PDA

Arată Versiune Întreagă : Povestiri



Pagini : 1 2 3 4 5 6 [7] 8 9

luca
07-December-2010, 11:33 AM
Draga mea Cristyana,nimic nu-i intamplator in lumea asta.Are mare dreptate Bozo...aici avem o mica lume de zane ,printese,regine,printi...13839...uite...cotureaza-i o printesa... http://i248.photobucket.com/albums/gg167/mycka_rose/900%20planse%20disney/104.gif

Pupici micutului si nu uita ca te iubesc!

Cu drag mica printesa http://cdn.content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/0002060D.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10&p={82CEEFD6-E0C2-4B52-BD15-A794D3556F49})

CRISTYANA
07-December-2010, 11:50 AM
Multumesc mica mea printesa,"micutul" e trecut de 18 ani,tocmai asta m-a surprins la el.Acum e la scoala,dar cand o sa vina,o sa-i transmit pupicii printesei mele dragi.Acum o sa ma iau de conturat.Sunt f bucuroasa si fericita ca am un copil la fel de sensibil si iubitor.Si pt asta ii multumesc lui Dumnezeu.
Ganduri bune,o zi minunata si nu uita cat de mult te iubesc si eu.

Giorgia
07-December-2010, 12:14 PM
13777 Dragile mele regine, printese, si zane , va multumesc pentru povestile frumoase si calde pe care le postati aici ,in casuta noastra. Cea a doamnei Giorgia, are si un mic ,,schepsis '' acolo! Astept deasemenra, continuarea povestirilor lui Adi. Adi intra si mos Craciun, pe undeva pe acolo, in povestea ta,as fi curios sa vad cum il introduci in culoarea locala, indigena, pe mosul cu daruri?!

13779
13780
Bozo, dragul meu tanar etern, ce ne-am face noi in viata fara "schepsis"?
http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/000203FC.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)








(http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=12)

gabytza
07-December-2010, 02:35 PM
DRAGI PRIETENI , CU MULTA DRAGOSTE VREAU SA VA DARUIESC O FRUMOASA POVESTE ...
PILDA " INTOARCEREA FIULUI RISIPITOR "



http://www.youtube.com/watch?v=m6IycHClUsE

gabytza
07-December-2010, 02:41 PM
IUBITA PRINTESA A INIMILOR NOASTRE ,
sI EU TE IUBESC TARE MULT , MI-E DOR DE TINE ... SI-TI ASTEPT POVESTILE PRECUM UN COPIL ISI ASTEAPTA PRAJITURICA ... CU NERABDARE !
Sa fi cuminte , sa ai grija de tine si sa stai la caldurica !
multi pupici de la mine si cei mici


http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/00020239.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)







(http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=12)

gabytza
07-December-2010, 02:45 PM
am reusittttttttt !
te iubesc !
yupiiiiiiiiiiiii !

http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/0002049B.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/000204A4.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/00020492.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/00020490.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10) http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/000204EC.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)






(http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=12)

gabytza
07-December-2010, 02:50 PM
Pilda semanatorului



http://www.youtube.com/watch?v=k90Eg8p2hzE

adi-gj
07-December-2010, 07:32 PM
Intr-o seara , aud la usa casei mele cum cineva zgirie , parca ar cere voie sa intre in casa , sau parca ar spune :-Lasti-ma si pe mine inauntru , zau ca nu fac nimic rau , sint un sufletel si eu ... nu ma goniti ca afara asa plouaa...Si deschid. In usa apare intii un botic , mic si umed , cu doi ochisori iscoditori si jucausi , care ma privesc intrebatori,, pot sa intru?Ce sa fac.? Mirat , ii fac loc sa intre .. ma miroase usor , parca ar spune ,stii sa nu dai cu piciorul , ca eu ma uit doar sa vad daca ma simt bine aici...as intra la voi , da vreau sa vad daca sint bine primit... Apoi un catelus , pui inca , se abatu asupra casei ca o vijelie , de cum am deschis putin mai mult usa , a invitatie , usoara... nebunatic , dadea din codita-i mica , si se bucura , zburdind de la unul la altul , doar doar s-o imbuna cineva si l-o lua in brate.
Toata casa era a lui , intii in bucatarie , unde a navalit ca o naluca , printre picioarele noastre ... s-a uitat in ochii nostrii si gata , iubire la prima vedere... Ghem de blanita scurta , doua picioruse corect proportionate, boticul scurt si uned , nazdravan fara pereche , care cu dulceata din priviri si cu voiosia lui ne-a dat gata pe toti.Noi prin toata casa dupa el , sa nu cumva sa faca murdarie pe covor... abia acum constientizez ca de fapt , nu i sa vad urmele pe gresia din hol , ca si cum ar fi fost scos din cutie ATUNCI. dau sa-l prind . moment in care suna soneria... ma duc sa deschid si in cadrul usii sta baiatul meu , cu ochii atintiti deja dupa catelusul care -i iesise in intimpinare... face pe uimitul dar stiu eu cu cine am de a face... il dau deoparte si descopar secretul acestui mic catelus , fusese adus la usa mea intr-o cutiuta de carton , mica si neincapatoare cu gauri de aerisire si asternut de rumegus.... AAA asta inseamna ca este cumparat sau cine i-la dat a avut grije sa nu stea mult in acea cutie... deci intrebarile curg rapid, si se iau decizii in functie de raspunsul primit... cit despicam noi firul in partu , codita se satura de alergat si-l vad cu uimire cum se duce in coltul sufrageriei , unde ramasese cosuletul de la celalat catel al meu , care a disparut plecind spre o zare mai buna si, dupa un latrat aprig la cosulet , il vad mirosindu-l , apoi ii da ocol de citeva ori , ca si cum cineva inca mai este acolo, sare si se cuibareste confortabil in el , parca facindu-i loc si partenerului sau imaginar ... sau chiar este acolo si noi nu vedem...am ramas muti... cine i-l daduse... lui fimiu? Si povestea se deschide si se destainuie... la scoala, fiul meu a fost sunat de o buna prietena de familie, care stiind ca mine este ziua mea , si stiind ca iubesc enorm cateii , ce sa gindit , sa-mi dea si mie un catelus in dar . Un sufletel care sa-mi acopere sa uit , prin giumbuslucurile lui de greutatile vietii cotidiene.. Inca un copilas dupa care sa pling? Ca precedentul a fos suflet necajit si bolnav , si dupa multa straduinta si staruinta , abia am reusit sa-l pun pe picioare si , cind sa zic hop , ca-i bine a pierit . l-am gasit chircit de durere , si cu singe la botic... ma durea pe mine , durerea lui fizica . m-a durut mai ales faptul ca nu l-am auzit noaptea , foindu-se , sau nu a facut-o deloc , si a suferit in tacere , tocmai sa ne protejeze , si sa nu ne deranjeze somnul noptii. cita noblete si cita daruire... si nu nera decit un catelus batut si parasit , pe care l-am luat sub aripa mea cu gindul de a-l ajuta si al face bine ... stiam de cind l-am luat ca se poate sfirsii asa , dar totul mi se parea prea tragic. simteam ca ma stingeam din picioare si acest catelus , daruit a venit tocmai sa-mi umple golul din suflet... o data cu trecerea timpului , acest micut ghidus, care a inceput sa ne faca viata dupa cheful si dorinta sa .. dimineata . o plimbare matinala , in parculetul din preajma , nevoi de catel cuminte satisfacute , si alergatura multa , voiosie si galagie cit cuprinde, larma si veselie ..Dragoste si dasruire , multa munca si grije , nu cumva sa se imbolnaveasca , chiar vizite la medicul curant , acelasi care m-a ajutat si la primul catel... prietenii sau arata in timp intelegatori , si poate din respect sau poate din putina teama de a nu ne pune in situatii jenante din cauza catelului, s-au arata mai rar pe la noi , intilnindu-ma cu ei mai ,mult in afara casei mele , casa carora le duce dorul, aici fiind primiti cu multa caldura si mult suflet... L-am surprins pe smecher , urmarindu-ne in oglinda... m-i se parea ciudat comportamentul lui , intr-o dimineata cind am auzit larma mare , dumnealui se privea in oglinda si facea larma la cel ce-l imita direct .. ori asa ceva nu se putea... cum unul identic cu el sa-l imite? era prea mult ... si intusul trebuia sa-si ia o lectie... si s-a luat-o , oglinda a cedat cu zgomot sparginduse, in fata atacului inedit din fata ei ... si ghidusul a fugit ascunzindu-se speriat , in bucatarie , unde eu gateam ceva , dupa picioarele mele ... nu cumva cel din oglinda sparta sa il poata ajunge... Ce sa fac? Sa-l bat ? poate merita , dar de vina nu era el ,. ci eu ca am uitat usa deschisa , dar tot raul spre bine, mi-am dat seama ca acest catel are simtul oglinzii si se cunoaste pe sine , se recunoatea in oglinda , si aveam dovada... cioburile stateau marturie , si confirmarea a venit si mai tirziu , cind l-am surprins pe impricinat urmarindu-ne in oglinda si reactionind atunci cind vedea ca nu -i dam atentie , cersind astfel putin din timpul nostru si parca spunind,,, heii mai sint si eu aici , ce m-ati uiat? in parc alta corvoada , alta alergatura si alta preumblare... din catel in catel , indiferent de rasa sau talie, ca de multe ori credeam ca il fac praf si ramin si fara el , dar el nu . Latra si alearga , innebunit , cu ceilalti catei , incoace si incolo , cit il tin puterile si inimioara asta nebuna de catel jucaus... iar bancile , una dupa altaluate la asalt , si de nu se poate aseza , stind in fund , latra de trezea cartierul cerindu-ti sa-l lasi sa se aseze si el linga tine , ca nu vezi , ? uite este om... sau chiar se crede om... voi ce spuneti?
...

luca
07-December-2010, 08:02 PM
Dragul meu Adi-gj...ce sa-ti spun?...m-a impresionat mult povestioara ta.Si vreau sa-ti spun ceva...ma gandeam la tine si chiar m-am apucat sa-ti scriu ca imi este dor de tine si de povestioarele tale...si ce mi-am zis?...stai sa ma mai uit daca prietenul nostru de suflet a pus vreo povestioara...si...am dat de povestioara ta.
Sa stii ca te iubesc mult si te apreciez mult.
Respectele mele pentru tine.
Cu drag Luca

luca
07-December-2010, 08:20 PM
Buna seara dragii mei prieteni mica voastra printesa 13855 continua "1001 de nopti"
Micul nostru sultanel sper ca ti-ai asezat pernutele.
Hai sa deapan povestioara.

Painea si hotul




http://2.bp.blogspot.com/_kXdF0Mvh2dA/TOkPdwMn9FI/AAAAAAAACVw/qJUEAvsPoAw/s320/no-knead-bread-3-500x449.jpg (http://2.bp.blogspot.com/_kXdF0Mvh2dA/TOkPdwMn9FI/AAAAAAAACVw/qJUEAvsPoAw/s1600/no-knead-bread-3-500x449.jpg)
Era odata un hot care suferea din cauza unui grav defect, cel putin pentru cei asemeni lui. Era mereu atras de ceva, dincolo de prada cea mai apropiata. Cauta altceva. Ce? Nu stia nici el sa spuna. Un miracol, o comoara curata, o adevarata lumina plina de pace. Suferea din cauza asta. Nu stia de unde ii venea acea melancolie si traia cu ea asa cum se traieste cu acele iubiri apasatoare care uneori stanjenesc sufletul.
Intr-o seara, cautand o o prada, el patrunse intr-o casa fara aparare. In mijlocul mesei nu era nimic in afara de o paine rotunda in coaja ei. Si cum a ajuns in dreptul ei, painea l-a intrebat:
- Fratele meu, ce cauti tu de fapt?
- Cine a vorbit? intreba hotul.
- Sunt eu, spuse painea. Nu voiai tu un miracol?
- Speram la unul, dar tu ma uimesti.
- Iti vad limpede sufletul trist. Ai vrea sa descoperi in sfarsit ceva ce nu poate fi distrus, sa stii ce este muzica, sa iubesti asa cum stiu eu iubi.
- Tu iubesti pe cei care te mananca? intreba hotul amar si in bataie de joc.
- Cine nu iubeste nu poate hrani. Vrei puterea mea?
- Sigura ca da, ma intereseaza foarte mult.
- Sa stii ca trebuie sa treci prin drumul care a fost si al meu.
- Povesteste-mi, zise hotul.
- Fie ca urechea inimii sa asculte. Am fost mai intai, intr-o zi de toamna, ingropat in pamantul mortilor. Am putrezit. Am dormit multa vreme. Ceva din mine a germinat. M-am simtit renascand. Atunci mi-a venit o dorinta, un elan, un vis din ceruri. Dar noaptea in care ma zbateam era asa de grea, asa de inghetata! Totul imi spunea" Ce nebunie! Cum ar putea o fiinta atat de plapanda sa strabata aceste tenebre? Avem dovada ca exista zi, undeva, in acest univers?"
De o suta de ori am vrut sa renunt. De o suta de ori m-a invins furia. Cum am facut? Habar n-am. Intr-o dimineata s-a nascut un fir de iarba. Eram eu, traind, uluit. Aerul albastru, soarele, pasarile, libertatea, ce minune! M-am simtit si mai sus, m-am oferit averselor de ploaie. Am cunoscut acea mandrie a fapturii care crede in eternitate. Au venit primele zile de vara, armata de fier a seceratoarelor, inutilitatea rugaciunilor. Am fost legat, batut, zdrobit, facut praf sub roata, inecat, framantat, aruncat in cuptor si in sfarsit scos din acest infern de jaratic de catre calaul meu. Asa si nu altfel am devenit hranitoare. Am aceasta forta incomparabila de a imi darui forta celor vii. O vrei tu, hot de nimic?
- Nu, pastreaz-o, raspunse omul. Prefer de o suta de ori sa raman cu intrebarile mele fara raspuns. Sa iubesti e prea greu. Ziua buna.

Va doresc somn usor si vise cu ingeri
Cu drag pentru voi Luca

adi-gj
07-December-2010, 09:05 PM
Gicu , mergea tropaind mestecat, din copitele-i minuscule,, dar bine infipte in tarina satului... fusese la munte , la oi , asa ca era incarcat cu desagii plini de brinza , pe doua parti si pe doua rinduri... prinse bine de scarita ce o purta cu mindrie , ca un magarus de povara ce se afla... stapinii lui , nu foloseau biciul sau bita , de cind se stia asta a facut , a dus sus la stina din creerul muntelui tot ce era nevoie, oale, linguroaie si chiar masuri de lapte , facute din lemn , ciubere curate si noi , si tot ce era necesar unui trai la stina... era asa ca toti magarii , marocenusiu cu crucea pe spatele sau bine conturata... vzuse multe la viata lui ... si ploi mari si turme multe si mioare incurcate si descurcate cu dibacie de catre cinii ciobanesti , atit de bine educati de ei, stapinii lor. si a vazut si vremuri , mai bune , si mai rele , cu multa lina si fara lina , care mai bine zacea pe cimpuri decit sa fie facuta velinte si covoare si carpete si haine calduroase... dar toate sint trecatoare... uite acum este o vara superba, cu multa iarba si cu mult soare , cam calda dar numai buna de plimbat si de pascut , mai ales seara si noaptea cind caldura nu mai deranjeaza.. Masina stapinului s-a defectat din nou... CE bine ca el nu este o masina... nu se defecteaza ci doar imbatrineste si mai uita.. da isi aduce aminte de acum ceva ani in urma cind un nepot jucaus al conului , era cit pe ce sa-l desale,, a aruncat atunci din copite , si a alergat cit l-au tinut micile-i picioare , fintina a vazut-o prea tirziu.. dar a scapat de povara, l-a aruncat pe intrus in apa ei , asa ca sa se racoreascasi sa nu uite toata viata ca desi el este doar un biet magar , are pretentii ca ceilalti sa nu se poarte magareste cu el. l-au speriat asa de tare , incit a crezut ca este sfirsitul . noroc cu copitele-i micute , si cu prizala sol , de care este foarte mindru... ca acum ii place ca iarna , sa traga saniutele , nu alergind , ci pacanind molcom din piciorusele sale , care in tinerete au cunoscut si ascutisul pietrelor de munte... sta mai mult pe pajiste si nimeni nu are nevoie de ceas, da ora exacta la fix, simte depanul timpului mai bine decit cel mai tare ceas din cel mai faimos turn, niciodata nu s-a inselat... doar o data s-a speriat rau de tot , asta era atunci cind a fost mic si l-a certat mama lui ,, spunundu-i ca de nu spune la cirt este ceasul , o sa-i creasca urechi mari . a dat fuga la apa ,,, si cind a vazut urechile alea mari ce-i impodobeau capusorul s-a speriat asa tare ca pe loc a inceput a plinge ,,, si din lacrimile sale a ramas doar vorba asta ,, plingi cu lacrimi de magar,, - cu completarile de rigoare..dupa caz... si s-a mai speriast o data , atunci cind fiul stapinului a incercat sa-l imite ... facea asa urit incit el magar batrin a inceput a tremura din toate incheieturile de furie si obida,, s-a lamurit ce si cum ewste , doar cind a tras cu urechea la stapina , care certa magarita sa-i dea lapte pentru fiul ei sa-l scape de tusea aceea rea..
acum paste spasit , nu mai are ambitii, doar amintiri , ca de a trait o viata , cu toate ca inaca nu se poate spune despre el ca est UN MAGAR BATRIN...

adi-gj
07-December-2010, 09:10 PM
Multumes pentru ingrijorari fata de mine , dar aseara nu am putut intra , nu deschidea blogul . asa ca si avind mai mult de lucru la servici , uite m-am rascumparat in sera asta , oferinduva doua noi povestiri...
sper sa va faca placere... cu stima pentru toti -Adi-gj. vis sarbatorile asa ca SARBATORI FERICITE dragilor...

Giorgia
07-December-2010, 09:15 PM
13858 Adi, buna seara. Multumesc. Multumesc. Sunt superbe povestirile tale, draga prietene. Iti doresc din toata inima sa reusesti sa le publici. Iar mie imi doresc sa le pot cumpara odata si sa le asez cu drag in biblioteca. Si poate voi spune nepotilor "stiti, eu pe Adi l-am cunoscut pe un forum, eram prieteni de suflet". Iti doresc sa se indeplineasca cel mai drag vis al unui scriitor. Te imbratisez cu mult drag.

Giorgia
07-December-2010, 09:17 PM
13859 Scumpa mea Luca, ce m-as face eu fara printesa noastra de suflet. Uite, in seara asta eu nu aveam pregatita povestea. Noroc ca te-ai intors la castel. Ne-ai spus o poveste frumoasa si inteleapta, iar mie nu-mi ramane decat sa-mi iau pernuuta si sa ma rasfat cu asa prieteni. Te iubesc mult, mult, draga mea si iti multumesc.

LUCYO
07-December-2010, 09:27 PM
Multumin Adi pentru frumoasele povestiri.De fiecare data cand le citesc ma napadesc nostalgiile copilariei si un imens dor de a revedea plaiurile de la tara, unde cu mare drag mi-am petrecut vacantele.Te mai asteptam sa ne incanti cu minunatele tale povestiri de suflet.Cu stima, Lucyo.

CRISTYANA
07-December-2010, 09:28 PM
http://www.papusabarbie.com/games/images/2.jpgpritesa nostra draga!
te iubim mult,mult! sa nu uiti asta..

LUCYO
07-December-2010, 09:31 PM
Si tie mica noastra printesa Luca iti multumim, pentru ca esti tot timpul aici si pentru ca esti o adevarata incantare pentru noi.Te pupacim si te iubim.Lucyo

Carmenita
07-December-2010, 09:33 PM
Wauuu, acum am descoperit si eu lumea asta de poveste, cu printi, printese si numai ganduri bune....e supeerr, va multumesc!!!

LUCYO
07-December-2010, 09:47 PM
CE ESTE IMPORTANT

Un indian american era impreuna cu prietenul sau in centrul New York-ului.

Era ora amiezii iar strazile erau pline de oameni. Masiniclaxonand, taximetre ce luau curbele cu viteza, sirene ce se apropiau sau se departau, toate aceste sunete ale orasului parca te asurzeau.

Dintr-o data indianul a spus:

"- Am auzit un greiere. "

"- N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta! i-a spus prietenul lui. "

"- Sunt sigur, am auzit un greiere!" a insistat indianul.

"- Asta-i o nebunie!" a raspuns prietenul.

Indianul a ascultat cu atentie un moment dupa care a trecut strada spre o zona unde se aflau cativa copaci. A cautat imprejur, sub ramuri si a gasit micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.

"- E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc! "

" - Nu", a spus indianul." Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculti cu ele. "

" - Dar nu se poate!" a continuat prietenul. "Eu n-as putea auzi un greiere in acest zgomot! "

" - Depinde de ceea ce este important pentru tine". a venit imediat raspunsul. " Da-mi voie sa-ti arat. "

A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede pe care le-a lasat sa cada discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orasului, au remarcat ca toti oamenii de pe o raza de 5 metri au intors capul privind in jur daca nu cumva banii cazuti erau ai lor.

"- Intelegi ce am vrut sa spun? " a continuat indianul. "Totul depinde de ceea ce este important pentru tine! "



Ascultind zi de zi la televizor gilceava, crimele, tragediile, URECHEA CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU se formeaza pe tot ce este urit, rau. Ni se impregneaza FRICA!

Devnim neputinciosi, tematori ( de avion, de frig, de vint, de mincare, de oamenii de linga noi, de sentimentele noastre SI NU STIM DE UNDE, CIND SI CUM.

UITE ASA: ascultind asa zisele informatii, care de fapt sunt praf in urechile fraierilor! Dupa care spunem: e greu, oamenii sunt rai, tarim intr-o lume nesigura, urita, nu mai am incredere in nimeni, etc.

Intre timp greierii cinta, frunzele fosnesc, apele curg si noi nu le auzim.

Viata este frumoasa si merita traita!

Hraneste-ti sufletul ascultind tot ce te unge la suflet, nu ce te raneste!

Cu mult drag, Lucyo

adn
07-December-2010, 09:47 PM
Iti permiti sa fii bolnav?


" Un tanar s-a intors acasa cu diploma de medic.Batranul sau tata,care era tot doctor,abia il astepta,caci era obosit,muncise o viata.

Avea trei fii studenti la medicina,si daca se intorcea macar unul , acesta putea sa-i ia locul si sa-i intretina pe ceilalti doi fii in facultate.

In a treia zi dupa intoarcerea acasa, s-a dus la tatal sau si i-a spus: - Tata, am vindecat-o pe femeia aceea pe care tu o tratai de treizeci de ani.

Tatal i-a spus: - Tampitule ! Femeia asta ti-a platit studiile,si le platea si pe ale fratilor tai. Eu o tineam in strarea asta. Era o femeie bogata si isi permitea sa fie bolnava.


OSHO

LUCYO
07-December-2010, 09:51 PM
ECOUL VIETII

Un tata cu fiul sau mergea prin multi, fiul se impiedica si se lovi, apoi striga:

|-Aaaaahhhhh!|

Ecoul se intoarse:

|-aaaaahhhh|.

Curios, copilul striga:

|- Cine e acolo??|

ecoul:

|- Cine e acolo|

Copilul isi intreba tatal:

|- Ce se intampla?|,

Tatal i-a explicat ca vocea aceea se numeste |ecou| , dar in realitate este ca VIATA !!! Iti intoarce tot ceea ce faci si spui !!!
Viata noastra este o reflectare a propriilor noastre actiuni.
Daca doresti mai multa iubire in jurul tau, creeaza mai multa iubire in jurul tau.
Daca doresti fericire, daruieste fericire celor ce te inconjoara.
Daca iti doresti o inima surazatoare, daruieste un suras in inima celor pe care ii intalnesti.
Aceasta se aplica tuturor aspectelor vietii!
Vata iti va da inapoi exact ceea ce i-ai dat tu.
Viata ta nu este o coincidenta, ci este o reflectare a ta.
Cineva a zis:

|- Daca nu-ti place ce primesti inapoia€¦ gandeste-te bine ce daia€¦!!|
LUCYO

CRISTYANA
07-December-2010, 10:14 PM
Carmenita draga,bine-ai venit alaturi de noi! Stiam c-o sa ne gasesti! Te pupacim cu drag.

Lorelai
08-December-2010, 12:33 AM
Legenda inului

Departe , acolo de unde porneste crivatul, se gaseste o tara cu munti inalti, cu prapastii adanci si vai umbroase.

Acolo crestele muntilor sunt acoperite tot anul cu zapada si cu gheata.

Intr-o vale singuratica din tara aceea, locuia in vremea de demult un pastor cu nevasta si copii. Pastorul acesta isi ducea in toate zilele la pasunat turma sa si-o pazea de fiarele salbatice.

Dar, intr-o frumoasa zi de vara, se trezi in pastor dorinta sa se catere sus de tot, pana in varful muntilor, pana la campiile de gheata ce straluceau in lumina soarelui. Vroia sa priveasca de acolo lumea cea larga si sa-si desfateze sufletul si ochii.

Se catara, asadar, pe peretii plesuvi ai stancilor si se tari peste pietrele alunecoase, mai sus, tot mai sus, pana ajunsese si la zapada cea vesnica.

Insa, in zidul de gheata, pastorul zari o poarta lucrata cu toata maiestria. De la poarta asta pornea un drum lung si intunecos, care se sfarsea la o sala mareata si puternic luminata.

Pastorul pasi cu tot curajul pe drumul cel intunecos si merse in sala cea luminoasa. Dar il cuprinse mirarea, cand s-a gasit intr-insa.
Peretii salii erau numai de cristal si de pietre pretioase. In mijlocul salii statea o femeie, infasurata intr-o mantie de argint, incinsa cu o cingatoare de aur, iar pe cap purta o coroana de diamante.

Femeia aceasta era regina zanelor. Fecioare foarte frumoase, avand parul impodobit cu flori la fel, stateau in jurul ei si o serveau. Coplesit de maretia si frumusetea a tot ce vazuse, pastorul cazu in genunchi inaintea reginei zanelor. Regina zanelor ii zambi cu toata blandetea si vorbi cu o voce care iti castiga inima:
- Iti dau voie sa alegi din toate comorile ce vezi aicea, care ti se par mai de pret. Poti sa iei doar aur, sau argint, sau pietre pretioase.
Pastorul ii raspunse cu glas rugator:
- Da-mi, o, frumoasa regina, florile ce tii in mana, altceva nu doresc.
- Ţi-ai ales lucrul cel mai de pret, ii raspunse ea.

Insa, deodata rasuna bubuitul infricosator al tunetului. Regina zanelor, fecioarele ce-o slujeau, salile luminoase, toate pieira intr-o clipa.

Trezindu-se ca dintr-un somn adanc, pastorul nu vazu inaintea sa decat intinderi de gheata. Pierise si drumul care ducea la locuinta reginei zanelor. In mana insa, avea buchetul cu flori albastre si boabele cele marunte.

Pastorul se cobori din crestetul muntelui ca sa se duca la turma sa. Dar turma ia-o de unde nu-i; pierise si ea fara nici o urma.

Dupa ce alerga si o cauta peste tot locul, in zadar, se duse in sfarsit la coliba sa. Aici se ingrozi, cand nevasta-sa ii spuse ca el a lipsit de acasa un an de zile si ca in vremea aceasta lupii si ursii ii sfasiasera turma.

Insa, pastorul, fiind un om curajos, isi veni repede in fire si-i zise nevestei sale:
-Daca-i asa, voi sapa pamantul si voi pune intr-insul semintele de flori ce mi-a dat regina.
Si facu precum zise. Nu dupa mult timp, pe intreaga intindere a ogorului crescura mii de plante, purtand pe ele flori albastre. Acum si nevasta pastorului prinsese dragoste de florile cele frumoase.

Deseori, in timpul noptii, regina zanelor cobora de pe munte, pe o raza de luna si binecuvanta semanaturile. La urma, florile se trecura si facura seminte.

Intr-una din zile, regina zanelor veni in coliba pastorului si-i spuse si lui si nevestei lui ca aceasta planta care da flori albastre este inul, de pe urma caruia oamenii vor avea foloase foarte mari.

Le arata cum se lucreaza, invatandu-i cum sa-l toarca si sa-l teasa.

In scurta vreme, pastorul si nevasta-sa se imbracara in haine facute din din darul bunei si frumoase regine a zanelor.

Aceasta se spune ca este obarsia inului: caci regina zanelor vegheaza si astazi ca darul ei sa fie pretuit si cinstit.
Cerceteaza fara sa fie vazuta, casele unde se toarce inul si unde se gasesc fete care torc si tes fara voie buna, le rupe firul sau le incurca legatura.
Dar unde gaseste fete sarguincioase, le da si ea o mana de ajutor.

Somn usor dragii mei.

janina
08-December-2010, 12:57 AM
Dragii mei prieteni, va multumesc ca ne incantati sufletul si ne rascoliti sentimentele, sensibilitatea si ne plimbati pe taramuri de vis ! Sunteti nemaipomeniti, iar talentul lui Adi ar fi bine sa dea roade! Succes si va admir!
CEI 3 ''MOSNEGI''
O femeie iese din casa si vede 3 mosnegi cu barba alba stand in fata casei.
Nu-i cunostea dar, vazandu-i suparati, ii invita in casa sa manance ceva.
"Sotul tau este acasa?" a€“ intreaba ei.
"Nu, este iesit."
"Atunci nu putem intra" a€“ replica ei.
Seara, cand sotul se intoarce acasa, ea ii povesteste despre cei trei mosnegi.
"Du-te, spune-le ca am venit si pofteste-i inauntru."
Femeia se duce si ii invita.
'Nu putem intra toti in casa', replica ei.
'Cum asa?' intreaba ea.
Unul dintre mosnegi ii explica. 'Eu sunt BUNÃSTARE, el este SUCCES iar celalalt este IUBIRE.
Acum du-te si intreaba-l pe sotul tau care dintre noi sa vina in casa.'
Femeia intra in casa si ii spune sotului, care se bucura. 'Ce bine!! In acest caz invita-l pe BUNÃSTARE sa ne umple casa cu bunastare!'
Sotia nu a fost de acord. "De ce sa nu-l invitam pe SUCCES?"
Nora ii asculta dintr-un colt al casei. 'N-ar fi mai bine sa-l invitam pe IUBIRE? Casa noastra ar fi atunci plina de iubire!' a€“ a sugerat nora.
'Hai sa ne ghidam dupa sfatul norei' ii zice sotul sotiei.
'Du-te afara si invita-l pe IUBIRE sa ne fie oaspete.'
Femeia iese afara si intreaba: "Care dintre voi este IUBIRE? Pe el il invitam sa ne fie oaspete.."
IUBIRE porneste inspre casa. Odata cu el se pornesc in urma lui si ceilalti doi. Surprinsa femeia intreaba: "L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniþi si voi cu el?"
Cei trei mosnegi replicara: 'Daca l-ai fi invitat pe BUNÃSTARE sau pe SUCCES, ceilalti ar fi ramas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el mergem si noi. Unde este IUBIRE este si BUNÃSTARE si SUCCES!!!!!!'

CRISTYANA
08-December-2010, 10:56 AM
Asa este janina,multumim pt povestioara.

CRISTYANA
08-December-2010, 09:45 PM
http://www.desene-pereti.ro/images/PORTOFOLIU/GRADINITA%20LUCEAFARUL/_-16.jpg

CRISTYANA
08-December-2010, 09:47 PM
http://www.ishop.ro/UserFiles/products/18/261.img

CRISTYANA
08-December-2010, 09:53 PM
http://www.bugs-n-blooms.com/Ebay/homepage-display-new.gif

Bozomic
08-December-2010, 11:20 PM
13925

13928


13926

IUBIREA CALDA SI TANDRA A MAMEI

Peter se juca la computer cand a auzit-o pe mama sa chemandu-l la bucatarie. |Vino sa-ti mananci supa, fiule|, spuse ea.
|Nu acea supa, iar!|, se gandi baiatul. |M-am saturat de ea! De ce trebuie sa fac ce nu-mi place? Imi doresc sa existe un buton la computer care sa faca supa gustoasa.|
Dintr-o data, peretii camerei au inceput sa se evapore si imediat s-a trezit intr-o temnita semi-intunecoasa.
|Buna,Peter!| auzi el. O persoana ciudata, cu barba lunga statea alaturi.
|Acest loc, pe care il vezi in fata ta, este locul in care este produsa si pastrata toata iubirea, de la toti oamenii din lume. Noi, gnomii, creem aici iubirea, in magazinele noastre si o pastram in zona de depozitare. Nimeni, in afara noastra, nu stie de unde vine iubirea si unde poate fi gasita.|
Baiatul a fost atat de zguduit de ceea ce tocmai s-a intamplat, ca abia a putut vorbi.
|Iubire,spui? Iubire pentru ce ?|intreba, dupa ce ii reveni respiratia.
|Iubire pentru absolut orice,|raspunse gnomul.|Chiar si iubirea ta pentru jocurile pe computer vine de la noi!|
|Imposibil!|, obiecta baiatul.
|Spune-mi, atunci, de ce simti uneori dorinta sa te joci si alteori, nu? De ce intr-o zi iubesti un lucru, iar in alta zi, pe altul? Raspunsul este simplu:noi, gnomii, controlam toate acestea.|, explica omuletul, cu calm.
|Dar asta nu-i corect!|, exclama Peter.
|De ce nu? Noi avem grija de acest sentiment si il pazim zi si noapte. Nimeni nu il poate fura sau distruge. Si, o data in viata, toata lumea ajunge aici si primeste sansa de a decide destinul iubirii lor. Azi, este randul tau.|
Cum gnomul il conduse pe baiat spre adancul temnitei, Peter observa frumoasele vitrine din lemn ce erau asezate de-a lungul peretilor.
|Priveste, aici este locul in care este depozitata toata iubirea ta,| spuse elful si se opri in fata uneia dintre vitrine. Deschise usa si lua in mana un vas mic, facut din sticla intunecata.
|Vezi, acest vas are numele tau intreg pe el. Ia-l, dar, te rog, fii atent.|
|Si ce urmeaza acum?|, intreba baiatul.
|Acum vine partea cea mai importanta. Acolo, dupa colt, este un vas foarte special. Continutul sau este potrivit pentru oricine, dar, din pacate, este aproape gol. Oricine poate adauga iubirea sa in acest vas, insa cu greu face asta vreunul. Trebuie sa decizi ce faci cu vasul tau: il pui inapoi in vitrina, sau oferi continutul lui celorlalti.|
|Dar,ce ar trebui sa daruiesc? Ce va mai ramane prntru mine, atunci?| , intreba Peter, intorcandu-se catre gnom. Oricum, nu auzi raspunsul la intrebarea lui, pentru ca gnomul disparu dintr-o data.
|Ce sa fac?| , se intreba Peter. " Ar trebui sa daruiesc si sa raman fara niciun pic de iubire pentru fotbala€¦inghetata. ..carti.. .?! Poate ca sunt oameni in lume care nu iubesc nimic? Poate ca ei nu iubesc nici macar jocurile pe computer? Ce nefericiti trebuie sa fie!!!|, se gandi baiatul.
Si, dintr-o data, si-a dat seama! Daca te gandesti, obiectele nu conteaza deloc. Cel mai important lucru este iubirea. Era clar: trebuia sa-si imparta iubirea cu ceilalti!
|Ai absoluta dreptate, copile!|,spuse vocea gnomului, de la departare si Peter se trezi iar in camera sa.
|Ti se raceste supa, fiule|, spuse mama.
Peter se grabi spre bucataria plina de aroma ce se ridica dintr-o farfurie alba de pe masa. Inghiti cu grija o lingura din lichidul cald. Dintr-o data, in loc de gustul obisnuit al supei care nu-i placea, a simtit ceva indescriptibil si minunat. El a simtit din ce era, de fapt, facuta supa: din iubirea calda si tandra a mamei sale.


13927

gabytza
09-December-2010, 01:33 AM
Dragi prieteni bine v-am regasit ! Mi-a fost tare dor de voi ..., mi-a fost dor sa va spun cat de mult va iubesc !


http://www.youtube.com/watch?v=wYEEv3Bi1AI

gabytza
09-December-2010, 01:47 AM
http://www.youtube.com/watch?v=1Gelcdyu6sc

gabytza
09-December-2010, 01:55 AM
http://www.youtube.com/watch?v=GA420yWOKw4

gabytza
09-December-2010, 01:57 AM
Multumim Bozo pt povestea ta plina de sensibilitate ...

gabytza
09-December-2010, 03:01 PM
salut prieteni !
iata-ne din nou impreuna ... am pt voi o povestioara frumoasa ...
va iubesc !


http://www.youtube.com/watch?v=Mv9MMIvpsDw

Bozomic
09-December-2010, 04:06 PM
Multumim Bozo pt povestea ta plina de sensibilitate ...

Cu placere, doamna Gabytza! Si dumneavoastra ne daruiti povestiri minunate, in fiecare seara! 13962

Bozomic
09-December-2010, 04:10 PM
13963
O poveste de suflet pentru Craciun...

13964
Decoratii de Craciun


http://www.youtube.com/watch?v=uOEQmkm3ZSA&feature=related


13965

CRISTYANA
09-December-2010, 09:56 PM
http://1.bp.blogspot.com/_MRE9BMhi0iw/Sy3Ykc5UAxI/AAAAAAAADyo/9iRiB84O4cU/s400/1141.jpg

adi-gj
09-December-2010, 10:21 PM
Asa incepe povestea , intii s-a vazut o mica licarire,,, apoi mai multe licariri.. Oare ce erau aceste licare de lumina? Ma uitam in sus si ... deodataau inceput sa cada din cer mici cristale de gheata, asa de mici incit au inceput incet incet a acoperii pamintul ... Le auzeam vorbind intre ele;-Haide-ti mai repede, mai repede , ca uite surorile noastre se topesc dupa noi, sa nu le lasam , sa le sustinem cu toate , si sa zburam din nou pe tot pamintul , sa-l acoperim cu mantia nostra... si plutind au acoperit pamintul , intii aici , apoi acolo, apoi cam peste tot, ca nu se mai vedea nicaieri , pamintul negru , ci alb,, alb si inghetat, ca despre fulgii de nea era vorba.. I-am ascultat cum spuneu indemnindu-se unii pe altii in plutirea lor spre sol ; Haide-ti sa acoperim griul , spuneau, ca fara noi griul plinge .. si se usuca din picioare .. Haide-ti sa ne asternem peste cimpuri , dealuri si vai, acolo unde oamenii traiesc , sa se bucure dimineata cind ne v-or gasii , plapuma alba peste lume...
Si din cer au inceput sa curga , intii mai timid apoi din ce in ce mai tare , pina sau auzind vijiind spre pamint , ca nu stiam ei sint sau vintul?... dar nu era vintul . ei erau , se grabeau sa cada , ca se temeau de viscol, uritul acela care ii impingea incoace si incolo , valatucindu-i si inghesuindui in ostrete si garduri si zaplazuri, adunundu-i in caldari si troiene... nu se bucurau, ca din cauza lui , se formau mici coloane , care se luptau cu vintul , dar el era tot timpul mai tare ... offf cita truda , sa se astearna repede si bine, si uniform , rideau cind erau aruncati cu lopata in sus sau dati deoparte cu matura , din calea pasilor...
Doamna iarna , mama lor , le-a povestit ce frumos este aici , jos printre oameni, unde multi alerga incoace si incolo, dupa triul zilnic.. si le-a povestit despre obiceiurile acele afrumoase cind oamenii imbraca pomi verzi in beteala si daruri si globulete cu multe lumini.. si ii vede cum cinta si dau daruri... abia asteptau sa vada si ei acea mare minune , despre care se vorbeste si, care i-au facut sa caute cu ardoare pamintul... ia priviti , afara ninge... uite-i vin sa se bucure si ei de bucuria noastra.... LA MULTI ANI SI SARBATORI FERICITE ...

pucca
09-December-2010, 10:53 PM
Am gasit pe un sait aceasta poveste...



