s-au sfatuit ce s-au sfatuit si s-au hotarat sa-si dureze singuri un adapost, unde sa se ascunda cand vremuieste - o casa. Tigrul a adus fan, dragonul a adus busteni, flacaul a facut un cutit din piatra, o franghie din canepa; toti intr-un gand si o inima au cladit o coliba trainica, bucurandu-se ca vor locui in ea.

N-a trecut mult si dragonul s-a gandit ca ar fi bine sa ramana numai el in coliba. Tigrul avea aceleasi ganduri, dar nici unul nu stia cum sa-i dea afara pe ceilalti doi, de aceea adesea se certau pentru fleacuri si fiecine se simtea prost.

Intr-o zi au luat o hotarare - cel care va fi in stare sa-i scoata pe ceilalti doi afara din casa, fara sa faca uz de forta, va ramane in casa.

Tigrul a fugit afara primul, zicand:
-Am sa urlu, am sa dan din coada, am sa starnesc vantul si o sa vedeti daca n-o sa va speriati!
Cum a terminat de vorbit, a strigat din toate puterile, iar ecoul a rasunat atat de tare in munti si in vai, incat te asurzea. In clipa in care a dat din coada, pietrele si nisipurile s-au clintit, iar varfurile muntilor se clatinau atat de tare, de credeai ca se vor prabusi. Omul si dragonul, de spaima, s-au ghemuit intr-un colt al casei; nu indrazneau sa faca nicio miscare, darmite sa mai iasa afara. Tigrul, vazand ca nu-i poate scoate din cuib, s-a intors in casa.

Al doilea care a aratat ce poate a fost dragonul. A fugit afara si a strigat cat a putut de tare:
-Voi aduce fulgerul, ploaia cu galeata si tunetele, si am sa vad daca va speriati sau nu!
Acestea fiind zise, a chemat norii plumburii si intr-o clipa s-a revarsat o ploaie cu galeata,
cu fulgere si trasnete peste vai si munti, care lua totul din cale. Omul si tigrul s-au ascuns in casa, rasuflarea li s-a taiat de spaima si nici unul nu indraznea sa iasa afara.
Dragonul, cand a vazut ca nu-i poate clinti, s-a intors in casa. Tigrul si dragonul nu mai pridideau laudandu-si puterile si priceperea.

Ultimul la rand a fost flacaul. A fugit in spatele casei si a vorbit molcom:
- N-am sa strig, n-am sa dau din coada, n-am sa starnesc vantul si furtuna, nu voi aduce fulgerul si trasnetul, ma voi folosi doar de putin jar.
Dupa cum vorbi a si luat putin jar si a aprins coliba. Dragonul si tigrul in mare graba au iesit afara din casa. Tigrul a fugit in codri, iar dragonul s-a ascuns in fundul marii. Flacaul indata a stins focul si a recladit coliba.

De atunci oamenii locuiesc in case.

13281

gabytza
03-December-2010, 12:44 AM
Dragi prieteni ,
Bine v-am regasit !
Am trecut pe la voi sa va las ceva dragut si sa va sarut dulce , urandu-va totodata " noapte buna ! "

gabytza
03-December-2010, 12:52 AM
LORELAI , multumim pt povestile tale frumoase , nu conteaza cine le-a scris , noi tot te iubim muuuuuuuult , conteaza ca esti mereu alaturi de noi , ca daruiesti din suflet , cu multa dragoste si gingasie ,
De aceea am si pt tine un mic dar , o " papusica " vie ...


13315 ... sau preferi ...?


13316

... daca-ti plac , pastreaza-le pe amandoua ...

Cu multa dragoste , Gabytza

gabytza
03-December-2010, 01:00 AM
http://www.youtube.com/watch?v=gkG7AM-myA0

gabytza
03-December-2010, 01:02 AM
http://www.youtube.com/watch?v=K_Tafyt-BI4

gabytza
03-December-2010, 01:10 AM
http://www.youtube.com/watch?v=1L7OsI6Nefo

Giorgia
03-December-2010, 04:31 AM
[QUOTE=Giorgia;104464]12903 Draga mea Lorelai, eu am o banuiala ca povestile si poeziile pe care le postezi sunt compuse de tine,

Draga mea Giorgia, nu, nu sunt compuse de mine...Doar, incerc pe cat posibil sa fie ceva nou... acum ai sa ma iubesti mai putin?

Nici vorba!!!!!!!!!!!!!! Draga Lorelai, tot ce e frumos atinge sufletul. Postarile tale ating sufletul, asa gandesc eu. Ta sarut.

Bozomic
03-December-2010, 04:57 PM
LORELAI , multumim pt povestile tale frumoase , nu conteaza cine le-a scris , noi tot te iubim muuuuuuuult , conteaza ca esti mereu alaturi de noi , ca daruiesti din suflet , cu multa dragoste si gingasie ,
De aceea am si pt tine un mic dar , o " papusica " vie ...


13315 ... sau preferi ...?

Doamna Gabitza, sunt asa de dulci, ca daca nu-i vrea doamna Lorelai, ii fur eu!!


13316

... daca-ti plac , pastreaza-le pe amandoua ...

Cu multa dragoste , Gabytza

Doamna Gabitza, sunt asa de dulci, ca daca nu-i vrea doamna Lorelai, ii iau eu!!13326

Bozomic
03-December-2010, 05:01 PM
Imparatul si soimii

Un imparat a primit doi soimi; in timp ce unul dintre ei , a acceptat sa fie antrenat pt. zbor, cel de-al doilea a refuzat sa invete sa zboare, refuzand sa se dezlipeasca de creanga pe care statea.
Unul dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare.
Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute. Un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de colo-colo.
- Cum ai facut? si-a intrebat supusul.
- A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare.
Morala: uneori Dumnezeu ne taie craca de sub picioare ca sa ne aducem aminte ca putem zbura.

Samson Constantin


13327

giumbusluc
03-December-2010, 06:31 PM
Scumpul meu, te stiam eu muzician ,dar vad ca esti talentat si la povestit ,chiar daca sunt niste povestioare cu muuuuuuuult talc!

CRISTYANA
03-December-2010, 07:43 PM
Dragii mei dragi,f frumoase povestioarele,m-am delectat citindu-le.Povestitori adevarati,pe care eu ii iubesc si cum imi place mie sa spun:va iubesc si va strang pe toti la sufletul meu!
Cu mult drag,CRISTYANA.

gabytza
04-December-2010, 01:44 AM
http://www.youtube.com/watch?v=mx3bvF1i4N8

gabytza
04-December-2010, 01:50 AM
Dragul meu Bozo ,
Stiu ca ai un suflet sensibil , iubitor de frumos , de aceea pt tine am o surpriza mai mare cu ... animalute...Priveste cat de dulci sunt ... si cate am putea invata de la ele ...
De multe ori prefer compania lor , decat a unor oameni care nu sunt ... oameni !
pupici de la pitici !


http://www.youtube.com/watch?v=ZDpRSAtHaiU

gabytza
04-December-2010, 01:59 AM
... si pt ca mai e putin pana cand vine Mos Nicolae , sa ne reamintim povestea lui ...



http://www.youtube.com/watch?v=fOD1LB209Mg

adi-gj
04-December-2010, 02:30 AM
Buna seara , spuse omul si se trase mai linga focul , care de acum incepea sa scoata scintei mici , stelute rotitoare si saltarete , in calea citorva privitori cu minile intinse si atinse de gerul de afara... -Imi dati si mie voie, sa ma incalzesc putin la focul vostru? spuse omul , dupa ce i se facu loc , acolo , linga focul ce trosnea si scinteia , la gura godinului , din baraca de muncitori , unde doar seara se vedeau , toti strinsi la o vorba sau la un pahar adus haaat ,de cine stie cine si ,din cine stie care ,colt de tara... -Ia loc , il imbiara , ia loc , , stai colea ca doar foc om mai face ssi lemne inca sint ,, si seara abia a inceput s-apai ce sa facem altceva , pe un asa ger...??? spuse cel mai in virsta si-i facu loc linga el ... inpingind putin in coace si in colo , partenerii de banca.dar unde ai plecat pe o asa grea vreme? Sau nu vezi ce ger este ? Crapa pietrele nu alta... Heii , dar voi nu stiti mai de ce este asa ger afara... zise calatorul... uitindu-se atent la fiecare , sa vada ce reactii a stirnit.. ca poate unii ar fi vrut sa spuna ceva ... dar el o lua iar inaintea lor... Ieri a fost soare, si afost frumos , ninsoarea de alaltaieri a pus mantie noua peste tot , dar ... daca nu degera si nu crapa pietrele , cine-i mai spune mosului sa vie cu daruri? C a doar corbul se bucura pe timp dinacesta, doar acum i-i crapa ouale si poate devenii tata... si de bucuros ce este ,, se duce la Mos Gerila ,,, si-i face costumul rosu , din focul gerului , sa nu poate sta copii afara sa-l poate vedea cind vine cu sania lui nazdravana... C a mosul poarta costum alb , din casmirul cel mai fin si, supravegheaza cerurile cind ninge ... dar corbul este insarcinat , sa-l anunte cind este vremea cadourilor , pe care le pregatesc piticii si elfii si zinele si spiridusii , pentru toti ... indiferent de virsta... doar ca unii resping sau nu vad decit tirziu cadoul mosului. Spuse sugubatul calator , incit i-i lasa pe toti cu gura cascata.. oare de unde stia el astea ? O fi vre-un spitit al padurii? sau o fi chiar Mosul deghizat , sa vada de oamenii inca mai cred in el ... si cum de stau ei asa si se intrebau in sinea lor , dintr-o data se simtira usurati , si-mn minte si-n urechi le rasuna un clinchet dulce de clopoteii.focul troznii o data tare , si-n camera sarira mari scintei ce luminara tare , toata incaperea . sarira speriati de intimplare , ca de cind faceau seara focul , lemnele erau tinute la uscat inainte si nu aveau de unde trosnii asa , dar cine stie? cind se dezmeticira din strania intimplare , oaspetele lor misterios disparuse... si-n locul lui , ramase un fulg usor de nea , ce se topii rapid , lasind in urma lui o mica lacrima in care putura vedea imaginea unui mos care le faceau usor cu mina.... Ramineti cu bine ..., cu bine dragilor si sa aveti ..SARBATORI FERICITE ,, cu clinchet de clopotei si daruri multe ...

gabytza
04-December-2010, 03:01 AM
multumim adi pt poveste ...
daca amandoi suntem " de veghe " la ora asta ... sigur vom avea sansa sa-l vedem pe MOS CRACIUN ... nu-i asa ?
hi-hi-hi !
noapte buna dragilor !
pupici !