O tanara statea si astepta avionul in sala de asteptare a unui aeroport mare. Pentru ca trebuia sa astepte mult timp, si-a cumparat o carte si un pachet de biscuiti, ca sa treaca timpul mai usor. S-a asezat in sala de asteptare VIP si a inceput sa citeasca. Langa ea, pe scaunul alaturat erau biscuitii si pe urmatorul scaun era un domn care citea ziarul. Cand a inceput pachetul si implicit primul biscuite, domnul de alaturi a luat si el unul. Ea s-a simtit indignata, dar n-a zis nimic si a continuat sa citeasca.

In interiorul ei isi spunea 'uite ce fel de persoana e acest barbat ! daca as avea numai putin curaj, i-as face morala ...' Si asa de fiecare data cand ea lua un biscuite, lua si el unul pana cand a mai ramas in pachet ultimul biscuite. Ea gandea: 'ah, acum vreau sa vad ce imi zice cand se vor termina toti !!' Barbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a dat jumatate. 'Ah, asta e culmea !', gandi ea si isi lua lucrurile, cartea si geanta si se indrepta spre iesirea salii de asteptare.

Cand se simti un pic mai linistita si nervii ii trecusera, se aseza pe un scaun de-a lungul unui coridor mai ferit de priviri indiscrete. Inchise cartea si deschise geanta pentru a pune acolo jumatatea de biscuit ramasa cand.... deschizand geanta vede ca pachetul de biscuiti era intreg, in geanta. Se rusina de modul in care se comporta si abia atunci intelese ca pachetul de biscuiti pe care il mancase nu era al ei, ci al domnului de alaturi care a impartit cu ea chiar si ultima bucatica, fara a se simti indignat, nervos sau superior, fata de ea care se comportase urat si chiar isi simtise orgoliul atins.

MORALA
De cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva fara sa ne dam seama?

Inainte de a ajunge la o concluzie si inainte de a gandi rau despre o persoana, UITA-TE atent in jurul tau... de obicei ceea ce vezi nu e si adevarul situatiei !!!

Exista 4 lucruri in viata care NU SE POT RECUPERA:

- o vorba, dupa ce ai spus-o;
- o sansa, dupa ce ai pierdut-o;
- timpul, dupa ce a trecut;
- iubirea, pentru cel ce nu lupta.

Bozomic
09-December-2010, 10:58 PM
Asa incepe povestea , intii s-a vazut o mica licarire,,, apoi mai multe licariri.. Oare ce erau aceste licare de lumina? Ma uitam in sus si ... deodataau inceput sa cada din cer mici cristale de gheata, asa de mici incit au inceput incet incet a acoperii pamintul ... Le auzeam vorbind intre ele;-Haide-ti mai repede, mai repede , ca uite surorile noastre se topesc dupa noi, sa nu le lasam , sa le sustinem cu toate , si sa zburam din nou pe tot pamintul , sa-l acoperim cu mantia nostra... si plutind au acoperit pamintul , intii aici , apoi acolo, apoi cam peste tot, ca nu se mai vedea nicaieri , pamintul negru , ci alb,, alb si inghetat, ca despre fulgii de nea era vorba.. I-am ascultat cum spuneu indemnindu-se unii pe altii in plutirea lor spre sol ; Haide-ti sa acoperim griul , spuneau, ca fara noi griul plinge .. si se usuca din picioare .. Haide-ti sa ne asternem peste cimpuri , dealuri si vai, acolo unde oamenii traiesc , sa se bucure dimineata cind ne v-or gasii , plapuma alba peste lume...
Si din cer au inceput sa curga , intii mai timid apoi din ce in ce mai tare , pina sau auzind vijiind spre pamint , ca nu stiam ei sint sau vintul?... dar nu era vintul . ei erau , se grabeau sa cada , ca se temeau de viscol, uritul acela care ii impingea incoace si incolo , valatucindu-i si inghesuindui in ostrete si garduri si zaplazuri, adunundu-i in caldari si troiene... nu se bucurau, ca din cauza lui , se formau mici coloane , care se luptau cu vintul , dar el era tot timpul mai tare ... offf cita truda , sa se astearna repede si bine, si uniform , rideau cind erau aruncati cu lopata in sus sau dati deoparte cu matura , din calea pasilor...
Doamna iarna , mama lor , le-a povestit ce frumos este aici , jos printre oameni, unde multi alerga incoace si incolo, dupa triul zilnic.. si le-a povestit despre obiceiurile acele afrumoase cind oamenii imbraca pomi verzi in beteala si daruri si globulete cu multe lumini.. si ii vede cum cinta si dau daruri... abia asteptau sa vada si ei acea mare minune , despre care se vorbeste si, care i-au facut sa caute cu ardoare pamintul... ia priviti , afara ninge... uite-i vin sa se bucure si ei de bucuria noastra.... LA MULTI ANI SI SARBATORI FERICITE ...
Ce frumoasa este iarna ta, Adi! Sarbatori fericite si tie, si mai vreau iarna la tine in poveste!13993

Bozomic
09-December-2010, 11:01 PM
Am gasit pe un sait aceasta poveste...



O tanara statea si astepta avionul in sala de asteptare a unui aeroport mare. Pentru ca trebuia sa astepte mult timp, si-a cumparat o carte si un pachet de biscuiti, ca sa treaca timpul mai usor. S-a asezat in sala de asteptare VIP si a inceput sa citeasca. Langa ea, pe scaunul alaturat erau biscuitii si pe urmatorul scaun era un domn care citea ziarul. Cand a inceput pachetul si implicit primul biscuite, domnul de alaturi a luat si el unul. Ea s-a simtit indignata, dar n-a zis nimic si a continuat sa citeasca.

In interiorul ei isi spunea 'uite ce fel de persoana e acest barbat ! daca as avea numai putin curaj, i-as face morala ...' Si asa de fiecare data cand ea lua un biscuite, lua si el unul pana cand a mai ramas in pachet ultimul biscuite. Ea gandea: 'ah, acum vreau sa vad ce imi zice cand se vor termina toti !!' Barbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a dat jumatate. 'Ah, asta e culmea !', gandi ea si isi lua lucrurile, cartea si geanta si se indrepta spre iesirea salii de asteptare.

Cand se simti un pic mai linistita si nervii ii trecusera, se aseza pe un scaun de-a lungul unui coridor mai ferit de priviri indiscrete. Inchise cartea si deschise geanta pentru a pune acolo jumatatea de biscuit ramasa cand.... deschizand geanta vede ca pachetul de biscuiti era intreg, in geanta. Se rusina de modul in care se comporta si abia atunci intelese ca pachetul de biscuiti pe care il mancase nu era al ei, ci al domnului de alaturi care a impartit cu ea chiar si ultima bucatica, fara a se simti indignat, nervos sau superior, fata de ea care se comportase urat si chiar isi simtise orgoliul atins.

MORALA
De cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva fara sa ne dam seama?

Inainte de a ajunge la o concluzie si inainte de a gandi rau despre o persoana, UITA-TE atent in jurul tau... de obicei ceea ce vezi nu e si adevarul situatiei !!!

Exista 4 lucruri in viata care NU SE POT RECUPERA:

- o vorba, dupa ce ai spus-o;
- o sansa, dupa ce ai pierdut-o;
- timpul, dupa ce a trecut;
- iubirea, pentru cel ce nu lupta.
Foartefrumos, multumim,doamna Pucca!

gabytza
10-December-2010, 01:18 AM
bine v-am regasit prieteni ... , am sosit cu povestea de seara :



http://www.youtube.com/watch?v=0oLKFyhLP14

gabytza
10-December-2010, 02:05 AM
http://www.youtube.com/watch?v=Wk9VEvRxbdQ

gabytza
10-December-2010, 02:18 AM
http://www.youtube.com/watch?v=7RhvbwY2iJ4

Bozomic
10-December-2010, 04:28 PM
14037Multumim pentru povesti,Regina noptii,doamna Gabytza! 14036


Printesa Seherezade, va trimet un inger sa va ocroteasca!14041

luca
10-December-2010, 07:41 PM
14054 Buna seara dragi prieteni ai povestioarelor.Mica Sheherezade va iubeste mult pe toti si va multumeste tuturor pentru povestioare.
Nu m-a lasat sufletelul sa stau departe de voi...asa bolnavioara...am sosit in acest mic castel sa va deapan si eu o mica povestioara.

Poveste de Craciun cu o saniuta nazdravana


14053 Gata, a trecut vremea ta! Pana la iarna, stai aici cuminte. Asta... daca ai noroc sa fie zapada, sa fii utila, spuse stapanul, trantind usa podului.
-Offf... iar ma plictisesc luni bune pe aici, zise trista si ingandurata, saniuta.
- Si se pare ca vei avea nevoie si de ceva reparatii, se aude din apropiere o voce firava.
- Tu cine esti? intreaba saniuta.
- Sunt o jucarie, un castel de lemn - Castelul Turn, caruia baiatul stapanului i-a rupt o usa, si m-au aruncat aici. Nu au deloc suflet.
- Te cred. Esti de mult aici?
- De vreo doua luni. Imediat dupa Craciun. Doru, baiatul stapanului, este un copil rasfatat.
- Da, asa este. L-am purtat prin cele mai frumoase locuri. L-am dus pe dealurile cele mai inalte, printre carari de munte si cazematele cele mai periculoase. Ma arunca intr-un colt al debaralei, fara pic de mila, dupa fiecare aventura. Mi-am rupt de doua ori piciorul drept. Tatal sau m-a reparat asa, de ochii lumii, pentru a rezista la inca o competitie. Mi-ar fi placut sa fiu vopsita, impachetata frumos, depozitata cum se cuvine... ofta saniuta.
- Hai, nu mai fi trista. Ne vom distra de minune. Sunt expertul petrecerilor, a spus hotarat Castelul Turn.

Intr-adevar au jucat fel si fel de jocuri: mima, pacalici, au povestit si au cantat, incat nu au realizat ca a sosit din nou decembrie. De fapt, ele nu aveau notiunea timpului.

Intr-o zi, au auzit colinde. Cantece de liniste si frumos si bine.
- Oare va ninge in curand? intreaba nerabdatoare saniuta.
- Nu stiu si nici nu ma intereseaza. Eu raman aici, pana voi fi aruncat probabil, sau cel mai bine pentru mine, voi ajunge la un orfelinat pentru copii, spuse trist Castelul Turn.
- Ai vrea sa ajungi la un orfelinat? intreba saniuta.
- Da, este visul meu. Acolo sunt sigur ca un copil m-ar repara si toti ceilalti s-ar juca frumos cu mine. As prinde viata si m-as hrani cu veselia lor, adauga, ganditor, Castelul Turn.

"Am venit si noi odata / La un an cu sanatate..." se aud colindatorii.

- Doru, ninge! spuse tatal, privindu-l el insusi fericit.
- Urraaa! Maine la derdelus. Repede, sa scoatem saniuta de la naftalina, se aude glasul zglobiu al lui Doru.
Fara a sta pe ganduri si a astepta si alte rugaminti, tatal executa sarcina.
- Esti norocoasa, saniuta! De cand te-am cumparat ai avut parte de activitate intensa an de an. Hai, la treaba acum, spuse tatal lui Doru si prinse saniuta de bara ce uneste picioarele.

Saniuta il linisti pe Castelul Turn, ce parea foarte suparat.
- Promit sa pun o vorba buna pentru tine. Ai incredere in mine. Prietenul la nevoie se cunoaste.
- Multumesc! Ai grija pe unde circuli, adauga Castelul Turn.

Saniuta a fost curatata cu o solutie speciala pentru lemn si scoasa la aerul rece, sa-si intre in forma. "Ce bine este! Aer proaspat pentru celulele mele!" Priveste cerul instelat. "Ce dor mi-a fost de voi: stele, luna, ramuri, nea." In curand, obosita si emotionata, atipi.

Zorii zile ii gadila lemnul lustruit. E ca noua. Se simte pregatita sa alerge mult si bine. De abia asteapta sa demonstreze ca e in forma.
Nici nu termina de gandit, ca Doru si sosi langa ea.
- Pregatita de peripetii, saniuta mea? zise zambind voios, baiatul
- Bineinteles, raspunde saniuta, desi stia ca nu poate fi auzita. Si am o mare surpriza pentru tine! Ai sa vezi.

Baiatul se urca pe saniuta si porneste in sus, pe strada. La coltul strazii, saniuta face curba spre dreapta.
- Hei, dar unde ma duci? Nu am voie sa ma indepartez prea mult azi, striga Doru.
- Nu-ti face griji, esti in siguranta, spuse saniuta.
La doua strazi mai sus, este un orfelinat. Saniuta stia despre el. Ajunge in fata lui si opreste. Copiii se uita tristi pe ferestre. Pentru ei nu exista Mos Nicolae si Mos Craciun.
Doru ii priveste tacut. Le face semn cu mana. In pragul casei se ivesc doi baieti, cam de aceeasi varsta cu Doru.
- Vreti sa faceti o tura cu saniuta? Intreba incet, baiatul.
Cei doi se privesc mirati si raspund in cor:
- Multumim. Ne-ai facut o mare bucurie.

Saniuta alearga nastrusnica purtand cu mandrie cei doi copii, care de mult nu se mai bucurasera de o asemenea plimbare. Saniuta este incantata de chiotele de bucurie si de rasetele celor doi baieti.
La oprire, inainte de a-si lua ramas bun, Doru le spuse:
- Maine este Craciunul. Sunt sigur ca Mos Craciun va lasa ceva si pentru voi. Promit ca ma intorc la voi.

Acasa, Doru se duse direct la pod, scoase toate jucariile abandonate acolo. Ii ceru ajutorul tatului sau, sa le repare, apoi le puse in saci, pentru ca a doua zi stia ce are de facut cu ele.

- Multumesc, zise Castelul Turn, in timp ce era transportat pe saniuta spre orfelinat.
- Cu mare drag, raspunse saniuta. Orice vis, cand crezi in el, se indeplineste. Mai ales in preajma Craciunului.
Castelul Turn a petrecut zile multe si fericite alaturi de generatii de copii.

Saniuta, peste cativa ani, i-a devenit partenera la orfelinat. Doru crescuse. Ramasese prea mica pentru el.
Chiar daca toti copiii cresc si se fac oameni mari, copilul din ei supravietuieste in sufletul lor. Pururea.

*

Fiecare ajunge acolo unde ii este rostul. Trebuie doar sa creada.

Va doresc o seara cat mai frumoasa.
Cu dragoste pentru voi Luca

CRISTYANA
10-December-2010, 10:44 PM
http://www.clopotel.ro/fun/basme/imgs/File/alba_ca_zapada_si_printul.jpg Alba ca zapada si Printul.

brindusa
10-December-2010, 11:43 PM
CRIVATUL SI BAIETELUL CARE NU S-A SPERIAT

Seara de iarna.Pe derdelus nici nu se stie cind trece timpul.Sinteti de acord,nu-i asa?
Baietelul nu simtea gerul,sania era acum prietena lui.Ramasese printre ultimii.Urcind cu sania,se trezi deodata luat val-virtej si rasturnat de-a berbeleacul.Isi dadu seama,pe loc,ca nu alunecase.Ce sa fie oare?Vreo gluma?
Auzi la urechea lui - inghetata bocna - un suierat puternic.
O data,de doua ori... incepu sa desluseasca si ceva cuvinte: ,,Eu sunt Crivatul,stapinul iernii si-al zapezii,si-ndata te prefac in sloi de gheata''.Baietelul nu se sperie.Isi trase caciula pe urechi,dar glasul nu contenea.I se facea din ce in ce mai frig.
Incerca sa faca un pas,doi - nimic.Nu se mai putea misca...
In jurul lui nametii parca prinsesera a dansa.Suieratul era tot mai puternic,amenintarile se repetau...

-Eu sunt Crivatul cel rau,
C-un virtej te-arunc in hau,
Suier aspru,aspru sunt,
Inghet totul pe pamint.

Atunci, baietelului ii veni o idee.
-Nene Crivat,dar unde ti-e batul,toiagul in care te sprijini la drum,caci pamintul e mare si ai mult de mers?...
-Ei,baiete,l-am pierdut...Pe vremea cand eram tinar...L-am aruncat,ca nu-mi facea trebuinta.Acum,ce-i drept,mi-ar cam fi de folos.Te-as altoi si pe tine daca nu m-ai asculta.
-Dar eu te-ascult,nene Crivat,si daca ma lasi putin,uite,vezi lumina aceea?...ma reped acolo,acasa,si-ti aduc un toiag.
-Ei,bine,ne-am inteles...Dar sa nu stai mult.
Crivatul isi domoli o clipa nervii,ca sa lase baietelul sa plece.
Acasa era cald si bine.Mama il astepta cu placinte calde.
Suieratul vintului se auzea din casa.Dupa un timp,se porni furios sa izbeasca in usi si ferestre.Dar furia lui se izbea zadarnic de trainicia lucrului bine facut.
Baietelul se dezmorti si,auzind suieratul vintului,chicoti in sinea lui de furia neputincioasa ce-l cuprinse pe batrinul Crivat.
Voi, ce credeti,s-a intors baietelul sa-i dea batrinulul Crivat toiagul?

Lorelai
11-December-2010, 12:57 AM
Buna seara dragii mei, multumesc pentru povestioare. Luca , adi , ne rasfatati ca de obicei.

Omul ipocrit

Dupa ce a muncit cateva ceasuri pe camp, un taran s-a asezat la umbra unui pom sa se odihneasca. Deodata, langa el a venit in zbor o rata salbatica si s-a oprit chiar alaturi, sa ciuguleasca boabele cazute pe ogor. Usor, taranul si-a scos caciula si - zdup! - a prins pasarea.

- Ce noroc pe capul meu, si-a zis. O sa fac un foc de vreascuri si o sa prajesc rata asta. Sa vezi ce buna o sa fie!

Dar in timp ce incerca sa scoata pasarea de sub caciula, aceasta se strecura repede pe langa mana omului si, ridicandu-se imediat in zbor, dusa a fost. Privind cu necaz dupa ea, taranul a mai zis:

- O, ce suflet bun am! Sper ca Dumnezeu sa vada cum m-am indurat de pasarea aceasta, dandu-i drumul, si sa ma rasplateasca pentru binele pe care l-am facut!
14130

luca
11-December-2010, 01:40 AM
14150Draga mea Brandusa iti uram bun venit in lumea povestioarelor si nu uita ca te asteptam cu drag

Te imbratisam si te pupicim Luca 14151

luca
11-December-2010, 01:46 AM
14154 Dragii mei va urez somnic usor si vise cu ingeri...asta e pentru micul nostru sultan 14152...

si pentru toti prietenii mei de suflet...14153

gabytza
11-December-2010, 02:13 AM
noapte buna iubita noastra printesa !
te asteptam si maine cu noi povesti , la fel de minunate , cum numai tu sti sa ne spui ...
te iubesc si te pupacesc !

gabytza
11-December-2010, 02:20 AM
[QUOTE=Bozomic;112093]14037Multumim pentru povesti,Regina noptii,doamna Gabytza! 14036

]
cu multa placere , dragul meu sultanel , cum as putea sa nu-ti spun macar o povestioara inainte de culcare , mai ales ca stiu ca astepti atat de cumintel asezat pe pernutele tale ...te pupacesc cu mult drag , dragul nostru copilas cumintel si dragalas !

14156 ... uite cat de dragut esti !
cum as putea sa te dezamagesc ?

gabytza
11-December-2010, 02:24 AM
http://www.youtube.com/watch?v=aDuSjEscQJQ

gabytza
11-December-2010, 02:35 AM
http://www.youtube.com/watch?v=cjT3cbkMQf0

gabytza
11-December-2010, 02:38 AM
http://www.youtube.com/watch?v=TnrK4HYmYwk

gabytza
11-December-2010, 02:41 AM
http://www.youtube.com/watch?v=f_RnzXgJhTA

CRISTYANA
11-December-2010, 12:34 PM
http://whispersrose.files.wordpress.com/2010/09/valea-florilor-5.jpg?w=497&h=372 valea florilor.

gabytza
11-December-2010, 04:22 PM
http://www.youtube.com/watch?v=4SKddt6EFhE

gabytza
11-December-2010, 04:24 PM
http://www.youtube.com/watch?v=LGccSq_0RPw

adi-gj
11-December-2010, 09:26 PM
Urcam incet pe drumul de padure , alaturi de prietenii mei cei mai buni ,, catelusa Mika si puiul de caprioara Dules. Nu era prima oara sind urcam dealul staretiei , de fapt aici nu era nici o minastire , . .Doar locuri frumoase , si poienii intinse, izvoare cu apa limpede si copaci... acum puiul de caprioara Dules nu mai era chiar un pui , ii dadusera cornitele si se intelegea cu MIKA cel mai bine, crescusera impreuna.. si nu era prima data cind urcam cu ei alturi , calcind aceste plaiuri minunate...acum cind zapada incepe sa se astearna, totul pare mirific.. si ideatic , parca ma imbat de atita frumusete... Aer proaspat si vaile acoperite de alb... fara alta urma decit cea a iernii, cit vezi cu ochii.Si ochii vad undeva , putin mai departe pe cineva cunoscut... mi-se parea sau visam? Umbra aceasta de om , nu am mai vazut-o de mai bine de zece ani.. Ma vede.... imi face semn cu mina a chemare un fel de hai vino urmeaza-ma. MIKA l-a simtit de mult, inca de cind am intrat in acest tinut mirific, am vazut-o putin nervoasa dar altfel , parca nerabdatoare... deci era cineva cunoscut pe urmele noastre , si se grabea sa ne ajunga... cunosteam starea asta a lui Mika, o mai vazusem si alta data...Intilnirea asta era neprevazuta,, eu credeam acest om dus dintre cei vii. Erau aproape 10 ani de cind
nu ami auzisem nici o veste, nici o urma de el... si iata-l ... pustnic , cu barba lunga si mersul lui specific... usor saltat , care ,denota antrenament in acest sens , al mersului pe jos... usor si ritmic, sprinten si alert in acelasi timp. Ne intilnim la marginea maracinisului.. si a sihlei...in fata noastra nimic, nici o urma,, si ma uit inspre dealul de unde am coborit, acolo se vedeau mici urme , dar ale mele nu , doar urmele lui Mika si cele ale lui Dules.. incit se parea ca eu plutisem , nu mersesem ca toti oamenii. Se parea ca zburasem , sau asa vedeam eu lipsa urmelor... Pustnicul , vazindu-ma in eroare -mi spuse ca este lucrarea domnului... ca el sa rugat sa i se stearga urmele ... sa nu-l gaseasca decit cei carora li se da voie , si vin cu ginduri bune... Parca la un semn , sihla s-a deschis si a dat la iveala o mica cararuie , printre tufe si maracini,plini de zapada , incit nu puteai crede ca acolo trece cineva... Mika se strecura lasind neaua neatinsa... dar Dules nu putea intra acolo , si se pierdu peste cimpuri... nu dupa mult timp , fac o constatare , care ma uimeste ... am mai vazut aceste locuri , dar de sus si nimic nu descoperea secretul lor. Nimic nu trada locul acesta sfint.. al sihastrului GHemeon din Zaristea...am cunoscut rugul care se inrosea primul, cind toamna batea la use , mult inaintea altora , care de multe ori ramineau verzi si sub zapada... am vazut cu ochii, cum se dau la o parte pietre , facind loc unei mici locuinte de sihastru,, in fata caruia se pleaca si animalele si pasarile vin sa-i cinte-n prag..
Ma cearta , pentri vina de a nu -l cauta .. ii spun ca i-am respectat intelegera de a nu-l cauta pina nu da veste ... am primit vestea tirziu , ca fusesem plecat , pe ici pe colo si vestea m-a urmarit... si n-am putut crede...era ca un traznet , s-a stins , si acum ... acum sint la el .. de ce ma certa ? ca doar el lansase vestea asta teribila .. si se pierduse in cimpuri si in dealuri... i-am inteles nevoia de liniste si de sihastrie ,,, era nevoia ancestrala a impacarii cu tine si cu ceea ce crezi ca reprezinti pentru tine, si religia ta. Ajungem in pragul sapat parca in stinca rece ... nu banuiai de sus ca acolo este stinca... se vedea doar verdeata sihlei , nu si stinca... si totusi... o incapere sapata cu o lavita si o cruce mare pictata pe peretele rece si grii , al pintenului acum uitindu-ma mai bine , vad secretul,, pintenul coboara sub pamint , protejind cumva locul de intemperii si de ochii indiscreti.. era un fel de bordei in stinca , si nu-ti puteai da seama de asta decit cunoscind foarte bine locul ...Mika scincea , a mingiere ,a tradare usoara si a iubire de om . sau poate vorbea cu sihastrul pe limba ei de ciine... cine stie? mi-am dat seama de asta dupa ce am privit-o in ochii, parca vorbea si nu avea cuvinte sa exprime nimic din ceea ce simtea... patintele Ghemeon , i-imi spune ca are sa -mi arate un sectret.Unul mare , pe care ma face sa ma leg ca nu-l spun mai departe decit atunci cind mi-o trimete el pe urmatorul care trebuie sa-l stie... iesim din bordei si incepem sa urcam putin , nu mult doar citiva pasi ,, si ni se deschide din nou drumul ,,, de data asta cam in spatele dealului , mai este o incapere secreta , pe care o deschide cu crucea din mina sa,.. o cruce cum n-am mai vazut... in capul ei parca are caciulita , si peste brate . este trasa o linie , care le imparte in doua..crucea se deschide si ea , duplicindu-se, si fiecare parte are locul sau in peretele de stinca... o mica rasucire si gata ... poarta stincoasa se retrage... lasind loc unor scari de piatra ... un vad lumina si il intreb , dar el ride , spune sa-mi aprind lumina din mine si nu mai am nevoie de alta.. ride de nestiinta mea.. cum sa aprind ,, .. si deodata , vad ca in fata ochilor paseste o faclie , fara om si fara altcineva care sa o poarte si sa umble inaintea mea ... o urmez si ajungem intr-o sala mare ... Aici , pe un piedestal stau mai multe lucruri cum nu am mai vazut, par alcatuite dintr-o alta materie ... Imi spune , ai aici tot ce vreri , sa inveti sa le iubesti si sa le pastrezi inca mult timp... nu a venit vremea lor... dar va fi curind... Atuncii sa nu uitati, drumul acesta se va inchide si se va deschide cel de sus , acela mic , pe care-l stii , cel de sub creasta .. in vremi grele , doar pe acolo poti venii cel de jos se va inchide ... pentru totdeauna.. . vei stii cind este acest timp.. vocea se departa de mine... am luat-o dupa ea si am iesit de acolo .. in urma noastra timpul parea a sta pe loc, dar cind am iesit din acel loc , era deja seara... amurgise...Mika , ma astepta cuminte , stia unde ma duc , doar ii spusese pe limba ei sau ii spusese simplu telepatic si ea a inteles...la revedere a inceput a scincii , de paraca isi cerea scuze ca a sta acolo si nu ne-a urmat.. O mincam din ochi de draga ce-mi era.. si ea stia .. si parca ridea la mine ... o simpla catelusa , cuminte , maro , clapauga , ca toti sorecarii... ne-am luat ramas bun dupa o gura de apa rece din cofita si o bucatica de brinza, din sacul meu , pe care am adus-o special pentru el .. era de capra . buna si grasa.. sa tie de foame.. . ne-a strins in brate . mult si lung . parca stiam sau simteam ca este ultima oara cind il mai vad in viata ... un om uscat si simplu , un sihastru cu barba , si rasa de calugar , mereu curata.. uite am vazut ca era mereu curata, ca noua , si n-am mai vazut altele pe acolo... insemna ca s-a pregatit ... nu dupa mult timp, am primit vestea plecarii lui dincolo... de data asta cea adevarata..
mi-a scris maica PORESCHIA .. Am dat de pomana apentru sufletul lui ,, de atunci il port cu mine peste tot , aici in inima , alaturi de multi altii care merita acest lucru, dar el ma apara si ma duce prin lumea asta .. mica si de multe ori egoista... ma uit cum cade zapada ... fulgii plutesc spre pamint , povestindu-mi snoave si spunindu-mi cit de mult m-a iubit acest sihastru.. si cit a insemnat si inseamna el pentru mune.. noaptea ,mai vine invis si stam de povesti despre lumea asta , care sta sa -si schimbe balanta si portile... oare o fi mai bine?

brindusa
12-December-2010, 12:05 AM
Iti multumesc iubita printesa a basmelor,te pup dulce iar pentru prietenii de suflet o calda imbratisare.

IN CAUTAREA UNEI POVESTI

De unde o fi stiind bunicuta atitea povesti?
Baietelul privea cum bunicuta impleteste calma ciorapei.Il amuza rostogolirea ghemului,cand bunicuta rasucea pe deget firul de lina.Bunicuta va incepe sa-si depene firul povestii numai atunci cand baietelul se va aseza linga ea si o va mingiia usor pe obraz.
-Bunicuto! Mata ai fost in tara povestilor?
-Tara povestilor e pretutindeni,chiar si aici la noi acasa!
Daca ai privirea si auzul ascutite poti vedea si auzi intimplari din tara povestilor.Povestile pe care ti le-am spus eu sunt povesti pe care le-am auzit si le-am trait in vremea copilariei mele.Povestile care se plasmuiesc astazi,in tara lor,eu le pot vedea si auzi mai greu.Toate povestile insa sunt frumoase si pline de tilc.
-Inseamna ca si jocurile mele sunt din tara povestilor?
-Tot ce e in casa,tot ce e in jur sunt din tara povestilor.
Ca prin farmec,prin ferestre,o raza jucausa de soare patrunse straluminind incaperea.
Privirea baietelului fu cuprinsa de vraja. Auzi soapte si murmure necunoscute.Totul se insufletise! Vasilache si Marioara,papusile vesele de pe etajera,s-au prins intrun dans nastrusnic,cuburile s-au infiripat intrun castel mirific,caii de plastic alergau zanatici,elicopterul s-a transformat intr-o moara de vint.O fi inceput o poveste sau jucariile nu fac decit sa se trezeasca din banalitate?
Oare asa incep povestile?! Baietelul era dezorientat si putin nemultumit.prea i se parea totul alandala.
Bunica impleteste ciorapei blajina si intelegatoare.Totusi zarva asta necunoscuta pina acum printre jucarii e un semn ca tara povestilor exista aici,in casa baietelului.Se apropie de cele doua papusi vechi,din vremea bunicii,si,fara sa vrea,se prinse in dansul lor frenetic.Vasilache si Marioara cantau intrun glas:

Unu,doi,unu,doi,
Suntem veseli si vioi,
Unu,doi,un,doi,trei,
O poveste poate vrei.

Dansind si cantind impreuna cu Vasilache si Marioara,strabatura minunate incaperi prin castelul de cuburi,incalecara bidivii,galopind peste cimpurile inflorite ale covorului fermecat spre tara ,,vietii fara de moarte'',alunecara pe luciul oglinzii spre tara fara umbre, se intalnira cu Feti-Frumosi si Ilene Cosinzene,cu pitici din toate povestile lumii.Zinele bune i-au binecuvintat si le-au dat dezlegare si putere de-a lupta cu raul din orice poveste.
Vasilache si Marioara cantau si dansau.
Baietelul invata lesne cantecul.

CRISTYANA
12-December-2010, 12:24 AM
Si noi te imbratisam,draga Brindusa!

adi-gj
12-December-2010, 12:30 AM
Bine tea-ma gasit DARAGA BRINDUSA. mi-a placut povestea ta , imi aduce aminte de lumea copilariei , cind Ionel si Marioara faceau furori..

Lorelai
12-December-2010, 12:56 AM
La inceputul primului razboi mondial, pe varful unui munte, se afla cea mai temuta inchisoare. Nimeni nu reusise sa evadeze vreodata de acolo. In general, cei trimisi aici erau fie condamnati la moarte pentru crime sau jafuri deosebit de grave, fie ispaseau o pedeapsa foarte mare. Desi era atat de bine pazita, intr-o seara un criminal a scapat.

Toata noaptea gardienii l-au haituit cu cainii, insa, spre dimineata, i-au pierdut urma intr-o padure. Fugarul, obosit dupa atata goana, a vazut intr-o poiana, o luminita la fereastra unei case. Desigur ca acolo putea gasi ceva de mancare si haine. Cu disperare, a navalit in odaia mica, unde o imagine cu totul neasteptata il tintui in loc: o tanara femeie plangea langa un copilas micut, care, de asemenea, scancea. Pe masa goala, un rest de lumanare lasa in mica incapere o lumina slaba, in care se vedea, totusi, chipul palid si slabit al femeii.

Parca trezit dintr-un cosmar, evadatul o indemna pe tanara mama sa nu se sperie, se aseza alaturi si o intreba ce probleme o fac atat de nefericita. Aceasta, printre lacrimi, i-a raspuns ca sotul ei a murit pe front, ca nu mai are nici un ban si ca, de foame si frig, copilasul s-a imbolnavit.

- Lasa femeie, ii spuse puscariasul, o sa te ajut eu.
- Nu vreau sa furi pentru mine si nici sa sufere cineva nu doresc.
- Nu-ti face griji, nu va suferi nimeni! a€“ i-a raspuns omul si a luat-o pe femeie cu el.

Cand au ajuns impreuna in fata politiei, aceasta l-a intrebat mirata:

- Ce faci ?
- Lasa, ti-am spus ca n-o sa sufere nimeni. Vino! Intrand cu ea in cladirea politiei, omul s-a predat, iar cand seful politiei a venit sa vada cu ochii lui daca periculosul puscarias este, in sfarsit, prins, acesta ii spuse:

- Femeia aceasta m-a gasit in casa ei, cand incercam sa fur cate ceva si m-a adus aici. Da-i recompensa pusa pe capul meu, o merita!

Cu lacrimi de recunostinta in ochi, femeia n-a mai spus nimic. Era o recompensa foarte mare, deoarece putini credeau ca cineva l-ar putea prinde si preda pe criminal. Bucuros ca il avea acum prizonier, seful politiei a platit imediat femeii suma enorma, dupa care l-a trimis pe fugar inapoi la inchisoare, sub paza stricta.

Dupa cateva zile, femeia, cerand o audienta la directorul puscariei, i-a povestit acestuia totul, asa cum se intamplase cu adevarat. Uimit de bunatatea detinutului sau, cu ocazia Sfantului Craciun ce se apropia, directorul l-a gratiat, caci era obiceiul ca, o data pe an, sa fie eliberat puscariasul care s-a purtat cel mai bine.

Timpul a dovedit ca omul acela se schimbase cu adevarat, caci niciodata nu a mai facut ceva rau.

Oamenii trebuie sa se ajute unii pe altii. Nu te ajuti pe tine decat ajutandu-i pe ceilalti.

gabriellgaby
12-December-2010, 10:28 AM
Poveste despre scopul vietii- SUPER
Un om de afaceri american statea langa chei, intr-un mic sat mexican de coasta, cand un pescar isi trage barca la mal. In barca erau cativa pesti frumosi. Americanul il felicita pentru pestele prins si il intreaba: cat timp i-a luat sa-l pescuiasca.
- Foarte putin, a raspuns mexicanul.
- De ce nu stai mai mult pe mare sa prinzi mai mult peste? a intrebat
atunci americanul.
- Mi-ajunge sa-mi intretin familia, i-a raspuns pescarul.
- Si ce faci in restul timpului? a vrut sa stie omul de afaceri.
- Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copiii, imi fac siesta
impreuna cu nevasta-mea, in fiecare seara ma plimb prin sat, beau un
pahar de vin si cant la chitara cu prietenii.
- Domnule, am o viata plina si sunt foarte ocupat, a incheiat pescarul.
- Uite, il ia peste picior americanul. Am studiat Economia la Harvard
si te pot ajuta. Ar trebui sa pescuiesti mai mult si cu banii pe care-i

castigi in plus sa-ti cumperi o barca mai mare. Cu ceea ce castigi de pe

urma barcii mai mari iti poti cumpara cateva barci si mai tarziu chiar o

flota de pescuit. In loc sa vinzi pestele prin intermediari, il poti vinde

direct la o fabrica, iar mai tarziu iti poti cumpara propria fabrica de

prelucrare a pestelui. Ai putea astfel controla produsul, procesarea si

distributia. Va trebui sa pleci din sat, sa te muti in Mexico City, apoi la

Los Angeles si, mai tarziu, la New York, de unde iti vei conduce

afacerea tot mai infloritoare.
- Si cat va dura sa fac toate astea, senor? intreaba pescarul.
- Vreo 15-20 ani, raspunde americanul.
- Si apoi?
- Apoi vine partea cea mai buna, rase americanul. Iti vinzi afacerea
si devii foarte bogat, ai lua cateva milioane.
- Milioane, senor? se mira pescarul. Si dupa asta?
- Dupa asta te retragi din afaceri, te muti intr-un satuc de pescari
pe malul oceanului si te scoli tarziu, pescuiesti putin, te joci cu
copiii, iti faci siesta impreuna cu sotia, te plimbi seara prin sat,
bei un pahar de vin cu prietenii, cantati la chitara ...

LUCYO
12-December-2010, 02:19 PM
POVESTEA DARURILOR FRAGILE

Candva, pe o margine de lume, intr-un sat indepartat traia un suflet de artist, talentat si intelept. Maestrul adora copiii si ii placea sa-i rasfete cu incantatoare daruri: lucrusoare mici, nascute dintr-o mare pasiune, foarte frumoase, dar... fragile!

Oricat de mult nu se straduiau bietii prichindei sa fie grijulii cu noile jucarii, fermecatoarele daruri se spargeau zgomotos, transformandu-se in cioburi. Micutii disperati plangeau cu amaraciune. Iar peste ceva timp, batranul intelept le oferea alte daruri minunate: ametitor de frumoase, dar... si mai fragile!

Intr-o zi parintii copiilor, coplesiti de drama picilor, au batut la usa batranului:

- Maestre, esti atat de intelept! Stim ca le doresti copiilor nostri numai bine! Dar de ce le faci astfel de cadouri? Sunt incantatoare, dar atat de fragile!

Batranul intelept le raspunse zambind:

- Vor trece doar cativa ani si cineva le va oferi... inima sa.Din bucuria de a primi aceste lucruri mici - frumoase, dar fragile, si tristetea de a le pierde intr-o clipa, vor invata sa fie macar un pic mai grijulii cu acel dar de nepretuit...
Cu mult drag, Lucyo

LUCYO
12-December-2010, 02:41 PM
FLOAREA ROSIE

Intr-o zi un baietel s-a dus la scoala.