Giorgia
04-December-2010, 05:41 PM
13412 Buna seara dragii mei. V-am adus in seara asta cateva povesti pentru copilasi de doi-trei anisori.




13413 CE CHEF DE SOMN!

De mai bine de o saptamana, Igor si Victor nu fac altceva decat sa doarma! Ufa! Ce marmote! Da, dar uite, ei l-au insotit peste tot pe Mos Craciun! Si, o noapte intreaga, au tras la sania incarcata. Dar, de fapt, cum a facut Mos Craciun sa stie care sunt renii cei mai vanjosi? Victor, el are raspunsul! Isi aminteste de noaptea in care i-a ales Mos Craciun, pe el si pe Igor. Toti renii din regiune aveau intalnire cu Mosul, la miezul noptii. Era foarte tarziu, dar Mos Craciun o facuse intentionat! Ascuns in spatele ferestrei cabanei sale, el observa cu atentie sosirea renilor candidati. Toti veneau agale, pe jumatate adormitia€¦cu exceptia lor, Igor si Victor! Asadar, ei erau cei mai curajosi si cei mai potriviti pentru a transporta cadourile...

Giorgia
04-December-2010, 05:42 PM
13414

HAPCIU !
In dimineata asta Rosalie este nemultumita. Pajistea e rece si sabotii i se afunda in noroi.
- Hapciu! stranuta ea, necajita.
Deodata, se aude si o alta vaca stranutanda€¦
- Hapciu! mai stranuta inca una.
Ce concert trist pe pajistea asta!
- Stati putin! le spune Bouclette, singura care era sanatoasa. O sa va suflu aer cald pe spate ca sa va simtit putin mai bine!
- Hapciu! raspund in cor prietenele ei.
Soudain, cainele fermierului, trecea prin apropierea pajistii. Intelese imediat ce se intampla si o lua la fuga, cat il tineau picioarele. Ajuns la ferma, incepu sa latre in toate tonurile posibile, ca sa-l faca pe fermier sa-l urmeze. Cand ajunsera la pajiste, vacile aveau broboane de sudoare pe nas!
- Haideti fetitelor, le spuse fermierul, la grajduri cu voi!
Iar Rosalie isi recapata surasul: se intinse pe paiea€¦fara sa stranute!

Giorgia
04-December-2010, 05:44 PM
13415

PETRECEREA!
Culcusite in fundul vizuinei, Cracotte si Gnognotte dorm cu labutele stranse sub corp. Ca toate marmotele, ele nu se vor trezi decat atunci cand afara va fi calda€¦Doar daca nu apare la usa lor vreun iepure fericit si galagios!
- Sus, gemenelor! Treziti-va! striga iepurasul Léo. Veniti! Grabiti-va!
Cracotte deschide un ochi si mormaie nemultumita:
- Lasa.ne sa dormim! E prea frig afara pentru noi!
- Da nu trebuie sa iesiti afara! insista Léo. Am organizat o mare petrecere, la mine, in vizuina mea cea noua! Este exact in capatul galeriei voastre! Toata lumea va asteapta!
Niciodata nu au dansat si nu au ras atat de mult marmotele. Asta inseamna ca Léo s-a gandit la toate! Dansuri pe cinste, o ploaie de confeti si un aruncator de serpentine! Si, cine credeti ca au mers ultimele la culcare? Gemenele Cracotte si Gnognotte.

Giorgia
04-December-2010, 05:46 PM
13416

PORCINOU S-A SATURAT!
- Este roooz! Este in intregime roz! strigau in urma lui tovarasii de joaca.
Porcinou se infurie, avu chef sa se bata, planse; nu era nimic de facut! Din clipa in care aparea, ii si auzea strigand in urma lui :
- Uita-ti-va la el ce roz e! E tot roz!
- Daca vrei, ii propuse amica sa Zebra, eu te pot picta. Iti desenez dungulite negre si albe pe tot corpul, si o sa poti veni sa te joci cu noi, zebrele.
Zis si facut! Porcinou, plin de dungi albe si negre pe tot corpul, se altura noilor sale prietene. Dar zebrele fugeau foarte repede, iar Porcinou avea picioarele foarte scurte.
- Oooffffff, oofff, of ! incepu el sa planga, singur si abandonat.
- Dar eu gasesc ca esti foarte dragalas, asa, rozaliu cum esti! ii murmura la ureche un firicel de voce dulce si timida.
Era Porcinette, care venise sa-l consoleze.

Giorgia
04-December-2010, 05:47 PM
13417

MIERE DE ALBINE!

Totul e calm si linistit in padurea acoperita de zapadaa€¦ In adancul barlogului sau, Grison se rasucea pe toate partile. Ii era imposibil sa doarma. Si totusi, in perioada aceasta a anului, el ar trebui sa hiberneze dus, asa cum fac toti ursii! Insa, de fiecare data cand inchidea ochii, vedea un poloboc ENORM, plin cu miere.
- Mi-e foame, scanci el. Mi-e pofta de miere!
Incepu sa faca atata zgomot, ca ii trezi din somn pe toti vecinii. In cele din urma, Choupette, cucuvaia, se satura de el!
- Ufa! Daa€™ mai taci o data! Culca-te! striga ea la Grison.
Dar Grison plangea cu sughturi: « Vreau miieeeree ! »
Satula, Choupette pleca sa caute un borcan cu miere, pe care il strecura in barlogul lui Grison.
- Mmmm, ce buuna eee! Mmmm! Pleosc! Mtmt! Mtmtmt!
Grison continua sa savureze mierea si facu atata zgomot, ca ii trezi complet pe toti vecinii lui !

adn
04-December-2010, 08:28 PM
Uimitoarele calatorii si aventuri, pe uscat si pe apa, ale baronului von Munchhausen , asa cum obisnuia sa le povesteasca el insusi, la un pahar de vin,prietenilor sai.

" Noi, subsemnatii Gulliver, Sindbad si Aladin, juram solemn ca toate aventurile prietenului nostru, baronul Munchhausen, oricare ar fi fost tara in care ele s-au petrecut, sunt cat se poate de reale. Si, asa cum noi am fost crezuti, aventurile sale, care sunt de mii de ori mai captivante, vor fi, la randul lor, crezute."

Gottfried August Burger a€“ Uimitoarele calatorii si aventuri ale baronului von Munchhausen

Este o carte pe care orice copil ar fi bine sa o citeasca
http://www.dincopilarie.com/carti/carte-uimitoarele-calatorii-si-aventuri-ale-baronului-von-munchhausen/


http://www.youtube.com/watch?v=1yIaDgkhUT4&feature=related

adn
04-December-2010, 08:33 PM
http://www.youtube.com/watch?v=1yIaDgkhUT4&feature=related



http://www.dincopilarie.com/carti/carte-uimitoarele-calatorii-si-aventuri-ale-baronului-von-munchhausen/
scuze pentru postare dubla(parte tehnica)

gabytza
04-December-2010, 08:50 PM
http://www.youtube.com/watch?v=Q4027l_BsDE

adn
04-December-2010, 09:05 PM
Povestea mincinosilor

A fost odata ca niciodata. Au fost odata doi oameni: unul dintr-un loc si celalalt dintr-alt loc, unul Mitu, celalalt Pitu. Amandoi niste mincinosi de secau parmantul si apele, nu alta.

Ce-i dadu intr-o zi lui Mitu prin gand ? ! Lua o desaga cu balega, puse pe deasupra un strat de ceara, o urca pe magar si o porni in targ s-o vanda.

Pitu, pe de alta parte, umplu o desaga cu paie, puse deasupra o mana, doua de fir de matase, doar-doar o izbuti sa-i cumpere cineva paiele drept matase!

Mergind ei pe drum, naiba stie cum se inlilnira amindoi.
Din vorba-n vorba, il intreba fiecare pe celalalt ce duce la targ. |Ceara", spuse unul, |matase", celalalt! Ce-si zise fiecare in sinea lui.? |Dac-as putea face schimb cu el... ?
Mitu isi ia inima in dinti si-i zice lui Pitu:
- Prietene, nu ti-ar veni la socoteala sa facem schimb: ceara pe matase ? Nu de alta, dar acolo unde ma duc eu are mai multa cautare matasea decat ceara.
Celalalt, care atata astepta, zice :
a€” N-ar fi rau de loc ! Tocmai ca si acolo unde ma duc eu se cauta mai curand ceara decat matasea. Zis si facut. |Marfurile" s-au schimbat, cei doi si-au luat ramas bun si... pe-aici ti-e drumul, care mai de care sa grabeasca pasul, ca nu cumva sa fie descoperit prea devreme de catre celalalt. Dupa ce goni o vreme, ce-i trece prin cap lui Pitu ? |Ia sa ma uit eu, nu cumva mi-o fi dat altceva in loc de ceara ?" Cand colo... ce sa vada ! Balega de vaca ! |Mi-a facut-o urat de tot, zise el inciudat. Eu barem i-am dat paie, sa i le dea magarului, dar baliga n-o mananca nici porcii !"

Face iute cale-ntoarsa si mi ti-l ajunge:
a€” Ah, Mitule, Mitule, m-ai pacalit! Nu stiam ca esti asa de mincinos. Cum se face una ca asta : balega in loc de ceara ?!
a€” Amandoi suntem din acelasi aluat, fartate; eu mint, iar tu pacalesti. S-apai, cum te-am pacalit? Mi-ai dat paie, ti-am dat baliga !
a€” Ah, care va sa zica te-ai prins si tu ?! Pai atunci sa ne luam de mana amindoi ! Nu vrei sa facem tovarasie ?
a€” Cum sa nu ?! Facem!
Dupa care isi vandura |marfa| , isi lasara magarusii acasa si ... la drum...o pornira prin sate sa pacaleasca lumea.

adn
04-December-2010, 09:13 PM
Coronita de roua

A fost odata un rege care nu avea decat o singura fata. Si cum era doar una la parinti, tatal ei o rasfata fara margini, implinindu-i toate poftele, care mai de care mai traznite.

Si intr-o buna dimineata, pe cand se plimba in gradina palatului, ramase cu privirea asupra perlelor de roua care palpaiau pe florile si pe frunzele din jur.

Ii veni o idee si alerga intr-un suflet la tatal ei, cu gandul sa-i indeplineasca si aceasta dorinta.:
-Tata, da porunca sa mi se faca o coronita din picaturile de roua. Sunt mai frumoase si mai sclipitoare decat perlele adevarate.!

Tatal ei, stiind bine ca asemenea isprava nu se poate, incerca in fel si chip sa-i schimbe gandurile, dar fata atata il ruga si atata planse, incat bietul se lasa convins de ea si dadu porunca sa i se faca printesei coronita din perle de roua.

Au fost adusi la palat cei mai priceputi giuvaiergii din tinut si cei mai nastrusnici. Si la cerinta pritesei, li s-a spus ca cel care va izbuti va primi zece saci cu galbeni, iar cei ce nu vor fi in stare, dupa trei zile si trei nopti, o vor plati cu capul.

Giuvaiergiii ascultara cele spuse si in gand isi rosteau rugaciunea cea din urma. O jale si o intristare adanca domneau in tot regatul.

Giuvaiergiii se sfatuira in ce chip ar putea sa scape de napasta. Cel mai batn dintre ei grai astfel:
-Eu va scap de urgie! Fiti pe pace si duceti-va linistiti la casele voastre. Aveti incredere in mintea mea, ca a avut mai multe de judecat decat voi!

A treia zi de dimineata se duse sa-i vorbeasca regelui:
-Prealuminate! Eu ma ofer sa-i fac fetei tale o coronita de roua, dar perlele de roua sa le iau din mana ei.
Regele pricepu vorbele cu talc ale batranului giuvaiergiu si se invoi, sperand ca astfel fata lui sa devina mai inteleapta. Asa ca o chema pe fata si ii spuse dorinta giuvaiergiului.

Auzind fata ca i se face pe plac, nici nu judeca prea mult cererea batranului giuvaiergiu si se arata incantata. Ba chiar se grabi sa-l pofteasca, emotionata, in gradina. Batranul o urma, iar copila incerca sa ia cateva picaturi de roua de pe frunze, dar ele, cum era si firesc, i se risipira in palma. Si la fel se intampla si cu altele, de cate ori incerca.

Dupa o zadarnica stradanie, in care printesa incerca mereu, vazand cum se risipeau si se pierdeau in palma picaturile de roua, se uita la giuvaiergiul cel batran si apoi la tatal ei si, imbujorata de rusine se arunca in bratele tatalui, fagaduindu-i ca de acum in colo nu avea sa-i mai ceara ceva exagerat.

Batranul lua galbenii de la rege, daruiti drept multumire pentru lectia data fetei lui, si se grabi sa-i imparta cu ceilalti giuvaiergii, carora nu le venea sa creada ca, pe langa norocul de a fi scapati de moarte, devenisera si instariti.

Bozomic
04-December-2010, 09:30 PM
13421 Dragii mei prieteni de suflet, ce rasfat, aici in lumea basmelor. Cate minuni ati adus in casuta noastra draga! Doamna Gabytza, multumesc pentru surpriza!Regina, tot regina, ramane!13423
Adi, nu ti-am mai spus demult, ce mult imi plac randurile scrise de tine, dar tu stii asta desigur ! Sa stii ca am citit tot ce ai postat..13429



Doamna Giorgia, Zana Clopotel, ce regal de povestioare ne-ati oferit! Noi cum sa va rasplatim?! A stiu..! 1342213427

Doamna Adn, multumim pentru ca ne-ati reamintit de baronul acela cam laudaros si un pic mincinos, pe care il asociez un pic cu 13424!!! 13430


In concluzie, MULTUMESC dragii mei prieteni pentru ca tineti calda casuta noastra de suflet! 13425

Asta este pentru printesa noastra draga! 13426


13428

Lorelai
05-December-2010, 12:29 AM
Intr-o zi, statea hipopotamul cel micut in casuta lui a€“ mlastina cenusie din poiana, si-si plangea de mila.
Nu-mi place starea proasta pe care o am! nu-mi place !
Sunt atat de indispus !
Si de ce sa fie altfel ?
Uitati-va la cerul acesta intunecat si plictisitor...uitati-va la apa aceasta mlastinoasa a€“ de culoare gri...iar imprejur totul e sumbru...ma plictisesc atat de mult !

Hipo a oftat, a respirat adanc si a inceput sa se joace jocul cu balonasele. Dar ii ieseau numai balonase mari si gri...si s-a plictisit foarte repede si de acest joc.
M-am saturat ! Eu fac intruna balonase, dar nimeni nu le vede !
Vaaaaaaai ! - se vaita Hipo cel micut si se scufunda adanc in apa, dar starea lui nu se imbunatati.
Ce sa fac ?! Ce sa fac ?! balbaia plangandu-si de mila. Saracutul de mine, nu am noroc...
Timpul trecea si nimic nu se intampla.
Ce plictiseala.....vaaaai...m-am saturat sa stau in mlastina
Deodata, in spatele lui s-a auzit o muzica, insotita de voci vesele si imediat s-a aratat si fata stralucitoare a unei maimutici.
Salut Hipo! Ce zi minunata, nu-i asa ? - A spus ea.
- Mmmm...mie nu mi se pare asa, a oftat micutul hipopotam. Eu cred ca ziua aceasta este foarte foarte plictisitoare...si ieri a fost o zi plictisitoare...si alaltaieri...si in general eu ma plictisesc foarte tare in mlastina asta. M-am saturat sa stau asa, degeaba, fara sa fac nimic !...
- Eu stiu de ce esti atat de trist!
- De ce ? a intrebat Hipo cel micut.
- Pentru ca esti atat de singur! - a spus maimutica - si de aceea te plictisesti.
- Crezi asta ?!- Sunt sigura!...tu ai nevoie de un prieten.
- Dar unde pot sa-l gasesc ? a intrebat Hipo cel micut, sunt sigur ca aici in mlastina mea nu este. Si s-a uitat cu indoiala la apa tulbure.

Maimutica s-a scarpinat in cap, - Vino!, impreuna vom cauta un prieten, poate cineva si-a parasit vreun prieten de care nu mai are nevoie....sau poate cineva l-a pierdut.
- L-a pierdut ?! Hipo cel micut s-a cutremurat atat de tare incat iar a inceput sa scoata balonase. Nu se poate ca cineva sa piarda un prieten. Prieten este ceva foarte pretios.
Si au plecat amandoi sa caute un prieten pentru Hipo cel micut, numai ca nici unul dintre ei nu stia cum arata un prieten.
- Cu cine seamana un prieten ? a intrebat Hipo cel micut.
- Nu stiu, a raspuns maimutica.
- Are coada?
- Nu stiu!
- Blana vargata?
- Nu stiu !
- Este tepos sau moale?
- Nu stiu!
- Aspru sau neted?
- Nu stiu!

Unde se afla acest prieten misterios?
Au mers prin padure, dar nu au intalnit nici o faptura deosebita.
- Am stiut, a spus Hipo cu ingrijorare. Am stiut ca o sa raman singur pe vecie, nu o sa am prieteni niciodata!
- Prostii... spuse maimutica. Noi inca nu am traversat toata poiana. El sigur se afla acolo...undeva...prietenul tau. Sunt sigura ca il vom gasi!
Dar iata, ca au ajuns si la ultimul copac, au cautat in toate tufisurile, in toate gropitele si in toate movilitele...si nu au gasit nici un prieten.
-Nimeni!
S-au asezat dezamagiti pe o stanca.
Vaaaaiiiii !!! ochii hipopotamului cel micut erau plini de lacrimi. Lacrimi mari de hipopotam, care amenintau sa inunde toata grota in care stateau.
- Vaaaaaiii !!!
- Va rog ! nu faceti aici prea multa aparaie ! Locuitorii orasului nu sunt inca pregatiti pentru ploaie, a spus cineva din apropiere.

Hipo cel micut s-a intors surprins si l-a vazut sub un tufis pe bunicul arici. Toti din padure stiau ca este foaaaarte destept.
- Vaaaai, nu o sa am prieteni niciodata! - se vaita Hipo cel micut.
- Nu te-am inteles ! a spus ariciul, doar ai un prieten !
- Chiar ?! Unde este ? A fost atat de emotionat incat a incetat sa planga imediat. - Unde? unde este?
- Langa tine, a spus batranul arici. Iata-l ! si a aratat inspre maimutica. Ea a fost langa tine tot timpul. Ea este prietena ta adevarata.
- Maimutica ?, dar ea nu seamana cu mine deloc ! - a strigat Hipo tulburat si jenat.
- Ea nu este mare ca mine si nici macar nu stie sa faca balonase.
Eu am crezut ca prieten inseamna ceva mare, roz si minunat, ceva iesit din comun ca un balon mare si colorat, ca un cadou mare !
- Desigur ca un prieten este un mare cadou, a aprobat bunicul arici.
Dar el nu arata mereu cum ti-l imaginezi. El nu este un balon. Prietenul este prieten.
Prietenul este cel care se gandeste la tine, te ajuta si vrea sa-ti fie mereu bine.