Baietelul era mic, iar scoala era mare.

Dar cand baietelul a vazut ca intrarea in clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericita€¦ iar scoala nu i s-a mai parut atat de mare ca la inceput.

Intr-o dimineata cand baietelul se afla in clasa, profesoara le-a spus copiilor:

|- Astazi o sa facem un desen|.

|- Grozav|, si-a spus baietelul, caci ii placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a inceput sa desenezea€¦

Dar profesoara a zis

|- Asteptati!, nu incepeti inca!|.

Si a asteptat pana cand i s-a parut ca toti copiii sunt pregatiti.

|- Acum o sa desenam o floare|, a zis profesoara.

|- Grozav| s-a gandit baietelul, caci ii placea sa deseneze flori. Si a inceput sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat in roz, portocaliu, albastru.

Dar profesoara le-a zis copiilor:

|- Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati|.

Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde.

|- Acum puteti incepe!|, a zis profesoara.

Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decat a profesoarei; dar n-a spus nimic. A intors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoareia€¦ Era rosie, cu o tulpina verde.

Intr-o alta zi, cand baietelul intrase in clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor:



|- Astazi o sa facem ceva din argila|.

|- Grozav|, si-a spus baietelul, caci ii placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: Serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pana ce toti copiii au fost gata.



|- Acum o sa facem o farfurie|, a zis profesoara.

|Grozav|, s-a gandit baietelul caci ii placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a inceput sa faca farfurii de toate formele si marimile.

Dar profesoara le-a spus copiilor:

|- Asteptati, va arat eu cum se face!|.

Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adanca.

|- Acum puteti incepe!|, a zis profesoara.

Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Ii placeau mai mult farfuriile lui, decat farfuria adanca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvant. Si-a transformat farfuriile lui intr-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adanca si mare ca cea facuta de profesoara.

Si foarte curand baietelul a invatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curand n-a mai facut nimic de unul singur.



Si s-a intamplat intr-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat intr-o alta casa, intr-un alt oras.

Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte in clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte inalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung p ana ajungea in clasa lui.

In prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor:

|- Astazi o sa facem un desen!|.

|- Grozav|, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa facaa€¦ Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Cand a ajuns langa baietel i-a spus:


|- Tu nu vrei sa desenezi?|.


|- Ba da!|, a zis baietelul.


|- Ce desen facem?|.


|- Nu stiu pana nu-l faci| a zis profesoara.


|- Cum sa-l fac?| zise baietelul


|- Cum isi place tie!| raspunse ea


|- Sa-l colorez cum vreau eu?| a mai intrebat baietelul


|- Cum vrei tu!|, a fost raspunsul ei.


|- Daca toti ati face acelasi desen , si l-ati colora la fel cum sa stiu eu cine l-a facut?|


|- Nu stiu!| zise baietelul


Si a inceput sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verdea€¦





Morala:

Creativitatea umana este un dar nepretuit. Iti aduci aminte de usurinta cu care puteai sa iti imaginezi jocuri cand erai copil, sau sa vezi in jucaria de carpe cea mai frumoasa papusa din lume?

Einstein spunea ca | Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala este servitorul ei de incredere. Am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul. |

Cine spune ca floarea trebuie sa aiba petale rosii si frunze verzi? Puterea de a fi creativi este ceea ce ne defineste ca oameni, iar atunci cand vom fi inlantuiti in proceduri de lucrua€¦ nu ne vom diferentia prea mult de masinile care le-am construit.

Sa aveti o duminica minunata, asa cum va doriti.Lucyo

janina
12-December-2010, 05:07 PM
Dragii mei, m-am gandit unde sa posteaz, dar totusi e ca o poveste, chiar daca e adevarata.

Balena
Daca ai fi vazut recent prima pagina din San Francisco Chronicle, ai fi putut citi o poveste despre o balena cu cocoasa, femela, care s-a prins intr-un navod in forma de panza de paianjen si funii pentru crabi. Era ingreunata de o capcana de sute de kilograme, care a facut-o sa lupte pentru a ramane pe linia de plutire.
Avea de asemenea, sute de metri de franghie infasurate in jurul corpului, a cozii, a torsului iar o franghie ii trecea prin gura.
Un pescar a reperat-o chiar la est de Insulele Farallon (in afara Golden Gate) si a transmis prin radio, unui grup pentru ajutorarea mediului.
In cateva ore, echipa de salvare a sosit si a stabilit ca starea ei era asa de rea, incat singura modalitate de a o salva a fost sa se scufunde si sa o elibereze. Au lucrat ore in sir cu unelte potrivite si, in cele din urma, au eliberat-o. Cand a fost libera, scafandrii spun, ca ea inota in ceea ce pareau a fi cercuri de bucurie.
Apoi s-a intors la fiecare scafandru, unul cate unul si i-a inghiontit si i-a impins usurel, multumindu-le in felul acesta.
Unii au spus ca a fost experienta cea mai incredibil de frumoasa din viata lor.
Cel care i-a taiat sfoara din gura a spus ca ochii ei l-au urmarit tot timpul si ca el nu va mai fi niciodata acelasi om.

Fie ca tu si toti cei dragi tie sa fiti atat de binecuvantati si norocosi, incat sa fiti inconjurati de oameni care va vor ajuta sa va eliberati de lucrurile care va leaga.
Si fie sa cunoasteti mereu bucuria de a darui si de a primi recunostinta!
Sursa: Editura For You

Lorelai
12-December-2010, 05:32 PM
Cantecul privighetorii

Fiind odata imparatul pasarilor foarte bine dispus si voind sa stie care dintre supusii sai canta cel mai frumos, mai placut si mai fermecator, a dat porunca in toata imparatia ca de indata sa se adune la curtea imparateasca cei mai vestiti cantareti ca sa-i cante la masa.
Cum au auzit pasarile de aceasta porunca imparateasca, indata s-au adunat toate la un loc, au tinut o sedinta si au ales apoi din mijlocul lor pe trei reprezentanti, pe care i-au trimis la curtea imparateasca. Au fost alese urmatoarele pasari: gangurul, mierla si privighetoarea. Cele alese nu au stat mult pe ginduri sa se sfatuiasca, ci se pornira in graba spre curtile imparatesti, fi¬indca timpul cand trebuiau sa se prezinte imparatului se apropiase.
Gangurul, ca unul care are imbracamintea cea mai aleasa si cea mai frumoasa, fiind acoperit cu pene aurii, care stralucesc foarte frumos la lumina soarelui, fu lasat sa mearga inainte, ba nu numai ca il lasara, ci inca si el sin¬gur se puse in fruntea celorlalte doua si nici pe una n-o lasa de fel sa mearga inaintea lui.
Mierla mergea si ea in urma lui, zicand ca ea, ca una care are cioc auriu, ca si penele gangurului, si imbracamintea nea¬gra si stralucitoare ca matasea, trebuie sa mearga in urma lui.
Privighetoarea insa, fiind mai mica la faptura si avind imbracamintea cea mai simpla, ramase in urma si mergea cu capul plecat si umila spre curtea imparatului

Cum ajunse gangurul la curtea imparateasca si intra inlauntru, imparatul, vazindu-l ca e asa de frumos aranjat si ca are o statura foarte impunatoare, il primi cu cea mai mare cinste, il puse apoi in fruntea mesei si-l pofti sa cante. Gangurul, mandru si plin de fala, incepu a canta. Imparatul fu foarte multumit cu cintecul lui si-l lauda.
Intra apoi mierla. Imparatul, cum o vazu si pe aceasta, indata ii intinse si ei un scaun poftind-o sa stea langa masa si sa cante. Incepind a canta, mierla impresiona mult mai placut si canta mult mai frumos decat gangurul.
La urma sosi si privighetoarea si se pleca plina de umi¬linta pana la pamint dinaintea imparatului. Vazind-o ca e asa de mica, de prizarita, umila si nebagata in seama, imparatul se mira ce cauta la curtea lui si de aceea o intreba, cam rastit, cu ce treburi a venit, fara insa sa o pofteasca sa saza, cum facuse cu ceilalti doi oaspeti care intrasera inaintea ei.
- Apoi, de, Inaltate Imparate, - zise privighetoarea umil de langa usa, unde ramasese de cand intrase inauntru -, sa nu va fie cu suparare si cu banat, sunt aleasa si trimisa de catre neamurile mele la Inaltimea voastra ca si eu sa va cant un cantec.
- Canta-mi, dara - zise imparatul zimbind -, sa te vad si pe tine ce poti.
Privighetoarea, necutezind macar sa-si indrepte privirea spre imparat, isi drese mai intii glasul si apoi incepu a canta, dar colea, cum stie ea sa cante, nu cum cantara cele¬lalte...
Imparatul, cand o auzi cantind, ramase uimit de frumu¬setea cantecului ei. Un glas asa de duios, dulce, placut si fermecator n-a mai auzit de cand s-a trezit el pe lume. Privighetoarea, prin cantecul ei, a bagat sub covata pe cei¬lalti doi cintareti de mai inainte. Si dupa ce a sfirsit ea acuma de cintat, imparatul n-o mai lasa sa stea la usa, ci o puse pe dinsa in locul gangurului, in fruntea mesei, totdeodata si |prima", adica darul cel mai mare, mai frumos si mai pretios, care era menit pentru cel mai bun cintaret, iar dupa ce s-a sfarsit acuma masa, dupa ce toti oaspetii, citi au fost la acea masa poftiti, s-au sculat de la dinsa, ea a fost aceea care a pornit prima in fruntea celor¬lalti doi cintareti, chiar daca imbracamintea ei e cu mult mai simpla decat a gangurului si a mierlei.
Mierla, care cantase ceva mai frumos decat gangurul, sa dus in urma privighetorii. Gangurul insa, cu toata statura lui cea domneasca, cu toata frumusetea imbraca¬mintei sale, ramase indarat si, iesind umilit si rusinat de la imparatul, se duse acuma cel din urma.
Si de atunci apoi, de cand au fost aceste trei pasari la imparatul lor ca sa-i cante la masa, a ramas privighetoarea cea mai renumita si mai maiastra cantareata dintre toate neamurile pasarilor. Fiecare pasare cantatoare trebuie sa-si plece capul si sa se inchine inaintea ei.

Lorelai
12-December-2010, 05:39 PM
Steluta

A fost o data ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar mai povesti.... Si facand Bunul Dumnezeu stelele, stergandu-se de resturile de praf stelar, zamisli o steluta mica, mica de o puteai ascunde intr-un degetar si o arunca pe cer. Iar ea, draga de ea nimeri tocmai intre planetele cele mari . Acestea tocmai se asezau pe orbitele lor si asa ocupate cum erau nici macar nu-i dadura ziua buna, ca sa nu mai vorbim de o vorba buna de "bine ai venit".
Biata steluta ... va sa zica nu era de ajuns ca nu stia inca pe ce lume era, mai mult inca, nu stiau nici altii ... Plangand se duse la picioarele Tatalui Ceresc si tragandu-l sfios de tulpana halatului zise:
- Marite?! ... Prea Sfinte?! ... Ma auzi?! ... Sunt eu ultima steluta
Bunul Dumnezeu, vezi bine ca o si vedea, o si auzea, dar se facu ca nu stie ca-i acolo.
- Tata?! ...
Biata steluta incepu sa planga cu lacrimi mari de lumina, facand repede repede o baltuta sclipitoare in care se reflecta parand parca mai mare acum.
- A!!! Tu erai draga steluta? Ce s-a intamplat, de ce plangi? Te stiam mai curajoasa! Nici n-ai ajuns bine sus ca si plangi?
De bucurie steluta aproape ca uita de ce venise. Isi sterse iute, iute lacrimile imprastiind lumina in stanga si-n dreapta si zise:
- Tata drag! Iti multumesc ca m-ai facut, da-s mica tare si mi-e frica sa nu ma calce in picioare planetele cele mari printre care m-ai trimis! (Abia ajunsese pe cer si nu stia cum e mersul pe acolo, ca sa nu mai vorbim ca nu stia ce e aia o orbita...) Nici ziua buna nu mi-au dat! Se tot foiau si imprastiau atata praf ca au facut si o cometa!
- Of! Steluta, steluta ... parca n-ai sti ca nu marimea conteaza, ci misiunea fiecareia ... Uite, asa mica cum esti, sa stii ca ai o sarcina foarte mare. O sa vina si vremea ta! Du-te inapoi si poarta-te cu smerenie si cumintenie si totul o sa fie bine!
Hm ... misiune, ce-o fi aia, gandi steluta, dar numai la auzul glasului Creatorului sau se linistise deja, devenise din nou increzatoare si parca nici nu dadu destula importanta cuvintelor. Mai luminoasa, pleca la locul ei urmarita de zambetul bland al Bunului Dumnezeu.
Intr-adevar, trecura mii si mii de ani, dar ce conteaza asta pentru o stea? Poate cat o clipire dintr-un ochi (de stea, vezi bine) ... Si veni vremea.
Intr-un sopron, o Fecioara urma sa dea nastere unui prunc, Prunc de Dumnezeu, si atunci steluta stiu ca a sosit timpul ei si prinse a lumina atat de tare incat, desi era ziua in amiaza mare, incepu sa sclipeasca mai tare, tot mai tare. Si pentru prima data de cand era ea fu cea mai mare stea de pe cer. Acest lucru fu observat nu numai de stelele si planetele din jur, ci si de constelatii, iar vestea despre misiunea stelutei strabatu tot universul intr-o clipita. Pe Pamant initiatii primira cu deosebita bucurie acea licarire care le vestea noi vremuri.
Dar ce copilas frumos! Uitand cat e de mica trimise o raza care inconjura cu un nimb de lumina locul in care se aflau Mama si Fiul si atunci simti pentru prima data de cand fusese facuta atata iubire incat crezu ca o sa explodeze si de pe suprafata ei se ridica un val de praf care forma cel mai frumos halou pe care stelele il vazusera vreodata.
O alta clipire de pleoapa ... la fel de scurta in Timpul Domnului ... Steluta s-a intors unde-i e locul: cea mai mica stea din Cerul Domnului. Dar ce conteaza?! Inca mai are atata iubire ... In fiecare noapte sclipeste acolo pe cer, si in fiecare an de ziua Nasterii Domnului daca te uiti atent poate ca ai s-o vezi.14193

maria
12-December-2010, 06:02 PM
Sorcova

In dimineata zilei de 1 Ianuarie, copii se duc din cvasa in casa, imprastie grau prin casa si aduc urarea de an nou si bun pentru cele 12 luni care urmeaza. Acest obicei se cheama sorcova.

Sorcova,
Vesela
Sa traiti,
Sa-mbatrani?i:
Ca un mar,
Ca un par,
Ca un fir de trandafir.
Fiti tare ca piatra,
Iute ca sageata;
Fiti tare ca fierul,
Iute ca otelul.


http://www.youtube.com/watch?v=CJ0qoJvq4Z0&feature=related

adi-gj
12-December-2010, 08:39 PM
Micuta sirena , intreba pe mama , -MAMICO, EU POT SA SCRIU? . cum sa nu poti draga mea raspunse aceasta , uitindu-se curioasa la fatuca ei cea cuminte... :-Mamii , eu pot sa scriu peste tot? , mai intreba ea.Da. peste tot draga mea spuse mama , abia mingind-o pe fruntea-i micuta si luminoasa.. Atunci te rog , du-ma linga pat , sa scriu pe masuta mea , se ruga micuta sirena, de mama ei ... Cum sa nu te duc spuse mama, indeplinind rugamintea pe dat... si aripile de aur ale mamemi , bratelei calde o purtara usor spre patul in care era obligata sa stea mica noastra sirena... Boala grea o tinse si -i lasara piciorusele moi si firave,, nu putea merge deloc si trebuia purtata pe brate. la cei 4 anisori ai ei...mama era disperata , dar disperarea ei nu se vedea pe fata . LA munca a mai ramas doar tatal, muncea mult si greu , sa aduca banii necesari traiului zilnic si medicatiei pentru mica sirena.Avea doua service, de asta pe acasa venea mai mult noaptea ... de multe ori cind toti ai casei dormeau... el sta si-i privea cu mindrie si cu ingrijorare totodata... mindrie ca nu circteau , nu se plingea nimeni , nici sotia , nici baiatul cel mare , nici mica lui sirena , iubirea si pedeapsa lui.. fetita de 4 anisori grav bolnava.. era o salvare , dar asta insemnau bani multi ,in euro , multi si greu de dat inapoi... si cine sa-i imprumute? Ca nu aveau nici ale mari garantii. erau oameni normali , muncitori ca toti oamenii , care au trudit toata viata lor pentru binele din casa si din viata lor.. truditori simpli , la stat fara mari pretentii si garantii . oameni pe care schimbarea asta i-a gasit prea batrini sa o inteleaga si prea tineri sa poata pricepe cu ce se maninca asa zisa democratie.. acum se luptau cu boala asta necrutatoare a copilei mult dorite si nestiutoare... un ingeras venit sa le umple zilele de truda, alaturi de baiatul cel mare . un adevart stejar , care prindea si pricepea mult mai usor mersul acestei vietii noi , pe care el abia a inceput-o pricepe.. erau de plata curentul , apa , caldura, telefonul si medicamentele ... televizorul era tot cel vechii, cel antic si mare , ladoi cit masa , greu de urnit, dar care parca intelegind greutatile mergea si-si facea datoria cu sirg, ca oricare membru al casei...
Astea erau chinurile zilnice , totul pina cind , venind de la servici , Toma , ca asa il chema pe tatal micii sirene, fu asteptat la colt de bloc de o femeie .. intre doua virste , nici frumoasa. nici urita, cu mini usoare , care se pareau ca cresc la fiecare gest al ei... il aborda cu retinerea celui care cunoaste cauza , dar nu cunoaste persoana direct... ;-Domnul Toma? Nu va suparati, sint ,, dar nu conteaza cine sint , vreau sa va ajut intr-o problema .. imi dati voie sa va explic?
el se uita la ea cu surprindere, si ce vede ii atrage atentia .. femeia purta asupra-i o geanta . mare grea , care-i spune sa fie atent . atent la ce? azi nu putea receptiona prea bine mesajele , era foarte obosit.. dar doamna din fata lui insista... Domnule Toma, uite eu va lsa aceasta geanta cu bani . mergeti cu fata afara si facetii operatiile de rigoare , eu va garantez ca aveti o mare reusita , nu va spun cine sint si nici de unde am banii , sint ai dumneavoastra , banii va apartin si in geanta aveti bilete de avion , pentru toti si pentru fata pina la spital... S-a luat deja legatura cu spitalul si va steapta peste trei zile ... totul este pregatit , vreau sa vad fata pe picioare , in primavara...
si spunud astea la foc automat , jenata si ea de jena lui , lasa geanta jos , in fata lui si pina sa spuna ceva dispare dupa blocuri... Nauc, se duce sa o prinda , sa-i multumeasca , dar o masina demareaza in tomba.. nu vede numarul... SUS in cas toti dorm... caldura casei il moleseste putin ,, si nehotarit se duce spre camera fetei sa o vada ... si sa o sarute pe funte , ca in fiecare seara... cind o vazu l-au podidit lacrimile de bucurie , acum nu se mai putea zice ca nu are noroc, necunoscuta spusese adevarul .. in geanta erau 4 bilete de vion si un cec cu o suma imensa pe el... si la persoana era numele lui si al sotiei , cine sa fie binefacatoarea lor... trezi sotia si-i arata totul.. cu un tremur nefiresc , ce-l cuprinse.. nu-se putea stapinii .. parca se nastea a doua oara .. vedea acum putina speranta inflorind si pentru ei ...
Si asa au inceput alte chinuri , dar de data asta mai bune , cu speranta si cu realizariii, drumuri multe si dese afara.. banii veneau de nicaieri , doamna misterioasa alimenta cecul de fiecare data cind acesta se apropia de scadenta si de suma minima... A intrebat si la banca emitenta , dar mister , nimeni nu stia cine este persoana,, au spus ca au primit un telefon si au facut cecul , banii venind de afara...
nu puteau spune de unde... asa a trecut iarna , si primavara s-au vazut primele roade... in pasi mici , mici , ca de furnica , azi putin mine putin , tot asa cite unul pina intr-o , s-a produs minunea... Mica Sirena a mers singura , nesprijinita .. fara cadru de fier sau baston.. era o minune asteptata , care se produsese... medicii au chiuit de placere si au aplaudat indelung. tot spitalul o iubea pe mica sirena.. avea o camera a ei .. nici nu spuneai ca nu este acasa .. ca este la spital omenia celor din jurul ei o copleseau pe mamica si pe toti ceilalti... tata cind a fost sunat a chiuit ca un nebun si a sarit intr-un picior.. ce mai . bucurie totala .. zina lui mergea din nou si va avea el grija sa mearga totdeauna... Acasa nu se cunostea lipsa mamei si a mici sirene.. totul stralucea si asteptarea a durat o vesnicie pentru el . dar azi , azi e sarbatoare , se duce la aeroport sa le primeasca .. in sfirsit vin acasa... ce frunoasa este viata astazi...
fori multe , lume multa , de toate felurile in aeroport,, si undeva , intr-un colt , un grup mic , imbratisat , care plinge de bucurie , mai departe putin , dupa un stilp , o femeie sterge cu coltul batistei lacrima din coltul ochilor... este binefacatoarea noastra... cea care nu vrea sa stim cun se numeste ... oare se numeste simplu, ZINA?

luca
12-December-2010, 09:29 PM
14208 Dragul meu Adi-gj,povestioara ta m-a emotionat pana la lacrimi...stiu ca e o povestioara adevarata...stiu ca sunt mici sirene,micuti printi cu astfel de probleme...dar mai stiu ca exista Dumnezeu si ii iubeste mult.
Iti multumesc mult pentru aceasta povestioara de suflet.
Domnul sa te Binecuvanteze!

14209

Cu drag Luca

giumbusluc
12-December-2010, 09:34 PM
Superba povestire Adi!Mi-a mers la suflet.Ce mai scrierile tale sunt FERMECATOARE!http://www.hopa.ro/poze/mare/74_1244128090.jpg

luca
12-December-2010, 09:39 PM
14210Draga Gabriellgaby,bine ai venit in casuta cu povesti.Iti multumim pentru povestioara ta...mi-a placut mult si te mai asteptam printre noi.

14211

Cu drag Luca

CRISTYANA
12-December-2010, 09:40 PM
Si mie mi-a placut f mult.Mai vrem!

luca
12-December-2010, 10:04 PM
14212Buna seara dragi prieteni ai povestioarelor...ce frumos e aici in casuta cu povesti...si ce frumoase sunt povestioarele voastre...fie ca sunt cu talc,fie ca sunt legende...fie ca sunt basme...fie ca sunt povestioare adevarate...toate sunt frumoase si pentru asta va multumesc din suflet tuturor.
Va invit la o mica povestioara...asa la gura sobei...http://img151.imageshack.us/img151/3420/elrr0nsn1o1.gif....si la un ceiut cald...http://picfor.bildero.net/00116CD5C/tea-gif-s-animiert-coffee-morning-Hello-GOOD-MORNING-NIGHT-PAUL-MCQUEEN-ALBUM-Coffee-anyone_large.jpg....

Povestea sacului pierdut

UNDE ESTE SACUL LUI MOS CRACIUN?


A fost zi de spalat si Mos Craciun a ajutat-o pe doamna Craciun la spalatorie, cand a observat ca sacul lui rosu pentru jucarii a disparut.

http://www.casutacopiilor.info/wp-content/uploads/2008/11/sacul-mosului.jpg (http://www.casutacopiilor.info/wp-content/uploads/2008/11/sacul-mosului.jpg)

|Sunt sigur ca a fost aici cand am luat rufele de la uscatorie|, a spus doamna Craciun, dand usor din cap.

Chipul lui Mos Craciun s-a acoperit de griji. |Te rog, nu te necaji, draga| il linisteste doamna Craciun. |In cazul in care spiridusii nu-l gasesc, vom gasi o alta metoda sa ducem jucariile copiilor. Mosul cazuse pe ganduri, si incerca sa-si imagineze cum isi va indeplini munca lui draga fara vechiul sac de jucarii.

|Auzi asta!| |Auzi asta!|

In toate difuzoarele din satul lui Mos Craciun se aude vocea doamnei Craciun: | S-a intamplat un mare mister. Sacul de jucarii al lui Mos Craciun a disparuta€¦Repeta€¦A disparut!a€¦este marea€¦este rosua€¦miroase a balsam de rufe.|

|Toti spiridusii sunt solicitati in zona IMEDIAT!|, pledeaza ea.

Auzind aceasta, ingrijorati, spiridusii cerceteaza in toate directiile.

Iulica controleaza prin bucatarie si goleste sertarele, trage aragazul, goleste faina pe podea, zaharul si ouale zboara prin aer.

Dar sacul nu este.

Vladut cerceteaza atelierul si imprastie toate jucariile, deranjaza papusile, facand mult zgomot. Trenuletele si avioanele incep sa zumzaie.



http://www.casutacopiilor.info/wp-content/uploads/2008/11/spiridusul-lui-Mos-Craciun.gif (http://www.casutacopiilor.info/wp-content/uploads/2008/11/spiridusul-lui-Mos-Craciun.gif)

Dar sacul nu este.

Gheorghita alearga prin biblioteca si rastoarna stivele de carti si instructiuni de zbor, dar nu gaseste sacul Mosului.

Unde este sacul??

In toata aceasta agitatie Loryana sta linistita. |GANDESTE INAINTE SA ACTIONEZI.|, este motto-ul ei. Ea se uita lung la mancarea pisicii Bulgare. Era neatinsa. |Interesant!| gandeste Loryana. |Bulgare a lipsit toata dimineata!

Loryana fuge la batranul ceas al lui Mos Craciun pentru ca stia ca acolo se ascunde Bulgare sa traga un pui de somn. Privind cercetator prin usa deschisa a ceasului, Loryana zareste ceva pufos. |Oooooha€¦Bulgare!|

Pentru ca sacul Mosului era moale, Bulgare l-a tras dupa el ca sa stea impreuna cu pisica mama si trei pisoi nou-nascuti.

http://www.casutacopiilor.info/wp-content/uploads/2008/11/pisicute.gif (http://www.casutacopiilor.info/wp-content/uploads/2008/11/pisicute.gif)

Misterul a fost rezolvata€¦si CE SURPRIZA DE CRACIUN!



Va doresc somn usor si vise cu ingeri

http://r14.imgfast.net/users/1415/18/87/04/smiles/460767.gif http://r14.imgfast.net/users/1415/18/87/04/smiles/592400.gif http://r14.imgfast.net/users/1415/18/87/04/smiles/460767.gif


Cu dragoste pentru voi Luca

gabytza
13-December-2010, 01:51 AM
LUCA ne incanti ca de obicei cu povestile tale minunate ...
MULTUMIM !
TE IUBIM !
http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/000206B3.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10) http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/000206AF.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)






(http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=12)







(http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=12)

gabytza
13-December-2010, 02:05 AM
ADI , DRAG PRIETEN , CE-AI FACUT ?
M-AI FACUT SA PLANG ... , AM PLANS DE BUCURIE PT " MICA SIRENA " , AM PLANS PT CA DIN PACATE EXISTA MULTE ASTFEL DE CAZURI CARE POATE NU-SI GASESC INTOTDEAUNA " ZANA " SALVATOARE ...
MULTUMIM Adi !
ESTI MINUNAT , AI UN SUFLET BUN PLIN DE IUBIRE ...

http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/00020334.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)









(http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=12)

gabytza
13-December-2010, 02:06 AM
SI ACUM , VA INVIT SA VALSAM PRIN LUMEA FERMECATOARE A POVESTILOR...


http://www.youtube.com/watch?v=rOGEFNtQoK8

gabytza
13-December-2010, 02:11 AM
http://www.youtube.com/watch?v=9OM5_B5KgUI

cr1sso
13-December-2010, 03:04 PM
O povestire orientala cu talc: Un rege care era foarte vanitos i-a chemat la el pe toti inteleptii din regatul sau si, sub amenintarea unor pedepse teribile, i-a pus sa raspunda la urmatoarea intrebare: |Cine este mai puternic? Eu sau Dumnezeu?|. Dupa un scurt ragaz de gandire, inteleptii i-au raspuns: |Tu esti mai puternic, marite rege! Pentru ca tu ne poti da afara din regatul tau, dar Dumnezeu nu poate sa ne dea afara din imparatia Lui, care se afla pretutindeni!|

CRISTYANA
13-December-2010, 03:29 PM
Bine ai venit cr1sso,in lumea povestirilor! Asteptam multe povestioare de la tine.

Cicek
13-December-2010, 04:48 PM
O pereche recent casatorita s-a mutat intr-un cartier foarte linistit.

In prima dimineata din noua casa , in timp ce isi savurau cafeaua, femeia observa, privind pe fereastra, o vecina care isi intindea cearceafurile in balcon .
CE CEARCEAFURI MURDARE INTINDE VECINA NOASTRÄ‚ IN BALCON... !

Cred ca are nevoie de un nou sapun...poate ar trebui s-o invat sa-si spele cearceafurile !

Sotul ei privi si ramase tacut.

Si asa, la fiecare doua sau trei zile femeia repeta observatiile, in timp ce vecina isi intindea rufele la soare.
Dupa o luna femeia ramase surprinsa vazand ca vecina sa intindea cearceafuri mut mai curate si ii spuse sotului ei: Priveste, a invatat sa spele rufele! O fi invatandu-o alta vecina??
Sotul ei ii raspunse:

"Nu, azi m-am trezit mai de dimineata si am spalat geamurile casei noastre ! "
Viata este asa! Totul depinde de curatenia ferestrei sufletului nostru prin care observam faptele. Inainte de a critica, potrivit ar fi sa ne verificam si sa ne curatam sufletul pentru a putea vedea clar. Atunci am vedea mai clar puritatea sufleteasca a celorlalti...

Cicek
13-December-2010, 04:54 PM
INDEMN de Demostene Botez

Cand te duci seara la culcare,
Sa-ti pui o mana sub obraz
Sa te intrebi cu-ngrijorare:
"Ce-am facut eu oare azi"?

O zi trecuta fara fapte
Care sa-ti fi ramas in minte,
In viata ta, e ca o noapte
Sau ca un basm fara cuvinte.

E ca si cum n-ai fi trait,
Si ti-ai pierdut o zi din viata,
Si soarele s-ar fi oprit,
Cazut in somn de dimineata.

Cat timp tu n-ai facut nimic,
Pamantul s-a-nvartit o data,
Si doar nu-i atat de mic,
Si-a dus in spate lumea toata.

Sa-ti fie aceste vorbe-ndemn,
Al vietii tale care vine,
Sa lasi pe unde treci insemn
Ca ai facut si tu un bine.

Si de esti vrednic cum as vrea
Drept semn al timpului prezent,
Tu sa ridici prin munca ta,
Si gandul tau un monument.

Cicek
13-December-2010, 05:09 PM
Un grup de oameni de succes in apogeul carierei lor, toti avand joburi si pozitii de vis, masini si case au facut o vizita unui fost profesor din facultate.

Discutia a alunecat treptat spre cat de stresanta si obositoare e viata zi de zi.

Cand toti aveau cate o ceasca de cafea in mana profesorul le-a zis :

"- Daca ati observat fiecare dintre voi a pus cafea in cate o ceasca scumpa si fina lasand cestile simple si ieftine goale pe masa.

E normal sa vreti ceea ce e mai bun in viata, dar tocmai asta e sursa problemelor si a stresului pe care il aveti zi de zi.

Nu conteaza ce ceasca ai ales, cafeaua are acelasi gust.

Ceasca nu adauga nici o calitate cafelei. In cele mai multe cazuri o face doar sa fie mai scumpa sau in alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt inauntru.

Ceea ce ati vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceasca si totusi inconstient ati ales cele mai scumpe si bune cesti.

Si apoi ati inceput sa va uitati la ceasca celuilalt gandindu-va ca e mai frumoasa decat a voastra.

Viata e ca o cafea buna : jobul, banii, cariera, masina, casa, hainele, pozitia in societate sunt cestile.

Doar ne ajuta sa ne traim viata, dar nu sunt VIATA.

Hainele pe care le avem, pozitia in societate si banii nu inseamna viata.

Doar ne ajuta sa traim viata. Nu definesc ceea ce inseamna viata. Din contra majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidiosi pe altii care au mai mult si nu reusesc sa se bucure de ceea ce au.

Cateodata concentrandu-ne doar pe ceasca, uitam sa savuram cafeaua.

Savurati cafeaua, nu cestile!

Cei mai fericiti oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai feiriciti oameni stiu sa se bucure cat mai mult de ceea ce au, acolo unde au, in momentul prezent. Ei fac viata sa fie frumoasa. "

gabytza
13-December-2010, 09:17 PM
BINE V-AM REGASIT ...

BOZO unde esti ? te-ai dus sa-ti cumperi alte pernute ?
uite , am gasit in tolba cate ceva pt voi :


http://www.youtube.com/watch?v=VoBd5_NARyQ

gabytza
13-December-2010, 09:18 PM
http://www.youtube.com/watch?v=60KnF0LJFbc

gabytza
13-December-2010, 09:19 PM
http://www.youtube.com/watch?v=U4rGlCezPgU

Lorelai
13-December-2010, 11:21 PM
Ionel cel de cristal

14331S-a intamplat candva, intr-un oras indepartat: e vorba de un copilas, un copilas ce s-a nascut transparent. Puteai sa traversezi cu privirea prin el, asa cum poti vedea prin apa limpede sau prin aerul curat. Desi parea a fi din sticla, totusi era in intregime din carne si oase, iar daca se lovea, nu se spargea in bucati, ci facea un cucui in frunte. Puteai sa vezi cum ii bate inima, ba chiar si gandurile sale, ca niste culori ce se invarteau in capusorul sau. S-a intamplat ca, intr-o zi, din greseala, sa spuna o minciuna. Toti cei din jur au vazut cum in capul sau a aparut ceva ca o flacara de foc care a disparut de-ndata ce a spus adevarul. De atunci nu a mai spus minciuni. Copilul a crescut, devenit un adolescent, apoi adult. Oricine putea sa-i citeasca gandurile si sa ghiceasca raspunsurile, mai inainte ca sa spuna. Se numea Ionel, dar oamenii l-au numit |Ionel cel de cristal| si toti il iubeau pentru sinceritatea sa. Cand era prezent intr-un loc, toti din acel loc deveneau dintr-o data mai buni. Din nefericire insa, acea tara a fost luata in stapanire de un dictator care a inceput sa foloseasca puterea in interes propriu, sa comita acte de nedreptate printre oameni. Cine incerca sa protesteze disparea fara a mai putea fi gasit. Cine se revolta era dus la inchisoare. Cei saraci erau pur si simplu calcati in picioare. Lumea tacea terorizata si nu avea curajul sa mai caute dreptatea. Ionel insa nu putea sa taca. Chiar daca nu deschidea gura, prin mintea sa se putea vedea tot ceea ce gandea despre acel dictator. Vazand gandurile sale, oamenii au inceput sa prinda curaj, sa spere in inima lor. Tiranul a aflat si a dat ordin ca Ionel sa fie aruncat in cea mai intunecoasa inchisoare. Dar acolo s-a intamplat un lucru extraordinar. Zidurile inchisorii in care a fost aruncat Ionel au devenit transparente, toate, absolut toate! Lumea care trecea pe langa inchisoare putea sa-l vada pe Ionel sezand pe scaunelul sau si sa-i citeasca din nou gandurile sale. Pe timp de noapte, din celula sa iesea o lumina stralucitoare care ajungea pana la palatul dictatorului. Acesta tragea toate perdelele si inchidea toate obloanele, dar tot nu reusea sa doarma din cauza lumini din inchisoare. Ionel cel de cristal, chiar in lanturi fiind, era mai puternic decat el, pentru ca adevarul este mai puternic decat orice.

Lorelai
13-December-2010, 11:35 PM
ISTORIA CELOR DOUÄ‚ PIETRICELE ALBASTRE

.
Doua pietricele, cam de marimea unei castane, zaceau in prundisul unui vesel parau de munte. Se aflau laolalta cu celelalte pietre de acolo, unele mai mici, altele mai mari, dar erau diferite de toate celelalte, pentru ca erau albastre. Cand bunul soare le dezmierda cu razele sale, ele straluceau de parca ar fi fost doua bucati de cer cazute pe pamant.
Cele doua pietricele stiau ca sunt cele mai frumoase dintre toate celelalte aflate in parau si sa laudau de dimineata pana seara: Noi suntem copiii cerului! , strigau, cand una, cand cealalta, pietrelor obisnuite aflate in preajma. Pastrati distanta! Noi avem sangele albastru! Nu avem de-a face cu voi!
De fapt erau doua pietricele insuportabile si arogante, care isi petreceau zilele gandindu-se numai la ceea ce s-ar fi intamplat cu ele cand cineva avea sa le descopere. Desigur a€“ isi spuneau a€“ vom fi puse intr-un colier impreuna cu alte pietre pretioase, asa cum suntem si noi. Si visau impreuna: Vom fi pe coroana reginei Olandei sau in inelul printului de Galia. Ne asteapta o viata frumoasa: case luxoase, baluri, petreceri. Vom ajunge pana la capatul lumii.
Intr-o buna dimineata, pe cand razele soarelui se jucau pe luciul apei cristaline, un om s-a aplecat, si-a intins mana si a cules cele doua pietricele albastre.
Cele doua pietricele erau nespus de fericite: Ura! a€“ au strigat. Am plecat! Ce timpuri bune ne asteapta! S-au simtit cele mai norocoase pietre din lume. Nu asteptau decat ca visurile lor sa se transforme in realitate.
Au fost puse intr-o cutie, impreuna cu alte pietre colorate. Ramanem aici pentru putin timp, si-au spus, fiind sigure de frumusetea si valoarea lor neindoielnica.
Totusi lucurile au fost altfel decat banuisera. Cele doua pietricele au fost zdruncinate incoace si incolo. Mereu au schimbat cutiile, au fost puse pe cantar si pipaite insistent de maini aspre. Au ramas in cele din urma singure, parca uitate, intr-o cutiuta.
Mai tarziu, insa, o mana le-a luat si le-a asezat cu necuviinta pe un zid, in mijlocul altor pietre, pe o suprafata de ciment foarte lipicioasa. Hei, fii mai delicat, strigau cele doua pietricele albastre, suntem pietre pretioase. Drept raspuns, cate o lovitura de ciocan le-a fixat definitiv.
Revoltate au inceput sa strige: Necioplitilor, nepriceputilor, badaranilor, voi nu intelegeti cat suntem de importante? Cele doua pietricele albastre amenintau, plangeau, implorau. Dar n-a fost de nici un folos. Tot prizoniere in zid au ramas. Dezamagirea si amaraciunea le-a intunecat cu reflexe viorii.
Timpul trecea incet iar cele doua pietricele nutreau un singur gand: sa fuga. Dar cimentul era tare si imposibil de convins sa le elibereze. Au zarit insa un firicel de apa ce se prelingea pe acolo si l-au rugat: Strecoara-te sub noi, te rugam, si desprinde-ne de pe acest zid nenorocit!
Apa nu s-a lasat mult rugata. Nu era nevoie de insistenta caci era bucuria ei sa se strecoare sub ziduri si sa distruga cat mai mult. A trecut la lucru si, usor-usor, a reusit sa se strecoare si sa farame cate putin cimentul. Dupa cateva luni de perseverenta cele doua pietricele au putut sa se miste. Intr-o noapte umeda si rece cele doua pietricele au cazut pe pamant, eliberate in sfarsit din acea inchisoare insuportabila. Suntem libere a€“ au strigat amandoua in culmea fericirii.
Insa, jos fiind, au putut vedea zidul in care fusesera fixate, acea puscarie inalta in care si-au petrecut atata timp. Si, privind spre acel zid, nu mica le-a fost mirarea: lumina lunii ce strabatea printr-o fereastra lumina un mozaic superb. Mii de pietricele viu colorate si aurite formau chipul Sfintei Fecioare Maria. Era cea mai frumoasa imagine pe care cele doua pietre o vazusera vreodata. Dar ceva ii lipseaa€¦ Fata, chipul bland si dulce al Mariei, avea ceva neobisnuit. Parea oarba, caci ii lipseau ochii.
Oh, nu, au exclamat amandoua, dandusi seama de grozavie. Ele fusesera tocmai ochii Mariei. Isi imaginau acum cat de bine se potriveau acolo, cat de frumos trebuie sa fi stralucit si cat de mult trebuie sa fi fost admirate de oameni. Regretau acum fapta lor nesabuita dandu-si seama ce nechibzuite au fost.
Dis de dimineata a ajuns acolo omul care facea curatenie in biserica si, din neatentie, a calcat pe cele doua pietricele aflate la pamant. Suparat, le-a dat deoparte cu piciorul. Apoi, fiind inca intuneric, nu le-a deosebit bine si le-a strans cu matura pentru a le arunca la gunoi impreuna cu praful si alte pietre neinsemnate.

gabriellgaby
14-December-2010, 12:30 PM
Menirea unui Caine

(de la un copil in varsta de 6 ani)

Fiind veterinar, am fost chemat sa consult un ciobanesc irlandez in varsta de zece ani, numit Belker. Stapanii cainelui, Ron, sotia sa Lisa si fiul lor Shane, erau foarte atasati de Belker si sperau intr-un miracol.