13474

Lorelai
05-December-2010, 02:18 AM
Legendele trandafirului
Exista in lume nenumarate legende despre aparitia trandafirului, despre capatarea diferitelor culori, despre felul in care si-a castigat spinii, etc.
O legenda greceasca spune ca trandafirul ar fi fost destinat sa fie, inca de la nastere, cea mai frumoasa floare. Zeita florilor, Chloris, a creat trandafirul din trupul unei nimfe moarte, foarte draga ei, si a vrut ca noua floare sa nu aiba pereche pe lume. De aceea, i-a convocat pe ceilalti zei ca fiecare sa-i daruiasca cate ceva din atributele lor: Dyonissos i-a daruit parfumul ametitor, Cele 3 Gratii i-au dat stralucirea, veselia si farmecul, Zephyr, vantul de primavara, a dat la o parte norii pentru ca Apollo sa lumineze si sa-l infloreasca. La urma, Ares, zeul razboiului, i-a dat in dar spinii, pentru ca floarea sa isi poata apara frumusetea.
Trandafirul, ca floare a dragostei, trebuia sa fie asociata si Afroditei. Unele povesti spun ca trandafirul a aparut odata cu zeita frumusetii, din spuma marii, inconjurand-o ca o ghirlanda.
Alte legende spun ca trandafirul s-ar fi nascut dintr-un suras al lui Cupidon, iar spinii ar fi, de fapt, sageti metamorfozate ale zeului-copil.
Un mit hindus arata ca doi dintre marii zei s-ar fi certat odata pentru ca nu se puteau pune de acord cu privire la cea mai frumoasa floare din lume. Visnu prefera trandafirul, iar Brahma, care nu vazuse niciodata o asemenea floare, prefera lotusul. Cand Visnu i-a aratat pentru prima data un trandafir, rivalul sau a trebuit sa fie de acord ca nici floarea de lotus nu il putea intrece.
Despre spinii trandafirului, Zarathustra spune ca acestia sunt inventia diavoleasca a spiritului raului, Ahriman.
O legenda romaneasca spune cam acelasi lucru: Dumnezeu a creat trandafirul, iar diavolul i-a facut spinii.
Legat de diferitele culori ale trandaforului exista multe legende. Se spune ca la inceput, trandafirul era numai alb si ca s-ar fi transformat in rosu cand Jupiter a surprins-o pe Venus scaldandu-se intr-un lac inconjurat de trandafiri. O alta legenta araba povesteste aparitia trandafirului galben: profetul Mahomed, aflat departe de casa, presimte ca sotia sa, Aisha, nu ii este credincioasa si cere in vis sfatul Arhanghelului Gavriil; acesta ii spune sa se intoarca acasa, sa i spuna sotiei sa arunce din mana obiectul pe care il are si daca acesta isi va schimba culoarea, atunci va avea dovada necredintei. Aisha si-a intampinat sotul cu un buchet de trandafiri albi in mana, care au devenit galbeni atunci cand au atins apa lacului in care au fost aruncati. Persanii au o poveste locala despre trandafirul rosu: o privighetoare indragostita de un tradafir alb, l-a imbratisat atat de strans, incat spinii i-au strapuns inima si sangele a colorat in rosu floarea - aceasta poveste persana l-a inspirat pe Oscar Wilde atunci cand a scris povestea "Privighetoarea si trandafirul".
Trandafirul ca simbol
Aceasta floare delicata este considerat a fi cel mai expresiv simbol al iubirii, exprimand toate posibilele nuante pe care le poate lua sentimentul de dragoste: pasiune, suferinta, gelozie, etc.
Demult, in Italia, trandafirul era "floarea carerilor in casatorie": indragostitul presara in fata casei iubitei sale petale de flori, iar daca a doua zi erau maturate, atunci declaratia era respinsa; daca insa petalele se gaseau tot acolo, nu mai ramanea decat sa se hotarasca ziua logodnei.
In acelasi timp, trandafirul mai inseamna si iubire tragica, despartire:
- in Antichitate, trandafirul era floarea funerara a femeilor; pe mormintele sotiilor, romanii asezau flori zdrobite, simbol al inimii indurerate;
- tot la romani exista o sarbatoare a intregii comunitati in care se celebra ziua stramosilor - sarbatoarea purta numele de Rosalia, pentru ca trandafirul era floarea spiritelor; de la aceasta sarbatoare vine numele romanesc al Rusaliilor.
In afara de romani, si grecii, egiptenii si celtii cunosteau semnigicatia funerara a florii. La celti, un arbust de trandafri alb, sadit pe mormantul celor dragi, simboliza pacea si fericirea in lumea de dincolo.
Biserica a acceptat cu greu trandafirul printre simbolurile crestine, din cauza folosirii ei in cadrul ritualurilor pagane, mai ales la celebrarea zeilor dragostei. Datorita spinilor sai, trandafirul a devenit un simbol al patimilot lui Iisus, astfel ca trandafirul rosu semnifica martiriul. Sfanta Maria este numita de catre catolici ROSA MYSTICA, si multi sfinti sunt infatisati in iconografia crestina catolica purtand flori de trandafiri in maini sau pe cap, in forma de coroana. In plus, statuile unor sfinti sunt impodobite cu ghirlande de trandafiri in zile de sarbatoare.
Printre alte numeroase simboluri ale florii, mai exista o semnificatie destul de ciudata - confidentialitate, secret, tacere -, care dateaza din epoca romana si care isi trage insemnatatea din evenimente reale: banchetele romane, care erau un bun pretext pentru intruniri politice cu caracter secret si unde se puneau la cale aliante si comploturi. La aceste banchete, trandafirul juca un rol important: petale de trandafir erau raspandite peste tot, in havuzuri curgea apa de roze si toti invitatii se impodobeau cu trandafiri. Existau camere secrete pentru intruniri politice care erau si ele pline de roze. Tot ce se discuta aici avea un caracter confidential, de unde sintagma "sub rosa" (sub trandafiri), cu inteles de TAINA.
134911349213493

gabytza
05-December-2010, 04:45 AM
http://www.youtube.com/watch?v=jItjK33gWNc

gabytza
05-December-2010, 04:58 AM
... CATI DINTRE NOI NU A VISAT SA ZBOARE ? SA SE BUCURE DE LIBERTATEA DE A AJUNGE ORIUNDE NE-AM DORI ?
VA INVIT SA INCHIDEM OCHII SI SA NE IMAGINAM CA ZBURAM IMPREUNA CU OMUL DE ZAPADA ... !


http://www.youtube.com/watch?v=ubeVUnGQOIk

adi-gj
05-December-2010, 09:32 AM
In searea aceea , viscolul cinta asa cum stia el , pe tonuri diferite si pe toate sonoritatile posibile.... aveai impresia ca acum va zmucii si va salta tot ce este pe pamint si le va duce cu el in tara viscolului... Dar era cineva care in aceasta noapte avea treaba si, nu voia sa tina cont de viscol... sau poate pronia cereasca se va indura pina la urma si-i va deschide drumul , lasind viscolul inchis dupa miezul noptii departe , printre geharii de unde vine el ... mos Candrea , se uita pe geamul , unde abia reusii sa faca un mic banut , afara , vazu doar valatuci de zapada , zburind spre garduri si spre cimp si asculta cintecul acesta , pe care de multi ani il infrunta in aceasta noapte speciala... Daca-i vedeai trupul firav , n-ai fi crezut ca si pe viscol ar pleca din casa , dar cine-l cunostea ... Baba -i murise de trei ani , o gasise pravalita-n prag , cu salul infasurat peste cap si legat la gura , asa , sa nu simta frigul in fata ... iesise dupa lemne si cind se intoarse , ea nu mai sufla ,, parca se uita la el si-i spunea , dragul meu , lasa ... ca ne v-om vedea curind... foarte curind... vezi doamne , acele clipe-i deschisese cerul si a putut vedea si viitorul lui. Nu uitase ... o purta cu el si-i intelesese mesajul privirii . o cauta peste cimpuri mai ales in nopti ca astea , cu multa truda si frica , dar mai ales cu mult har.Gospodaria lor fusese mai intr-o parte a satului , unde da spre cimp si spre haturi , ca vara avea ochi doar pentru cele verzi de sub gem , si prin ele carari si cararuse, strabatute de oameni si de alte animale... asa putu vazu si calea viezurilor , cu toate ca zavozi nu tinea acasa, nu-i era frica, oamenii erau buni si calzi , iar de hoti nu s-a auzit de ani buni pe aici , La miezul noptii ca un facut viscolul cazu si el , cu oala pregatita , cu trei lemnuse si cu usturoi si miere iesii din casuta si lua in piept nametii. Ai fi tentat sa crezi ca dupa asa viscol afar-i frig cumplit, dar nu era asa , parca cineva veghea in calea-i , sa poata face si anul acesta ritualul , cel pentru care iesise riscind uneori chiar viata lui s-o piarda... Asa a facut si tatal sau , din care au gasit doar o cizma neroasa , si cureaua, cu catarama de alama lucitoare... S-a gindit ca la timpul sau si el tot asa va sfirsii, dar asta era doar un gind si cine sa le tina rindul atitor altora ce -l strabat neincetat.Oala grea de lut , parca acum era de plumb, in inotul lui prin troiene.. trebuia sa ajunga la gaura din fagul traznit , se sta cu ramurile lui, miini inghetate spre cer , aruncate in ruga si rupte de urgii si oameni care cautau lemn de foc. Mai avea putin si incepea sa iasa luna, dupa viscol , parca si norii s-au subtiat , parca-i rosese viscolul si pe ei... simti rasuflare in ceafa si grabii pasul , stia cine-i calca pe urme , asa ca doar un singur lucru il putea scapa , fagul.... si lucrusoarele din sac zdrancaneau si -i apasau umarul parca tot mai greu... uf inca citiva pasi si gata , locul este ales bine , sa nu poata fi inhatat din nici o parte , studiase in toti anii trecuti orice posibilitate de acest gen... inca un pas... o mina intinsa si , um miriit il facu sa urcemai repede... erau dupa el , tota haita , nu doar unul , ci toata haita ... cu o sprintete ai agilitate din care se vedea exercitiul facut in toti anii trecuti, apuca de se urcasus printre ramuri , la inaltime sigura de sol ... avea locul lui , acolo,, in cuibarul crengilor , dar numai el stia cum si de unde sa apuce , si unde sa calce sa nu lunece in boturile si-n coltii fiarelor ce- de acum inconjurasera locul ,-se apropiau in cercuri tot mai strinse... Lupiii, caci despre ei era vorba , asteptau ceva , aveau gura legata pina la rasaritul lunii ... dar aceasta inca se ascundea .... si mosul stia asta ... asa ca se grabea cit putea , nu cumva sa desclesteze luna , gura dihaniilor si el sa nu apuce sa inceapa incantatia aceea veche , dusa din tata in fiu la ei in familie ... dar el avea sa fie ultimul... baiatul ii murise cind avea 16 ani , se innecase , il luase apa de linga el si a inteles ca doar atit i-i fusese permis , adica el era ultimul care va mai chema lupii.. si de acum pina la iarna viitoare , se puteau intimpla multe... ajuns sus , la locul lui si sub protectia coroanei , scoase din sac oala lui cea veche , si-ncepu a cinta pe limba lor, chemindu-i pe toti aproape , ridicindu-le coama pe spinare si facindu-i atenti la vorbele lui... haita incepu a-i raspunde ... intii unul , aici sub copac, ajuns pe miros acolo , venit in urma lui pas cu pas si doar la citiva pasi, pe el il simtise inca de cinds plecase din casa , si la un moment dat , chiar s-a gindit ca pina aici i-a fost , va sfirsii la fel ca tatal lui... dar nu a fost asa de data asta ... un urlet lugrubru umplu zarile... care vuira , si aizii pasii celui mai mare lup vazut pina atunci , iesii din vizuina-i lupul alb, mare cit un vitel de sase luni, era o namila , si doar in aceasta seara se arata, in rest nu putea fi zarit daca el nu voia asta ... si cind il vedeai aveai doar doua variante , ori sa fie satul si sa nu fi tu destinat lui , ori sa -ti spui rugaciunea , daca mai ai timp... o data cu acest semnal alte multe boturi se saltara si-ncepura cintecul.... AUUUUUU AUUUUUUU, AUUUUU, cintau in cor toti lupii afalti acolo sub copac sau aiurea , caci noaptea asta era magica, si ei aveau juramint .... si puteau fi legati doar acum . si mosu,-i lega ... de trei ori foame sa faca in anul ce sta sa vina , o data toamna , o data primavara si o data iarna,,, si hauliii lung in oala in care pusese miere si un taciune , sa stie lupul ca de nu-l va asculta , isi va bea singele , picurat din vene de arma vinatorului... lua o gura de vin rosu si-l varsa in zapada in loc sa-l bea si spuse, asa cum picur vinul , sa va picure singele daca luati , pina la anul vre-un om , viu , din drum , din ograda sau din padure si-i faceti felul... si haulii indelung in oala , sa primeasca incuvintare si grai lupesc de juramint sa se implineasca fapta ... batu cu talpa jos , in crengi , si le spuse ca doar crengi sa manince , dac nu se tin de juramint si urla din nou in oala, mult , lng, ca nu voiau sa-i raspunda , era greu inca un an fara carne de om.. ei erau lupi , si mai cautau si satele , dar mosul nu-i slabii pina nu primi raspuns , si raspunsera , ca juruial-i juruiala si asa era scris , sa se supuna , lua din nou oala in mina si aprinse iasca , facu cu focul din ea trei cruci si cind sa o puna in oala.... scapa iasca ... dar spuse repede in gind , un doamne da-le drum lumng si nu nle intretaia drumul cu mine ,,, si crezu ca a scapat , lua oala si-ncepu iar a chema ,,, dar nimeni nu-i raspunse . un nor acoperi cerul , facind doar zmoala peste simturi si peste vazul lui... intr-o miscare neatenta dadu jos si clelalte lucruri cu care venise , si pe care le agatase de crengi... rostise doar atit , Andrei sfinte , lasa lupii sa se duca inainte si sa faca cele sfinte , nu sa ma manince ca or sa se spurce... si iesi luna... norul trecu ,, si jos , sub pom doar urme , multe si batut pmintul de ele .. nici zapada nu mai era ... se invirtira si haulira a raspuns la fiecare solicitare a mosului... vazu si urma de vin cazuta , insemna ca asa va fi cum zise , anul acesta nu va incapea carne de om in gura lor , se coborii usor, si sarii la fel de sprinten cum urcase ... Ii fu frica ,mai ales de luna , ca iasa dupa viscol si-l termina lupii , ca luna -le poate desclesta gurile si le poate lumina calea schimbind vorba lui in singe... dar ascapa si anul asta ... dar pina la anul mai meste ... vin sarbatoruile ,si acum acasa are mai mult de lucru , or sa vina oamenii dupa mastile din piei , pe care doar el stia sa le faca cu schepsis , sa nu fie recunoscut cel din umbra ei... si hide , asa cum este sufletul de om rau , care de multi ani , nu mai sperie pe nimeni , doar irita.... casa il intimpina calda , si cu mirosul lui doar, in prag, ca singuratatea ii mai tinu de urit , si lupii .. ca raspund , mereu din cimpuri de zapada AUUUUUU...... p.s. Povestea aceasta trebuia sa o vedeti iinainte de sfintul Andrei , care are si aceasta conotatie , i se mai spune si Luparnita mare , sau chematoarea... dar ... este buna si acum ... cu dragoste si pace Adi-gj.

LUCYO
05-December-2010, 10:14 AM
Multumim frumos adi-gj pentru toate povestirile si povestile frumoase pe care le asterni tu aici cu o deosebita maiestrie.Cu mult drag.

Giorgia
05-December-2010, 07:59 PM
13577

A fost o data un Mic-Brad-de-Craciun care, atunci cand vorbea cu Mama-Brad si cu Tata-Brad, era mereu nerabdator sa imbrace globurile colorare, ghirlandele stralucitoare si licarul luminilor. Visa in fiecare noapte acest moment, visa sa intre intr-o casa mare, sa daruiasca bucurie si fericire.
In sfarsit a venit si ziua Micului-Brad-De-Craciun. Cand a fost ales, la intamplare, dintre prietenii sai, s-a gandit : |Acum a venit momentul meu, acum sunt in sfarsit cineva| . Calatoria a fost lunga, invelit intr-o panza umeda ca sa nu se ofileasca, sa nu piarda culoarea sa verde minunata de brad tanar.
Odata ajuns si dezvelit de panza ce il invaluia , Micul-Brad-de-Craciun s-a regasit intr-o casa saraca. Nu a avut parte de globuri colorate, de ghirlande stralucitoare, doar culoarea sa verde aducea fericirea copiilor care il priveau fascinati. Era primul lor Brad de Craciun. In prima clipa a fost dezamagit, spera sa aiba podoabe elegante si sa adaposteasca minunate cadouri.
Dar, odata cu trecerea zilelor s-a obisnuit in acea casa saraca insa in acelasi timp bogata de dragoste. Nimeni nu avea curajul sa il atinga. Cand a sosit seara de Ajun , la picioarele sale se aflau putine cadouri insa multe zambetele de fericire a copiilor ce desfaceau cadourile.
Nici pranzul din ziua de Craciun nu a avut nimic special. Anul nou a fost sarbatorit intr-un mod discret
A venit si Epifania deci e momentul ca bradul nostru sa lase casa care l-a gazduit. De data aceasta nu l-au mai invelit. L-au scos din vasul sau, i-au udat radacinile si toata famailia l-a acompaniat in padure. Era fericit sa se intoarca la Mama-Brad si Tata-Brad. Trecand pe strada a vazut multi din prietenii sai inca, cu globuri colorate si ghirlande aurite ce il salutau. Dar era ceva ciudat, erau toti in cosurile de gunoi, bogati dar nefericiti plangeau amarnic. Cine stie unde aveau sa sfarseasca?
Acum micul-Brad-de-Craciun a crescut, a devenit impunator, a vazut multi urmasi plecand in vacanta pentru sarbatori. Cativa s-au intros sanatosi sau cu cate o ramura rupta. El priveste de departe orasul unde copii Craciunului sau l-au iubit si respectat deoarece e un Brad de Craciun, un Brad de Craciun tot anul, pentru ca ziua de Craciun nu inseamna sa fim buni doar in 25 decembrie, sarbatoarea de Craciun poate fi in fiecare zi. Trebuie doar sa vrem asa cum isi doreste si acel Brad de Craciun care se alfa la munte chiar daca e departe, chiar daca nu il vedem
Era o data si mai este si azi, un Brad de Craciun. Mereu altul dar mereu acelasi , aproape un prieten de familie care se prezinta in fiecare an pentru vacanta, vacanta sa, de la Craciun la Epifanie. Mare, mic, verde sau argintiu, prezent la fiecare Craciun, un prieten cu care asteptam deschiderea cadourilor, un motiv sa facem pace cu noi insine si cu cei din jurul nostru. Toti iubim Bradul de Craciun, in fiecare an dispusi sa ii imbogatim straiele cu globuri noi, podoabe argintate.
A crescut cu noi, a fost diferit in fiecare an, mereu mai frumos pentru ochi ce il privesc, ochi de copil dar si de adult ce doreste sa redevina copil.

CRISTYANA
05-December-2010, 08:58 PM
Sa stam putin si sa ne aducem aminte cum era de Mos Nicolae cand eram copii.Eu, cu mari emotii,dar si cu ochii la usa,imi pregateam ghetutele si le puneam putin mai sus decat celelalte.Mama ne spunea povesti pana adormeam.Dimineata,f devreme,eram in picioare,mama aducea ghetutele cu tot felul de bunatati in ele.Odata am primit o papusa pe care am pastrat-o cu sfintenie pana astazi.Era mare,cu parul blond stralucitor,si o rochita verde.De cate ori merg la casuta parinteasca,o revad cu mare drag. Sta la loc de cinste si-mi este tare draga.Acum retraiesc cu drag acele momente frumoase.A trecut totul atat de repede!Sper ca la noapte o sa vina Mosul si la mine.O sa-mi pun o dorinta,si daca nu-mi aduce nimic,poate imi indeplineste ce mi-am pus in gand.
Cu ganduri bune,CRISTYANA.

luca
05-December-2010, 10:01 PM
Buna seara dragi prieteni ai povestioarelor,sa stiti ca v-am dus lipsa,mi-a fost tare dor de voi si de povestioarele voastre minunate.
Va multumesc din suflet tuturor pentru ca ati tinut vie casuta cu povestioare,va multumesc pentru darurile minunate,va multumesc ca v-ati gandit la mica printesa. 13586

13587
VA IUBESC si va pupicesc pe toti Luca

CRISTYANA
05-December-2010, 10:22 PM
Si noi te iubim, scumpa noastra Luca,draga noastra printesa!

Bozomic
05-December-2010, 10:27 PM
13595 Urrraaaaaaaaaaa,avem printesa! Bine ati revenit doamna Luca! Da, da casuta noastra a fost pastrata calda, de dragii nostri prieteni de suflet.
Dragii mei prieteni, va multumesc mult pentru povestile asternute de voi aici, cu mult talent si dragoste. Adi, parca aud lupii si viscolul cand citesc randurile tale! Doamna Giorgia, mi-a placut mult,mult, povestea bradutului! Atat de reala...

13599

luca
05-December-2010, 10:39 PM
Ei!...dragii mei prieteni,asta seara e mare sarbatoare la palat.
13588...pentru ca si aici in lumea povestioarelor Mosul va sosi cu daruri pentru voi.

Ce bucurie!!!...
13589

13590

13591

13592

Am decorat incaperile din palat pentru Sarbatori 13593...am impodobit si bradutii din jurul palatului...
13596....am facut si un omulet de zapada...13597...

Sper sa va simtiti bine si confortabil la palat....acum aprind focul in semineu...13598 si am sa va deapan o mica povestioara.


Povestea piticilor din ciocolata

http://www.blur.ro/imagini/images/20080304233800_img_0495_hei_rup.jpg

Toate povestile incep cu |A fost odata ca niciodataa€¦|. Povestea noastra, insa, nu s-a intamplat demult.. Dimpotriva, se poate intampla in fiecare zi cate unui copil, fara ca nimeni altcineva sa stiea€¦ Insa eu am aflat un mare secret despre ciocolata, pe care vi-l voi spune acum si voua.
Cui nu-i place ciocolata?! Gustul ei atat de bun, de cacao si lapte dulce te face sa-ti lingi degetele dupa fiecare bucatica! Dar cati dintre voi, dragi copii, ati avut vreodata rabdare sa nu va mancati portia de ciocolata pe nerasuflate si sa va uitati cu atentie la ea? Cati dintre voi i-au cunoscut pe piticii din ciocolata?