L-am consultat pe Belker si am descoperit ca avea sa moara de cancer. Am spus familiei ca nu se poate face nimic pentru Belker si m-am oferit sa execut procedura de eutanasiere a batranului catel la ei acasa.

In timp ce stabileam urmatorii pasi, Ron si Lisa mi-au spus ca, dupa parerea lor, ar fi bine ca fiul lor de 6 ani, Shane, sa urmareasca procedura. Ei credeau ca Shane ar putea sa invete ceva din aceasta experienta.

In urmatoarea zi, am simtit familiarul nod in gat atunci cand familia lui Belker l-a inconjurat. Shane parea atat de calm, mangaind batranul caine pentru ultima data, incat m-am intrebat daca intelegea ce se petrece. In decursul a cateva minute, Belker s-a stins in liniste.

Micutul baiat a parut sa accepte trecerea lui Belker fara vreun pic de dificultate sau confuzie. Am stat cu totii pentru o vreme, impreuna, dupa moartea lui Belker, comentand cu glas tare tristul fapt ca vietile animalelor sunt mai scurte decat cele ale oamenilor. Shane, care ascultase in liniste, a spus cu glasul lui subtire: |Eu stiu de ce."

Speriati, ne-am intors cu totii spre el. Cuvintele pe care le-a rostit in urmatorul moment m-au uimit. Nu auzisem niciodata o explicatie mai alinatoare.

El a spus: |Oamenii se nasc pentru a invata cum sa traiasca o viata buna a€“ cum e sa iubesti pe toata lumea mereu si sa fii bun, nu-i asa?"

Copilul de sase ani a continuat: |Ei bine, cateii stiu deja cum sa faca toate lucrurile astea, deci nu trebuie sa traiasca ca sa invete la fel de mult."

-Traieste simplu.

-Iubeste generos..

-Ai grija de ceilalti din adancul sufletului.

-Vorbeste cu bunatate.


Tine minte, daca un catel ar fi profesorul tau, ai invata de la el anumite comportamente:

-Cand cei dragi vin acasa, alearga intotdeauna in intampinarea lor.

-Nu rata niciodata oportunitatea de a iesi la o plimbare;

-Permite ca experienta aerului proaspat si a vantului peste fata ta sa fie extaz pur;

-Trage cate un pui de somn;

-Intinde-te inainte de a te ridica;

-Alearga, zburda si joaca-te in fiecare zi;

-Bucura-te de atentie si lasa oamenii sa te atinga;

-Evita sa musti atunci cand un simplu marait e suficient;

-In zilele calde, opreste-te si intinde-te pe iarba;

-In zilele toride, bea multa apa si intinde-te sub un copac umbros;

-Cand esti fericit, danseaza si misca-ti tot corpul;

-Cufunda-te in bucuria simpla a unei plimbari lungi;

-Fii loial;

-Nu te preface niciodata ca esti altceva decat esti;

-Daca ceea ce vrei este ingropat, sapa pana il gasesti;

-Cand cineva are o zi proasta, fii tacut, stai aproape si mangaie-l incet cu nasul;

luca
14-December-2010, 01:09 PM
14350
Draga Cr1sso,bine ai venit in lumea povestioarelor.
Sa tii ca tare mult imi plac povestile orientale...
Te asteptam cu drag printre noi.
Iti multumim din suflet pentru povestioara.
http://cache1.asset-cache.net/xc/85458229.jpg?v=1&c=NewsMaker&k=2&d=A5C9C13351D9C3B704E9B0E36071E1E11F2F576458991EC1 75F8ED78037EFB14

http://s5.rimg.info/16636c0cf791a7a69e3a6621ca0b04c0.gifhttp://www.coolholidaygraphics.com/christmas/glittergraphics/42.gif


Cu drag Luca

luca
14-December-2010, 01:20 PM
14351

Draga mea Cicek...iti zic..bine ai venit!...aici in lumea magica...
Eu ma simt atat de fericita langa voi...iar povestioarele...sunt frumoase.
Iti multumim si te mai asteptam.
http://img3.visualizeus.com/thumbs/09/11/03/images,of,love,photography,romantic-9e9aa45d4e679cdea498af6e2d54b14c_h.jpg

14352

Cu drag Luca

luca
14-December-2010, 01:32 PM
14353
Dragul nostru sultan...iti simtim lipsa...unde esti?....precis te-ai dus in Laponia http://cdn.content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/000203FC.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10&p={82CEEFD6-E0C2-4B52-BD15-A794D3556F49}) ...ca sa vorbesti cu Mosul sa ne aduca daruri...
Te asteptam cu drag si nu uita ca te iubim mult.
Te pupicim si te imbratisam 14354

luca
14-December-2010, 01:45 PM
14355Buna ziua dragii mei prieteni ai povestioarelor...am adus si eu o mica povestioara cu talc...dar inainte s-o deapan vreau sa va multumesc din suflet pentru povestioare si sa va spun cat de mult VA IUBESC...si vreau sa ma credeti ca nu e un sablon cu"te iubesc"...ci chiar VA IUBESC,va respect si-mi sunteti tare dragi...asa simt...
Acum incep povestioara.

Maestrul Furnica


http://www.povesticutalc.ro/images/povesti/Maestrul%20Furnica/Povestea-Maestrul-Furnica.jpg

La poarta unei manastiri,de la poalele Himalayei, batu un pelerin;
-"Doresc sa vorbesc cu cel mai mare om din acest asezamant"--fura primele lui cuvinte ,in loc de buna ziua.
Calugarii il masurara din cap pana-n picioare fara sa spuna un cuvant si-l dusera la maestrul lor, care era adancit in citirea unor scrieri. Fara sa-si ridice ochii il intreba:
-"Cu ce te pot ajuta?"
-"Vreau sa-ti fiu discipol, maestre,sa devin un om mare asa cum esti tu."..si pret de o jumatate de ora ii vorbi despre dorintele sale..
Maestrul il asculta..si dupa ce termina ii spuse:
-"Fiule,tacerea iti va ascuti auzul si-ti va infrumuseta cuvintele..Vorbele multe iti cheltuiesc energia..atunci cand nu spun nimic. Vrei sa-mi fii discipol?"
-"Da!"
-"In curtea interioara, langa fantana, este o piatra mare;te rog sa mi-o aduci caci vreau sa-mi fac un altar din ea."
Pelerinul se uita spre curte si vazu un bolovan cat muntele..
-"Glumesti??..nici zece oameni nu o pot ridica..dar eu..
Maestrul plecase deja tarandu-si papucii pe lespezile de piatra.

Pelerinul ramase trist.Se aseza dezamagit pe scarile templului..
"Niciodata nu voi putea sa fiu discipolul acestui mare om"-isi zise in gand.
Oftand, cu capul plecat ,incepu sa se gandeasca cum ar putea sa ridice minunea de piatra mare cat un munte. Ochii ii cazura pe o furnica ce se oprise din drumul ei chiar in fata piciorului sau...cara dupa ea o greutate de doua ori mai mare. Se oprise in fata obstacolului si nu stia ce sa faca.
O privi curios si vazu ca , dupa o mica ezitare, furnica impreuna cu greutatea sa se urca pe picior si-l traversa de-a latul continuandu-si drumul.
"Ar fi putut sa-mi ocoleasca piciorul, dar ea nu..nu s-a dat inapoi din calea obstacolului..cu indrazneala l-a depasit..cata putere la o furnica"-gandi uimit pelerinul..si se adanci si mai mult in tristete.

Treceau zilele si pelerinul isi facuse obicei sa urmareasca cum actioneaza fiecare vietate in fata obstacolului-adica a piciorului sau-.,,nici una nu avea curajul furnicii...
Si mai observa ca toate greutatile carate de furnica depaseau cu mult marimea trupului ei firav.
Intr-o zi, maestrul il vazu plangand.Se aseza langa el ,si-l intreba cu blandete:
-"S-a intamplat ceva, dragul meu?"
-"Maestre, si furnica este mai mare decat mine.Sunt atat de mic..!!"
-"Ma bucur sa te aud spunand asta.Esti pe drumul cel bun!!"
Inainte de a apuca sa mai spuna ceva, maestrul era deja departe.

Pelerinul se gandi zile la rand cum sa faca sa ridice piatra..si in acelasi timp se gandea si la furnica, la puterea ei..
"Voi reusi..voi reusi pentru ca imi doresc din tot sufletul sa fiu discipolul maestrului".
Si-n acelasi timp isi dori sa fie.. furnica..sa aiba curajul si forta ei.

Intr-o zi se duse in fata pietrei, o privi cu atentie cateva secunde, respira profund de trei ori, desprinse bratele incet,incet ca si cand ar zbura,si imbratisand-o ridica piatra si o aseza in fata camerei maestrului.
Vazand toate acestea, maestrul rase cu pofta si-i spuse:
-"Ai invatat?"
-"Da ,maestre,am aflat multe observand:
-In primul rand am aflat ca maestru poate sa-ti fie oricine, chiar si o furnica,daca esti capabil sa intelegi lectia oferita,
-In al doilea rand, sa nu-ti fie teama de niciun obstacol, ocolindu-l,..ci" intra in el",fii una cu el..constientizandu-l il poti trece cu bine,
-In al treilea rand,puterea unei fiinte nu sta in forta muschilor ei,ci in minte; concentrandu-ma asupra pietrei, devenind una cu ea, greutatea ei nu a mai fost un obstacol pentru mine;am putut s-o ridic desi era de doua ori mai grea decat mine..ca si furnica,
-In al patrulea rand,sa nu judeci pe nimeni dupa "marimea" lui, ci dupa fapta lui...furnica este o vietate atat de mica, dar atat de puternica,
-Si-n al cincilea rand, sa crezi..sa crezi in Dumnezeul din tine, si atunci puterea ta va fi fara limite.
Dar toate acestea nu as fi putut sa le invat daca nu aveam o motivatie,un scop al vietii:sa fiu precum maestrul meu..."
-"Daca vei reusi sa fii mereu ca si furnica ,atunci ai inteles unul din secretele vietii:-nu exista obstacol pe care sa nu-l invingi atata timp cat mintea ta in armonie cu trupul tau este curata si centrata.Forta din tine poate "muta si muntii", iar credinta ta iti va fii calauza.
Bine ai venit printre discipolii mei!!".
trimisa de Mihaela BALACEANU

Cu drag pentru voi Luca

CRISTYANA
14-December-2010, 02:43 PM
http://www.imaginelife.ro/poze%20site/77476_little-red-riding-hood.jpg
Bine v-am regasit,dragii mei!

gabytza
14-December-2010, 03:32 PM
14359 DRAGI PRIETENI DE SUFLET , IUBITORI AI POVESTILOR , AI FRUMUSETII

bine v-am regasit , mi-a fost tare dor de voi ... , am sa caut pt voi ceva frumos ... , frumos ca sufletele voastre pline de iubire ...!

gabytza
14-December-2010, 03:35 PM
http://www.youtube.com/watch?v=d6stMzKt_EM

gabytza
14-December-2010, 03:36 PM
http://www.youtube.com/watch?v=sxV_avp6QRo

gabytza
14-December-2010, 03:41 PM
... si ceva f dragut , de sezon !
va iubesc !


http://www.youtube.com/watch?v=QEP2gjzmGL4

gabytza
14-December-2010, 04:06 PM
http://www.youtube.com/watch?v=-mSSPM3ies0

adi-gj
14-December-2010, 05:24 PM
In acea dimineata , renii lui mos Craciun . nu voiau sa plece si pace. Geaba s-a rugat de ei si mosul , si elfii si piticii, chiar si nepoata mosului , cracuinita cea vesela , renii ? NU si NU , in ruptul capului nu!i-au implorat, ba ,chiar mosul s-a pus in genunchi in fata lor, dar ei nu si pace.. Vezi doamne , inca nu ceruse si Tibi nimic.AAA cine era Tibi? era un mic copilas, care statea undeva , ascuns intr-o casuta mica , la o margine de oras,in care oamenii, la fel ca toti oamenii , alegau care incotro sa-si vada de traiul lor zilnic. Iar el Tibi , statea cu mama slui singur,, dar de cele mai multe ori singur , caci mama , lucra , in ture , lungi si obositoare, si venea acasa de cele mai multe ori , t e r m i n a t a, rupta de oboseal si micutul Tibi, o vedea si o stringeaa la pieptu-i si o iubea ca pe soarele sau ca pe steluta lui , cea cu care vorbea sera cind se ducea cuminte la culcare.. intr-o astfel de seara , micutul Tibi s-a pus o mica rugaminte stelei. ;-steluta , steluta lucitoare , te rog frumos , ca de acolo de unde esti tu , sa -l rogi pe Mos Craciun , sa-mi aduca si mie , un tata sau un fratior sa ma si eu cu cine ma juca, cind ramin singur , in casuta asta mica.. Steaua l-a ascultat, si a contabilizat dorinta lui, a sclipit o data, a intelegere si apoi a parut a se stinge, facindu-l astfel pe micutul Tibi sa inteleaga , ca va mai trece ceva timp , pina se va intimpla mica lui minune . si mai erau citeva zile pina la Craciun,mama venea acasa tot asa de obosita , si tot asa de singura era casa in care traia micutul Tibi cel cuminte... Vedeti acum , de ce renii nu voiau sa plece in lume cu cadouri? Lipsea ceva , lipsea cel mai important cadou , lipsea dorinta implinita a micutului Tibi... dupa multe rugaminti , doar Rudolf,, cel mai bun si cel mai cuminte ren , pina la urma se indura si-i spuse mosului greutatea ce-i apasa , si care nu le dadea voie sa urneasca sania , ultima dorinta , cea a lui Tibi, cea neimplinita... Mosul ramase uimit, cuuum ? Intreba el , nici pina acum in ultimul ceas, nu s-a gasit cineva sa-i implineasca sau sa-i spuna si lui despre aceasta rugaminte? Chema mosul la el pe toti , pe elfi, pe spiridusi si pe pitici , sa vada unde se ratacise rugamintea lui Tibi cel cuminte...sa vada cum sa o duca la bun sfirsit , ca vedeti voi , o rugaminte spusa din inima , trebuia dusa neaparat la indeplinire, altfel sania mosului nu se urnea din loc si renii nu puteau zbura... si mai era atit de putin timp ... cind zbaterea era in toi , in casa lui mos Craciun, jos , pe pamint, mama lui Tibi se intorcea acasa dupa o zi istovitoare .. cu ceva banuti in buzunar si cu o dorinta mare de a-i face si lui Tibi o mica bucurie , ca de mult nu l-a mai vazut rizind... inca dinanintea plecarii sotului ... Cum drumul era destul de lung si masinile mergeau por prin oraelul curatatde zapada , se vazu nevoita sa mearga si pe jos o parte din drumul ei, asa ca o lua voiniceste spre casa cu Inima rizind ca are bani de sarbatori... se apropia de casa si intr-o vitrina , vazu un ursulet frumos, care-o ruga din priviri sa -il duca lui Tibi al ei. intra , vazu jucaria si o invirtii pe toate partile , era frumos ursuletul , dar ceva parca o retinea acolo, in magazin,... il plati pina la urma si iesii . mergea ingindurata si multumita , ferindu-se de oameni si masini , cind ajunse in fata casei, in poarta sta ceva, era ceva cazut acolo jos, acum vazu mai bine.. cineva zacea la ea in poarta .. oare cine -o fi? putin acoperit cu zapada , omul acela , nu parea constient , cum de nimeni nu l-a vazut... De cind zacea acolo? O fi beat? O fi bolnav? Intebari care curgeau in valuri , facind-o sa mearga mai repede si sa se gindeasca in mii de feluri... Uite-o a ajuns,cu bratul plin de cumparaturile facute , cu ursuletul in mina stinga.. se uita lung si nu stie ce sa faca. ininma-i spune sa fuga sus sa-l ia si pe Tibi sa o ajute... Nu mai sta pe ginduri , asa face , fuge si -l cheam pe Tibi, acre acum parca aprins puteri , o ajuta ca un om mare , il sprijina si-l duc in casa... Il intind pe pat si au grija de el... repede face o supa calda si-i da sa manince.. bietul Tibi , este uimit . simte ca cel din pat este taticul lui , sau va fii. si nu se dezlipeste de el... oare chiar sa implinit minunea? oare steluta chiar a raspuns?. DOAR IN CERURI ,sania lui Mos Craciun zbura sa duca daruri ... si micutul Tibi ridea , si clinchetul glasului sau , umplea zarile... Sarbatori dericite dragilor...

Bozomic
14-December-2010, 10:51 PM
14430Bine v-am regasit, dragii mei prieteni din lumea povestilor! Printesa, mai primesti un usernic?! Regina iertare,ca nu am spus ca plec peste mari si tari in lumea zapezilor... Iata ca mi-am adus pernutele si ascult povestile voastre minunate

14431

Am si eu o poveste pentru voi, dragii mei, ea se numeste
Printesa Bujor

14432
Departe, peste mari si tari, traia un rege si o regina, care aveau o singura fiica. Numele ei era Bujor a€“ Printesa Bujor. Avea ochii albastri si cel mai frumos par rosu, plin de bucle. Oamenii din tara ii iubeau foarte mult pe rege si regina, si mai ales, o iubeau pe Printesa Bujor.
Intr-o zi, Bujor s-a inbolnavit de o boala misterioasa. Regele si regina au chemat imediat la palat doctorul care i-a prescris: |Un mic tratament, cimbru si usturoi, amestecat cu miere, mustar, calendula si coaja de ceapa; gatite cu hrisca si flori de sofran a€“ de trei ori pe zi.|
Acest remediu incercat de medic, nu a ajutat. Deci, regele si regina au chemat toti doctorii si vrajitorii din regat sa dea o reteta pentru vindecarea Printesei Bujor. Unul a recomandat |dusuri reci!|. Al doilea a spus: |Numai legume si fructe|.
Si al treilea a anuntat: |Doar terci de ovaz si dusuri fierbinti si sa stea in cap o data pe zi.|
Dar nici unul dintre aceste metode nu a ajutat. Bujor a ramas in continuare, foarte bolnava; era din ce in ce mai slaba, intinsa in pat, iar ochii ei albastri ramaneau mereu inchisi.
14433Regele a trimis dupa un invatat, despre care auzise ca vindeca boli misterioase si care traia in regatul din apropiere. Invatatul a sosit. El parea foarte serios, cu o barba alba, si purtand o veche servieta neagra. A privit-o pe Bujor si i-a luat pulsul.
|Bujor sufera de tristete|, a declarat el. |Pentru a o face fericita este nevoie de un remediu special. Trebuie sa-i oferim Printesei Bujor, cea mai frumoasa melodie din lume. |
Apoi, si-a inchis servieta si a plecat.
Imediat, regele si regina au trimis un sol calare, care sa umble in intreaga tara si sa anunte: |Atentie! Atentie! Pintesa Bujor are nevoie de Cea mai frumoasa melodie din lume. Cine va aduce cea mai frumoasa melodie din lume, o va primi pe Printesa, de sotie!|
In aceeasi zi, au venit din intreg regatul,multi muzicieni cu diferite instrumente si s-au prezentat la palat in fata comisiei de judecata.
|Sa fie liniste perfecta in curtea palatului si peste tot in regat, ca Bujor sa auda melodia|, au spus regele si regina.
|Vom merge in varful picioarelor|, au spus servitorii. |Vom folosi limbajul semnelor pentru a spune oamenilor ceea ce avem de vanzare|, au semnalat comerciantii la piata.
|Vom vorbi in soapta si nu ne vom certa|, si-au spus copiii, incetisor, unii altora.
14434 (http://shanti-spirit.ro/photos/copii-printesa-3.jpg)
In ziua urmatoare, portile palatului au fost deschise si servitorii au condus, la un moment dat, cu atentie, muzicienii, spre camera lui Bujor.
Primul a intrat un violonist cu o vioara in mana. |Eu voi vindeca pe Bujor cu o melodie pentru vioara, pentru ca este cel mai nobil instrument dintre toate instrumentele muzicale|, a anuntat violonistul. El si-a luat arcusul si a interpretat o melodie frumoasa, pe corzile viorii. Bujor a ramas nemiscata in pat.
|Tu nu ai avut succes, domnule Fiddler, domnule scripcar|, a spus medicul palatului, iar violonistul a plecat dezamagit.
Imediat dupa el, a intrat in camera un flautist. |Eu voi vindeca pe Bujor, pentru ca sunetul de flaut este la fel de clar si de proaspat, ca aerul de munte|, a explicat el. A cantat o melodie la flaut, sunetele zburau afara, pe fereastra, in curte si toata lumea din palat asculta cu respiratia oprita, dulcea melodie. Dar Bujor continua sa ramana culcata.
|Flautul nu ajuta!| A anuntat medicul, si din pacate, flautistul a revenit la comisia de judecata.
14435 (http://shanti-spirit.ro/photos/copii-printesa-4.jpg)
Apoi, patru servitori au adus in camera un pian si in urma lui a intrat pianistul. |Eu o voi vindeca pe Bujor|, a anuntat el, cu incredere ", pentru ca melodia mea este cea mai interesanta.| El a cantat pe clape albe si negre, cu atata sensibilitate, ca sunetele zburau afara, pe fereastra, ajungeau in curte, si in strada. Intr-adevar, toti locuitorii regatului erau foarte incantati.
Dar, regina care sedea alaturi de Printesa, a spus: |Trebuie sa va opriti pentru ca observ ca Bujor plange!|
Pianistul a plecat repede, cu toti cei patru servitori si pianul.
14436 (http://shanti-spirit.ro/photos/copii-printesa-5.jpg)
Deodata, un tanar inalt, a intrat in camera, imbracat intr-o haina neagra, tare interesanta. Dar mai ciudat a fost ca avea mainile goale; nu tinea in ele nici un instrument.
|Cine esti tu?| A intrebat regele
|Sunt un dirijor, Excelenta. Si stiu ce melodie o va vindeca pe Printesa, a raspuns acesta zambind, regelui.
|Dar ce folosesti tu ca sa interpretezi muzica|, a intrebat regele.
14437 (http://shanti-spirit.ro/photos/copii-printesa-6.jpg)
|Daca vrei sa ma lasi sa ies afara din sala pentru un moment, voi reveni cu cea mai frumoasa melodie din lume,| a raspuns dirijorul. Regele, care acceptase deja oricare dintre celelalte solutii, i-a permis sa iasa . |Bine, du-te si intoarce-te repede, pentru ca se pare ca starea lui Bujor devine tot mai rea.|
Dupa nici un minut, dirijorul se intoarse. Au venit cu el violonistul, flautistul, pianistul si pianul. Toata lumea statea inmarmurita. |Acestia sunt muzicienii pe care i-ai adus?| a strigat regele. Acum, regele isi pierduse rabdarea si medicul facu repede semn dirijorului sa plece.
|Doar o clipa|, a spus dirijorul. |Stiu ce s-a intamplat in camera asta si de aceea sunt aici. Inaltimea Voastra, trebuie sa o salvam pe Printesa Bujor!|. Deodata, regina a spus: |Lasa-l sa incerce|. Si regele fu de acord.
14438 (http://shanti-spirit.ro/photos/copii-printesa-7.jpg)
Tanarul dirijor i-a reunit pe muzicieni, a soptit ceva si a asteptat. Cand s-a facut liniste absoluta in regat, dirijorul a ridicat mainile si toti muzicienii au inceput sa cante impreuna o melodie clara si frumoasa; moale si cursiva, puternica si emotionanta, o melodie care avea si transmitea de toate a€“ o melodie care era aproape perfecta . Dirijorul continua sa le faca diferite semne cu mainile, sa dirijeze si toti muzicienii il urmau. Pana cand, un nou si minunat sunet se auzi: |La la la la la a€¦| Bujor deschise ochii, se ridica brusc si incepu sa cante impreuna cu ei. In acel moment, s-a auzit cea mai frumoasa melodie din lume!
Invatatul din tara vecina avusese dreptate a€“ intr-adevar, printesa Bujor era
vindecata.
Regele si regina l-au invitat pe tanarul dirijor sa traiasca in palat,
iar pe muzicieni i-au angajat permanent in orchestra Regelui.
14439 (http://shanti-spirit.ro/photos/copii-printesa-8.jpg)
Intr-o zi, Bujor i-a soptit mamei sale: |Cu toate ca el poarta o haina ciudata,
dirijorul este intelept, frumos si foarte talentat; as vrea sa ma marit cu ela€¦|
Asa ca, dupa sapte zile, o nunta mare s-a facut la Palat si toti locuitorii din
Regat au fost invitati!.
|Exista ceva, ce nu inteleg|, a spus regele dirijorului.|
|Care a fost secretul pe care l-ai soptit la urechile
muzicienilor, in ziua cand Bujor s-a vindecat? "
Dirijorul a zambit: |Secretul e foarte simplu| a spus el.
|Le-am spus ca, in loc sa cante separat, sa cantam, toti, impreuna,
in armoniea€¦.ca un singur OM.

De Yael Sofer

14440

Lorelai
15-December-2010, 12:44 AM
Papirusul si legenda pietrei fermecate

In timp ce se punea foc in colturile bibliotecii (din Alexandria, Egipt la anul 640 d.Hr.), un bibliotecar batran s-a ascuns pe o alee ingusta, uitandu-se cum flacarile se inaltau la cer. Dupa cateva zile, cand cladirea candva mareata ajunsese o ruina fumeganda, bibliotecarul se asternu pe treaba, scormonind printre ramasite cu un bat. Nu ramasese nici un papirus.
Cu inima franta, dadea sa plece, cand lovi cu piciorul un vas aproape carbonizat, din care iesea capatul unui sul subtire si ingalbenit, singurul document ramas din Biblioteca din Alexandria. Bibliotecarul l-a inhatat pe data si a scuturat cenusa de pe eticheta scorojita din pricina caldurii. Tilul suna asa: |Secretul pietrei fermecate|. A privit in jur si si-a croit drum dintre ruine, ca sa-si cerceteze descoperirea.
Secretul pietrei fermecate iesea la iveala pe masura ce citea. Piatra fermecata era, de fapt, o pietricica, dar avea puteri magice. Orice material care intra in contact cu ea se prefacea pe loc in aur!
Papirusul preciza ca piatra fermecata arata ca alte mii de pietricele care acopereau o anume faleza inalta si izolata, deasupra unei plaje inguste de care Marea Mediterana isi izbea valurile cu zgomot. Dar secretul era urmatorul: adevarata piatra fermecata era calda la atingere, in timp ce restul pietricelelor erau reci.
Bibliotecarul grabi pasul spre acea faleza si incepu cautarea. Stia ca trebuie sa aiba o metoda de eliminare a pietricelelor obisnuite, asa ca a conceput un plan: de fiecare data, cand va culege o pietricica rece, o va arunca in mare si, astfel, cautarea va fi mai usoara pana cand va ajunge la piatra calda, cea fermecata.
Prima zi a petrecut-o, de la rasaritul la apusul soarelui, culegand pietricelele reci si aruncandu-le in marea involburata. A lucrat metodic, asigurandu-se ca nu-i scapa nicio piatra. Zilele s-au facut saptamani, timp in care a impartit faleza in parcele si, in cele din urma, si-a limitat cautarea pana la o parcela mica de pamant pietros.
|Acum nu se mai poate sa mai dureze mult - si-a zis pe cand urca faleza. Mai am de lucru doua zile, poate trei. In curand, piatra fermecata va fi a mea!|
A zambit gandului si a mai cules o pietricica, aruncand-o cu un gest automat in mare, apoi s-a prabusit ca secerat. Aceasta din urma pietricica era calda!



Sursa: Steve W. PRICE a€“ Aurul gospodariei

brindusa
15-December-2010, 02:15 AM
POVESTEA PASARILOR CALATOARE

Primavara,vara,toamna sau iarna,pasarile pleaca in tarile calde.
Cum,nu toamna?!Nu.De la o vreme anotimpurile concureaza si ele, ca si oamenii, pentru suprematia mondiala...Asadar,pasarile au plecat spre tarile calde cu avionul,cu trenul,cu autoturismul sau cu autocarul.Ajunse in tarile calde,pasarile si-au cautat infrigurate un serviciu.Dar nu era atat de usor.
Intai trebuiau sa invete bine limba acelor tari.Apoi sa dea multe,multe interviuri,sa completeze multe,multe formulare si sa astepte. Ce sa astepte?Noroculde a obtine un loc de munca.De aceea pasarile de pretutindeni trebuiau sa invete mult si numai cele mai inteligente,indemanatice,muncitoare si puternice erau angajate si primeau un salariu.
Dar pasarile slabe? Sa nu vorbim despre ele.Se intorceau in tara frigului!!! Si salariile...? Stii,salariile pasarilor venite din tarile reci erau cel mult la jumatatea celor din tarile calde.
Salariile le ajungeau pentru chiria garsonierei,pentru o masa-doua pe zi,pentru caldura,curent si le ramanea o suma mica pe care o puneau deoparte in fiecare luna ca sa-si cumperesi ei o casa sau o masina sau sa se intoarca acasa,in tara lor unde sa aiba de toate pentru ei,pentru puii lor si pentru parintii pe care ii lasasera acasa caci erau batrani si nu mai puteau nici sa invete,nici sa calatoreasca,nici sa munceasca dupa o viata de pasare sau o viata de om.
Cum o duceti,ce mai faceti,ii intrebau parintii-pasari de acasa fie printr-o scrisoare,fie printrun telefon.
Minunat,le raspundeau copiii lor din tarile calde si continuau sa munceasca 10-12 ore pe zi pe salarii mici,sa locuiasca in cele mai mici locuinte,sa manance cat mai putin,ca sa puna un ban deoparte,pentru visele lor si ale copiilor lor.
Dar voi, dragi parinti,cum o duceti,ii intrebau pasarile calatoare pe parintii lor de acasa.Minunat,le raspundeau parintii lor.Avem pensii bune,mancam bine,in casa este cald iarna si rece vara,mergem la munte si la mare odata pe an - asa le spuneau si continuau sa dea caldura la mic sau sa o opreasca de tot iarna si sa se infofoleasca mai bine in doua-trei haine,sa caute prin piata cea mai ieftina branza si cele mai ieftine legume si sa calculeze in fiecare zi: cat avem de platit pentru...si pentru...si cat ne ramane pentru...si pentru...si renuntau in fiecare luna la cateva mere, la un morcov,la o sticla de lapte,la un sfert de kilogram de branza.
Ne este atat de dor de voi,spuneau pararile din tarile calde.
Si noua ne este atat de dor de voi, spuneau parintii din tarile reci.
Dar,stiti,spuneau pasarile din tarile cale,sa ne trimiteti si noua prajitura aceea minunata pe care o faci tu,mama,din nuci si miere.Si mama pasare,de acasa,taia caldura de tot in decembrie si cu banii economisiti mergea la piata si cauta nuci.Vai,nucile si mierea erau atat de scumpe!Si mama pasare nu mai aprindea nici lumina seara,in casa.Scotea si frigiderul din priza.
Cumpara,in loc de 4 kg de cartofi pe luna,numai doua kg.Si din banii economisiti cumpara nuci si un borcan de miere.Facea prajitura cu miere si nucu.Si cand ajungea la posta si afla cat costa expedierea coletului in tarile cale se gandea ca va renunta si la medicamentele pentru inima si le trimitea copiilor prajiturile de Craciun.
iti multumesc,mama,scriau copiii pasari din tarile calde.Si eu va multumesc,dragii mei,raspundea mama-pasare din tara frigului.Si va rog sa imi scrieti cat de des puteti.
Atat! Sa nu dati banii pe nimic,pentru mine, caci am de toate!
Si copiilor pasari din tarile cale li se facea dor de mama-pasare,de tata-pasare,de cuibul lor de acasa,de gradina lor,de rude,vecini si prieteni,si incepeau sa taie din portia lor de mancare,dar sa o lase intreaga pe cea a copiilor,doar doar vor reusi intrun an,sa puna bani deoparte pentru un drum pana acasa,in tara frigului.
Si zborul? Ar fi pacat,draga nepoata,ca zborul pasarilor sa se uite de tot .Asa cum se uita si visele oamenilor.Imi aduc aminte ca,visam de mic o casa cu copii,parinti si bunici.O casa in care toti membrii familiei sa stea impreuna.Si sa isi povesteasca vietile,zborurile,calatoriile si visele in fiecare zi.Casa aceea exista...Ea trebuie sa ramana pe stanca,fara s-o clatine valurile vietii.

gabytza
15-December-2010, 03:31 AM
uraaaaaaaa !

a venit dragul nostru sultanel ..., micul nostru copil rasfatat si drag ! Doamne , ce dor ne-a fost de tine !bine ai revenit sanatos la noi acasa , aici , in lumea minunata a povestilor !
de ce ne pui inima la incercare ?pleci si nu spui , pai se poate ?
dar te iertam , caci ne-ai adus o poveste frumoasa ... multumim !
te iubim si ... sa nu mai faci , daaaaaaaaaaa ?

gabytza
15-December-2010, 03:38 AM
... dragul nostru Bozo , toata lumea in cor iti spune : bine ai revenit !


http://www.youtube.com/watch?v=yt-K5w1PFMo

Bozomic
15-December-2010, 11:31 AM
... dragul nostru Bozo , toata lumea in cor iti spune : bine ai revenit !


http://www.youtube.com/watch?v=yt-K5w1PFMo
Bine v-am regasit, dragii mei prieteni de suflet, ce bine ca existati!! Multumesc, dragii mei !
Ce bine ca esti



http://www.youtube.com/watch?v=9xz5eQIz2po

14519

Neînregistrat
15-December-2010, 12:23 PM
Buna,
sunt ada.
Am scris de curanhd o poveste bazata pe ceea ce mi s`a intamplat mie.Ma intrebam unde pot sa o postez si eu...Daca stiti vreun site ceva..raspundeti`mi si mie va rog frumos!

maria
15-December-2010, 12:34 PM
http://www.youtube.com/watch?v=krhVYyFC8CI

maria
15-December-2010, 12:36 PM
http://www.youtube.com/watch?v=lZW37gnToKI&feature=related

maria
15-December-2010, 01:51 PM
http://alexandrone.files.wordpress.com/2008/10/dsc04770-copacul.jpg
Numai cine a sadit vreodata un copac a cunoscut bucuria de a-l vedea crescand sub ochii sai, an de an, tot mai frumos, tot mai falnic. La inceput o mica nuielusa, primele crengi, primele frunze, coroana ce se contureaza tot mai viguroasa. Odata cu maretia lui, incepi sa realizezi si anii care s-au adaugat la viata ta. Si toate isi urmeaza cursul firesc a tot ceea ce exista pe acest pamanta€¦.