Povestea noastra a inceput nu demult, in Imparatia Pofticiosilor, taramul unde toata lumea isi petrecea timpul infulecand cu pofta tot soiul de bunatati. Intr-o buna zi, Imparatul Haplea, dorind sa le faca o bucurie supusilor sai, hotari ca, de acum incolo, toti copiii pofticiosi sa poata manca ciocolata dupa pofta inimii. Asa ca deschise larg portile tinutului invecinat, Regatul Dulciurilor, care ii era de multa vreme supus si de unde, pana atunci, era trimisa ciocolata pentru copiii pofticiosi.. Incantati de generozitatea imparatului lor si fara sa mai astepte alt indemn, copiii navalira cu totii in Regatul Dulciurilor si incepura sa manance pe nerasuflate din ciocolata pregatita special pentru eia€¦ Dulciurile erau atat de bune, incat copiii nu se puteau opri din mancat, astfel ca in scurt timp proviziile de ciocolata ale Imparatiei aproape ca s-au terminat.
Piticii zaharisiti, locuitorii Regatului, iubeau mult copiii, asa ca o vreme se chinuira sa prepare tot mai multa ciocolata, ca sa nu-i supere nici pe ei, dar nici pe Imparatul Haplea, caruia ii erau supusi. Insa zadarnic! Pofta copiilor era de nepotolit, iar ciocolata piticilor era vestita in toate imparatiile vecine, pentru gustul ei minunat! Era atat de buna, ca nimeni nu se putea satura de ea!
Fabrica de ciocolata, locul in care piticii preparau toate delicatesele, isi tinu portile deschise zile intregi, iar formele in care se turna ciocolata erau mereu pline; in curand, piticii zaharisiti incepura sa lucreze din zi si pana-n noaptea€¦ pana cand, intr-o zi, obosira, cu totul. Degeaba ii rugasera pe copii sa se intoarca acasa cuminti si sa astepte sa pana cand vor umple din nou visteria de ciocolata a Regatului! Copiii nici vorba sa-i asculte, doar veneau din Imparatia Pofticiosilor, locul in care oamenii nu se opreau niciodata din mancat bunatati!
Asa ca, dupa ce se sfatuira o noapte intreaga, piticii hotarara sa plece in lumea larga si sa-si caute un loc departe de acesti copiii rasfatati si neascultatori, un loc in care sa construiasca o alta fabrica de ciocolata, pentru alti copii.
Zis si facut. Piticii zaharisiti se adunara cu totii, ingramadira pretioasele retere in valizele lor mici, isi umplura buzunarele cu cacao si alte ingrediente secrete si pornira la drum, tocmai prin padurea intunecoasa de la hotarul Regatului. Curand insa, drumul lor se afunda tot mai tare printre copaci, poteca deveni tot mai ingusta, iar razele soarelui se vazura tot mai greu prin frunzisul des. Ca sa-si faca curaj, piticii se luara de mana si incepura sa cantea€¦
|Suntem piticii zaharisiti,
Cofetarii cei mai iscusiti,
Prajituri si ciocolata
Vom darui in lumea toata!
Drumul parea mai usor cantand, asa ca piticii continuara pe acelasi ton vesel:
Toti copilasii ne vor iubi,
Ciocolata noastra o vor poftia€¦
Cu fistic sau cu alune,
Dulciurile nostre sunt cele mai bune!|
Astfel inaintara piticii cantand prin padure, pana cand glasurile lor o trezira din somnul de dupamiaza pe temuta Vrajitoare Amaruie, care dispretuia tot ceea ce-i facea pe oameni fericiti. Auzind cantecul vesel al piticilor, Vrajitoarea le iesi in cale si incerca sa-i intorca din drum.
ï€* Incotro ati pornit asa grabiti, pitici lipiciosi? ii intreba ea cu rautate. Aici e padurea mea, unde nimeni n-are voie sa fie vesel, iar voi indrazniti sa-mi stricati somnul, cantand? Intorceti-va in imparatia vostra, pana nu va mananc!
ï€* Nu ne e frica de tine! ii raspunsera piticii in cor. Noi suntem zaharisiti iar tie, Vrajitoareo, dulcele n-o sa-ti placa deloc! Si-n plus, nu ne poti opri sa le facem o bucurie copiilor din lumea intreaga, noi iubim copiii cuminti si vrem sa-i facem fericiti!
Vrajitoarea se gandi cateva clipe.
ï€* Prea-bine, treceti atunci! le zambi ea cu prefacatorie. Dar in mintea ei isi facuse deja un plan: Pentru nimic in lume nu voi permite atata bucurie! Copiii trebuie sa fie tristi sau suparati, sa nu se poata bucura niciodata de gustul dulce al ciocolatei! O sa va topesc, sau chiar o sa va manac cu totul, dar n-o sa va las sa plecati nicionde!
ï€*
Piticii isi continuara drumul cantand, dar nu peste multa vreme o ploaie marunta, deasa si amaruie se abatu asupra lor. Frunzisul des ii tinu o vreme la adapost, dar in curand ploaia isi facu loc printre frunze, transformand poteca in noroi si impotmolind-o.
ï€* Ce ne facem acum? se intrebara in cor piticii zaharisiti. In curand se va face noapte, iar noi suntem atat de mici, abia inaintam prin noroi! Sa ne oprim mai bine, sa ne facem un adapost si sa ne odihnim, inainte sa ne topeasca ploaia cu totul!
Regele Cofetar Zaharila si sotia lui, Regina Dulce-Dulce, isi deschisera valijoarele, scoasera de acolo o reteta si cateva ingrediente secrete si, impreuna cu supusii lor, facura in graba o bomboana de ciocolata, goala pe dinauntru, in care se adapostira apoi cu totii. Peste bomboana asezara un acoperis de staniol, ca sa nu le topeasca ploaia casuta, apoi isi privira adapostul multumiti.
ï€* Gata, o sa fie indeajuns pentru o noapte! Iar maine, cand soarele va rasari, vom porni mai departe, pe drumul nostru.
Piticii adormira curand, obositi, dar multumiti de casuta lor, care-i tinea la adapost de ploaia nesuferita. Dimneata insa, chiar la rasaritul soarelui, un tunet cumplit ii trezi pe toti din somn.
ï€* Buuuuum! Credeati ca veti scapa asa usor?! Pitici nesuferiti! O sa va mananc cu totul, chiar de-ar fi sa mi se-aplece!
Nu fusese un tuneta€¦ era doar vocea amenintatoare a Vrajitoarei Amaruie, care se intorsese si plutea acum pe un nor negru, deasupra bomboanei-casuta a piticilor.
ï€* Ce ne facem acum? susotira piticii, tremurand infricosati.
ï€* Nu va speriati, am un plan! le raspunse regele Zaharila. Vom face un sirop de zahar atat de dulce, incat Vrajitoarea se va ineca cu el si nu va putea inghiti bomboana noastra! Haideti, repede, cu totii la treaba! ii indemna el apoi.
Regina Dulce-Dulce pregati ea insasi, in mare graba, un sirop atat de dulce cum numai ea stia sa faca. In timp ce Regina prepara siropul, ceilalti pitici il turnau afara, in jurul bomboanei.
In acest timp, Vrajitoarea Amaruie cobori de pe norul ei negru, se apleca si ridica in palma bomboana acoperita de staniol.
ï€* Nu mai aveti nici o scapare, pitici lipiciosi si nesuferiti! suiera ea pe un ton victorios. O sa va mananc cu totul!
ï€*
Apoi duse bomboana la gura, strambandu-se cum numai o vrajiroare urata si rea ar fi putut sa o faca. Insa, in clipa urmatoare, siropul de zahar incepu sa-i curga pe degete, ajungandu-i pe buzea€¦ Atunci Vrajitoare incepu sa tuseasca, ingrozita de gustul dulce pe care nu-l putuse niciodata suferi si arunca bomboana tocmai peste padurea deasa, acolo unde incepea lumea oamenilor obisnuiti.
ï€* Sa nu va mai vad niciodata in imparatia mea! tuna ea furioasa. Si va vrajesc sa sfarsiti mancati chair de unul din copiii pe care ii iubiti atat de mult, hocus-pocus-amar-amarocus! apoi disparu in adancul padurii intunecoase.
Bomboana-casuta a piticilor cazu, rostogolindu-se, in iarba de la marginea padurii. Insa, pana ca piticii zaharisiti sa se poata dezmetici, o fetita care se juca in apropiere vazu staniolul stralucind in iarba, luminat de razele blande ale soarelui. Curioasa, fetita se apropie de bomboana, o ridica din iarba si desfacu cu grija staniolul.
ï€* Ia te uita! O bomboana de ciocolata! exclama ea plina de incantare. Precis a pierdut-o vreunul din ceilalti copii! O s-o mananc repede, inainte sa ma vada si sa mi-o ceara inapoi! sia€¦ hap! fetita indesa bomboana cu totul in gura, mestecand-o cu pofta. Mmmmmm, e asa buna, are sirop de zahar si e crocanta! mormai ea cu gura plina, fara sa stie ca ceea ce rontaia erau, de fapt, valizele si celelate lucrusoare ale piticilor zaharisiti.
ï€*
In tot acest timp, Zaharila si Dulce-Dulce, impreuna cu ceilalti pitici, abia apucara sa se prinda de maselutele si dintisorii fetitei, ferindu-se cu greu sa nu fie mestecati si inghititi cu totul.
ï€* Vai, ce nenorocire, acum chiar nu mai avem nici o scapare! incepura sa planga cativa pitici mai speriosi din fire. Vrajitoarea Amaruie ne-a venit de hac cu vraja ei!
Insa Regele Zaharila se gandi cateva clipe, apoi isi scoase din buzunar lingura cu care amesteca de obicei in ciocolata si incepu sa sape o gaurica intr-una din maselutele fetitei.
ï€* Faceti toti ca mine! le striga el celorlalti pitici. Repede, sa sapam cu totii, pana facem gaurele in care sa ne putem ascunde! si toti piticii incepura sa sape grabiti.
Astfel ca dintisorii si maselutele fetitei se umplura curand de gaurele mici. Dupa cateva zile, fetita se duse plangand la mamica ei, tinandu-se cu palma de obraz:
ï€* Ma doare! ii spuse ea mamei, aratandu-i gaurica din masea.
Mamica ei o duse de-ndata la medicul dentist, care se uita la dintii fetitei cu o oglinjoara, apoi ii spuse dojenitor:
ï€* Ai mancat ciocolata, nu-i asa? Dulciurile ti-au stricat dintisorii, acum va trebui sa-i reparama€¦
Apoi lua un instrument cu varful ascutit si incepu sa controleze fiecare carie a fetiteia€¦ In acest timp, Zaharila si Dulce-Dulce, auzind spusele dentistului, se pregatira sa evadeze, impreuna cu ceilalti pitici, urcandu-se pe marginea lui subtire. Apoi, cand acesta ajunse in tavita cu instrumente murdare, o luara cu totii la fuga, printre borcanase cu substante si cutii metalice, pana tocmai afara, sub frunzele unei papadii!
ï€* Gata, in sfarsit suntem in siguranta acum! exclamara ei veseli, dupa ce-si trasera sufletul. Ce bine ca suntem liberi din nou! Acum putem, in sfarsit, sa ne facem fabrica de ciocolataa€¦ si sa facem copiii fericiti!
ï€* Sa ne apucam de treaba! ii indemna Regele Zaharila. Dar mai intai sa ne facem propria noastra casuta, unde sa ne putem odihni seara, dupa o zi de munca in Fabrica de Ciocolataa€¦
ï€* Da, da, sa ne facem o tableta intraga de ciocolata, in care sa putem locui, fara sa mai stam inghesuiti! ii raspunsera piticii in cor. Si s-o acoperim cu mult staniol, sa ne tina de cald noaptea si sa ne fereasca de ploi!
Pana seara, casuta lor de ciocolata era gata, iar a doua zi piticii se apucara, dis-de-dimineata, sa
prepare dulciuri pentru ceilalti copiii.
De atunci, dragi copii, nimeni nu mai stie exact ce s-a intamplat cu piticii zaharisiti. Am auzit ca dulciurile facute de ei sunt cele mai bune din lume, dar am aflat ca a€“ de cateva ori a€“ chiar casuta lor de ciocolata a fost mancata de copii, seara tarziu, cand fiecare pitic se susese deja la culcarea€¦ Si de fiecare data au fost nevoiti sa sape gaurele in dintisorii copiilor, ca sa se salveze. De aceea va spun, aveti mare grija! Ciocolata mancata seara, dupa apusul soarelui, atunci cand piticii obositi s-au dus deja la culcare, poate fi chiar casuta lor! Haideti sa avem grija si de dintisorii nostri, dar si de piticii zaharisiti! Pentru ca ei ne aduc cea mai buna ciocolataa€¦