Atunci cand vezi un copac falnic, nu poti sa nu te gandesti la acela care l-a sadit, la oamenii care au fost prin preajma lui, la evenimentele la care el, copacul, a fost a€¦martor. In felul lor, copacii ne povestesc multe dintre cele la care au fost de fata. Ca niste strajeri neclintiti, infruntand arsita verii sau frigul iernii. Sau rautatea omului, de multe oria€¦
V-ati intrebat vreodata, stand langa un copac: oare ce ar putea sa ne spuna acesta noua? Sau o multime de copaci, intr-o padure ce are maretia unei catedrale? Fiecare dintre noi poate incerca un raspuns. Natura este templul in care oamenii sunt lasati sa oficieze liturghia vietii, inaintea Marelui Creatora€¦

maria
15-December-2010, 01:58 PM
http://www.youtube.com/watch?v=ObvwBU7y2Ew
http://3.bp.blogspot.com/_u1HdqBjX1PM/TC2U60EQKcI/AAAAAAAAAdI/0ZOK4fy_hik/s1600/Untitled.jpg

maria
15-December-2010, 02:11 PM
http://3.bp.blogspot.com/_u1HdqBjX1PM/TQdg9jbTS6I/AAAAAAAAAgk/1JPvlv2DXaE/s1600/Annual-Sunflower.jpg
Legenda Florii soarelui

Stefan-Voda avea o fata muta, dar frumoasa, de nu i-ai fi gasit pereche in cuprinsul pamantului. Domnului nu-i mergea mancarea la inima si odihna in oase, de amarat ce era. A intrebat el de lume, s-a sfatuit cu vracii si cu toti carturarii timpului, dar n-a dat de leacul muteniei.
La urma, asa intr-un amurgit de vara, vine la domn o baba, asa de batrana, de-si gadila pieptul cu nasul, de incovoiata, si-l povatuieste sa cheme pe Soare la masa si sa-l cinsteasca dupa toate randuielile cuvenite fetelor stralucite. Dupa ospat, cand toti ar fi in toane bune, sa trimita fata si sa cerseasca o sarutare de la craiul zilei, ca numaidecat odrasla lui draga are sa prinda la grai.
Voievodul, imbucurat, pune la cale mare pregatire. Pe capul stapanitorului era insa un blestem. Cum se facu, ca Piaza- Rea aude de gandurile domnului si, ca sa-i incurce dezlegarea, alearga fuga in racorile intunecoase dinspre Luna-rasare si o gaseste pe stapana noptii bocindu-se de necredinta Soarelui. Ea se vaieta ca n-are parte de barbat, ca nu pricepe de ce fuge de dansa si o lasa sa alerge ca o dezmetica in urma si zicea tanguios:
|Mai bine ma facea maica-mea muritoare, ca tot as fi avut parte de sot, dar nu zana, cu pletele invalvataiate de lumina si cu sufletul intunecat si umed ca o pestera neumblata.|
Piaza-Rea prinde la nadejde si cu intorsaturi mestesugite de vorba, ingana catre Luna:
|Pana acum tot se cheama ca ai avut barbat, de aci incolo, te lasa de tot, ca el se insoara cu fata lui Stefan, stapanul pamantului. Iata, chiar deseara li-i nunta.|
Doamna-Noptilor, pe aci sa turbe. Isi aprinde argintul din fata si fulgerand de razvratire, se jura pe stralucirea ei, ca are sa nimiceasca vlastarul indraznetului voievod. In noaptea ospatului, Luna s-a dosit dupa spranceana codrilor vecini, pandind sa-si zaresca dusmanca, pentru ca s-o zdrobeasca.
Soarele, un fat-frumos cu plete de lumina, chefuia cu voda si cu toata curtea. Cand, pe la sfarsit, intra in sala fata domnului, impodobita ca o primavara calda. Cade ea in genunchi la picioarele Soarelui si-i cere o gura, de mantuire. Luna, furioasa, se ridica turbata peste straja codrilor negri, aruncandu-se intr-un brau tremurat de lumina si patrunde pe fereastra palatului. A cazut peste fata rugatoare a fetei ca o ploaie de blestem si i-a topit chipul in floare galbena.
Cu totii s-au ingrozit de turbarea nedreapta a Lunii. Batranul voievod, cu fata indurerata de obida, prinde a spune stapanei ratacite a intunericului tot jarul inlacrimatului sau suflet. Luna, neincrezatoare, sta rece si fulgeratoare. Mesenii boceau si ei povestea trista a odraslei fara noroc.
Soarele, intaratat, isi prinde nevasta de belsugul instufat al razelor si-i face vant pe fereastra, de o innamoleste departe, in valurile norilor. Dupa aceea, ia pe palma copila inflorita a temutului stapan pamantean si o sadeste in gradina, printre celelalte podoabe, ca s-o aiba indeaproape spre mangaiere. De atunci, |floarea-soarelui|, cu fata ei galbena si infiorata de durere, isi intoarce vecinic chipul intristat, inspre stralucirea craiului zilei, cersitorandu-si sarutarea mantuitoare.

maria
15-December-2010, 02:25 PM
Un om dormea in coliba lui, cand dintr-odata, intr-o noapte, camera s-a umplut de Lumina si i-a aparut Dumnezeu.
Domnul i-a cerut sa faca o munca pentru el si i-a aratat o stanca mare din fata colibei.
I-a explicat ca va trebui sa impinga piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a si facut.

Multi ani a muncit din greu, de la rasaritul la apusul soarelui, impingea din toate puterile, cu umerii proptiti pe suprafata masiva si rece a stancii de neclinitit.
In fiecare noapte barbatul se intorcea trist si istovit in coliba lui, simtind ca intreaga zi a irosit-o degeaba.

Tocmai cand barbatul era mai descurajat, |adversarul| (Satana) a decis sa-si faca aparitia in gandurile plicitisite ale acestuia :
- De atata timp impingi piatra si ea nici nu s-a clintit.

Asa incat omul a ramas cu impresia ca sarcina lui este imposibil de realizat si ca toata munca lui va fi un esec.

Aceste idei l-au deprimat si descurajat pe barbat.
|Adversarul| i-a spus:
- De ce te distrugi singur pentru asta? Petrece-ti timpul facand doar un efort minim si te vei simti mai bine.

Barbatul ostenit tocmai asa isi propusese sa faca, dar inainte de asta a decis sa se roage si sa-si spuna pasul lui Domnului.

- Doamne, a spus, am muncit mult si greu pentru Tine, adunandu-mi toate puterile sa fac ce mi-ai cerut. Acuma, dupa atata timp, nu am reusit sa misc piatra nici cu jumatate de milimetru. Cu ce am gresit? De ce am esuat?|

Domnul i-a raspuns intelegator:
- Prietene, cand ti-am cerut sa-mi slujesti si tu ai acceptat, ti-am spus ca sarcina ta era sa impingi cu toate puterile in stanca, ceea ce ai si facut.
Niciodata nu am spus ca astept ca tu sa o misti. Sarcina ta era doar sa impingi.
Si acum vii la Mine obosit spunand ca ai esuat. Dar chiar asta e realitatea??? Priveste la tinea€¦
Bratele iti sunt puternice si musculoase, spatele e vanjos si bronzat, mainile iti sunt batatorite de atata apasare, picioarele ti-au devenit solide si puternice.

Te-ai dezvoltat mult si capacitatile tale sunt peste ce te-ai fi putut astepta sa ai.
Adevarat, nu ai miscat stanca. Dar vocatia ta a fost sa ma asculti si sa impingi, ca sa-ti pui la incercare credinta si increderea in intelepciunea Mea.
Ceea ce ai si facut. Acum Eu, prietene, voi muta stanca.

Cateodata, cand auzim cuvantul lui Dumnezeu, avem tendinta sa ne folosim gandirea pentru a descifra ce vrea El, cand, de obicei, El nu ne cere decat simpla ascultare si incredere in El.
Cu toate ca noi credem ca prin credinta mutam muntii, de fapt tot Dumnezeu este cel care ii muta din loc.

http://m.orkutnow.com/en/scraps/religious/jesus_sunshine.jpg

maria
15-December-2010, 02:36 PM
http://3.bp.blogspot.com/_u1HdqBjX1PM/TFqdJNBuCKI/AAAAAAAAAeA/JEZsBlK6ac8/s1600/6a00df351d779488330120a540ae58970b-800wi.jpg
CE NU ESTE IERTAREA?!...

Iertarea nu este uitare
- Ranile asa zis uitate au fost alungate in inconstient si, de acolo, continua sa-i chinuie pe oameni. Pentru a le trata si vindeca este nevoie sa fie readuse in constient.
- Iertarea cicatrizeaza ranile emotionale. Atunci ne putem aminti evenimentul fara resentimente. Nu mai suferim. Mantuitorul a inviat cu urmele cuielor, dar nu mai simte durerea.
Iertarea nu este doar un act imediat al vointei
- Multi se simt vinovati, sau ii invinovatesc pe ceilalti, pentru ca nu iarta imediat. Dar iertarea nu este un act eroic de vointa in care ne suprimam emotiile, ci este un act al intregii noastre fiinte si cere participarea tuturor puterilor noastre sufletesti: inima, inteligenta, vointa.
- Cine sare peste etapele transformarii emotionale si ale vindecarii nu face decat sa panseze o rana infectata. Aceasta va sfarsi prin a se infecta si mai rau.
- Simtirea maniei si simtirea launtrica a nedreptatii face parte din procesul iertarii.
- Este nevoie de timp si pentru vindecare si pentru iertare; nu trebuie sa bruscam ceea ce se petrece in noi.
- E nevoie sa discernem intre simtirea maniei si dorinta de razbunare, fantasmele legate de |dreptatea| pe care trebuie sa ne-o facem singuri, etc.
- Mania (iutimea) este o emotie sanatoasa, o putere a sufletului pe care Dumnezeu ne-a dat-o ca sa ne putem apara integritatea. Nu mania este pacatul, ci ura si patimile pe care le poate starni. Maniati-va si nu gresiti, spune Domnul.
- Important este sa luam decizia de a nu ne mai razbuna, in nici un fel. Razbunarea este inutila si devastatoare. E nevoie sa facem pace launtrica, pace emotiva.
Iertarea nu inseamna scuzare
- A scuza, inseamna a nu-l considera responsabil pe cel care ne-a ofensat. Cand cineva ne face un rau fara sa vrea, sau fara sa stie, nu are de ce sa ne ceara iertare, dar trebuie sa ne ceara scuze.
- Dar daca cineva a voit sa ne faca rau, a vrut sa ne raneasca, nu mai e vorba de scuze. Tendinta de a-l scuza pe cel care ne-a ofensat se bazeaza pe circumstantele atenuante oferite de trecutul sau sau de alte circumstante. Dar nici o vina, fie si explicabila, nu poate fi scuzabila. Ea poate fi doar iertata. Cand Moise Il ruga pe Dumnezeu sa ierte poporul sau, Acesta ii raspunde descoperindu-i ca este |Iahve, Iahve, Dumnezeu iubitor de oameni, milostiv, indelung rabdator, plin de indurare si de dreptate, Care pazeste adevarul si arata mila la mii de neamuri: care iarta vina si razvratirea si pacatul, dar nu lasa nepedepsit pe cel ce pacatuieste| (Iesire 34, 6-7).
Iertarea nu este sinonima cu impacarea
- Iertarea se refera la fapta care a ranit relatia. Impacarea este o urmare a iertarii dar poate sa nu aiba loc. Daca dupa acordarea iertarii, simtim ca prin impacare relatia noastra nu ar creste in profunzime, e mai bine sa renuntam pur si simplu la ea pentru pastrarea pacii. Pacea inseamna sa nu te razbuni si sa nu doresti sa te razbuni. Pacea si iubirea de vrajmasi nu presupune prietenie.
- Din nefericire, multi oameni se impaca fara a-si ierta unii altora ofensele ca sa nu |mai dezgroape mortii|, dar fara recunoasterea si numirea suferintelor pe car le-am produs sau pe care le-am suferit, nu exista impacare adevarata. Adevarul trebuie rostit.
- Impacarea presupune iertare, iar iertarea presupune rostirea adevarului.
Iertarea nu se impune
- Iertarea este o lucrare a iubirii. Persoana care iarta trebuie sa-si asume in mod liber alegerea pe care a facut-o, fara a pretinde ceva de la cel pe care il iarta.
- Putem sa ne dorim sa fim iubiti de cei din jurul nostru in ciuda faptelor noastre rele, dar nu le putem pretinde acest lucru.
- Iertarea se da, se cere, dar nu se pretinde.
Iertarea nu este renuntare la ceea ce ni se cuvine
- Iertarea nu exclude dreptatea. Un hot iertat nu este scutit de a restitui pagubasului cele furate.
- Iertarea nu anuleaza consecintele unei fapte rele sau a unui cuvant rau. Iertarea nu este un act de dreptate, ci o fapta de iubire pentru reabilitarea celui vinovat. Aceasta inseamna a nu-l confunda pe raufacator cu fapta sa si a uri pacatul, iubindu-l pe pacatos.
- Pe cruce, Mantuitorul a condamnat pacatul care ne locuieste, a facut dreptate, dar nu ne-a condamnat impreuna cu pacatul.
Iertarea nu-l schimba pe celalalt
- Cand iertam, se intampla, cu adevarat, ceva extraordinar, dar cu cel ce iarta, nu cu cel iertat. Acesta, poate constientiza si el minunea si isi poate schimba atitudinea sau comportamentul, dar puterea iertarii se manifesta in noi. Pe noi ne vindeca, noua ne da pacea, noua ne da puterea sa ne rugam pentru celalalt.
- Nu trebuie sa iertam asteptand schimbarea celuilalt.
PIEDICILE DIN CALEA IERTÄ‚RII
1. Firea cazuta si puterile ei pervertite.
- Pentru omul cazut, e firesc sa nu-l ierte pe cel care l-a lezat cu ceva si sa-si foloseasca puterile pentru a-si face |dreptate|. Astfel:
- Mania (iutimea) e folosita pentru a ne simti si arata puternici. Fara manie, omul se poate simti dezarmat si vulnerabil.
- Frica nu mai e folosita pentru confruntarea cu necunoscutul ce trebuie cucerit si se transforma in frica de a ne confrunta cu durerea si fuga de recunoasterea ei.
- Iertarea readuce durerea in prim plan pentru a fi vindecata. Perceperea si acceptarea durerii este premiza iertarii.
2. Scoaterea de sub invinuire prin justificarea comportamentului.
- Iertarea nu inseamna scuzarea comportamentului care ne raneste.
- Este nevoie de o evaluare lucida a celor intamplate.
- E nevoie de asezarea responsabilitatii la locul care i se cuvine.
3. Confundarea iertarii cu uitarea.
- Trecutul il modeleaza pe om si deciziile pe care le ia.
- Uitarea te-ar putea face sa-i lasi iarasi pe cei care te-au ranit sa te raneasca.
- E nevoie de o |integrare|, de o asimilare a evenimentelor dureroase.
- Putem ierta si sa nu uitam.
4. Legarea iertarii cuiva de regretele aceluia.
- Iertarea este un act in intregime al celui care iarta. Nu depinde nici de intelegerea, nici de comportamentul si nici de acordul celuilalt.
5. Gandul ca trebuie sa-ti meriti iertarea.
- Iertarea este intotdeauna un dar gratuit, nemeritat.

adi-gj
15-December-2010, 04:18 PM
Printre copacii padurii umbla un zvon , cam sinistru si cam ciudat , si toti o spuneau incet , de parca s-ar fi ferit cumva sa nu se afle ... dar toti stiau.. ca asta era de fapt mersul lucrurilor...Prima , care l-a lansat a fost gaita cea motata, hoata notorie , cea fara liniste si guraliva de stiau toti ce se intimpla cel putin acolo , unde era ea... daca nu in toata padurea.Vin taietorii! Ce teama ,usor mascata ...- Daca nu sint eu cel ales? - Ma mai lasa si pentru la anul? Oare chiar ma iau acum? si , multe altele asemanatoare ,, ooo am uitat sa va spun ca era de fapt o padure de braduti,,, iar acest lucru se intimpla in fiecare an , cind aproape ningea sau ninsese bine si veveritele se jucau prin ei , mai mult se jucau , ca inca multi nu reusisera sa faca seminte, fiind prea mici. dar ei stiau , ca doar citiva au ramas de anul trecut si le-au povestit ce va fi ... si cum... dar nimeni nu stia de ce si unde se duceau cei plecati. inca dela infintarea acestui obicei asa era ,,, sa fie mici , sa creasca si apoi sa plece, dar din nou , inca nu stiau ce-i asteapta... asta pina nu l-au auzit pe mos. Cum CARE MOS? Ce voi nu stiti? Acela , da acela , cel care s-a facut casuta in marginea bradisului,, si cel care-l pazeste cu toata suflarea lui ,, sa nu vina cineva si sa taie... nepoftit si cum nu trenbuie , lasind radacili si tulpini , fara virfuri .. ori taie de jos ,ori nu mai taie ,, ca si aici s-a impus o regula...
Sa fie frumos, si cu coroana bogata , sa fie nici mic nici mare , si sa stea drept , nu strimb sau cu ramuri goale.. si sa stie sa aduca bucurie si parfum acolo unde pleaca... desigur toti v-or pleca, dar una este sa zaci undeva si alta este sa te bucurii. si ei cu toti voiau sa se bucure.. ajungea aceasta liniste si acest zbucium interior , oare unde ... oare cind... oare cine... etc.. iata ca Mosul dadu ordin.. si totul era clar...de miine incepe , marea taiere... Nu v-or mai sta in ploaie , in soare arzator, sau in bataia vintului , asa le promise mosul , deci el stia ... dar si gaita stia ,, si nu avea voie sa spuna.. ca vazuse ea , in zborulei peste oras,, unde se duceau pomii cei frumosi , si s-a intristat tare , cind i-a vazut , dupa , aruncati , abandonati, uscati , cu frunzulitele cazute , si ei ,... o ruina... cum sale spuna unde se v-or duce , oare o v-or crede,, si meritau sa le spuna? dar iata ca a sosit clipa cea mare... Azi , incepea marea calatorie... intii simti muscatura fierastraului mecanic,,, care taie si te desprinde de tine,,, de padurea in care ai crescut , te desparte si-ti fura radacinile,, cine n-a simtit asta? toti o simt , doar ca sint atit de putini care o recunosc... apoi impachetarea, in saci , pe marimi si rang si apoi inghesuiti spre tirgul cel mare unde se fac preturi si se stabileste incotro o pornesc fiecare , spre ce orasel uitat de altii si doar acum amintit , in iarna si in prag de sarbatori...masinile alearga , repede , repede sa nu cumva sa piarda evenimentul , si copaceii... sa nu-si fi implinit destinul lor... uite piata , mare si incapatoare , lume multa , alergatura , glasuri , chemarii si toate doar pentru un sigur scop , sa fie totul pregatit cum trebuie , sa nu lipseasca nimic , ATNCI CIND POMII V-OR FI VEDETE. CU pasi repezi noaptea magica se apropie... iata pomii , rid acum .. Imbracati in beteala , cu globulete cu flori de gheata si cu multe cutii , cadouri pentru cei dragii , multe, multe si frumoase... si lampioane .. o nebunie,,, dar... astea sint doar gablonzuri.. imitatii. unde-i luna lor, luna cea mare si rotunda? Unde-i zapada ? cea rece si geroasa , care le-a facut atit bine , dindu-le puterea sevei? Unde-s toate , stelute si stele si bufnite si lupi care urla ancestral si a vint geros de noapte... duse-s toate , dar locul lupilor a fost luat de risete , risete de multumire , risete cristaline sau batut din palme si sarituri ,, ochii aceia sclipitori si plini de bucurie , si dragoste aceea mare , pe care nu au simtit-o in padure , i-i fac sa uite ca sint acolo doar NISTE SIMPLII BRAZI DE CRACIUN. Sarbatori fericite dragilor si daca v-a intristat povestea . luati un cadou de sub bradut si veselitiva ... uite mosul stie si mai pune unul .. pentru fiecare...

luca
15-December-2010, 07:21 PM
14600 Yupiiiiiiiiii...a venit in sfarsit acasa micul nostru sultan...
Dragul meu sultan,sa stii ca tare dor mi-a fost de tine...tare ti-am simtit lipsa...si tare mult te iubesc...asa ca primesc inapoi un usernic...
Nici n-as putea continua "1001 de nopti" fara tine...nu esti tu micutul sultan care isi ia pernutele si asculta povestioare?....ba da...tu esti...
Povestioara ta ...Printesa Bujor....tare mult mi-a placut...cred ca ai adus-o de unde ai fost plecat...asa ca iti multumesc si ti-am facut un mic ceiut ...si alaturi un mic bujor...14601...
Te pupicesc dulce 14602.
Cu drag mica printesa

luca
15-December-2010, 07:31 PM
14603 Draga mea Ada bine ai venit in casuta noastra...in casuta plina de povestioare...
Asteptam cu drag sa-ti ascultam povestioara...si sa stii ca aici gasesti numai oameni minunati...suflete pline de iubire care daruiesc multa iubire si multa caldura sufleteasca.
Primeste in dar un mic buchet de flori din partea noastra.
http://www.missfine.ro/wp-content/uploads/2008/09/flori1.jpg....si multi pupicei 14604

Cu drag Luca

Bozomic
15-December-2010, 08:16 PM
14607 Multumesc pentru ingaduinta, si pentru primirea deosebit de calda,pentru ceiut si floricica, Printesa Seherezade!14608

Micul sultan 14609si-a pregatit pernutele 14612 si asteapta povestile din 1001 de nopti !
Oare ce povesti vom asculta in aceasta seara!? V-am adus flori si multa dragoste tuturor, dragii mei prieteni din lumea basmelor, pentru povestile pe care ni le spuneti in fiecare seara!

14615

luca
15-December-2010, 08:47 PM
14618 Buna seara dragii mei dragi...mica Sheherezade continua "1001 de nopti",nu inainte de a va multumi pentru frumoasele povestioare si pentru a va spune cat de mult VA IUBESC.
M-am sfatuit si eu cu micii spiridusi ce povestioara sa va aduc in dar...
14624...si am gasit o frumoasa povestioara.


INIMA CURAJOASA

http://cdn.content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/0002043B.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10&p={82CEEFD6-E0C2-4B52-BD15-A794D3556F49})


Era odata, intr-un sat indian, un copil pe nume Inima Curajoasa, fiindca spunea intotdeauna ca nu-i este frica de nimic. Hotii, intunericul, fantomele, certurile nu-l speriau: ridica mereu din umeri si radea. Prietenilor lui, in schimb, le era frica de cate ceva: unora le era frica tare, altora mai putin. Unii aveau ursuleti pentru somn si ca sa-i protejeze de visele urate, unii aveau cate un mic asternut sa-l stranga in brate cand se simteau singurei.
Inima Curajoasa radea mereu de ei:
- Sunteti niste fricosi! a€“ le spunea.
Copiii se cam saturasera sa-l auda pe Inima Curajoasa razand de ei si laudandu-se:
- |Eu da, sunt mare, puternic si nimeni nu ma poate invinge. Nu-mi este frica de nimic| a€“ si nu se mai jucau cu el.
Intr-o noapte incepu sa bata un vant puternic si sa ploua. Copiii fugira in brate la parintii lor. Toti in afara de Inima Curajoasa care a spus:
- Mie nu-mi este frica de oleaca de vant si ploaie!
Ploaia nu se oprea, afara nu se putea iesi ca sa se mearga la vanatoare sau la cules de fructe. Familiile s-au adunat toate intr-un mare cort, aducand fiecare mancarea pe care o avea si impartind-o cu altii. Unora le era frica de tunetele puternice si de zgomotul vantului. Atunci, inteleptii satului au aprins un foc si au spus:
- Sa construim ceva impreuna care sa ne ajute sa ne alungam frica. Fiecare a adus cate un obiect: o pana de pasare, o piatra colorata, o frunza. Inteleptii le-au adunat si le-au legat de un stalp al cortului. Vantul facea ca pietrele sa se loveasca intre ele, provocand sunete minunate. Cu totii, copii si adulti, ascultau muzica pietrelor colorate si se simteau mai bine, in siguranta. Au inceput chiar sa cante si sa danseze.
Toti, in afara de Inima Curajoasa care spunea:
- Doar fricosii pierd timpul cu aceste jocuri copilaresti a€“ si nu participa la dansuri si cantece, fiindca voia sa arate ca nu-i este frica de nimic.
In cele din urma, ploaia s-a oprit, vantul inceta sa mai vajaie si un soare cald lumina tot satul indian. In acea dimineata cu totii se trezira fericiti: au stat impreuna multe zile si au inteles ca prietenia lor invinsese frica. Iesira din corturi cu totii. Inima Curajoasa dormea. Cand se trezi nu a vazut pe nimeni: era singurel. Ţipa:
- Sunt singur! Mi-e frica sa stau singur!
Cu totii fugira la el, il luara in brate si copiii i-au dus ursuletii lor si ii cantara pentru a-l linisti.
Din acea zi, Inima Curajoasa a inteles ca si lui ii era frica de ceva, dar ca era suficient sa ceara ajutor pentru a se simti bine.

Va doresc somnic usor si vise cu ingeri
Cu dragoste pentru voi Luca

14628 14629



http://i24.photobucket.com/albums/c16/raluq/christmas-157.gif

Bozomic
15-December-2010, 09:18 PM
Multumesc pentru poveste, printesa Seherezade! Noapte buna, somn usor, vise cu ingeri!

14641

CRISTYANA
15-December-2010, 10:21 PM
http://cadoul.com/magazin-online-cadouri/images/detailed/1/Perna_dreptunghulara_cu_inimi.jpg dragul nostru Bozo,un mic cadou,pt un somnic lin.pupicei!

giumbusluc
15-December-2010, 10:22 PM
PAUZA PUBLICITARA
By fakeprincess | Filled under: Basme

A fost odata ca niciodata ca daca era de doua ori nu mai era fain, a fost si nu va mai fi nici a doua oara o jucatoare de badminton foarte priceputa si iscusita. Pe jucatoare o chema Carita-De-Angel si era atat de visatoare si plina de viata si toti flutureii, pasarelele, broscutele, gandaceii, pisiciile si motaneii incalatati veneau la ea sa ii fure din inmiresmata ei bucurie de viata. Ea le oferea tot ce putea, ii sprijinea in ce aveau nevoie, le dadea sperante, ajuta lumea sa fie mult mai buna.

Si intr-o zi ea juca badminton cu prietenul ei cel mai bun, licuriciul. Si Carita-De-Angel arunca cu atat de multa putere racheta (ca doar ea se antreneaza la fortele speciale) incat ajunse departe de soare, undeva spre mai multa lumina. Acolo era El, Ingerul-Din-Soare care o veghea de atata amar de vreme fara sa-i zica un cuvant. O iubea prea mult, nu avea curajul nici sa o atinga cu privirea :(
Si unde ajunse racheta? Direct in inima Ingerului-Din-Soare:(a€¦si ii strapunse sufletul atat de tare incat inima lui s-a stins, si nu mai rasari deloc soarele in ziua aceea.

Si intuneric total se napustise pe Pamant, si frica, deznadejde, si suparare. Toata lumea se intreba ce se intampla, de ce nu mai rasare soarele. Carita-De-Angel se intreba unde e racheta ei, se gandi ca ea a distrus lumea, se simtea neputincioasa, nu stia ce sa faca, racheta ei a facut o intreaga planeta sa planga.

Dorea sa plece in cautarea ei, dar nu stia drumul, se simtea atat de mica si fara vlaga in ea, dorea sa repare raul pe care il pricinuise omenirii, dar cum?

Licuriciul auzise de la prietenul lui, luceafarul ca departe de lume, undeva spre Steaua Polara se afla un biet inger care inainte avea o inima mare incat era insasi soarele de pe cer.
Carita-De-Angel dorea sa se duca la el, iar luceafarul avand forta sa care dupa el un munte intreg, o lua pe fetita in spinarea lui si calatori ani de-a randul, peste mari, peste oceane, planete, soria€¦si pana dadu de El-Ingerul-Din-Soare.

Carita-De-Angel cand il vazu atat de palid la fata, atat de trist, incepu sa suspine; o durea prea tare, si isi vazu racheta infipta in inima lui. Parca tot cerul cazu pe ea, nu stia ce sa faca. Iar Ingerul-Din-Soare o saruta cu atat dragoste incat racheta se scufundase in adancuri iar soarele aparu iar pe cer.

Acesta ii spuse fetei sa plece, ca nu o sa reziste prea mult langa el, puterea soarelui era prea puternica pentru ea si ar dobora-o intr-o zi. Ii spuse ca o sa o vegheze zi si noapte, ca o sa ii lumineze calea spre fericire, si ca o sa ii poarte noroc de acolo de sus. Aceasta nu a vrut sa plece dar Ingerul a alungat-o, a lasat-o fara raza de speranta.

Si inca ii mai puteti vedea si acum, el plin de lumina si fericire ca o poate atinge cu razele lui, iar ea plina de viata dar totusi trista stand cu spatele la el, cu spatele la insusi Soarele.:(

Isi mai puse si ochelari pentru a nu-l vedea pentru ca tare suparat pe el era, dar totusi nu avea nici un motiv, el a vrut doar sa o salveze, si a reusit, e bucuros pentru ca ea e inca in viatahttp://agentuleu.wblog.ro/files/2009/05/poze-cu-ingeri-1-212x300.jpg

Bozomic
15-December-2010, 10:24 PM
14653

Pentru printese, regine,zane,printi, spiridusi, elfi si alti prieteni din casuta cu povesti :Disney Princesses sings a Christmas !!!

Disney Princess Christmas Carol

14657


http://www.youtube.com/watch?v=GOjPhkFj-28&feature=related

14654

14655

14656


14658

gabytza
16-December-2010, 12:57 AM
DRAGII MEI DRAGI , CEI MAI DRAGI DINTRE CEI DRAGI ...
Va iubesc mult , MAI MULT DECAT IERI , MAI PUTIN DECAT MAINE ... ALATURI DE VOI MA SIMT MINUNAT , AM INVATAT SA FIU MAI BUNA , MAI GENEROASA , DE ACEEA VA MULTUMESC CA EXISTATI IN VIATA MEA !

PT VOI TOTI ... : TOATA DRAGOSTEA MEA ! http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/0002011D.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10) http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/00020144.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)






(http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=12)







(http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=12)

gabytza
16-December-2010, 12:58 AM
http://www.youtube.com/watch?v=HZ9rG5FIQ_0

gabytza
16-December-2010, 01:02 AM
http://www.youtube.com/watch?v=QUrY8u8g6x4

gabytza
16-December-2010, 01:03 AM
http://www.youtube.com/watch?v=YYlTTeKt8LU

janina
16-December-2010, 05:18 AM
Buna dimineata si nu uitati ca va iubesc si va doresc o zi minunata! Janinahttp://4.bp.blogspot.com/_4Q_JzT07tcY/S78arRaJjoI/AAAAAAAAANw/T-tz6ohxh9Y/s1600/IMG_0243.JPG

janina
16-December-2010, 05:22 AM
Ma iertati, va rog, dar este prima data cand postez fotografie si observ ca e prea mare. Atat am stiut, va multumesc pt intelegere, cred ca nu se va mai repeta!
Cu drag, Janina.

maria
16-December-2010, 10:33 AM
Secretul succesului

Succesul este o chestiune de alegere. Daca ai suficiente motive, nu este nimic sa nu poti face. Odata ce ai gasit motivul pentru a face ceva, vei gasi cu siguranta si modul de a face. O dorinta oarecare nu va face minuni.

A fost odata un baiat care isi dorea sa gaseasca secretul succesului. Intr-o zi l-a cautat pe un intelept care locuia sus in munti. S-a dus in coliba lui si l-a intrebat:
|Inteleptule, poti sa-mi spui care este secretul reusitei in viata?|
Inteleptul a tacut pentru o vreme. Apoi l-a condus pe tanarul nostru la un rau din apropiere. Au inaintat prin apa pana cand capul tanarului a fost in totalitate acoperit de apa. Baiatul se lupta sa isi tina capul deasupra apei. Spre surprinderea lui, batranul nu incerca sa il ajute. Dimpotriva, ii tinea capul sub apa. Dupa cateva momente, batranul l-a scos din apa si au plecat inapoi spre coliba. Odata ajunsi acolo, inteleptul l-a intrebat ce isi dorea cel mai mult in timp ce se afla sub apa.
Tanarul i-a raspuns rastit: |Bineinteles ca imi doream sa respir, batran nebun!|
Inteleptul i-a replicat indata: |Fiule, daca iti doresti succesul pe atata cat iti doreai sa respiri, atunci ai aflat care este adevaratul secret al succesului.|

maria
16-December-2010, 10:38 AM
Pasarea rara

A fost odata, in vremurile stravechi, spune o poveste japoneza, un om care avea o pasare rara. O avea inchisa intr-o colivie si-o ingrijea atat de bine incat zilnic pasarea castiga in frumusete, penele ei devenind tot mai stralucitoare. Din nebagare de seama, intr-o dimineata, omul uita sa inchida portita micutei inchisori. Si pasarea zbura. Zbura atat de departe si intampina atatea necazuri, incat se intoarse intr-o stare jalnica la vechiul stapan. Insa, in nechibzuita ei aventura, pasarea tulburase o multime de oameni care prinsera a-l dusmani pe stapanul ei. Astfel, chiar daca stapanul a putut sa inchida, in sfarsit, pasarea hoinara in colivie, n-a putut insa sa repare si stricaciunile facute de ea in calatoria eia€¦ La fel se intampla si cu cei care lasa, necugetati fiind, sa le scape gandurile din colivia mintii lor. Cata vreme tii gandurile intemnitate, ele iti apartin. De indata ce le lasi sa-si ia zborul sub forma de cuvinte, ele scapa si pot sa-ti pricinuiasca mari neajunsuri. Sa fii fericit daca nu se intorc deformate, ciuntite si pline de amenintari pentru seninatatea celui nebagator de seamaa€¦
http://img413.imageshack.us/i/dsc02179.jpg/

maria
16-December-2010, 10:42 AM
Divinitatea omului

http://www.frog-blog.ch/blogs/frogblog/WindowsLiveWriter/GooglegehtaufTauchstation_8A35/ocean_thumb.jpg
O legenda veche spune ca mai demult oamenii erau buni. Dar au profitat atat de mult de puterea divina din ei incat Brahma, stapanul tuturor zeilor, a decis sa le ia aceasta putere si sa o ascunda intr-un loc unde va fi imposibil de gasit. Tot ce i-a ramas sa faca era sa gaseasca ascunzatoarea potrivita. A fost convocat consiliul zeilor pentru a se gasi solutia. Zeii au sugerat: |De ce sa nu ingropam puterile omului in pamant?| Brahma a raspuns: |Nu, nu vom face asta pentru ca omul va sapa adanc si le va gasi.| Atunci zeii au spus: |In acest caz, sa le trimitem divinitatea pe cel mai adanc fund al oceanului.| Dar Brahma a raspuns din nou: |Mai devreme sau mai tarziu omul va explora adancurile oceanului si cu siguranta ca o vor gasi si o vor aduce la suprafata.| Astfel zeii au concluzionat: |Nici pamantul, nici oceanul nu sunt locuri unde puterea divina sa fie in siguranta, insa alte idei de ascunzatoare nu mai avem.| Brahma a exclamat dintr-o data: |Iata ce vom face cu divinitatea omului! O vom ascunde adanc inauntrul lui pentru ca este singurul loc unde nu va cauta.| De atunci incoace, conform legendei, omul a cautat in toata lumea, a explorat, a urcat si a sapat cautand ceva ce a fost in tot acest timp inauntrul lui.

luca
16-December-2010, 12:16 PM
14722Draga mea Janina,sa stii ca esti o dulcica...poza e foarte frumoasa...e mare...dar conteaza gestul tau ...faptul ca ai incercat sa ne aduci ceva frumos...si chiar ne-ai adus...asa ca nu fi dezamagita te rog...uite...il rugam pe micul nostru sultan Bozo...sa te invete sa comprimi pozele...te pot ajuta si eu...dar el explica cel mai bine...eu tot de la el am invatat si acum mi se pare usor...
Te iubesc si te pupicesc mult 14723

http://www.floridinbrasov.ro/flori-florarie-online/Flori-in-vaza-Trandafiri-si-Gerbere-poza-t-P-n-d_341.jpg

http://i24.photobucket.com/albums/c16/raluq/christmas-132.gif

Cu drag Luca

luca
16-December-2010, 12:25 PM
14724 Draga mea Maria,mi-au placut mult povestioarele tale...dar in special povestioara "Divinitatea omului"...mi-a mers la suflet.
Iti multumim...iar de poze nu mai vorbesc...unde le gasesti...sunt foarte frumoase....
Te iubesc si te pupicesc 14725

http://floricele.files.wordpress.com/2009/03/zambile2.jpg

http://i24.photobucket.com/albums/c16/raluq/christmas-127.gif


Cu drag Luca

adi-gj
16-December-2010, 04:35 PM
Lenti era micuta cind a primit colivia... In ea erau doi canari mici si jucausi... care se hirjoneau si cintau de cele mai multe ori doar cind o vedeau pe Lenti... si ea-i iubea... le facea curatenie in colovie... se juca cu ei cintindu-le si fluierindu-le ,, le punea apa proaspata... ce mai ,era mai tot timpul cu ei... si ei Ghidusii . o cautau cu ochisorii pretutindeni... si cind o vedeau abatuta se opreau din jocul lor si, o priveau ,cind cu un ochi... cind cu celalat , parc -ar fi spus , -;Uite sintem aici si , nu te necajii toate trec.. Atunci incepeau sa cinte... intii lin . asa ca o chemare,, doar doar i-o atrage atentia,,, apoi un fluieret usor,, asa ca si cind s-ar dregegascioarele lor finute si gurese,, si apoi incepeau triluri lungi, si chemari cu fuieraturi lungii, parca ar spune, uite sintem aici , hai fa ca noi , cinta si tu ceva,,, uite ,, asa se face... . ,,, Si se leganau usor si sareau incoace si incolo , incit de cele mai multe ori reuseau sa o faca pe LENTI sa RIDA..
uita . pentru moment ,,necazul ei... Ieri am revazut , intimplator pe LENTII , o doamna bine , realizata , cu doi copii frumosi si cuminti... revedera a fost o surpriza placuta , pentru amindoi... imbratisari si mici sarutari , si copii ei , un baiat frumos si inalt , care -i seamana perfect... si fica ei .. o domnisoara draguta si cu vinoncoa, binecrescuta si cu mult bun simt.. ce mai... LENTII de ieri era o mamica fericita...din vorba , in vorba , am intrbat-o ce sa intimplat cu canarii, si atunci a inceput sa rida... credea ca acest mic secret al ei este doar ala ei si nimeni nu stie... si-mi spuse ca si acum are canari. chiar creste .. O multime de canari ii umplu casa si sufletul facind-o una dintre cele mai bune crescatoare de canari diun tara... au un magazin , in care afara de canari , gasesti si multa dragoste si mult bun simt... pe astea nu le vinde, le daruieste din toata inima... SARBATORI FERICITE .. PRIETENI.

CRISTYANA
16-December-2010, 06:23 PM
http://www.pentru-petreceri.ro/poze/19__ro__MA__12017.jpg Bine v-am regasit in lumea povestioarelor!

Cicek
16-December-2010, 06:44 PM
Al 4-lea mag!


Exista o poveste veche, care spune ca, de fapt, au fost patru magi care doreau sa se inchine Mantuitorului, la nasterea Sa. Cel de-al patrulea si-a vandut tot ce avea si, cu banii obtinuti, a luat trei pietre scumpe: un safir, un rubin si o perla, pe care sa le duca in dar Mantuitorului. Grabindu-se sa ajunga in Babilon, unde il asteptau cei trei magi, acesta a intalnit pe drum un om ranit, pe care nimeni nu il ajuta. L-a dus pe bietul om la un doctor caruia i-a dat safirul pentru a-l ingriji pe bolnav pana ce se va insanatosi complet. Toate acestea l-au intarziat. Cand a ajuns la locul intalnirii, magii plecasera deja fara el, insa nu s-a descurajat, ci si-a continuat drumul singur, calauzit de steaua ce-l ducea spre Bethleem. Ajuns aici, a aflat ca magii L-au gasit deja pe prunc, ca soldatii lui Irod omoara toti copiii nou-nascuti si ca Sfanta Familie a plecat spre Egipt, pentru a se feri de mania regelui. Chiar in fata sa, un soldat incerca sa-i smulga unei tinere femei copilul pentru a-l omori. Femeia isi apara cu disperare pruncul. Magul i-a aratat soldatului necrutator rubinul si i-a spus:

- Lasa copilul sa traiasca si iti voi da aceasta piatra scumpa. Nimeni nu va afla de targul nostru.

Ademenit de nestemata, soldatul a luat piatra, indepartandu-se grabit. Tanara femeie i-a multumit strainului cu lacrimi de bucurie si recunostinta.

Acesta s-a hotarat sa-L caute mai departe pe Mantuitor. Acum, mai avea un singur dar, perla. A plecat si el spre Egipt, unde, ani de zile, L-a cautat pe Iisus, insa fara nici un rezultat. Dupa 30 de ani, a aflat ca undeva, in Palestina, Mantuitorul propovaduieste Evanghelia. Bucuros ca, in sfarsit, stie unde Il poate gasi, s-a grabit spre Iudeea. Ajuns la Ierusalim, spre seara, a aflat ca Iisus Hristos este rastignit pe Dealul Capatanii. S-a grabit magul spre locul acela cu dorinta sa-L vada in viata pe Mantuitor, sa-I duca darul sau pe care il pastrase de atata timp. Insa, prin fata lui au trecut doi soldati romani ce duceau in sclavie o tanara evreica. Oprindu-i, magul le-a spus:
- Daca ii dati drumul fetei, va daruiesc aceasta perla. O puteti vinde si imparti banii. Veti castiga mult mai mult lasand fata libera.