Va doresc somn usor si vise cu ingeri

13606

13608 13609

Cu dragoste pentru voi Mica Printesa.

Lorelai
06-December-2010, 12:16 AM
http://www.youtube.com/watch?v=XkcTBSIS0M0&feature=related

Bozomic
06-December-2010, 12:33 AM
Immm, ce bine si cald e cu printesa la palat! Multumesc, printesa Seherezade, in seara aceasta, euam primit daruri minunate, in lumea povestilor!

13642

13643

13644

Bozomic
06-December-2010, 12:48 AM
http://www.youtube.com/watch?v=XkcTBSIS0M0&feature=related
Minunat videoclip, chiar nu-l stiam, multumim mult doamna Lorelai, mi-a adus aminte de poezia lui Eminescu,O ramai!


http://www.youtube.com/watch?v=RDjzSmUK3Bc&feature=related

13645

janina
06-December-2010, 01:44 AM
Bine v-am gasit prieteni dragi!
O poveste scurta, cu talc :
A fost odata un vaduv care locuia impreuna cu cele 2 fete ale sale care erau foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebaria€¦ la unele stia sa le raspunda, la altele nua€¦ Cum isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, intr-o zi si-a trimis fetele in vacanta cu un intelept. Inteleptul stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul.

- Ce vei face? o intreba sora ei.
- O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela.

Cele doua fete au mers la intelept si l-au gasit meditand.

- Am aici un fluture albastru. Spune-mi inteleptule, e viu sau mort?

Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:

- Depinde de tinea€¦ fiindca e in mainile tale.

Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.

gabytza
06-December-2010, 02:13 AM
Dragi prieteni , bine v-am regasit !
Abia acum am reusit sa-mi adorm piticii , gandul la Mos Nicolae nu i-a lasat sa adoarma prea repede ...
Eu abia asteptam sa vin la voi , sa va pupacesc si sa urez LA MULTI ANI ! celor ce poarta numele acestui sfant minunat care aduce atatea bucurii celor cuminti , si nu numai !
Aici , am gasit multe povesti frumoase , aceasi atmosfera calda si primitoare , si mai mult de atat ... pe IUBITA NOASTRA LUCA - PRINTESA INIMILOR NOASTRE ...
Bine ai revenit iubita seherezada , ne era tare dor de tine , de povestile tale minunate , cu talc ...

gabytza
06-December-2010, 02:15 AM
Am pt voi o mica poveste , dansata , a fulgilor de nea ... Sper sa va placa ...
pupici !



http://www.youtube.com/watch?v=DBeUxXSNiFc

gabytza
06-December-2010, 02:18 AM
http://www.youtube.com/watch?v=anIkwFNHVvc

gabytza
06-December-2010, 02:41 AM
http://www.youtube.com/watch?v=AmRgIbciV_0

gabytza
06-December-2010, 04:15 AM
http://www.youtube.com/watch?v=OrZ9kgQQxWU

forever
06-December-2010, 12:05 PM
http://i54.tinypic.com/jhzofk.gif

Va imbratisez cu mare, mare drag si cu multa iubire. Va multumesc din tot sufletul pentru darurile voastre. Acum sunt intr-o mare graba, dar sper sa am timp mai pe seara sa vin alaturi de voi.


http://www.youtube.com/watch?v=ON0zWQRqX8Y


http://www.youtube.com/watch?v=5vy-kA9sN2w

luca
06-December-2010, 01:30 PM
Buna ziua dragii mei prieteni ai povestioarelor...astazi mica voastra Sheherezade vrea sa va resfete.
A sosit Mosul la voi cu o mica povestioara...asta pentru ca ati fost cumintei:)
Mica voastra printesa VA IUBESTE mult.

O apa...un lac...o mare...si soare...


http://theaccidentalextremist.com/wp-content/uploads/2009/04/img_2685.jpg (http://www.blogger.com/goog_502819227)

.

A fost odata o apa. Un lac, poate o mare... Oglindind chipul iubitului ei, Soarele.
Apa era atat de indragostita de luminosul ei iubit, ca nu-si vedea marginile. Poate o fi fost doar un ochi de apa...
Dar ochiul acela privea mereu catre cer.
In zilele innorate apa tremura. Chiar si fara vant ea tot se incretea, cautand sa se miste, sa vada... Doar-doar sa fi putut sa dea deoparte mantiile cerului, sa il vada pe el...
Si cum nu reusea, apa plangea. Si plansetul ei se auzea suspinat toata noaptea, pana cand se mai indura cate un nor, spre dimineata, sa arate o parte din chipul iubit...

Soarele nici nu bagase de seama luciul apei. Nici aburii infiorati care se ridicau uneori de pe fata aceea tulburata...
Nu ca ar fi fost fara inima. Nici pe departe. Cum sa fie fara inima tocmai astrul datator de caldura, cel care tese viata in pantecul pamantului?
Doar ca era prea sus... Nu vedea bine de acolo, din inalt, ce se petrecea pe pamant.
(Vedeti voi, aici ne dam seama ca apa nu era o mare. O mare, de buna seama ca s-ar fi vazut... Precis ca era doar un biet lacusor de campie)

Cand privea asa pierduta spre Soare, fara sa miste, uitand sa clipeasca si sa clipoceasca, apa se mai si topea. Se topea aproape de tot, caci in arsita zilei aburii de pe fata ei erau tot mai multi si mai desi si... s-a intamplat chiar intr-o vara sa fie gata-gata sa dispara de tot. Inca putin si gata! s-ar fi zis cu biata apa, daca n-ar fi fost un nor mai batran sa umbreasca nitel soarele. Si noaptea apa a plans si s-a mai inmultit un pic...

Tot zbuciumul asta al apei nu se putea sa nu tulbure pe vecini. Vantul si padurea, florile si iarba, pasarile cerului si animalele padurii... Toate se tot vorbeau ce sa faca sa ajute biata apa indragostita de soare.
Si dupa un sfat lung, luuung de trei zile si trei nopti, si-au pus toate puterile laolalta si au croit o frumusica de lucrare...

Dimineata a trecut asaaa, fara veste, un vant, si a aruncat o frunza pe apa. Frunza s-a rotit, s-a rotit... A tulburat apa. A valurit-o, a scos-o din lenesa oglindire a chipului solar si... gata. Undeva apa a trecut peste margine. S-a miscat si a inceput sa curga. Vantul a venit iar si a impins-o mai departe. Pamantul s-a unduit usor, pe nesimtite, si a rostogolit apa la vale. Ierburile s-au facut punte si au trecut apa peste stanci, dandu-i drum nou. Pe masura ce curgea, apa se simtea mai vioaie si mai indrazneata. Privea in sus si luneca mai departe, parca vrand sa ajunga la portile cerului.
Pe masura ce apa curgea, norii se adunau sa o vada si sa o incurajeze. Tunetele lor ii strigau: "Hai! Hai!Haaaai!" si fulgerele luminau locurile mai usor de strabatut. Si deodata cerul s-a rasucit in el insusi, rasturnand din inalt siroaie de apa de ploaie. Si ploaia a udat si a inviorat apa cea curgatoare, care a inceput sa alerge.
Si alerga, si alerga... Peste dealuri si vai, peste campii si coline, pana departe, haaat departe... Strabatand platoul inalt al muntilor si strecurandu-se printre pietre si copaci.

Pana la o margine.
La o margine de pamanturi, ca pe o inaltime care se sfarseste dintr-o data, apa nu mai avu unde sa alerge. Pret de o clipa, o clipa cat cerul nesfarsit care se intindea acum in fata ei, privi inainte.
Si acolo...Mandru, sclipind din toate scanteile sale, Soarele se invartea pe cer, imprastiind lumina, caldura si viata.

Si in cel mai limpede si fierbinte sarut al ei, apa sari in gol, revarsandu-se in milioane de scantei, fiecare incercand sa atinga chipul stralucitor al iubitului.

Si intreaga natura ramase nemiscata o clipa. Clipa in care se nascu cea mai frumoasa cascada din lume...