Lacomi, soldatii au luat perla, eliberand-o pe tanara, care, plangand de fericire, nu stia cum sa-i multumeasca strainului. Dar magul, rugandu-se cerului sa-L vada macar o clipa pe Mantuitor, se grabea spre Golgota. Acum, nu mai avea nimic. Ii era rusine sa se inchine Imparatului imparatilor fara nici un dar. Insa, cand a ajuns langa Cruce, Mantuitorul S-a uitat drept spre el si i-a spus:

- In sfarsit, ai venit. Tu mi-ai adus cele mai frumoase daruri ...

- Bine, dar nu mai am nimic, ce Ti-am adus eu ? - a intrebat mirat magul.

- Tot ce duceai cu tine ai dat celor neajutorati. Dandu-le lor, Mie Mi-ai dat. Darul tau a ajuns la Mine si, iti spun, ca el este cel mai insemnat, caci, acela care Il iubeste pe Dumnezeu, ii iubeste pe oameni.

Cine nu cauta nevoile celorlalti spre a fi de folos cu ce poate, nu va gasi multumire si bucurie, nu va afla adevarata viata. Cu cat te apropii mai mult de oameni, cu atat esti mai aproape de Dumnezeu.

luca
16-December-2010, 08:03 PM
14767 Buna seara dragi prieteni ai povestioarelor.
M-am uitat pe geam si ninge asa frumos...
http://topgif.narod.ru/i/ny_i/015s.gif...am aprins focul in semineu http://topgif.narod.ru/i/ny_i/052s.gif...ca sa va fie cald si bine...iar acum mica printesa va spune o mica povestioara.

In vizita la Mos Craciun

http://i41.photobucket.com/albums/e265/dore_eva/Sarbatori/santaclaus.jpg

A fost odata ca niciodata un copil pe nume Henri , care astepta zi cu zi sa vina Mos Craciun cu darurile.Au trecut zece zile si zece nopti pana a venit ajunul Craciunului. Henri era foarte vesel cand a aflat ca in acesta noapte vine Mosul.Pentru ca el nu stia cum arata Mos Craciun, a planuit sa stea treaz toata noaptea.A trecut ora dupa ora pana ce s-a facut noapte.Toata lumea se culcase in afara de Henri care statea langa brad.A asteptat ore intregi dar Mosul tot nu venea.Cand s-a facut dimineata, Henri i-a intrebat pe parinti de ce nu a venit Mosul. Parintii i-au raspuns:

- Mos Craciun vine doar daca copiii au fost cuminti si doar in timp ce copiii dorm. Tu ce ai facut asta-noapte?

-Pai, eu l-am asteptat pe Mos langa brad pentru ca nu stiam cum arata si vroiam sa aflu.

- Cum?! Ce ai facut?!

-Da, stiu, am facut o prostie dar nu va faceti griji, o sa rezolv eu tot.

- Cum?

- Pai, o sa ma gandesc.

Se gandi pana ce ii veni o idee.

-Stiu ce o sa fac, o sa caut tara lui Mos Craciun si o sa imi cer scuze.

Zis si facut! Henri pleca in cautarea tarii Mosului. Pe drum, s-a intalnit cu un ren.

-Ce faci, renule, te-ai ratacit cumva?

-Nu, baietelule, dar tu ce faci aici?

-Eu am venit aici ca sa ii cer scuze Mosului.

-Daca il cauti pe Mos, te pot duce eu acolo.

Henri mergea cu renul intr-o tara vijelioasa, aproape ca nu mai puteau merge. Henri intreba renul:

-De unde stii tu unde sta Mosul?

-Stiu unde sta pentru ca eu sunt unul dintre renii lui.

Dupa un lung drum ei ajunsera la Mos. Cand intrara in casa unde locuia Mosul, nimeni nu era in ea. Asta insemna ca Mosul plecase la fabrica de jucarii. Atunci, renul o zbughi la fuga spre fabrica.Cand ajunsera Henri si renul, il gasira pe Mos incarcand sacul cu jucarii. Henri s-a dus la el si i-a zis:

-Mosule, imi pare foarte rau ca te-am asteptat langa brad!

Mosul il ierta si, drept recompensa, i-a dat doua daruri pentru parintii lui si lui Henri un clopotel si un dar.
Henri i-a multumit si a ajuns cu bine acasa cu ajutorul lui Mos Craciun.

De atunci, Henri nu a mai stat treaz in noaptea de Craciun.

Va doresc o seara cat mai placuta alaturi de cei dragi.
http://i24.photobucket.com/albums/c16/raluq/rkd7ibjpg.gif

Va iubesc si va imbratisez cu drag Luca 14771

luca
16-December-2010, 09:10 PM
14781 Dragul meu sultan...uite cate pernute am gasit pentru tine...doar poti sa-ti alegi pe care le vrei...

http://img.yuppy.ro/images/article_pictures/slideshows/4460_9_1273581297.jpg

http://img.yuppy.ro/images/article_pictures/slideshows/4455_4_1273581296.jpg

http://img.yuppy.ro/images/article_pictures/slideshows/4453_2_1273581296.jpg


Pupicei http://cdn.content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/00020239.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10&p={82CEEFD6-E0C2-4B52-BD15-A794D3556F49})

Bozomic
16-December-2010, 09:23 PM
14779Multumim frumos, printesa Seherezade pentru poveste.Ce bine este aici la noi ,cu focul aprins in semineu, si cu multa caldura in suflete!

Am sa va spun si eu o poveste, pentru ca afara ninge si stam la caldurica.....

14790

Poveste magica de Craciun


A fost odata, demult intr-un tinut indepartat un orasel mic,mic,mic.



14784


In acest orasel traia Mos Craciun, doamna Craciun si ajutoarele sale, spiridusii si o gramada de animalute minunate.


14783
Mos Craciun primea o multime de scrisori de la copii cuminti, sau mai putini cuminti, in care cereau jucarii.





14785


Mosul le citea pe toate si mai apoi ii ajuta pe spirirdusi la confectionarea de jucarioare. Cum va spuneam Mosul primea mereu scrisori in care i se cereau mingi, masinute, papusi, accesorii diferite pentru joaca copiilor.


14782
In aceea vreme avea sa primeasca Mosul nostru o scrisoare total diferita.... ea venea de la un baietel din orfelinat si-i cerea sa-l adopte pentru ca vroia sa devina fiul lui Mos Craciun.Asa ceva nu se mai intamplase niciodata..... i se cerea o pusca, sau o sanie, sau schiuri....dar sa adopte un copil. Mosul nostru era total bulversat....A convocat o sedinta cu doamna sa si cu cu ajutoarele sale. Toti au rams uimiti de cererea inedita. Doamna Craciun o femeie blanda si intelegatoare l-a sfatuit sa-l ia pe micut pentru cateva zile aici in tinutul sau.


14786
Au inceput pregatirile pentru primirea musafirului mitititel...Doamna Craciun a inceput sa gateasca prajituri cu ciocolata, madlene, fursecuri si bombonele...Spiridusii au inceput sa impodobesca brazii cu luminite, clopotei....sa aranjeze camera pruncului....Numai Mosul nostru statea in fotoliul lui cel mare si pufos si se gandea.....
Baietelul nostru, prichindelul plin de imaginatie in acest timp...isi vedea de indatoririle sale din orfelinat.....
Pentru ca stiti doar daca esti mai maricel ajuti pe altii sa se imbrace, sa se spele....iti faci curat...inveti sa te descurci singur....Baietelul nostru nu plangea niciodata...viata nu-i oferise nimic bun pana acum...si nu avea de ce sa se lamenteze inutil... Asa ca el astepta. In curand va veni cineva si dupa el...NU va mai ramane aici...singur de Craciun..Unui adult ii este usor dar unor copii singuri...fara caldura parinteasca?.....Ma indoiesc...


14787
Spera cu caldura in dorinta sa.........Veni si Ajunul....Era infrigurat de asteptare, nu a vrut sa manance nimic...astepta...VA veni oare sau va trai IAR o deziluzie ca atunci cand oamenii ce doreau sa-l adopte au renuntat....? A venit noaptea...Bradul...


14788
prajiturile, laptele....toate il ademeneau pe Mosul. Iar el a venit...a intins mana catre baietel si dusi au fost.
Au fost zile de bucurie, a mancat pe saturate, a fost gadalit si iubit....pentru ca asta isi doresc copii afectiunea....Nici o alta jucarie nu inlocuieste dragostea pe care tu, el sau voi puteti sa o oferiti.........


14789

Bozomic
16-December-2010, 09:48 PM
14781 Dragul meu sultan...uite cate pernute am gasit pentru tine...doar poti sa-ti alegi pe care le vrei...

http://img.yuppy.ro/images/article_pictures/slideshows/4460_9_1273581297.jpg
Pupicei http://cdn.content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/00020239.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10&p=%7B82CEEFD6-E0C2-4B52-BD15-A794D3556F49%7D)

Multumesc, printesa Seherezade! 14791Stiam ei ca daca sunt cuminte, primesc daruri multe,multe! Le tin strans la inima!14792

janina
16-December-2010, 10:21 PM
Buna seara, ce splendide povesti si imagini! Va multumesc pt toate povestile incantatoare si cu multe invataminte, pt orice varsta! Ma iertati ca invat si eu, incerc sa tin pasul cu voi si pt ca ma acceptati va sunt recunoscatoare! La mine merge f greu internetul, poate din cauza vremii. Va imbratisez cu sufletul, cu mult drag si spor la povesti ! Cu dragoste, Janina!

Bozomic
16-December-2010, 10:29 PM
Buna seara, ce splendide povesti si imagini! Va multumesc pt toate povestile incantatoare si cu multe invataminte, pt orice varsta! Ma iertati ca invat si eu, incerc sa tin pasul cu voi si pt ca ma acceptati va sunt recunoscatoare! La mine merge f greu internetul, poate din cauza vremii. Va imbratisez cu sufletul, cu mult drag si spor la povesti ! Cu dragoste, Janina!
Sunteti oricand, binevenita,doamna Janina ! Toti invatam uni de la altii ! 14804

janina
17-December-2010, 01:39 AM
14865


Draga Bozo, am reusit si iti multumesc din toata inima ! Am dorit sa va trimit un altfel de Mos Craciun! Va imbratisez pe toti din lumea basmelor si va multumesc pentru intelegere! Cu dragoste, Janina!

gabytza
17-December-2010, 01:48 AM
... draga noastra Janina , sa nu uiti nici o clipa ca aici te afli printre prieteni , care te iubesc si te apreciaza , care te ajuta daca ceri ajutor , care te asculta atunci cand ai nevoie ...
TE IUBIM !
ai incredere in noi , caci iti vom fi mereu aproape !


pt tine , cu multa dragoste ...http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/000206AF.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)






(http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=12)

gabytza
17-December-2010, 01:49 AM
http://www.freewebs.com/borlangs/Craciun.jpg

gabytza
17-December-2010, 01:53 AM
http://www.youtube.com/watch?v=bMWpYNivHcQ

gabytza
17-December-2010, 01:58 AM
http://www.youtube.com/watch?v=JBF0Lqyu73c

gabytza
17-December-2010, 02:00 AM
http://www.youtube.com/watch?v=Cddhj3OowWI

Yssablue
17-December-2010, 01:13 PM
Un tanar preot si sotia lui, trimisi la prima lor parohie, ajung acolo intr-o zi de octombrie si constata ca biserica este intr-o stare deplorabila... Plini de entuziasm, isi propun sa o restaureze pana in Ajunul Craciunului, cand vor sa organizeze prima slujba...
*
* * * Muncesc din greu, rapara peretii, tamplaria, refac picturile, curata si... termina totul pe 18 decembrie! Pe 19 insa incepe o vijelie cumplita, care desprinde o bucata din acoperis, iar apa scursa le distruge o portiune mare dintr-un perete lateral... Intristat ca trebuie sa amane slujba de inaugurare, preotul pleaca spre casa, dar pe drum se opreste la o licitatie in scopuri caritabile si acolo ii atrage atentia o fata de masa brodata, de o mare finete, care avea in mijloc o cruce; isi da seama ca are exact dimensiunea portiunii de perete avariat, o cumpara si se intoarce la biserica. Intre timp incepuse sa ninga, iar in statie zareste o doamna in varsta care tocmai pierduse autobuzul. O invita sa-l astepte pe urmatorul in biserica, iar el incepe sa fixeze fata de masa pe peretele avariat. Doamna asteapta absenta intr-un colt; deodata isi ridica ochii si, socata, il intreaba pe preot de unde are fata de masa cu initialele ei(EBG)...

Ii povesteste apoi ca ea o brodase in Austria in urma cu 35 de ani, in timpul razboiului. La venirea nazistilor e nevoita sa plece in graba si-si lasa in urma sotul, care este arestat si trimis in lagar... e ultima data ca-l mai vede... Impresionat, preotul vrea sa-i returneze fata de masa, dar ea ii spune ca e mai bine sa ramana in biserica... Tot ceea ce poate sa faca este sa o conduca pe doamna intristata acasa...
*
* * * Slujba de inaugurare a bisericii reuseste de minune, iar la sfarsit preotul isi conduce spre iesire noii enoriasi; cand revine observa pe un scaun un domn in varsta cu ochii pironiti pe fata de masa... Barbatul ii povesteste indurererat ca fata de masa fusese brodata de sotia lui, care disparuse pe timpul ocupatiei naziste si pe care o credea moarta... Preotul il roaga sa-l insoteasca intr-o scurta plimbare cu masina si il duce la domiciliul batranei doamne, unde asista la cea mai impresionanta revedere de Craciun... (Intamplare adevarata povestita de un preot pentru a ilustra "misterioasele cai ale Domnului")

Bozomic
17-December-2010, 02:17 PM
14865


Draga Bozo, am reusit si iti multumesc din toata inima ! Am dorit sa va trimit un altfel de Mos Craciun! Va imbratisez pe toti din lumea basmelor si va multumesc pentru intelegere! Cu dragoste, Janina!

Cu multa placere, doamna Janina !Acum asteptam multe poze frumoase!! Multumesc si eu pentru mesaje!14889

Lorelai
17-December-2010, 03:45 PM
La gura sobei

14921

Asezat la gura sobei noaptea pe cand viscoleste
Privesc focul, scump tovaras, care vesel palpaieste.
Si prin flacara albastra vreascurilor de aluni
Vad trecand in zbor fantastic a povestilor minuni.

Iata-o pasere maiastra prinsa-n lupta c-un balaur;
Iata cerbi cu stele-n frunte care trec pe punti de aur;
Iata cai ce fug ca gandul; iata zmei inaripati
Care-ascund in mari palaturi mandre fete de-mparati.

Iata pajuri nazdravane care vin din neagra lume,
Aducand pe lumea alba feti-frumosi cu falnic nume;
Iata-n lacul cel de lapte toate zanele din rai...
Nu departe sta Pepelea, tupilat in flori de mai.

Dar pe mine ce m-atrage, dar pe mine ce ma-ncanta
E Ileana Cosanzeana!... in cosita floarea-i canta.
Pana-n ziua stau pe ganduri si la ea privesc uimit,
Ca-mi aduce viu aminte de-o minune ce-am iubit!

Lorelai
17-December-2010, 03:50 PM
La gura sobei

14925

Asezat la gura sobei noaptea pe cand viscoleste
Privesc focul, scump tovaras, care vesel palpaieste.
Si prin flacara albastra vreascurilor de aluni
Vad trecand in zbor fantastic a povestilor minuni.

Iata-o pasere maiastra prinsa-n lupta c-un balaur;
Iata cerbi cu stele-n frunte care trec pe punti de aur;
Iata cai ce fug ca gandul; iata zmei inaripati
Care-ascund in mari palaturi mandre fete de-mparati.

Iata pajuri nazdravane care vin din neagra lume,
Aducand pe lumea alba feti-frumosi cu falnic nume;
Iata-n lacul cel de lapte toate zanele din rai...
Nu departe sta Pepelea, tupilat in flori de mai.

Dar pe mine ce m-atrage, dar pe mine ce ma-ncanta
E Ileana Cosanzeana!... in cosita floarea-i canta.
Pana-n ziua stau pe ganduri si la ea privesc uimit,
Ca-mi aduce viu aminte de-o minune ce-am iubit!
http://forum.ioanistrate.ro/images/misc/pencil.png

Bozomic
17-December-2010, 04:22 PM
14937


14938

POVESTE DE CRACIUN

STEFAN IORDACHE SI SANDA LADOSI


http://www.youtube.com/watch?v=HESc_DbD5RE&feature=related

14939

Bozomic
17-December-2010, 04:27 PM
14940


14942
Poveste de Craciun


http://www.youtube.com/watch?v=IE1pG0sGbHQ&feature=related

14941

Bozomic
17-December-2010, 04:38 PM
14943

14944
Christmas story



http://www.youtube.com/watch?v=GmsiaD0QRkE&feature=related

14946

14945

CRISTYANA
17-December-2010, 08:00 PM
http://3.bp.blogspot.com/_JTOObWZjePc/SxNqjdWYi0I/AAAAAAAAAXc/2TC2APe8BDI/s400/Gramma%27s_Christmas_Stories.JPGpovesti la gura sobei...

Cicek
18-December-2010, 12:10 AM
Un soldat american, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte.

Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica.

Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie.

Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors in SUA, si-au dat intalnire in New York , in Grand Central Station. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir.

Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata.

Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el sia€¦ era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir. Langa el s-a oprit o doamna in varsta. Avea un trandafir in mana.

Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de urat si imbatranita. Voi ce ati fi ales? Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna urata cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privit si l-a intrebat:

"- Vii cu mine soldat?"
Iar inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In timp ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continut drumul catre persoana in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis:

"- Buna ziua", si a invitat-o la cina.

Iar aceasta i-a spus:

"- Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant."

Lorelai
18-December-2010, 01:34 AM
Umbrela galbena


Se spune ca a existat candva o tara colorata toata in gri si foarte trista. Cand se intampla sa ploua toti locuitorii tarii umblau pe strazi cu umbrele negre, fara nici o exceptie: toate erau negre. Sub fiecare umbrela puteai intalni o fata incruntata sau trista. Dar intr-o zi, cand ploaia incepu sa cada din nou cu monotonia ei obisnuita, printre sutele de umbrele negre si fete triste, se putea vedea umbland un om diferit de ceilalti, ba chiar de-a dreptul ciudat. Umbrela sa avea culoarea galbena si, de parca aceasta n-ar fi fost indeajuns, fata lui era vesela, zambitoare. Unii trecatori, vazandu-l, se scandalizau si murmurau printre dinti: |Priviti numai putin! Cata indecenta! Ce ridicol poate sa arata omul acesta cu umbrela galbena. Este un neserios; ploaia in schimb este un lucru serios si ar trebui sa poarte o umbrela serioasa, care sa fie neagra!| Altii, cand il vedeau, erau cuprinsi de manie si izbucneau plini de suparare: |Da ce idei mai ai si tu ca mergi la plimbare cu o umbrela galbena? Esti un deplasat mintal si nu te intereseaza decat sa te vada lumea. Asta nu-i deloc amuzant!| De fapt in acea tara nu era nimic vesel, nici un motiv pentru care sa te bucuri; tot timpul ploua, iar umbrelele era mereu negre.
Micuta Luiza, o locuitoare din acel oras, nu stia ce sa creada despre toate acestea, iar un gand o necajea mereu si nu stia cum sa se linisteasca: |Cand ploua, o umbrela ramane tot umbrela. Ca este galbena sau neagra nu asta e important, ci faptul ca ai umbrela|. Pe de alta parte, acel domn cu umbrela galbena avea un aer fericit sub umbrela sa, iar asta starnea curiozitatea Luizei. Intr-o zi, pe cand mergea la scoala, ca de obicei cerul se intuneca si incepu sa ploua. Deschizandu-si ghiozdanul, fetita cauta umbrela, dar isi dadu imediat seama ca a uitat-o acasa. Cu capul descoperit, se indrepta spre casa sa-si ia umbrela neagra. Ploaia incepu sa-i ude capul. La o intersecti de drumuri, se intalni cu domnul cu umbrela galbena. Vazand-o, acesta a intrebat-o: |Vrei sa te adapostesti?| Luiza ezita putin nu stia ce sa-i spuna: daca accepta sa stea sub umbrela galbena, toti trecatorii ar fi inceput sa vorbeasca rau si despre ea. Dar ii reveni in minte vechiul ei gand: |Cand ploua, o umbrela tot umbrela este. Ca este galbena sau neagra nu conteaza, este mai bine sa ai umbrela decat sa n-o ai deloc!| Facu doi pasi si se adaposti si ea sub umbrela galbena, langa acel domn amabil. In acel moment ea isi dadu seama de ce acel om era mereu fericit: sub umbrela vremea de afara nu era deloc trista si monotona. Cerul era senin, soarele stralucea cu putere, iar pasarelele cantau vesele.
Luiza era asa de uimita si naucita, ca domnul cu umbrela galbena izbucni in ras: |Haaai! Nu cumva te gandesti si tu ca sunt un nebun? Nu-i nimic, o sa-ti explic totul. Candva eram si eu trist ca toti ceilalti. Aveam si eu o umbrela neagra ca toti ceilalti. Dar intr-o zi, mergand de la locul de munca spre casa, a venit ploaia. Umbrela mea era acasa, capul imi era descoperit. Pe drum am intalnit un om cu o umbrela galbena care mi-a propus sa ma adapostesc sub umbrela sa. Pentru inceput am ezitat ca si tine, fiindu-mi frica sa nu intru si eu in gura lumii ca acel om, dar pentru ca imi era frica sa nu racesc si sa ma imbolnavesc, am acceptat. Sub umbrela galbena mi-am dat seama ca vremea era frumoasa, iar acel om mi-a spus ca oamenii erau tristi pentru ca erau mereu tacuti si nu vorbeau intre ei; toti erau tacuti sub umbrelele lor negre. Apoi, fara sa-mi dau seama, omul acela pleca de langa mine, iar eu am ramas cu umbrela galbena in mana. Am alergat dupa el, dar n-am reusit sa-l mai gasesc. Pur si simplu disparu dupa un colt de strada. Am pastrat umbrela galbena si uite asa am devenit vesel pentru ca vremea frumoasa ma insoteste tot timpul|. Cu ochii mari, Luiza exclama: |Ce istorie! Dar nu te simti stanjenit ca porti umbrela acelui om?| |Deloc, pentru ca stiu bine ca aceasta umbrela apartine tuturor. Fara indoiala ca acel om a primit-o si el de la altcineva|.
Ajungand acasa la Luiza, cei doi si-au luat ramas bun. Copila si-a dat seama ca in mana ei tinea umbrela galbena, dar cand a vrut sa o innapoieze acelui om, el disparuse deja. Asa a ajuns Luiza sa aiba umbrela galbena, dar ea stia deja ca multe alte persoane vor trebui sa ajunga in posesia ei pentru a se adaposti de ploaia tristetii si pentru a aduce vremea frumoasa si in viata lor.

gabytza
18-December-2010, 02:03 AM
http://farm4.static.flickr.com/3367/3281129042_a73486f8c7.jpg?v=0

gabytza
18-December-2010, 02:09 AM
http://lifestyle.ele.ro/images/articole/big/disneyland300.jpg
BINE V-AM REGASIT DRAGI PRIETENI PE TARAMUL BASMELOR ...
VA MULTUMESC PT TOATE MINUNATIILE PE CARE LE-AM GASIT AICI !
sUNTETI MINUNATI ... DE ACEEA VA IUBESC !

gabytza
18-December-2010, 02:13 AM
http://www.turism-360.ro/imaginioferte/sejururi/58143-big.jpg

Acum , cand tot orasul s-a imbracat de sarbatoare , va invit sa va luati fiecare pernuta sau ursuletul in brate si sa ascultati povestea de seara ...

gabytza
18-December-2010, 02:21 AM
http://www.youtube.com/watch?v=tXmLRHnoSAs

gabytza
18-December-2010, 02:26 AM
... pt mica noastra printesa , seherezada , un mic cantecel ...


http://www.youtube.com/watch?v=jgA2xo0HYrE

maria
18-December-2010, 07:01 AM
http://www.youtube.com/watch?v=pjpKwXUthYM&NR=1

maria
18-December-2010, 07:10 AM
CERBUL FERMECAT
http://www.vinatorul.ro/images/poze/cerb2.jpg
A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti. A fost pe vremea cand facea plopul pere si rachita micsunele, cand puricele se potcovea cu noua zeci si noua oca de fier, se salta in slava cerului si tot zicea ca-i usor. Pe cand lupul manca matraguna si zicea ca-i tare buna.

A fost o data un imparat, imparatul Rudolf si o imparateasa, imparateasa Melis. Și ei erau tare mahniti de ceva timp. Toata suflarea din imparatia lor era foate mahnita pentru ca ei nu aveau copii. S-au dus la vraci sa le dea leacuri, s-au dus sa le citeasca in stele, s-au dus la babe batrane, batrane de le-au dat in bobi, dar tot degeaba. Isi pierdusera nadejdea de a mai putea avea copii.

Imparatului Rudolf ii placea tare mult sa vaneze. In fiecare saptamana el mergea la vanatoare cu haita de caini dupa el si cu trupa de haitasi, toti oameni de omenie si cumsecade. Dimineata suna din cornul lui de vanatoare si porneau cu totii spre padurile dese si intunecate ale imparatiei. Imparatul era un om cu un boi frumos, cu parul negru ca pana corbului de-ti era mai mare dragul de dansul. Avea o mustacioara mica si rasucita putin sub nari; iar ochii lui scaparau scantei cand te priveau mai cu luare aminte. Ce mai la deal la vale, era un imparat cum nu se mai gaseau sub soare altii pe vremurile acelea. Și imparatul asta era foarte voinic si falnic. Nimeni nu indraznea sa se puie cu el. Era drept la judecata si niciodata nu facea rau nimaruia. Se dusese vestea in imparatie ca fusese odata la vanatoare singur. Fusese plecat noua luni incheiate din palat, si ca intreg la trup si la minte daca s-a intoarce nu va mai fi. Dar trecura noua luni si l-au vazut la portilele castelului teafar si nevatamat si la trup si la fire. Pe unde-i imblasera piciorusele niminea nu stia, numai el. Dar de atunci imparateasa lui, preafrumoasa intre frumoase, nu mai avu liniste. Murea in fiecare zi si invia de dorul de a avea un copil.

Intr-o dimineata, imparatul stranse toata haita de caini si pe toti haitasii. Dar de data asta, blanda lui sotie ii zise:

-Sa nu mai pleci, sa mai acasa si sa pleci maine la vanatoare. Eu ma simt nevolnica azi sa mai singura acasa cu toti oaspetii astia pe care ii vom avea la noi si bine ar fi sa nu pleci la vanatoare.

Imparatul avu si el o strangere de inima, dar pregatirile erau gata si nu mai putea da inapoi. Incaleca si pleca.

Plecara cu totii. Alergara si alergara si alergara pana ce ajunsera la o padure deasa, cu iarba aleasa, numai buna pentru toate jivinele padurii. Acum isi mai domolira fuga si cautau un parau ca sa le mai astampere setea. Copacii erau cu frunze mari si umbroase, cu paseri de tot felul care cantau niste cantece nemaiauzite si nemaicantate pana atunci. Imparatul era foarte mirat si el ca nu mai auzise asemenea cantari minunate, ca pe aici mergea el totdeuna la vanatoare si cum se facea ca el nu mai auzise pasaretul asta sa mai scoata asemenea viers. Gasi un parau cu apa limpede de-ti vedeai varful cizmei intr-insul. Se uita de jur imprejur si vazu ca ramasese singur singurel. Fu mirat de intamplarea asta, dar nu lua seama ca nu era el fricos si nici nu era prima oara cand se gasea singur singurel cu calul lui.

-Dar oare unde sa fie haitasii mei? De cand oi umbla eu singurel pe meleagurile astea necunoscute mie?

Se apleca sa bea apa din apa aceea imbietoare. Deodata incepu sa inteleaga viersul pasaretului din copaci.

-Nu bea apa asta, Imparate-Luminate, ca nu te vei mai trezi tot aci!

-Cine sa vorbeasca asa pe limba mea? se gandi imparatul.

Se uita in dreapta, se uita in stanga, se uita roata in jurul lui, dar nu fu chip sa zareasca pe cineva. Se apleca din nou sa bea apa din pumn din izvorul acela, dar iara se auzira glasurile de pasarele:

a€“ Nu bea apa asta, Imparate-Luminate, ca nu te vei mai trezi tot aci!

-Mai, dar ce sa fie si cu treaba asta, zise imparatul. Arata-te la fata daca ai curajul sa-mi vorbesti astfel!

Se uita in dreapta, se uita in stanga, se uita roata in jurul lui, dar nu fu chip sa zareasca pe cineva. Se apleca din nou sa bea apa din pumn din izvorul acela, dar iara se auzira glasurile de pasarele:

a€“ Nu bea apa asta, Imparate-Luminate, ca nu te vei mai trezi tot aci!

Imparatul, daca vazu si vazu ca niminea nu se arata la fata, lua apa in pumn din izvorul acela si bau. Era o apa rece si limpede ca altceva nu-i trebuia nimanuia, decat sa bea din ea si sa doarma. Imparatul nostru simti o toropeala in maini, dar mai ales in picioare. Se lasa in jos si cum puse capul pe iarba aceea si incepu a sufla un vant din acelea strasnice ca nu se mai vedea om cu pesoana si nici pasaretul nu mai canta. Sa tineti minte ca iarba de acolo era vrajita.

In fata imparatului se arata o femeie batrana care sta la poarta unei case si cosea o carpeta cu doua cosuri mari cu maci si canta:

Fugugoaie veghigherde

Iesi Marigigito din bogagardei.

Sa gagam florii gagaie

Ca mi-a prugugost mintea prugugoasta.

Sa gagam florii gagaie

Ca mi-a prugugost mintea prugugoasta.

-Ce canti acolo matusa? zise imparatul.

-Ia, cant si eu ca nu mai ma asculta niminea de atatia ani buni. Și venisi tu, imparate sa ma asculti.

-De, ce sa fac si eu. Uite am plecat la vanatoare si ramasei singurel aicea in padurea asta minunata. Pe unde pot si eu sa ies ca sa ajung la ceata mea de haitasi?

-Uite, vezi drumul asta?

-Il vaz.

-Ei bine, o apuci pe el si cand vei vedea ca apune soarele sa te ascunzi. Și sa stai acolo pana la ziua, ca de nu, va fi vai de tine. Ia cu tine acul asta al meu, un crampei din ata mea de cusut si un fir de par. Atat pot eu sa fac pentru tine.

Pana sa apuce imparatul sa puie mana pe toate cele date de femeia asta, femeia si disparu. Se uita imparatul in dreapta, se uita in stanga, se uita deasupra si dedesubtul lui, dar nu fu chip sa dea de femeie. Ii multimi in sinea lui pentru sfat si pentru cele ce-i dase, baga in san acul, ata si firul de par si pleca. O apuca pe drumul acela care parca nu se mai sfarsea. Imparatul incepu sa intre la ganduri. Oare nu-l luase peste picior femeia aia? Ca prea aparu si disparu fara veste.

Cand deodata se puse sa bata un vant rece de-ti intra la oase. Și apoi se intunerici. Abia prinse imparatul sa se adaposteasca dupa un damb. Cand o lumina puternica ii lua vederea. Calul lui o apuca la sanatoasa de-i scaparau copitele si pas sa mi-l mai ajunga careva din urma. Imparatul era acum singur singurel. Lumina disparu.

-Ce sa fie mai cu toate astea, ca de cand mama ma facu nu mai vazu-i asa ceva! zise imparatul. Statu el ce statu tupilat dupa dambul ala si apoi se facu iara ziua. Și iar o porni la drum imparatul. Nu mai recunostea nimic din cele ce vazuse cu o zi in urma. Acum erau tot feliul de tufisuri mari si mici dupa potriva fiecarui loc in parte. Apoi merse el ce merse, pana nu-l mai tinura picioarele. Cand ii aparu in cale aceeasi femeie, care canta acelasi cantec:

Fugugoaie veghigherde

Iesi Marigigito din bogagardei.

Sa gagam florii gagaie

Ca mi-a prugugost mintea prugugoasta.

Sa gagam florii gagaie

Ca mi-a prugugost mintea prugugoasta.

-Ce faci aici matusa? zise imparatul.

a€“ Vezi ca ai gresit drumul, imparate! Trebuia sa te atii dupa lumina aia de-o vazusi ieri. Deseara, cand o aparea din nou, sa te ascunzi repede si cand vezi ca da sa se stinga sa te iei dupa ea. Și disparu.

Imparatul nostru nu mai stia ce sa zica. Pleca mai departe pe drumul ce i-l zise femeia. Și ca dintr-o data se facura aceleasi locuri ca pana atunci. Merse el ce merse cand deodata iara se abatu vantul rece de-ti intra os prin os. Nu dupa mult timp se intunerici. Și imparatul nostru se ascunse dupa un copac ramuros. Mare ii fu mirarea imparatului cand vazu un cerb. Imparatul ramase inmarmurit. Nu mai putea sa miste din loc desi incerca cu toate puterile lui. Pasamite cerbul asta era fermecat. Pentru ca am uitat sa va spun ca cerbul asta nu era un cerb ca toti cerbii, ci avea coama, ca leii, o coama cu totul si cu totul de aur, avea trei coarne si pe fiecare corn avea zece ramuri terminate cu pietre pretioase de-ti luau vazul numai daca te uitai le ele, avea copitele cu totul si cu totul de argint si o coada de aur din care dadea mereu. Cerbul batu din copite si imparatul putu sa se uite la el.

-Ce vant te aduce pe aici, imparate?

-Imparatul era mut cum sunt mutii. Nu putea sa scoata o vorbulita din gura lui.

-Ia, hai imparate ca eu stiu mai bine decat tine ce ti-o trebui. Și ii povesti cerbul imparatului toata istoria pe care o traise el pana atunci: cum a plecat el de la castel de langa iubita lui imparateasa, cum a ramas el singur singurel in padurea cu iarba aleasa, cum s-a intalnit el cu femeia si ce i-a dat ea.

Imparatul era si mai mut. De unde era cerbul asta si cum de vorbea? Dar cum isi recapata glasul ii zise cerbului:

-Cerbule, eu sunt suparat foarte ca nu pot avea copii cu imparateasa mea.

-Eu te-oi ajuta imparate sa-ti indeplinesti dorinta, dara tu sa nu iesi din cuvantul meu si sa te juruiesti mie ca la sfarsit o sa faci pentru mine orice lucru ti-as cere eu.

Imparatul, de cum auzi, imediat si primi si nu mai statu pe ganduri nicio clipita.

-Hai, suie-te pe mine si sa mergem.

Și fugira, si fugira, si fugira, cale lunga de sa nu le mai ajunga. Cand la un moment dat cerbul il arunca pe imparat din spate.

-Hai, da-te jos, imparate, ca am ajuns.

Se ridica de jos imparatul si vazu un bordei. Și bordeiul asta era foarte nalt ca daca aveai palarie pe cap, sigur iti cadea jos.

a€“ Nu te sparia, imparate! Ä‚sta-i bordeiul Mumei-padurii, zise cerbul. Trebuie sa te duci sa iei o cheie din bordei. Vezi ca sta dosita unde nici cu gindul nu gandesti; iara daca se trezeste Muma-padurii, sa stii ca o sa fie vai si amar de noi amandoi. Fii cu bagare de seama! Și fa rapede ce ai de facut.

Isi lua inima in dinti imparatul si o porni spre bordei. Acolo sta o femeie nalta si subtire, si unde mai pui ca era si sluta. Sta la usa bordeiului, dar cum sa va spui eu dumneavostra nici inauntru nici afara. Era cu niste ochi mari si cracanati, deschisi cat sapte sate cu oameni gospodari de pe la noi. Avea niste degete lungi ca niste crengi de stejar si cu gheare de gheonoaie in loc de unghii, ca daca le infigea in carnea ta, praful si pulberea se alegea de tine. Ce-i vine lui si incepu sa cante cantecul ce-l auzi de la femeia batrana:

Fugugoaie veghigherde

Iesi Marigigito din bogagardei.

Sa gagam florii gagaie

Ca mi-a prugugost mintea prugugoasta.

Sa gagam florii gagaie

Ca mi-a prugugost mintea prugugoasta.

Și muierea aia sluta se dete la o parte si imparatul putu sa intre in bordeiul ei sa caute cheia. Acum se gandi el ce se gandi, dar nu putu sa ia seama unde ar putea sa fie ea. Ca cerbul ii zisese vezi bine, unde nici cu gandul nu gandesti. Ce-i veni imparatului sa bage mana in oala cu niste frunze pe ea care era pe cuptor, si care fierbea nabusit. Cand scormoni pe acolo, datu de o cheie mare si innegrita. O lua si-o baga intr-un buzunar si pleca. Cerbul il astepta pitulat si el dupa un copac umbros.

-Luasi cheia, imparate? zise cerbul.

-Luai, cerbule! zise imparatul.

Atunci hai sa pornim. Și fugira, si fugira, si fugira, cale lunga de sa nu le mai ajunga. Cand la un moment dat, cerbul il arunca pe imparat din spate.

-Hai da-te jos imparate, ca am ajuns.

Nu-i prea venea la socoteala impratului de ce e mereu aruncat de cerb, dar nu putea sa zica nici pas, ca avea nevoie de el. Se ridica de jos imparatul si vazu o intrare intr-o cula.

-Asta-i cula din codrul de argint. Sa stii ca e a zmeului cu coroana de argint. Are sapte capete si daca te ajunge, te soarbe. Trebuie sa intri in cula si sa iei de acolo cheia. Vezi ca e pusa unde nici cu gandul nu gandesti, si e o cheie mare si albastra.

Isi lua imparatul inima in dinti, si se duse spre cula. Acolo putu sa intre foarte lesne ca nu era niminea care s-o pazeasca. Se uita ce se uita si nu vazu cheia nicairea. Cauta imparatul o cheia mare si albastra cum ii zisese cerbul, pe da-randul, pe da-randul. Nu gasi nimica nimica. Cand dadu sa se intoarca spre cerb cu mainile goale, vazu un licar mai in afundul culii. Se duse si nu vazu nimic. Licarul disparuse. Vru din nou sa plece cand se impiedica de ceva. Era un pietroi.

a€“ Ce sa fac cu pietroiul asta? Cand il lua ca sa-l dea mai incolo asa, de sub el licari o cheia mare si albastra. Tare se mai bucura imparatul ca gasi ce cauta. Iesi afara. Cerbul il astepta pitulat bine dupa un palc de arini pletosi.

-Luasi cheia, imparate? zise cerbul.

-Luai, cerbule.