Soarele o vazu si tresari. Si tresarind, misca cerul... si norii din cele mai indepartate colturi simtira si miscara si ei. Si toate vanturile stiura, si toate marile si oceanele si toate raurile si lacurile si toate apele lumii stiura. Si apele din ochii oamenilor, acelea numite lacrimi... Toate stiura de clipa aceea cand Soarele a vazut si a simtit dragostea apei.

Si cu toata stralucirea lui, cu toate luminile si focurile arzandu-i pe chip, Soarele s-a aplecat si a sarutat fiecare din milioanele de stropi ai cascadei, desenand cel mai mare si mai frumos curcubeu din cate s-au vazut vreodata.

Si in locul acela de lume, in marginea de inalt, in fiecare dimineata si in fiecare seara Soarele se lasa in bratele cascadei, rasarind si apunand in ape...
Iar dragostea lor naste intr-una curcubee...

VA IUBESC Luca

Giorgia
06-December-2010, 07:31 PM
13775 Buna seara dragii mei. Nici nu stiti cu cata dragoste vin in casuta cu povesti. Va multumesc tuturor ca ne faceti serile atat de frumoase. Si ii multumesc gazdei, draga de Luca, a revenit si ne rasfata, mai mare dragul, n-as mai pleca de aici "unde-i cald si bine".

13776

Poveste cu un Brad de Craciun

Candva, toti copacii isi pastrau frunzele verzi in tot timpul anului.

In preajma Craciunului, o mica pasare nu a mai putut sa plece in tarile calde pentru ca avea o aripa rupta. Cum sa reziste vitregiei iernii? Tremurand de frig, s-a adapostit in frunzisul unui mare stejar . Acesta a refuzat sa o primeasca,gonind-o:

- Pleaca de aici ! Imi vei manca toate ghindele !

Biata pasare a parasit copacul si s-a refugiat intre ramurile unui ulm stufos .
- Nu poti ramane aici ! Imi vei rupe frunzele! spuse el.

Speriata, micuta pasare s-a ascuns atunci intr-un tufis care, insa, o alunga fara zabava :

- Nu te vreau aici ! Imi vei murdari crengile !

Respinsa de toti copacii , pasarea s-a culcat in zapada asteptand inspaimantata sa moara de frig.

Deodata , zari un brad care ii facea semne sa vina la el. Cu aripile ingreunate de frig, s-a tarat pana la el .

- Aici, intre ramurile mele, nu trebuie sa te temi de nimic! Voi avea grija de tine! o asigura plin de prietenie batranul brad .

In seara de Craciun , un vant groaznic sufla peste padure . Toti copacii si-au pierdut frunzele sub puterea sa . Bradul si-a infasurat crengile in jurul micutei pasari bolnave pentru a o adaposti. Isi dorea atat de mult ca pasarea sa nu moara, incat nu mai simtea nici frigul, nici viscolul. Frunzele lui, in lupta cu gerul deveneau din ce in ce mai tepoase, dar nu se dadeau batute.

Pentru bunatatea si curajul sau Dumnezeu a hotarat ca bradul sa-si pastreze mereu frunza verde. Oamenii il cinstesc si il aduc de Craciun in casele lor ca semn al bogatiei, bunatatii si bucuriei.

Bozomic
06-December-2010, 09:48 PM
13777 Dragile mele regine, printese, si zane , va multumesc pentru povestile frumoase si calde pe care le postati aici ,in casuta noastra. Cea a doamnei Giorgia, are si un mic ,,schepsis '' acolo! Astept deasemenra, continuarea povestirilor lui Adi. Adi intra si mos Craciun, pe undeva pe acolo, in povestea ta,as fi curios sa vad cum il introduci in culoarea locala, indigena, pe mosul cu daruri?!

13779
13780

gabytza
07-December-2010, 01:37 AM
http://www.youtube.com/watch?v=0Z6MlJ6uQ8I

gabytza
07-December-2010, 01:40 AM
http://www.youtube.com/watch?v=HkMItduTWEQ

gabytza
07-December-2010, 01:45 AM
http://www.youtube.com/watch?v=upThIqdD58g

luca
07-December-2010, 08:52 AM
Draga mea Gabytza,ti-am spus azi cat de mult te iubesc?...da...te iubesc mult!...esti ca o flacara vie care nu se stinge niciodata.
Iti multumesc pentru povestioare...dar mai ales ca nu ne uiti,a avut dreptate micul nostru sultan cand te-a numit Regina Noptii.
Te pupicesc de mii de ori.13823

luca
07-December-2010, 08:56 AM
Dragul meu sultan,aseara pregatisem povestioara...chiar te intrebasem daca ti-ai pregatit pernutele...dar cand am dat send a picat forumul...dar mica printesa se revanseaza...doar stii asta...
Te iubesc din suflet prieten drag. http://cdn.content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/0002030B.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10&p={82CEEFD6-E0C2-4B52-BD15-A794D3556F49})

luca
07-December-2010, 09:04 AM
Buna dimineata dragii mei prieteni ai povestioarelor,vreau sa stiti ca va iubesc mult pe toti,si ca ma simt fericita aici langa voi.
Am sosit cu o povestioara frumoasa pentru voi toti.


Norul si duna de nisip

13826
Paulo Coelho: "Norul si duna de nisip"
("The Cloud and the Sand Dune" din volumul "Like the flowing river")

"Dupa cum stie toata lumea, viata unui nor este foarte ocupata si foarte scurta", scrie Bruno Ferrero. Si iata aici o poveste care se leaga foarte bine de asta.

Un tanar nor se nascuse in toiul unei mari furtuni peste Mediterana. Nici n-a avut timp sa creasca insa acolo, ca un vant puternic a impins toti norii inspre Africa.
De indata ce norii au atins continentul, vremea s-a schimbat. Un soare stralucitor scanteia pe cer si, intinse sub nori, se rasfatau dunele aurii ale Saharei. Cum in desert nu ploua aproape niciodata, vantul a continuat sa impinga norii catre padurile din sud.
Intre timp, asa cum se intampla si cu tinerii oameni, tanarul nor a hotarat sa-si paraseasca parintii si vechii prieteni ca sa descopere lumea.
"Ce faci?" a strigat vantul. "Desertul e la fel peste tot. Intoarce-te langa ceilalti nori si o sa megem toti in Africa Centrala unde sunt uimitori munti si arbori!"
Dar tanarul nor, un rebel innnascut, a refuzat sa-l asculte si incet a lunecat pana a gasit o briza blanda si generoasa care i-a permis sa ajunga peste dunele aurii de nisip.
Dupa multa fataiala incolo si incoace a observat ca una din dunele de nisip ii zambea.
El a vazut ca duna era si ea tanara, nou formata de vantul care tocmai trecuse pe acolo. Si el s-a indragostit atunci si acolo de parul ei cel auriu.
"Buna dimineata", zise el. "Cum e viata acolo jos?"
"Am tovarasia celorlaltor dune, a soarelui si a vantului si a caravanelor care trec uneori pe aici. Uneori e chiar fierbinte, dar e totusi suportabil. Cum e viata acolo sus?"
"Avem si aici soare si vant dar lucrul bun e ca eu pot calatori pe cer si pot vedea multe lucruri."
"Pentru mine", zise duna, "viata e scurta. Cand vantul se va intoarce dinspre paduri, voi disparea."
"Si asta te intristeaza?"
"Ma face sa simt ca nu am un rost in viata."
"Si eu simt la fel. De indata ce alt vant va veni voi merge spre sud si ma voi transforma in ploaie; dar asta e destinul meu."
Duna a ezitat un moment, apoi a spus:
"Stii tu oare ca noi in desert numim ploaia paradis?"
"Nu aveam idee ca as putea fi vreodata asa de important", zise mandru norul.
"Am auzit alte dune batrane povestind despre ploaie. Ele spun ca dupa ploaie suntem acoperite cu iarba si flori. Dar eu nu voi trai niciodata asta pentru ca in desert ploua atat de rar."
A fost de data asta randul norului sa ezite. Apoi a zambit larg si a zis:
"Daca vrei, as putea sa fiu acum ploaie peste tine. Stiu ca abia am ajuns aici, dar te iubesc si as vrea sa stau aici pentru totdeauna."
"Cand te-am zarit prima data pe cer, m-am indragostit si eu de tine', zise duna. "Dar daca iti vei transforma in ploaie frumosul tau par alb, vei muri."
"Dragostea nu moare niciodata, zise norul. "Este transformata, si pe de alta parte, vreau sa-ti arat ce este paradisul."
Si el incepu sa mangaie duna cu mici picuri de ploaie, astfel incat sa stea impreuna cat mai mult, pana cand aparu un curcubeu.
In ziua urmatoare micuta duna era acoperita de flori. Alti nori care treceau spre Africa au crezut ca trebuie sa fie o parte din padurea pe care o cautau si au mai scuturat niste ploaie.
Douazeci de ani mai tarziu duna fusese transformata intr-o oaza care improspata trecatorii cu umbra copacilor sai.
Si astea toate pentru ca intr-o zi un nor s-a indragostit si nu s-a temut sa-si daruiasca viata acestei iubiri.

Cu drag Luca

Bozomic
07-December-2010, 09:15 AM
Dragul meu sultan,aseara pregatisem povestioara...chiar te intrebasem daca ti-ai pregatit pernutele...dar cand am dat send a picat forumul...dar mica printesa se revanseaza...doar stii asta...
Te iubesc din suflet prieten drag. http://cdn.content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/0002030B.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10&p={82CEEFD6-E0C2-4B52-BD15-A794D3556F49})

Ei, sigur ca stiu! Printesele se tin de cuvant, mereu, de aceea sunt asa de indragite! 13828 Si eu am patit-o cu forumul,aseara..

Sa aveti o zi minunata, dragii mei prieteni din casuta cu povesti, si sa nu uitati ca imi sunteti tare,tare dragi! 13829

13830

CRISTYANA
07-December-2010, 09:17 AM
Buna dimineata,suflete calde si iubitoare!Ieri am avut placuta surpriza sa vad cum baiatul meu m-a rugat sa-i conturez o printesa pe o coala de hartie.Vrea sa faca un mic tablou din lumea povestilor.Imediat m-a dus gandul la voi.Sa fie o coincidenta ?

Bozomic
07-December-2010, 10:08 AM
Buna dimineata,suflete calde si iubitoare!Ieri am avut placuta surpriza sa vad cum baiatul meu m-a rugat sa-i conturez o printesa pe o coala de hartie.Vrea sa faca un mic tablou din lumea povestilor.Imediat m-a dus gandul la voi.Sa fie o coincidenta ?

Aici avem zane, regine, printese.....

13833