Atunci hai sa pornim. Și fugira, si fugira, si fugira, cale lunga de sa nu le mai ajunga. Cand la un moment dat cerbul il arunca pe imparat din spate.

-Hai da-te jos imparate, ca am ajuns.

Se ridica de jos imparatul, plin de naduf, si vazu un palat cu totul si cu totul de aur.

-Ăsta-i palatul zmeilor, zise cerbul. Acum nu-i in palat decat Mama zmeilor si doarme. Ai grija sa n-o trezesti ca unde ne stau capetele nu ne vor mai sta daca ea se va trezi. Du-te sa iei cheia. E o cheia cu totul si cu totul de aur. Asta stiu. Știu si ca este ascunsa unde nici cu gandul nu gandesti. Pana acum ai izbandit imparate, dar de acum inainte sa te vaz. Și mai ai de grija. De cum vei vedea ochiul Zmeoaicei a batrane sa stii ca se va trezi numaidecat.

Isi lua imparatul inima in dinti, si se duse spre palat. Acolo putu sa intre foarte lesne ca nu era niminea care sa-l pazeasca. Se uita ce se uita si nu vazu cheia nicairea. Cauta imparatul o cheia mare si cu totul si cu totul de aur, cum ii zisese cerbul, pe da-randul, pe da-randul. Nu gasi nimica nimica. Prin toate ungherel camerelor, prin toate pivnitele cele murdare si urat mirositoare ca niste balti pline de putregaiuri cauta imparatul. Nu erea chip sa-o afle pe undeva. La un moment dat simti o rasuflare fierbinte in ceafa. Se intoarse si vazu un ochi mare care ardea totul pe unde trecea. Isi aduse aminte de ce-i zisese cerbul. Ce sa faca? Nu gasise cheia. Cand se uita si el unde se uita ochiul mare si rosu ca focul, vazu cheia agatata de ceva ce semana a fi nasul Zmeoaicei. Lua cheia fara sa atinga dihania si fugi cat il tinura picioarele afara din palat. Acolo cerbul il astepta pitulat la poarta palatului.

-Luasi cheia, imparate? zise cerbul.

-Luai, cerbule.

Atunci hai sa pornim. Și fugira, si fugira, si fugira, cale lunga de sa nu le mai ajunga. La un moment dat, imparatul zise :

-Cerbule eu simt asa ca o rasuflare rece in spate.

-Nu te uita imparate.

Și fugira, si fugira, si fugira, cale lunga de sa nu le mai ajunga.

-Cerbule, cerbule ori tu vrei sa ma pierzi ori ba. Eu simt asa o rasuflare rece in spatele meu ca-mi ingheata sangele in vine si intepenesc aci in spatele tau.

Imparatul se uita si ce vazu? Femeia nalta si sluta venea acum si mai repede spre ei. Și ii simtea imparatul rasuflarea rece in ceafa de la mare departare. Și fugira, si fugira, si fugira, cale lunga de sa nu le mai ajunga.

-Imparate, zise cerbul, ia din san acul ala si cand s-o apropia mai tare de noi Muma-padurii sa-l arunci spre ea.

Zis si facut. Cand se apropie de ei atat tare ca le ingheta sangele in vinisoare, imparatul scoase acul din san si-l arunca spre femeie. Deodata cazu sluta la pamant ca sagetata de sulite o mie, si se vaicarea de-ti lua mintile.

-Alelei, imparate ce-mi facusi tu mie! Alelei! Imparate, opreste-te din fuga cerbului si stai un pic. Da-mi inapoi cheia ca nu ti-este tie de folos. Cerbul asta nu e cerb. O sa vezi!

-Sa nu te uiti in spate, imparate, ca o sa murim.

Și fugira, si fugira, si fugira, cale lunga de sa nu le mai ajunga. Și fugira pana cand se unea cerul cu pamantul si apoi se desparteau din nou si apoi iar se uneau. Cand deodata imparatul ii zise cerbului:

-Cerbule, eu simt asa ca o rasuflare in spate, una care ma strange de nu mai pot sa mai rasuflu.

-Nu te uita in spate, imparate. Ăsta-i zmeul din cula. Și fugira, si fugira, si fugira, cale lunga de sa nu le mai ajunga. Și fugira pana cand se unea cerul cu pamantul si apoi se desparteau din nou si apoi iar se uneau. Și iar fugira ca zilele si ca clipele. Cand deodata imparatul ii zise cerbului:

-Cerbule, cerbule ori tu vrei sa ma pierzi ori ba. Eu simt asa o rasuflare care ma strange tare in spatele meu.

-Imparate, arunca firul de par din sanul tau.

Imparatul arunca firul de par din san si zmeul cu sapte capete dintr-o data se pravali la pamant, legat fedeles. Și striga zmeul de mama focului dupa imparat:

-Alelei imparate ce-mi facusi tu mie! Venisi cand nu eram eu acasa si-mi luasi cheia. Ia opreste-te sa ne luptam in lupta dreapta! Imparate, opreste-te din fuga cerbului si stai un pic. Da-mi inapoi cheia ca nu ti-este tie de folos. Cerbul asta nu e cerb. O sa vezi!

Cum auzi imparatul ii zise cerbului:

-Opreste-te cerbule! Vreau sa ma lupt cu zmeul asta. Opreste-te cerbule! Opreste-te cerbule!

Cerbul gonea ca si cand avea pe urma o haita intreaga de cani care mai de care mai fiorosi si mai cu balele pline de sange. Nu voia nici in ruptul capului sa se opreasca desi imparatul ii dadea pinteni grei in coapse si in spate.

-Nu mai da imparate, nu mai da! Ca daca m-oi opri aici ne-or ramane si mie si tie ciolanele, hrana corbilor negri. Daca vrei cu tot dinadinsul sa te dau jos, facem mai intai sa cadem la invoiala: cum de te-i da jos, eu am si fugit daca vei voi macar o clipa sa stai sa dai piept cu zmeul. Dara imparateasa ta nu va mai putea avea copii niciodata.

Cand auzi imparatul de imparateasa lui, Melis, indata il podidira lacrimile de dorul ei si uita si de lupta si de zmeu si se-nmuie tot din cap pana-n picere, ca acum cerbul nici nu-l mai simtea in spatele lui.

Cand isi reveni nitel, intra la ganduri imparatul. Ce insemneaza toate astea? Cum adica cerbul nu e cerb? Dar ce e? De ce nu-i este de folos lui? Cerbul fugea de nu i se vedeau copitele lui de aur din colbul drumuli si parca daca se uita mai bine imparatul vedea ca nici nu pare a atige pamantul. Și fugira, si fugira, si fugira, cale lunga de sa nu le mai ajunga. Și fugira pana cand se unea cerul cu pamantul si apoi se desparteau din nou si apoi iar se uneau. Cand deodata imparatul ii zise cerbului:

-Cerbule, eu simt asa ca o rasuflare fierbinte in spatele meu.

-Nu te sparia, imparate! E Mama Zmeilor. Zmeoaica zmeoaicelor.Sa nu care cumva sa te uiti in spate ca ne parjoleste pe amandoi. Și mai fugira ei cat mai figira, cam cat fugira pana acum si inca o data pe atat, cand imparatul ii zise iara cerbului:

-Cerbule, cerbule ori tu vrei sa ma pierzi ori ba. Pe mine ma prajeste ceva la spate.

-Arunca imparate firul de ata rosie din san in spatele tau. Și o data firul de ata se facu o apa mare, mare si rosie. Zmeoaica a batrana nu mai putea inainta.

Și atunci imparatul intoarse capul si se uita ca erau destul de departe de ea ca sa-i mai poata parjoli cu privirile ei de foc si para. Era ca o zgripturoaica, cu mainile lungi, vinete si slabanoage de parca nu mancase de trei luni incheiate decat macris, avea parul lung si gri si in vant, ochii ca de mort in cap ii ardeau ca valvataia focului, buzele ii erau ca niste butoaie care se rostogoleau cand urla de suparare si de furia a mare ca nu l-a prins pe imparatul. Și striga de pe malul celalat cu o voce spartigoasa de-ti facea sa-ti tremure si genunchii si toate madularele ca si cand te-ar fi prins in ghearele ei negre:

-Aoleu, pui de om ce-mi esti tu! Da-mi inapoi cheia ca tie nu ti-e de folos. Cerbul asta nu e cerb. O sa vezi! Opreste-te nitel si uita-te la mine, ca nimic nu ti-oi facea! Numai nitel sa te uiti la mine ca ard de dorul sa te privesc o data in ochi, ca multe am auzit despre tine, pui de om!

Dar imparatul o lasa pe Zmeoaica a batrana sa strige din toti rarunchii si pas sa mai stea vreo clipita sa dea crezare celor ce zicea ea.

Cum fugeau ei asa de mancau pamantul, deodata cerbul se opri brusc si-l arunca pe imparat jos.

-Ei, dar ce-i asta, cerbule?

-Imparate, pana aici ne-a fost invoiala. Eu te-am scos de pe taramul celalat. Ca acolo ajunsesi. Acum e randul tau sa-ti tii fagaduiala facuta la inceput.

-Da, zise imparatul. Sunt om cinstit si tin fagaduiala facuta. Ce voiesti acum tu de la mine?

-Cand o cadea noaptea voiesc sa stai asa linga mine ca si cum ai sta cu Melis, imparateasa ta. Și cand ai vedea ca se crapa de ziua sa ma lasi sa te sarut.

-Greu lucru imi ceri tu mie cerbule, dar fiindca ce-am juruit ramane juruit, asa sa fie atunci. Și imparatul cazu la invoiala, ca vru ca nu vru.

Și facu imparatul intocmai cum ii ceruse cerbul, iar la ziua, il lasa pe cerb de-l saruta. Și deodata se facu cerbul o fata frumoasa, cu parul cu totul si cu totul de aur si mai matasos ca matasea cea mai fina, cu ochii scanteietori de la soare te puteai uita, dar la dansa ba.

Și fata asta ii zise imparatului:

-Eu sunt fata Imparatului Padurilor fermecate. O ursitoare rea m-a transformat in cerb si am avut de asteptat trei sute de ani ca sa te ratacesti tu, imparate prin padurile fermecate, ca sa pot redeveni om. De aceea te-ai ratacit in padurea noastra, venise si sorocul meu. Fii atent imparate! Ai trei chei acum. Cand o sa ajungi la castel, imparateasa ta doarme un somn adanc de o suta de ani, cat ai ratacit tu prin padurile tatalui meu. Deschide usile iatucurilor ei cu aceste trei chei. Și dorinta ti se va implini.

Buimac, imparatul cauta sa-i multumeasca fetei, dar nu mai avu cui, pentru ca fata disparu fara urma. Și pleca imparatul nostru spre castelul lui, si mare ii fu mirarea cand vazu toata imparatia lui cufundata intr-un somn adanc, ca buruienile mai aveau putin si ajungeau la ferestile castelului, iar paianjenii intepenisera mandri de panzele cele mai frumoase pe care le tesusera pana atunci. Deschise prima usa a iatacului imparatesei Melis cu cheia luata de la Muma-padurii, apoi a doua usa cu cheia mare si albastra, iar cea de-a treia usa cu cheia luata de la Mama Zmeilor. Intra in iatacul imparatesei sale si o vazu cu un prunc alaturi, frumos ca un Fat-frumos, asezat pe o carpeta cu doua cosuri cu maci mari rosii.

Dintr-o data totul se trezi la viata. Pasarile incepura din nou sa cante, ostenii toti incepura sa-si vada de treburile lor pe la grajdurile imparatesti si prin curtea castelului, paianjenii isi dezmorteau picioarele, iar buruienile se micsoreau din ce in ce de parca intrau in pamant.

Tare s-au mai bucurat cei doi, dar mai ales imparatul care stia prin cate trecuse el. Și au trait impreuna pana la adanci batraneti. Și poate ca mai traiesc si azi, daca imparatul nu va mai fi fost plecat la o vanatoare de cerbi.

Iar eu am incalicat pe-o sa

Și v-am spus povestea mea

maria
18-December-2010, 07:16 AM
LUNA ALBASTRA
http://fs8.trilulilu.ro/stream.php?type=image&source=site&size=large&hash=1b43f934bc2e37&username=camicamicami&key=x.jpg
- Nu uita sa il uzi dimineata si searaa€¦ dar nu prea mult, ca se ineacaa€¦
- Da mamia€¦ dara€¦ crezi ca o sa creasca mare si frumos?
- O sa creasca, daca stii sa il ingrijesti, ii spuse mama pupand-o de noapte bunaa€¦
Pe vata de pe capacul cutiei de margarina, semintele de grau asteptau acum lumina zilei pentru a incepe sa creascaa€¦ Andreea aseza grausorul pe marginea ferestrei si se baga in pat la calduricaa€¦ Plapuma cu Mickey Mouse si alte personaje Disney o invaluia de fiecare data cu o caldura primitoare, si totul in jur devenea atat de calm si linistita€¦ fara nicio grija, fara nicio durerea€¦
Razele lunii intrau prin geam pana pe fata ei, creand de multe ori o legatura luminoasa intre ele douaa€¦ Ii placea Luna. Mereu o facea sa se intrebe ce se ascunde acolo sus si de multe ori o facea sa visezea€¦
De aceasta data, pe Luna de argint era pustiua€¦ o campie intinsa si rece, fara urma de viata, si niste munti la departarea€¦ Soarele era foarte stralucitor, dar stralucirea lui nu reusea niciodata sa atraga atentia fetei prea mult, pentru ca ceea ce o fascina de fiecare data era imaginea Pamantului pe care il lasase in urma, undeva intr-un dormitor tapetat cu desene animatea€¦

- Ar trebui sa vii cand e Pamant plina€¦ e de 1000 de ori mai frumos atuncia€¦ ii spuse o voce care o facu sa tresaraa€¦ Intorcandu-se, langa ea vazu un baietel care statea jos pe un bolovan si se uita la Pamant. Fata ramase cu privirea tinta la el, ca si cand astepta ca acesta sa ii explice cine este si ce vrea, dar baietelul ramase cu privirea catre Pamanta€¦ Parca nici nu o vedeaa€¦ In cele din urma, o invita sa ia loc langa ela€¦
- Bolovanul e destul de mare pentru amandoi ii spuse, si fetita se asezaa€¦
- Cine esti? intreba Andreeaa€¦
- Stiai ca atunci cand e Pamant plin, poti sa citesti ziarul la lumina lui? isi continua baiatul minuneaa€¦ De fapt, nu e lumina luia€¦ el nu poate sa straluceasca singur, are nevoie de Soare sa il faca atat de frumos. Altfela€¦ nici nu s-ar vedea. E greu sa vezi o planeta, fie ea si una asa mare si frumoasa ca Pamantul, daca nu e nimic care sa o luminezea€¦ Doar stelele se vad singurea€¦
Fetita nu intelegea prea bine ce ii spunea baiatul, dar reusi sa isi stapaneasca putin curiozitatea in ceea ce-l privea, si isi intoarse privirea catre Pamant.
- Pamantul pare mai frumos de aici de susa€¦ nu e asa multa galagie, oamenii nu se vad asa rai sia€¦ mereu ocupati cu tot felul de treburi care nu ii fac fericitia€¦ De aicia€¦ totul pare acoperit de dragostea€¦ Cred ca dragostea are culoarea albastra! rase Andreeaa€¦
- Eu nu ii inteleg uneori pe oamenii mari. Ei chiar nu stiu cat de frumoasa poate fi dragostea? De ce fug de ea?
- Pai daca nu au fost niciodata pe Luna, ca sa o vada de la inaltimea€¦ sopti fata putin intimidata de spusele luia€¦
- Eu ma plictisesc aici singur. Vad totul de la inaltime si vad cat de frumos poate sa fie, dar nu ma pot bucura singur cu adevarat de nimica€¦ Nu vrei sa ramai cu mine? o ruga baiatul apropiindu-se si mai mult de eaa€¦
- Nu pot sa raman acum, dar iti promit ca ma voi intoarce si maine, ii zambi ea si se urca pe raza Lunii, plecand inapoi catre patutul ei caldurosa€¦
- Mi-ar placea sa ramaia€¦ totul ar fi atat de frumosa€¦ am avea toata Luna la dispozitiea€¦Am putea sa facem asa multe impreunaa€¦ Singur nu pota€¦Mereu mi-am dorit sa vad un curcubeua€¦ Pe Luna nu sunt curcubee, dar daca ai fi si tu, cred ca am putea sa facem unula€¦| spuse baiatul intristat de plecarea eia€¦ Dar ea era deja departea€¦
Grausorul incepuse sa incolteasca, lucru ce o minuna pe Andreea din ce in ce mai multa€¦ simtea cum ceva ce ea face, prinde viataa€¦
Trecura mai multe nopti, si acum era o noapte fara Lunaa€¦ Ä‚sta era insa momentul pe care Andreea il asteptasea€¦ Pentru ca uneori, acolo unde nu vezi nimic din ceea ce stiai, gasesti cea mai mare frumusetea€¦ Asa cum atunci cand de pe Pamant nu se vede Luna, pe Luna e Pamant plina€¦ si visul continuaa€¦
- Te-ai intors! spuse baiatul cu sclipiri in ochia€¦ Ce bine ca te-ai intors! E Pamant plin, si de cand te-am cunoscut si ai plecat, nu ma mai pot bucura de nimica€¦ mi-era teama ca pentru prima oara, Pamantul plin nu ma va mai face sa zambesca€¦ dar ai venita€¦
- Å¢i-am spus ca o sa vina€¦ trebuia doar sa ud grausorula€¦ e puiutul meu, nu il puteam lasa sa moaraa€¦ Te superi daca il asez aici langa noi?
- L-ai adus cu tine? Dar asta inseamnaa€¦
- Da! spuse ea emotionataa€¦
Baiatul simtea prea multa fericire in interior ca sa mai vorbeasca, dar reusi sa o ia de mana si sa o tina stransa€¦ Extrem de fericita de alegerea pe care o facuse, Andreea isi deschisese acum sufletul catre simtire, lasandu-l liber pentru ela€¦ Si ceea ce venea catre ea, impins cu toata forta de baietelul singuratic, era lucrul cel mai minunat pe care il simtise vreodataa€¦
Vazuta de pe Pamant, Luna incepea acum sa devina albastraa€¦

luca
18-December-2010, 09:58 AM
15023 Draga mea Yssablue,iti uram.. Bun venit!.. in casuta cu povesti..simte-te ca acasa draga prietena.
Iti multumim pentru povestioara si mai asteptam si altele.
15024

Te pupicesc si te imbratisez Luca 15026

http://i24.photobucket.com/albums/c16/raluq/christmas-141.gif

adi-gj
18-December-2010, 11:33 AM
Pe nea Tomita l-am gasit ca de obicei acasa , in fata portii pe bancuta.. Sta si privea , minunindu-se de schimbarile din aceasta lume , care incet incet , nu mai semana cu lumea lui...el cind incepuse munca la CFR era un tinc, cu mult respect pentru cei mai mari decit el si cu o dorinta mare sa invete, sa aiba si el banii lui.La incepit batea cu ciocanul in rotile vagoanelor ,, adica era cineva ,, ciocanaru de serviciu, cel care spunea vagon asta merge si asta se sretrage.. aici este slaba calea de rulare aici suna ca un clopot iar aici ca argintul asta-i strins si astai slaba.. de el tineau neproducerea sau cauza accidentelor de la cale .. era si se simtea un om important... meseria de ciocanar o invatase de la Tirna, nu stia sa-l fi chemat si altfel pe acel om mic si putin ghebos de statura , grasut , ce si trage piciorul drept dupa el , cam asa cum ar avea legat un mic bustean dupa el..
.Tirna era un oltean get beget , care mai mult ridea de ceilalti decit sa faca rau.. si toti rideau de el, Tirna-i era porecla si nimeni aproape ca nu-i mai stia numele adevarat.. venea de la tarasul piciorului , spuneau in hazul lor , ca a pus porumb , mai mult de-o tirna, si-l acoperea sa iasa mare ,, de... Tirna-i ramase numele...Nu se supara , de mult nu se mai supara pe nimeni.. tinea la ei, erau ei , o familie mare si greu incercata de feroviari.. . Pe copilul asta de Tomita , il adoptase, ca era copil bun si vroia sa invete, era primul peste tot , o data era chiar sa-l coste saritul asta inainte .. dar a trecurt si asta... cind a plecat de acolo , Tomita a plins,, ca Tirna-l iubea ca pe copilul lui. Tomita ajunse picher , abia dupa doi ani grei de garaj , cind trecea peste toate cu ochii si curios lua act de tot ce insemna garare de garnituri , cu stegulete si cu insemne specifice, cu suieraturi de masina , cind lungi , cind scurte , cu semnale de steag , cind jos cind sus cind stinga , si uite , tot asa de la garare l-a luat si seful Cheregiu, si la facut picher... Adica cel care cauta sina ,, si noteaza tot , pe caiet si spune unde se intervine si cu ce,. cite buloane sint rupte, ce treverse trebuiesc inlocuite si unde mai trebuie piatra .. . drum lung strabatut cu pasul intre doua trenuri, cu grija si atentie , incit stia mersul trenurilor pe dinafara... el era un mers orar exemplar.. stia ce si cit trebuie facut , inca tinea minte Iarna aia lunga , cu valatuci de zapada si fuiaore pe cale ... el Picherul atunci avea drum greu de facut , prin viscol si prin ger... daca nu-si facea bine treaba mureau oameni,, calea se bloca si trenurile sareau de pe sine... pagube mari de miliarde de lei, familia lui si neamurile nu aveau bani de dat sa-l scape , asa ca infunda puscariia...Dar nu era cazul lui... mergea agale si vedea tot , notind cu sarg si semnalind orice lipsa.. Nu tinea cont de vreme,, era el si calea , drumul asta de fier , pentru care sau batut altii , sa fie buna si sa tina mult .. dadeau de lucru la oamnei si multi la cale, erau ceferstii care aveau traiul asigurat, multi erau in aceasta familie , mare si buna , de treaba si cu spor , uniti la greu si al bucurie.. Dar tari si dirji, oameni cu simtul datoriei in singe, care mai si beau , dar la familii ajungeau mereu cu cite o piine si bani, banii ce-i tineau copii in scoli, apoi pensi , despartirea de ei , cu stringeri de mina si cu diploma aceea , facuta cu mult haz si multa voie buna , inminata in fata colegilor , a tuturor acelora care l-au sprijinit si sa-u sprijinit pe el .. pe Tomita spicherul de linie... Acum , sta la banca , si se uita lung , dupa trenurile ce trec pe cale , tot mai mari , si tot mai moderne , cu vagoane cum el nu putea visa in tineretea lui , si cu viteze tot mai ametitoare .. oare cine-i tinea acum locul ? mai era alt spicher ca el , sau intrasera masinile , in locul lor.. Nu mai stia , puterile nu-i mai permiteau sa mearga si sa-i intrebe... si ceilalti , cei cu care a lucrat , erau din zi in zi tot mai putini.. se duceau pe rind acolo sus in dealul crucilor ,si ramineau acolo , unde ca mine se duce si el nea Tomita spicherul de cale...

Bozomic
18-December-2010, 12:14 PM
15068

15070Buna dimineata, dragii mei, sa aveti o zi minunata!

Pentru prietenii mei de suflet, din minunata lume a basmelor:

15071
Spiridusul


Intr-o buna zi o batranica se plimba pe afara cand a auzit un zgomot usor.
Poc, poc, poc! Poc, poc, poc!
"Ma-ntreb ce poate fi," a zis batranica.
S-a furisat in spatele unui copac si de acolo, spre marea ei surpriza, a vazut un spiridus imbracat in haine verzi. Acesta lovea cu un ciocan micut, facand pantofi pentru alti spiridusi si zane mititele.
Batranica l-a apucat pe spiridus de gulerul hainei. "Te-am prins, Domnule Spiridus!" a strigat ea.
"Intr-adevar m-ai prins," a spus calm spiridusul. "Dar iti multumesc daca imi dai drumul sa ma pot intoarce la treaba mea."


15075
"Ooo, nu," a spus batranica. "Nu inainte sa-mi spui unde-ti este oala cu aur. Toata lumea stie ca atunci cand prinzi un spiridus el trebuie sa-ti arate unde-i este ingropata oala cu aur."


15072
Spiridusul a ras. "Deci, vrei oala mea cu aur, nu-i asa? Foarte bine. Urmeaza-ma atunci si-ti voi arata unde se afla ingropata."
Spiridusul a pornit-o inainte urmat de batranica care se tinea strans de haina lui.
Intr-un final au ajuns intr-un camp unde cresteau sute de tufisuri. Spiridusul a aratat spre unul dintre ele si a spus, "Sapa sub acest tufis si vei gasi tot aurul pe care ti-l doresti."
Batrinica s-a uitat la pamintul tare. "Trebuie sa ma-ntorc acasa si sa iau o lopata," a spus ea. "Dar mai intai am sa leg de tufis esarfa mea ce rosie. Asa voi stii unde sa sap cand ma-ntorc cu lopata."
"Buna idee," a spus spiridusul cu o sclipre in ochi. "Sa te bucuri de aurul ce-l gasesti!" Si facand semn cu mana, spiridusul a disparut.
Batranica a alergat spre casa si a luat o lopata. Pe drumul inapoi s-a gandit cum sa cheltuiasca aurul ce-l va gasi.
Dar cand a ajuns din nou in camp, ochii i s-au marit de surpriza. In locul unei singure esarfe rosii, a vazut sute la fel. Fiecare tufis avea o esarfa rosie legata de el!
"Ooo, nu!" a strigat batranica. "Spiridusul acela m-a pacalit! Nu pot sapa sub toate aceste tufisuri.


15074
Acum trebuie sa ma-ntorc acasa fara oala mea cu aur."

Si asa a facut!


15073

luca
18-December-2010, 12:41 PM
15076 Dragul meu mic sultan....spune-mi si mie de unde ai scos aceata povestioara frumoasa?...mi-a placut mult de tot...si-ti multumesc muuult! 15080...si pentru ca ieri am lipsit...am adus si eu o mica povestioara...15082....tot cu spiridusi....ca sa fiu in ton... http://cdn.content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/000203FC.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10&p={82CEEFD6-E0C2-4B52-BD15-A794D3556F49})

SPIRIDUSII

15086

Undeva,departe traia o fetita spiridus,padurea cea verde era casa ei,dormea pe o frunza si bea apa de la un izvor limpede din apropiere;ea dansa pe petalele florilor ascultand muzica pasarilor si era invaluita de parfumul polenului pe care-l aveau florile multicolore.Avea un par negru,lung pana la calcaie si purta o rochita galbena pe care a primit-o cadou de la zana padurii cand s-a nascut si in fiecare dimineata se scalda in roua care era asternuta pe iarba si apoi dansa cu florile,cantand ca si pasarile si zburand ca si fluturii,se bucura de frumusetea zilelor calde din tinutul unde nu exista iarna ci doar caldura verii.Zana padurii era mereu cu micuta fetita spiridus,ea o proteja si ii dadea sfaturi bune zicandu-i in fiecare seara cate o poveste fermecata...
Intr-o dimineata zana padurii a disparut si fetita a cautat-o prin toata padurea dar nici o vietate sau floare nu a stiut sa ii spuna unde este.Intristata fetita spiridus strabatea aleile padurii si intreba fiecare copac daca nu a zarit o zana buna dar copacii ii dadeau acelasi raspuns,ca nu au vazut-o pe frumoasa zana care avea ochii caprui si veseli ca si caprioara vioaie...Atunci,fetita s-a intristat mai tare gandindu-se ca blanda zana a disparut cu adevarat.
Cand a venit seara si luna a aparut pe cerul instelat,fetita spiridus a intrebat-o si pe ea daca nu a vazut-o pe zana padurii si luna i-a raspuns ca a vazut-o zburand dinspre miaza-zi pe aripile unei mierle cu un baietel spiridus in brate,traversau padurea in zbor si zana ii arata peisajul micutului care nu era din partea locului.
Atunci fetita si-a amintit ca zana cea buna i-a promis ca o sa-i aduca un fratior cu care sa se joace cat e ziua de lunga si s-a bucurat,a adormit linistita pe frunza ei la umbra unui mare mesteacan.
Dimineata,zana si baietelul spiridus au venit la fetita si micutii spiridusi s-au imprietenit si au construit inca un pat dintr-o frunza asemanatoare cu cea a fetitei si l-au asezat tot la umbra arborelui urias.Zana padurii statea in fiecare seara cu ei si le istorisea intamplari cu talc si mereu copilasii se luau de manuta si alergau prin padure,se jucau,dansau cu florile pe muzica pasarilor si erau fericiti.Mierla si zana cea buna ii priveau din copac si erau bucuroase fiindca spiridusii se intelegeau atat de bine,erau precum doi fratiori.
Si astfel cei doi micuti si zana protectoare au trait fericiti pentru totdeauna in tinuturile verii nesfarsite,aflate departe si totusi aproape,in lumea povestilor unde toti copiii pot ajunge impreuna cu pasarile,animalele si natura cea blanda si ocrotitoare.




15087

http://i24.photobucket.com/albums/c16/raluq/1198242034_christmas-11.jpg


Cu drag Luca

Cicek
18-December-2010, 06:02 PM
O dragoste adevarata.

Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.
Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava. In asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie.
Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea raniia€¦ Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.
Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana, dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este ela€¦
Si-atunci il intreb mirata: |Si dvs.. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?". Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde:
|E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea|.
Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti.
Mi-am inghitit lacrimile spunandu-mi in sinea mea: |Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!a€¦ Caci, in fond, asa este dragostea adevarata a€¦nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal.
Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat.|
Morala: Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce este mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au.
Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni, ci sa stii sa dansezi in ploaie !!

luca
19-December-2010, 12:55 AM
15149 Buna seara dragii mei prieteni,mica Sheherezade a sosit cu mica povestioara de suflet...asta inainte sa vina Mos Ene pe la gene...
Va multumesc pentru povestioarele voastre calde si va iubesc mult...tare dragi imi sunteti!
Dragul meu mic sultan,vad ca te-ai asezat confortabil...
15151... acum sa deapan povestioara...


Povestioara celui ce iubea o stea...


15153

Pe cand Luna era foarte buna prietena cu Soarele si se vizitau si-si trimiteau multe mesaje de iubire, traia pe cer o stea, ce stralucea frumos atat noaptea, cat si ziua. Pentru ca luminita ei era vazuta de departe,intr-o zi un om de pe Pamant o zari si vru sa mearga la ea. Dar fiindca nu stia cum sa procedeze, il ruga pe Dumnezeu sa-l ia in carca si sa-l duca pana la steaua ce-i placea atat de mult. Dumnezeu ii indeplini aceasta dorinta, il lua si-l duse langa ea. Pe cand privea minunatia de stea, omul ii auzi glasul ce-i soptea:
<< - Draga omule, stiu ca ma iubesti si ca Dumnezeu te-a ajutat sa ma gasesti si sa vii pana la mine. Pentru ca dorinta ta de a ne imprieteni este foarte mare, eu iti daruiesc din trupul meu o bucatica stralucitoare, pe care te rog sa o porti mereu cu tine, ca semn al prieteniei noastre. Iata, aceasta bucatica de lumina face parte din fiinta mea, ti-o daruiesc, o lipesc de tine, ti-o pun pe umarul drept. Ori de cate ori vei avea nevoie de ajutorul meu, ridica bratul drept spre cer, spre tronul Tatalui Ceresc si spune: |Doamne, sunt slujitorul Tau, doresc sa implinesc Voia Ta|. Eu te voi auzi si prin bratul tau drept voi trimite o sageata de lumina, ce va ajunge drept la Tatal, care va primi mesajul,va afla dorinta ta si-ti va da, din marea Lui iubire, forta necesara pentru implinirea Voii Sale. Nu uita ca pe bratul drept ai o bucata de stea, ce te iubeste si te ajuta sa tii legatura cu Tatal Ceresc. Foloseste-o mereu, caci multe fapte bune vei putea face. Cu dragoste te invelesc si-ti urez un drum drept, plin de lumina! >> Zise steaua de pe bratul lui drept.

Va doresc somnic usor si vise cu ingeri
Domnul sa va Binecuvanteze!

15155 15158

Cu drag Luca

gabytza
19-December-2010, 02:39 AM
Mica noastra printesa http://t3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSaE5FGU5_Aw0BZZKbAbWtW1wN8xdtvQ yKBLxSiGUZY6mTmOTIF (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://1.bp.blogspot.com/_SrF7cHvBY14/SRr8A8kFqNI/AAAAAAAAP6c/4sVXpab8VaI/s400/Ariel-Princess5.jpg&imgrefurl=http://sutalasutapentrucopii.blogspot.com/2008/11/imagini-cu-personaje-din-desene-animate_12.html&usg=__qqxINBdBQEn8HnpQbihIaIgn-30=&h=400&w=400&sz=12&hl=ro&start=0&zoom=1&tbnid=vyAH2Se-L1ixHM:&tbnh=146&tbnw=93&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2Bpersonaje%2Bdin%2Bpovesti%26hl %3Dro%26biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Di sch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=534&vpy=211&dur=794&hovh=225&hovw=225&tx=107&ty=99&ei=LUINTZXsHMWUsways-3mDA&oei=8UENTcSxF5KHswb_49nVDA&esq=8&page=1&ndsp=16&ved=1t:429,r:8,s:0)

Iti multumim pt frumoasele povesti cu care ne-ai rasfatat si in aceasta seara ...
sunt superbe si cred ca micul sultan a adormit fericit pe pernutele sale pufoase ...
te iubim mult , draga noastra printesa ...
primeste din partea noastra multe flori , pupicei si ganduri bune !


http://t3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcRUTjZz6KxHjVBp_71ICNq8eHNiOawqf 8IhJcNXArB4IcR96GfD de la toti prietenii tai de suflet ce te insotesc pe cararile basmelor primeste te rugam ...: (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://2.bp.blogspot.com/_SrF7cHvBY14/SmW2wPquisI/AAAAAAAAVcg/Fs9BuqJp7os/s400/Bambi-Flower-Thumper.jpg&imgrefurl=http://sutalasutapentrucopii.blogspot.com/2009/07/imagini-cu-personaje-din-desene-animate_21.html&usg=__Jid5W4PCG8RG9k8_D07HByziqiI=&h=297&w=400&sz=22&hl=ro&start=16&zoom=1&tbnid=gO5vVT33zase5M:&tbnh=132&tbnw=176&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2Bpersonaje%2Bdin%2Bpovesti%26hl %3Dro%26biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Di sch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=722&vpy=259&dur=824&hovh=193&hovw=261&tx=129&ty=108&ei=0EMNTc6nDo3Hswaa5NnZDA&oei=8UENTcSxF5KHswb_49nVDA&esq=29&page=2&ndsp=15&ved=1t:429,r:14,s:16)


http://t3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcRSMv4h01Uey-UePbuffqZH8AAm0hWBh-z59qzM_cEO8YyBzVY_Pw (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://i338.photobucket.com/albums/n410/kamas01/flowers/230.jpg&imgrefurl=http://www.utilecopii.ro/forum/lofiversion/index.php/t4165-10900.html&usg=__k_RsQcYLgpXgZ7N8-RV2DLXSGlc=&h=250&w=400&sz=24&hl=ro&start=0&zoom=1&tbnid=2EHXB-tdwl4nRM:&tbnh=106&tbnw=170&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2Bflori%2Bsuperbe%2Bsi%2Bpupici% 26hl%3Dro%26biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs %3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=699&vpy=91&dur=713&hovh=177&hovw=284&tx=149&ty=94&ei=ZUQNTYHiJIr5sgaB3_jTDA&oei=ZUQNTYHiJIr5sgaB3_jTDA&esq=1&page=1&ndsp=14&ved=1t:429,r:4,s:0) http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSfkOAqysQYsA3QPhWWAz5bwDYKXA_Nv jEIweL1pTQrQjQMxnqk0w (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://1.bp.blogspot.com/_9IL1yUVmx-I/TFuHi3qc7BI/AAAAAAAAApc/r3PkQ2Y5Nlo/s1600/1440x900_High_resolution_flower_art_123453.jpg&imgrefurl=http://anamariagombos.blogspot.com/2010_08_01_archive.html&usg=__zRFUWPlbAvLAJOrlk_SS4pTyOv8=&h=438&w=700&sz=79&hl=ro&start=60&zoom=1&tbnid=DzrGtCWRuqRXuM:&tbnh=107&tbnw=171&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2Bflori%2Bsuperbe%2Bsi%2Bpupici% 26hl%3Dro%26biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs %3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=398&vpy=275&dur=2556&hovh=177&hovw=284&tx=159&ty=81&ei=BkUNTaiIHZH2sgap_NzgDA&oei=ZUQNTYHiJIr5sgaB3_jTDA&esq=7&page=5&ndsp=15&ved=1t:429,r:12,s:60)


http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTuT22FehusdcD6SSKNo3uRdkWRPyfw2 wLY6wfpxDjhuozn-C6Y0A (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://3.bp.blogspot.com/_prszrffyzpQ/SiTOZMxw77I/AAAAAAAAONQ/JmrgwV6cqto/s400/flori%2Bde%2Bla%2Bbroscutza%2Bdraga.jpg&imgrefurl=http://savalaura.blogspot.com/2009/06/flori-de-la-broscutza-mea-draga.html&usg=__yv2xknsyaHsk-mynrw8hsE0Z4uM=&h=300&w=400&sz=23&hl=ro&start=216&zoom=1&tbnid=aFJgzWsBmW778M:&tbnh=133&tbnw=185&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2Bflori%2Bsuperbe%2Bsi%2Bpupici% 26hl%3Dro%26biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs %3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=342&vpy=258&dur=1389&hovh=194&hovw=259&tx=158&ty=110&ei=bkUNTdmcFYfCswamsMz1DA&oei=ZUQNTYHiJIr5sgaB3_jTDA&esq=17&page=15&ndsp=15&ved=1t:429,r:1,s:216) http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTBVc73R5N4m2PHJWiQh3jJ08kmf6TM6 A6nZj5CUicwqxJ63zza (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://img199.imageshack.us/img199/6879/d1dfb275a15ee0426245410.jpg&imgrefurl=http://www.gustos.ro/forum/gustos-club-f11/salut-voios-de-pensionara-t1759-1215.html&usg=__JzWUWFH8kvd7w-KH_-H1arG4pGE=&h=429&w=490&sz=132&hl=ro&start=216&zoom=1&tbnid=pDheDFwHxEBjcM:&tbnh=128&tbnw=149&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2Bflori%2Bsuperbe%2Bsi%2Bpupici% 26hl%3Dro%26biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs %3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=503&vpy=86&dur=2184&hovh=210&hovw=240&tx=137&ty=101&ei=bkUNTdmcFYfCswamsMz1DA&oei=ZUQNTYHiJIr5sgaB3_jTDA&esq=17&page=15&ndsp=15&ved=1t:429,r:7,s:216)

http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQfus0O9kUDTpB9FJkbUUOM4CnGRGfim bzotnKG_sM_3Hrm1Yz-aw (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.floriinconstanta.ro/flori-florarie-online/Flori-in-vaza-Alb-si-verde-poza-t-P-n-d_288.jpg&imgrefurl=http://www.parinti.com/modules.php%3Fname%3DForums%26file%3Dprint%26topic _id%3D32197&usg=__USYMtErc3tDJVSq8-36NfAbkW3k=&h=370&w=344&sz=27&hl=ro&start=90&zoom=1&tbnid=njZ4kIoezcOgeM:&tbnh=135&tbnw=128&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2Bflori%2Bsuperbe%2Bsi%2Bpupici% 26hl%3Dro%26biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs %3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=767&vpy=185&dur=3430&hovh=233&hovw=216&tx=86&ty=122&ei=7EUNTZHYCo3Hswaa5NnZDA&oei=ZUQNTYHiJIr5sgaB3_jTDA&esq=28&page=7&ndsp=15&ved=1t:429,r:4,s:90) http://t1.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcR8u2FYhruZKcAloL1RepKVZJ4MxkUTc wb-sVNWP6TCw4P6x2zcfw (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.cristinamode.ro/nunta/buchete/narcise.jpg&imgrefurl=http://forum.acasatv.ro/viewtopic.php%3Fp%3D1772326%26sid%3Ddfd8b42f60f28e 6ea41be5654f8393c6&usg=__UJx4sKKmpH5daLczfwtpKxiPueo=&h=729&w=600&sz=64&hl=ro&start=45&zoom=1&tbnid=bcyBfk8wJWGH4M:&tbnh=130&tbnw=107&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2Bflori%2Bsuperbe%2Bsi%2Bpupici% 26hl%3Dro%26biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs %3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=689&vpy=158&dur=2892&hovh=248&hovw=204&tx=99&ty=114&ei=G0YNTfWxBYeWswazl8XTDA&oei=ZUQNTYHiJIr5sgaB3_jTDA&esq=31&page=4&ndsp=15&ved=1t:429,r:3,s:45)

gabytza
19-December-2010, 02:41 AM
http://www.youtube.com/watch?v=3lJ-7cmzKB4

gabytza
19-December-2010, 02:43 AM
http://www.youtube.com/watch?v=U8izNOZYqEQ

gabytza
19-December-2010, 03:01 AM
http://www.youtube.com/watch?v=33HqisNI3hQ

gabytza
19-December-2010, 03:24 AM
DRAGI PRIETENI , DATI-MI VOIE SA VA TRANSMIT CELE MAI SINCERE URARI DE BINE , DE SANATATE SI IMPLINIRI DIN PARTEA MULT IUBITELOR PERSONAJE DE POVESTE PE CARE LE IUBIM SI NE SUNT ALATURI SEARA DE SEARA ...

SARBATORI FERICITE !


http://t1.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQBgsGok3jTIUAb3ELUN8pUCqvwsfghW sihdXysc4MV2LAXAtrjSA (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://sandydeea.files.wordpress.com/2009/07/copy-of-chip-si-dale.jpg&imgrefurl=http://sandydeea.wordpress.com/page/3/&usg=__2JqbrjCLGeIvj2gzgO0duJ9btmI=&h=1758&w=2400&sz=349&hl=ro&start=0&zoom=1&tbnid=WgvtAFgLsGleaM:&tbnh=135&tbnw=184&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2Bpovesti%26hl%3Dro%26biw%3D1024 %26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=542&vpy=79&dur=4669&hovh=192&hovw=262&tx=138&ty=100&ei=wk0NTdX0A4i1tAaC5vDoDA&oei=wk0NTdX0A4i1tAaC5vDoDA&esq=1&page=1&ndsp=14&ved=1t:429,r:2,s:0) http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSxP5tazWTXotKcMtwrDxK1U7ErmnoI7 epkq9ZE2cuFgXbApM1b (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://povesticopii.info/wallpapers/aladdin1.jpg&imgrefurl=http://povesticopii.info/imagini-povesti.php&usg=__u9pgU-RXnkZA99VuTYE6Qio7xM4=&h=768&w=1024&sz=231&hl=ro&start=0&zoom=1&tbnid=BLsujQr1i_KqMM:&tbnh=144&tbnw=252&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2Bpovesti%26hl%3Dro%26biw%3D1024 %26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=292&vpy=127&dur=1674&hovh=194&hovw=259&tx=133&ty=83&ei=wk0NTdX0A4i1tAaC5vDoDA&oei=wk0NTdX0A4i1tAaC5vDoDA&esq=1&page=1&ndsp=14&ved=1t:429,r:5,s:0)


http://t3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcS2nv21cdCRZL20IGkBeJuDEvAQdV2ED yq33hHKronu-_PCQgle (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://povesticopii.info/wallpapers/snowwhite1.jpg&imgrefurl=http://povesticopii.info/imagini-povesti.php&usg=__lYcbZMIgnACq7BxLghNkFLiKNZE=&h=768&w=1024&sz=344&hl=ro&start=14&zoom=1&tbnid=5-0byUNxYTffYM:&tbnh=123&tbnw=164&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2Bpovesti%26hl%3Dro%26biw%3D1024 %26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=415&vpy=171&dur=1571&hovh=194&hovw=259&tx=130&ty=98&ei=v04NTfjYKcHFswbn6YXUDA&oei=wk0NTdX0A4i1tAaC5vDoDA&esq=3&page=2&ndsp=15&ved=1t:429,r:12,s:14) http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTaTck0mRdVyXVbVzjIRiTLqOk6ej751 dOqzcyNoIde6cGxrj_L (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.decocraciun.ro/images/craciun/color/disney_craciun_de_colorat.jpg&imgrefurl=http://www.decocraciun.ro/craciun/imagini_de_colorat.php&usg=__ytKbR1kxPBYcpIx1k-zMSfm_cMg=&h=234&w=307&sz=84&hl=ro&start=0&zoom=1&tbnid=L5CsYmm7NkbdDM:&tbnh=131&tbnw=176&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2BpERSONAJE%2BDISNEY%26hl%3Dro%2 6biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=148&vpy=247&dur=771&hovh=187&hovw=245&tx=131&ty=92&ei=c08NTbvRIpDxsgbnz43hDA&oei=c08NTbvRIpDxsgbnz43hDA&esq=1&page=1&ndsp=16&ved=1t:429,r:6,s:0)
http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTUY2f7szpG4rb6fZs9EmFzF5kPvDxLP D341ZIhQRwG74zf4-sL (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://4.bp.blogspot.com/_SrF7cHvBY14/SmW10dUXkkI/AAAAAAAAVbI/D1wvW8SjOZk/s400/Disney-Bambi-birds.jpg&imgrefurl=http://sutalasutapentrucopii.blogspot.com/2009/07/imagini-cu-personaje-din-desene-animate_21.html&usg=__3YTOmcvK-IiP-_ByO3lSO9i47aI=&h=400&w=309&sz=22&hl=ro&start=0&zoom=1&tbnid=-iWi6SjaQU0wWM:&tbnh=135&tbnw=104&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2BpERSONAJE%2BDISNEY%26hl%3Dro%2 6biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=134&vpy=129&dur=1211&hovh=255&hovw=197&tx=112&ty=126&ei=c08NTbvRIpDxsgbnz43hDA&oei=c08NTbvRIpDxsgbnz43hDA&esq=1&page=1&ndsp=16&ved=1t:429,r:11,s:0) http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcRA7I7l-RInI3kSLJvjlDP_ZiDXcJmZeZsrrezT3qJfXSYjjDT4eQ (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.turistik.ro/uploadpoze/atr2483.jpg&imgrefurl=http://www.turistik.ro/franta/paris-disneyland/personajele-disney&usg=__5JWzJUYJKJByfzF6kExTMg0hLDg=&h=372&w=496&sz=38&hl=ro&start=0&zoom=1&tbnid=QJo-vtxfxT5mRM:&tbnh=135&tbnw=190&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2BpERSONAJE%2BDISNEY%26hl%3Dro%2 6biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=270&vpy=164&dur=2610&hovh=194&hovw=259&tx=157&ty=115&ei=c08NTbvRIpDxsgbnz43hDA&oei=c08NTbvRIpDxsgbnz43hDA&esq=1&page=1&ndsp=16&ved=1t:429,r:12,s:0)

http://3.bp.blogspot.com/_SrF7cHvBY14/SRr76rewGoI/AAAAAAAAP6M/hJv8wyBwGVk/s400/Ariel-Princess4.jpg (http://3.bp.blogspot.com/_SrF7cHvBY14/SRr76rewGoI/AAAAAAAAP6M/hJv8wyBwGVk/s1600-h/Ariel-Princess4.jpg)





















http://2.bp.blogspot.com/_SrF7cHvBY14/SRr6VuufKPI/AAAAAAAAP4E/-6H5LHn632A/s400/cliparielboat.gif (http://2.bp.blogspot.com/_SrF7cHvBY14/SRr6VuufKPI/AAAAAAAAP4E/-6H5LHn632A/s1600-h/cliparielboat.gif)








http://2.bp.blogspot.com/_SrF7cHvBY14/SRr57JAhfGI/AAAAAAAAP3k/9FQiG5-Ufz8/s400/The-Little-Mermaid-disney-princess-203483_500_375.jpg (http://2.bp.blogspot.com/_SrF7cHvBY14/SRr57JAhfGI/AAAAAAAAP3k/9FQiG5-Ufz8/s1600-h/The-Little-Mermaid-disney-princess-203483_500_375.jpg)
http://3.bp.blogspot.com/_SrF7cHvBY14/SRr6MsRQLiI/AAAAAAAAP38/KDv5onfzy3M/s400/cliparielportrait2.gif (http://3.bp.blogspot.com/_SrF7cHvBY14/SRr6MsRQLiI/AAAAAAAAP38/KDv5onfzy3M/s1600-h/cliparielportrait2.gif)
http://2.bp.blogspot.com/_SrF7cHvBY14/SRr5VW8wlzI/AAAAAAAAP20/9EGyFgmh450/s400/ariel-fish-friends.jpg (http://2.bp.blogspot.com/_SrF7cHvBY14/SRr5VW8wlzI/AAAAAAAAP20/9EGyFgmh450/s1600-h/ariel-fish-friends.jpg)

gabytza
19-December-2010, 03:39 AM
http://t3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcRP8JDDvv5Mp43MNGpBb3f54EgaUJhsq 7vaWaJq6nT-3l1gjbRExA (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.educatiecopii.ro/portal-educatie-copii/televiziunea-copiilor/imagini/donald-daisy-duck-love1.jpg&imgrefurl=http://www.educatiecopii.ro/portal-educatie-copii/televiziunea-copiilor/desene-animate-cu-personaje-disney.html&usg=__dLaZRWDHsOPZHJedEGQxBwreEt8=&h=400&w=378&sz=102&hl=ro&start=16&zoom=1&tbnid=JJiPyNnDu8zIXM:&tbnh=131&tbnw=124&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2BpERSONAJE%2BDISNEY%26hl%3Dro%2 6biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=286&vpy=94&dur=1522&hovh=231&hovw=218&tx=125&ty=103&ei=mU8NTcjVGND4sgaV-oXjDA&oei=c08NTbvRIpDxsgbnz43hDA&esq=2&page=2&ndsp=15&ved=1t:429,r:1,s:16) http://t1.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcR8lYYVqdDUHoqnC3pvvq-Kzzpgp7AOcs_A67lDFnS4o9vUqjNt (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://3.bp.blogspot.com/_SrF7cHvBY14/SdtF3MGhWsI/AAAAAAAASWo/Bvjkb2feaFM/s400/Aurora-disney-princess-989723_400_300.jpg&imgrefurl=http://sutalasutapentrucopii.blogspot.com/2009/04/imagini-cu-personaje-din-desene-animate_07.html&usg=__614cEQDhZJ05PcII4I3TfZfnYbI=&h=300&w=400&sz=9&hl=ro&start=16&zoom=1&tbnid=mfYxuiNtM3O5UM:&tbnh=128&tbnw=173&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2BpERSONAJE%2BDISNEY%26hl%3Dro%2 6biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=139&vpy=255&dur=1670&hovh=194&hovw=259&tx=165&ty=87&ei=mU8NTcjVGND4sgaV-oXjDA&oei=c08NTbvRIpDxsgbnz43hDA&esq=2&page=2&ndsp=15&ved=1t:429,r:5,s:16)
http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTf8Xh7unSxRq66sHXzk8AxLmI5bOHi3 uDxfp0V7Qdo0ePrZAyI4A (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://s.netflash.ro/p/gallery/large/img8845.tmp.jpg&imgrefurl=http://poze.netflash.ro/travel/disneyland-distractie-alaturi-de-personajele-favorite-756.html&usg=__FBHaBV2OYHKnnq1SIBZLeURxrKk=&h=1024&w=1280&sz=314&hl=ro&start=16&zoom=1&tbnid=OBAEqHT5QeYIpM:&tbnh=128&tbnw=162&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2BpERSONAJE%2BDISNEY%26hl%3Dro%2 6biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=501&vpy=252&dur=2460&hovh=201&hovw=251&tx=128&ty=123&ei=mU8NTcjVGND4sgaV-oXjDA&oei=c08NTbvRIpDxsgbnz43hDA&esq=2&page=2&ndsp=15&ved=1t:429,r:7,s:16) http://t3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcRIX40hjQFLb-NE883KeirzhBQV2ThcLBpqnIJj1qr3Ls5tvTXT (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.xjocurinoi.com/poza.php%3Ffilename%3Dfiles/image/tinkerbell.jpg&imgrefurl=http://www.xjocurinoi.com/taguri/personaje&usg=__q4BoThikYLsfx025AQ6_pzncFhw=&h=125&w=160&sz=21&hl=ro&start=16&zoom=1&tbnid=qeObffd4uUZ9oM:&tbnh=100&tbnw=128&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2BpERSONAJE%2BDISNEY%26hl%3Dro%2 6biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=831&vpy=222&dur=871&hovh=100&hovw=128&tx=85&ty=42&ei=mU8NTcjVGND4sgaV-oXjDA&oei=c08NTbvRIpDxsgbnz43hDA&esq=2&page=2&ndsp=15&ved=1t:429,r:14,s:16)

http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcT647Z7-zGoxiuVI1euuQkVgqyt3jVrAlWins82aKBnugL8eZqt (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://1.bp.blogspot.com/_PiMRinPGIX8/SwGJ9Eit_gI/AAAAAAAABFQ/PQpPqOsFkdY/s1600/poze%2Bprintese%2Bwallpaper.jpg&imgrefurl=http://filme-poze-vedete.blogspot.com/2009/11/poze-cu-printese.html&usg=__3WTLD8_Ar3PgKq5bxOsfwORLXis=&h=776&w=1019&sz=209&hl=ro&start=31&zoom=1&tbnid=fN3oiqlEeotGmM:&tbnh=130&tbnw=225&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2BpERSONAJE%2BDISNEY%26hl%3Dro%2 6biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=641&vpy=221&dur=1054&hovh=196&hovw=257&tx=131&ty=93&ei=A1INTfjOOsT3sgamv-H9DA&oei=c08NTbvRIpDxsgbnz43hDA&esq=3&page=3&ndsp=16&ved=1t:429,r:3,s:31) http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSgUpNhjHMS2c-X46PoO-TCezk0K-jqD_wsdmUfjGoNSH9x2pS6ww (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.telegrafonline.ro/imagini/thumbs/c8d2cda991782e13cee8091bce463796.jpg&imgrefurl=http://www.telegrafonline.ro/1207947600/articol/51915/8222disney_live_winnie_the_pooh8221_in_romania.htm l&usg=__DLzIP_v_Stj02EJwLryvW5tewoc=&h=200&w=193&sz=7&hl=ro&start=31&zoom=1&tbnid=fkkKgQ8oLylVyM:&tbnh=132&tbnw=127&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2BpERSONAJE%2BDISNEY%26hl%3Dro%2 6biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=316&vpy=188&dur=734&hovh=160&hovw=154&tx=97&ty=74&ei=A1INTfjOOsT3sgamv-H9DA&oei=c08NTbvRIpDxsgbnz43hDA&esq=3&page=3&ndsp=16&ved=1t:429,r:11,s:31)

[/URL] (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://4.bp.blogspot.com/_SrF7cHvBY14/SdtC0iJ0ZII/AAAAAAAASU4/jYkeD7VojVc/s400/aurora-disney-princess-300259_800_600.jpg&imgrefurl=http://sutalasutapentrucopii.blogspot.com/2009/04/imagini-cu-personaje-din-desene-animate.html&usg=__8KfrgIe1BTCEiuwxeYIDlD0jo3Y=&h=300&w=400&sz=29&hl=ro&start=47&zoom=1&tbnid=DVOOfeZ2dAsQUM:&tbnh=132&tbnw=176&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2BpERSONAJE%2BDISNEY%26hl%3Dro%2 6biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=270&vpy=123&dur=94&hovh=194&hovw=259&tx=139&ty=112&ei=LVINTZOOG5HAswaS4L3_DA&oei=c08NTbvRIpDxsgbnz43hDA&esq=4&page=4&ndsp=15&ved=1t:429,r:1,s:47)http://t1.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSlvRwTBxGb5DE-y-WWHSLcyoSXVLqyB1VPSMRpm163kI3Ur1Qd (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://disney-clipart.com/christmas/Mickey/Mickey-Mouse-Santa-Gifts.jpg&imgrefurl=http://disneyworld.3xforum.ro/post/66/1/Persoanje_Disney/&usg=__ZMvblonmg9bhF68GR83b7TYl3bc=&h=328&w=287&sz=93&hl=ro&start=78&zoom=1&tbnid=39SlkIpuuCJJCM:&tbnh=132&tbnw=116&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2BpERSONAJE%2BDISNEY%26hl%3Dro%2 6biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=379&vpy=212&dur=3195&hovh=240&hovw=210&tx=126&ty=142&ei=c1INTZK-Bo7wsgbNlaTjDA&oei=c08NTbvRIpDxsgbnz43hDA&esq=6&page=6&ndsp=16&ved=1t:429,r:7,s:78)[U]


http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQ35WJERjEcysFzWdSOJl45lgkSu43vu 0MilCQmQ8WMr-aAB3Ap (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.jocuri10.org/o_articole/1227.jpg&imgrefurl=http://www.jocuri10.org/zo.html&usg=__13BvQ05iidTOFGsS1HNVh3_dPIA=&h=125&w=200&sz=13&hl=ro&start=94&zoom=1&tbnid=1KXY9zWxqh6S_M:&tbnh=100&tbnw=160&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2BpERSONAJE%2BDISNEY%26hl%3Dro%2 6biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=647&vpy=191&dur=471&hovh=100&hovw=160&tx=52&ty=43&ei=mlINTZ6yNYj6sgavoKDeDA&oei=c08NTbvRIpDxsgbnz43hDA&esq=7&page=7&ndsp=15&ved=1t:429,r:3,s:94)



(http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://4.bp.blogspot.com/_SrF7cHvBY14/SdtC0iJ0ZII/AAAAAAAASU4/jYkeD7VojVc/s400/aurora-disney-princess-300259_800_600.jpg&imgrefurl=http://sutalasutapentrucopii.blogspot.com/2009/04/imagini-cu-personaje-din-desene-animate.html&usg=__8KfrgIe1BTCEiuwxeYIDlD0jo3Y=&h=300&w=400&sz=29&hl=ro&start=47&zoom=1&tbnid=DVOOfeZ2dAsQUM:&tbnh=132&tbnw=176&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2BpERSONAJE%2BDISNEY%26hl%3Dro%2 6biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=270&vpy=123&dur=94&hovh=194&hovw=259&tx=139&ty=112&ei=LVINTZOOG5HAswaS4L3_DA&oei=c08NTbvRIpDxsgbnz43hDA&esq=4&page=4&ndsp=15&ved=1t:429,r:1,s:47)http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTZ5i--MguoRQm790HksQvMwHoXgqYY18vo_ojCJtRDPJqxYw2u-Q (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://4.bp.blogspot.com/_SrF7cHvBY14/SdtC0iJ0ZII/AAAAAAAASU4/jYkeD7VojVc/s400/aurora-disney-princess-300259_800_600.jpg&imgrefurl=http://sutalasutapentrucopii.blogspot.com/2009/04/imagini-cu-personaje-din-desene-animate.html&usg=__8KfrgIe1BTCEiuwxeYIDlD0jo3Y=&h=300&w=400&sz=29&hl=ro&start=47&zoom=1&tbnid=DVOOfeZ2dAsQUM:&tbnh=132&tbnw=176&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2BpERSONAJE%2BDISNEY%26hl%3Dro%2 6biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=270&vpy=123&dur=94&hovh=194&hovw=259&tx=139&ty=112&ei=LVINTZOOG5HAswaS4L3_DA&oei=c08NTbvRIpDxsgbnz43hDA&esq=4&page=4&ndsp=15&ved=1t:429,r:1,s:47) http://t3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTU3fyBGY-su2WCb2N4jxlB8iHNtL8fBYu2vfZpOuMJl1mAjy23 (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://media.realitatea.ro/multimedia/image/200811/w460/image_122746963692896900_2.jpg&imgrefurl=http://www.realitatea.net/personajele-disney-i-au-distrat-pe-copiii-internati-la-spitalul-marie-curie--din-bucuresti_397571.html&usg=__b_XhTR4sq-gHhLB2u17AE1s55jI=&h=480&w=480&sz=33&hl=ro&start=62&zoom=1&tbnid=rjv_YhW1r8zqIM:&tbnh=125&tbnw=125&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2BpERSONAJE%2BDISNEY%26hl%3Dro%2 6biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=406&vpy=252&dur=1290&hovh=225&hovw=225&tx=147&ty=117&ei=UFINTcGPG8L1sgbzw7DhDA&oei=c08NTbvRIpDxsgbnz43hDA&esq=5&page=5&ndsp=16&ved=1t:429,r:7,s:62)

http://t3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSNT0uQ1SfjulzYdKAVasRjHxMEQBMBl ji3GaP1FdOJ2_zpsaxW (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.vocidalweb.it/wp-content/uploads/2009/07/disney.jpg&imgrefurl=http://www.vocidalweb.it/ro/tag/disney/&usg=__1hCO9qYIXTTSxw68hioFrlHQCHs=&h=371&w=520&sz=38&hl=ro&start=125&zoom=1&tbnid=s7XjV_wLfWrQgM:&tbnh=129&tbnw=179&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2BpERSONAJE%2BDISNEY%26hl%3Dro%2 6biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=140&vpy=183&dur=2814&hovh=190&hovw=266&tx=130&ty=106&ei=MlMNTY3FN9DLswaqldjTDA&oei=c08NTbvRIpDxsgbnz43hDA&esq=11&page=9&ndsp=17&ved=1t:429,r:6,s:125) http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQuBXqekGRB--PL83tqWYU6dxNEP3dpHuEOg45AfohzF77aTs02 (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://2.bp.blogspot.com/_SrF7cHvBY14/SdtPckJ2ODI/AAAAAAAASd4/1XtSzF7lQUk/s400/belle-disney-2326712-422-330.jpg&imgrefurl=http://sutalasutapentrucopii.blogspot.com/2009/04/imagini-cu-personaje-din-desene-animate_9283.html&usg=__BuNbxOwq92I2FJsZ8PbtNVtemR8=&h=313&w=400&sz=28&hl=ro&start=142&zoom=1&tbnid=4ppeEOu1wmuUVM:&tbnh=129&tbnw=169&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2BpERSONAJE%2BDISNEY%26hl%3Dro%2 6biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=293&vpy=277&dur=1832&hovh=159&hovw=203&tx=131&ty=123&ei=PFMNTcP2Do3ysgbe9b34DA&oei=c08NTbvRIpDxsgbnz43hDA&esq=12&page=10&ndsp=15&ved=1t:429,r:6,s:142)

http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcRthj06OmfMG5ujX7hpR61ddiOl-O2bILKPKvmlHdb6QUolxpgTEQ (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.educatiecopii.ro/portal-educatie-copii/televiziunea-copiilor/imagini/pluto-1.jpg&imgrefurl=http://www.educatiecopii.ro/portal-educatie-copii/televiziunea-copiilor/&usg=__h-W1__v3ES3NnsuwMPza7OnklVI=&h=123&w=96&sz=4&hl=ro&start=94&zoom=1&tbnid=cGW2z5T5GIxL3M:&tbnh=98&tbnw=76&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2BpERSONAJE%2BDISNEY%26hl%3Dro%2 6biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=294&vpy=260&dur=2497&hovh=98&hovw=76&tx=79&ty=40&ei=tFMNTam1BcX2sgak-7TaDA&oei=c08NTbvRIpDxsgbnz43hDA&esq=26&page=7&ndsp=15&ved=1t:429,r:1,s:94) (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://2.bp.blogspot.com/_PiMRinPGIX8/SwGJ8aFpLdI/AAAAAAAABEw/rN44-OPgLvA/s1600/poze%2Bcu%2Bprintese%2Balba.jpg&imgrefurl=http://filme-poze-vedete.blogspot.com/2009/11/poze-cu-printese.html&usg=__mY4xnLBRLxs9X8yC-vFCP3VAlC8=&h=570&w=768&sz=111&hl=ro&start=78&zoom=1&tbnid=nArqeyp7wLOduM:&tbnh=132&tbnw=143&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2BpERSONAJE%2BDISNEY%26hl%3Dro%2 6biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=722&vpy=119&dur=2777&hovh=193&hovw=261&tx=134&ty=128&ei=vFMNTd7bM8PGswbL9sHaDA&oei=c08NTbvRIpDxsgbnz43hDA&esq=27&page=6&ndsp=16&ved=1t:429,r:10,s:78)http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcS3yYIGvDesXVL7yKWjqDXaORxdh1Bu9-ay86w3ndPfBhlk3a697w (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.ablog.ro/img/200910/84311.jpg&imgrefurl=http://e-film.ablog.ro/&usg=__NA0Ksp1YtfG7AdWFMk1FK-mv39A=&h=441&w=400&sz=30&hl=ro&start=78&zoom=1&tbnid=mSi6yXVkd4ggDM:&tbnh=133&tbnw=121&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2BpERSONAJE%2BDISNEY%26hl%3Dro%2 6biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=509&vpy=216&dur=997&hovh=236&hovw=214&tx=109&ty=142&ei=vFMNTd7bM8PGswbL9sHaDA&oei=c08NTbvRIpDxsgbnz43hDA&esq=27&page=6&ndsp=16&ved=1t:429,r:2,s:78) http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcRQjDHPiq2Uu2aFqgI0DE_eazCpq-4AS4NjXd3YFJv5cNPKuyZp (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://4.bp.blogspot.com/_SrF7cHvBY14/SmW2sjq6TqI/AAAAAAAAVcY/SxteSHV5w84/s400/Bambi-Thumper-3.jpg&imgrefurl=http://sutalasutapentrucopii.blogspot.com/2009/07/imagini-cu-personaje-din-desene-animate_21.html&usg=__oS62gARVgs7y58VyJ5POUk-86M0=&h=360&w=393&sz=21&hl=ro&start=31&zoom=1&tbnid=M3wcwcl4yhQt0M:&tbnh=127&tbnw=139&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2BpERSONAJE%2BDISNEY%26hl%3Dro%2 6biw%3D1024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=521&vpy=87&dur=1888&hovh=215&hovw=235&tx=140&ty=135&ei=QVQNTcScEsbDswaFnfT9DA&oei=c08NTbvRIpDxsgbnz43hDA&esq=30&page=3&ndsp=16&ved=1t:429,r:7,s:31)

gabytza
19-December-2010, 04:05 AM
http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQJZq8pS1stGKSdNeKQnMnikrWH1zK67 oCgn00ffKEcNBy8NZcp (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://danielamihalachioiu.files.wordpress.com/2009/11/tinkerbell.jpg&imgrefurl=http://danielamihalachioiu.wordpress.com/2009/11/01/964/&usg=__rpR9eHPyl-yoK-WHc__To056Ado=&h=1229&w=1818&sz=521&hl=ro&start=0&zoom=1&tbnid=tLZmlZWcAa5HEM:&tbnh=125&tbnw=168&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2BTINKERBELL%26hl%3Dro%26biw%3D1 024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=590&vpy=115&dur=2568&hovh=184&hovw=273&tx=118&ty=96&ei=gFUNTcCrNcWxtAb294DdDA&oei=gFUNTcCrNcWxtAb294DdDA&esq=1&page=1&ndsp=19&ved=1t:429,r:4,s:0)


ZANA CLOPOTEL ,

Ne este tare dor de tine , stiu ca acolo unde esti , cu puterile tale magice , auzi gandurile noastre :
as vrea sa sti ca te iubim si-ti simtim lipsa , ca ne lipsesc vitaminele tale dulci si povestile tale cu " schepsis " ,
iti dorim sarbatori fericite alaturi de cei dragi , multa sanatate , bucurii si impliniri ...
sub brad vei gasi toata dragostea si pretuirea noastra , am vorbit cu Mosul sa ti le aduca , sa le tii aproape de inima ta ...
LA MULTI ANI si SARBATORI FERICITE !

TE IUBIM si te pupacim toti , cu mic , cu mare ...http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/0002043B.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)

http://t3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcRHyAhrribG4xsSx4UV4smh4ovPsAxLi 9OwGeo1MHPB1uKQevS2 (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.clopotel.ro/muzica/funclubfoto/funclub30972.jpg&imgrefurl=http://www.clopotel.ro/muzica/muzica_fanclubul-TiNkErBeLL-Forum-3-30972.html&usg=__B4nptv5WjLlx6mqTFRLEiK2PL0w=&h=575&w=409&sz=85&hl=ro&start=0&zoom=1&tbnid=ryxLNzanyVQa6M:&tbnh=131&tbnw=93&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2BTINKERBELL%26hl%3Dro%26biw%3D1 024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=718&vpy=127&dur=1560&hovh=266&hovw=189&tx=92&ty=152&ei=gFUNTcCrNcWxtAb294DdDA&oei=gFUNTcCrNcWxtAb294DdDA&esq=1&page=1&ndsp=19&ved=1t:429,r:17,s:0) http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/0002030B.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10) http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTPzSCp1hkCKz-M6YkIEuuAKm5TMZn-IPrS9W7q740piqrIv1MZ (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://cache.gawker.com/assets/images/defamer/2008/11/tinkerbell.jpg&imgrefurl=http://ericutza.blogspot.com/2010/03/tinker-bell-desene-animate-dublate-in.html&usg=__cJY7LJXnZGiRcZRpcjkKP2t7OkU=&h=353&w=350&sz=38&hl=ro&start=19&zoom=1&tbnid=sDwqa2hLEx7gAM:&tbnh=132&tbnw=130&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2BTINKERBELL%26hl%3Dro%26biw%3D1 024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=395&vpy=213&dur=2413&hovh=225&hovw=224&tx=126&ty=127&ei=_FcNTYK7NIfvsgaM1oHoDA&oei=gFUNTcCrNcWxtAb294DdDA&esq=3&page=2&ndsp=18&ved=1t:429,r:2,s:19)



http://t1.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcS5Qtb2B6WohSqpCj8A41GaP92HGa08a O--yrnTHxeSJ2n4cnhRqw (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://fs5.trilulilu.ro/stream.php%3Ftype%3Dimage%26source%3Dsite%26size%3 Dlarge%26hash%3De66e08eee5ff61%26username%3Dcamely a01%26key%3Dx.jpg&imgrefurl=http://www.trilulilu.ro/camelya01/e66e08eee5ff61&usg=__2hmH19nDFKxSmXeaYqVL92_zZqk=&h=346&w=427&sz=78&hl=ro&start=53&zoom=1&tbnid=kXO1UrinnNgBXM:&tbnh=127&tbnw=158&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2BTINKERBELL%26hl%3Dro%26biw%3D1 024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=734&vpy=147&dur=1908&hovh=202&hovw=249&tx=140&ty=130&ei=J1gNTeDDO8vAswaCzOXhDA&oei=gFUNTcCrNcWxtAb294DdDA&esq=6&page=4&ndsp=17&ved=1t:429,r:10,s:53) http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/000204F4.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10) http://t3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQXGzzw7oCVuFvcd2V8vtrEPWWCPVOrr _R9uzcDFgRYs9NeCCJ1 (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://i280.photobucket.com/albums/kk185/Natalie5455/Tinker-Bell.jpg&imgrefurl=http://hi5.com/friend/p481529263--adela_adelutza--html&usg=__tz0YFj98MjcC3om8h893HAJkhf0=&h=600&w=600&sz=75&hl=ro&start=146&zoom=1&tbnid=m8tfCPCgMdAEsM:&tbnh=128&tbnw=128&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2BTINKERBELL%26hl%3Dro%26biw%3D1 024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=142&vpy=140&dur=826&hovh=204&hovw=204&tx=117&ty=90&ei=Y1gNTbbpBY_Kswa3vYSCDQ&oei=gFUNTcCrNcWxtAb294DdDA&esq=11&page=9&ndsp=18&ved=1t:429,r:0,s:146)


... cu multa dragoste iti daruim flori , multe flori ... caci stiu ca-ti plac ..., de la prietenii tai de suflet ...
http://t3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQdMY_c6-RrQbUc6ZCNMDAYzfZ7xS8WrzB5VbCjWQbbrRZZ_a_K (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://lh4.ggpht.com/_toX9b6lVwiY/Smxp0gip_hI/AAAAAAAAE04/PG4JFAqUtUA/s400/Disney-Princess-disney-princess--4.jpg&imgrefurl=http://ericutza.blogspot.com/2009/10/finding-nemo-in-cautarea-lui-nemo-film.html&usg=__UCinpk1e_Ms6U8FimKLNZjZ6dwk=&h=371&w=400&sz=67&hl=ro&start=197&zoom=1&tbnid=HWYP-pvkm2QTHM:&tbnh=129&tbnw=139&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2BTINKERBELL%26hl%3Dro%26biw%3D1 024%26bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=289&vpy=190&dur=653&hovh=216&hovw=233&tx=132&ty=110&ei=2lgNTfSDJMb2sga1laX0DA&oei=gFUNTcCrNcWxtAb294DdDA&esq=16&page=12&ndsp=16&ved=1t:429,r:7,s:197) adica de la noi ...

http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSsqQW2rIB1c9S1qv90yUDPEP1-B7qNJQ1zWgHmTovdlhQ6XMYL (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.util21.ro/relaxare/poze/flori/flori_42.jpg&imgrefurl=http://www.util21.ro/relaxare/poze-flori/poza-4-flori-2.htm&usg=__BGEZkbJUHYBqQQSsQP2t7wV6dAM=&h=390&w=490&sz=35&hl=ro&start=0&zoom=1&tbnid=dp_Of3PYFT_fBM:&tbnh=126&tbnw=148&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2Bflori%26hl%3Dro%26biw%3D1024%2 6bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=460&vpy=161&dur=1558&hovh=200&hovw=252&tx=135&ty=105&ei=nVkNTZLZGcyBswbfs5jpDA&oei=nVkNTZLZGcyBswbfs5jpDA&esq=1&page=1&ndsp=15&ved=1t:429,r:12,s:0) http://t1.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcR55EUlDo1knLJsRHiPbp8UnNAu6F7B8 5YQmkYbDVvfWqJ9m-sW (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://art-zone.ro/poze/mari/Flori_De_Toamna_big.jpg&imgrefurl=http://art-zone.ro/poze/flori_de_toamna-1040.html&usg=__FJwduIWTK4Alo4RE3iJUCBoeTuA=&h=480&w=640&sz=62&hl=ro&start=15&zoom=1&tbnid=WCblIc0lls_n7M:&tbnh=127&tbnw=155&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2Bflori%26hl%3Dro%26biw%3D1024%2 6bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=131&vpy=111&dur=57&hovh=194&hovw=259&tx=147&ty=87&ei=r1kNTfqgHMPHswbTwpXTDA&oei=nVkNTZLZGcyBswbfs5jpDA&esq=2&page=2&ndsp=15&ved=1t:429,r:0,s:15)

http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQsAYcZwO50P8e18s5tSkaJiASKiU5Pf A_VblKxAxMC40z4TzCD5w (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.pozeleonline.ro/o_anunturi/5203.jpg&imgrefurl=http://www.pozeleonline.ro/5203_poze_flori_crocus_shelbyvil_poze_natura.html&usg=__dn8LlgDE8PMBQd52HO0sz373Vng=&h=1200&w=1600&sz=151&hl=ro&start=30&zoom=1&tbnid=jxw0r-3q9hihQM:&tbnh=127&tbnw=168&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2Bflori%26hl%3Dro%26biw%3D1024%2 6bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=137&vpy=116&dur=14&hovh=194&hovw=259&tx=136&ty=98&ei=1FkNTdeaJMfEswb84Kz5DA&oei=nVkNTZLZGcyBswbfs5jpDA&esq=3&page=3&ndsp=15&ved=1t:429,r:0,s:30) http://t3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQjLg0uxCTjYStTOWgUCDP98i30ygRvg HuOTYL66WLGL3a78o4J (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://art-zone.ro/poze/m/Crizantema__Gen_Chrysanthemum_med.jpg&imgrefurl=http://art-zone.ro/poze/crizantema__gen_Chrysanthemum-1013.html&usg=__Pv4e-eZw-8Qzy_wgongnqorMmbs=&h=450&w=476&sz=40&hl=ro&start=30&zoom=1&tbnid=h0337fwShn4LzM:&tbnh=131&tbnw=135&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2Bflori%26hl%3Dro%26biw%3D1024%2 6bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=133&vpy=234&dur=1832&hovh=218&hovw=231&tx=131&ty=116&ei=1FkNTdeaJMfEswb84Kz5DA&oei=nVkNTZLZGcyBswbfs5jpDA&esq=3&page=3&ndsp=15&ved=1t:429,r:5,s:30)
http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTXfot7nvgNIz5ur3k5gGNaNnJUWd0yG IjjMAudqPSw-uvAKPw4JQ (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://img001.dump.ro/2009/1/30/big_flori_31.jpg&imgrefurl=http://www.dump.ro/poze-flori/flori-31/181&usg=__kmjoBz1TAkZdA99EnEtfPvB_zR8=&h=400&w=640&sz=38&hl=ro&start=30&zoom=1&tbnid=uE3CYbr0b9quAM:&tbnh=131&tbnw=153&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2Bflori%26hl%3Dro%26biw%3D1024%2 6bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=469&vpy=180&dur=3293&hovh=177&hovw=284&tx=131&ty=85&ei=1FkNTdeaJMfEswb84Kz5DA&oei=nVkNTZLZGcyBswbfs5jpDA&esq=3&page=3&ndsp=15&ved=1t:429,r:12,s:30) http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQL80GXPUm81kNh5grim_h4PInZAOLIu I6P3relAhHPg-0MlnUw2w (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.floriinarad.ro/flori-florarie-online/Doua-Tipuri-de-Flori-poza-t-P-n-d_29.jpg&imgrefurl=http://www.gustos.ro/forum/ureaza-celui-drag-f9/doina-la-multi-ani-t1749.html&usg=__FZ0k718p5e2K8wMS8zzkVEu89oE=&h=330&w=370&sz=31&hl=ro&start=45&zoom=1&tbnid=XP8qU1qnrieDLM:&tbnh=127&tbnw=142&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2Bflori%26hl%3Dro%26biw%3D1024%2 6bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=661&vpy=256&dur=3125&hovh=212&hovw=238&tx=109&ty=99&ei=91kNTcqUOonEswbcv9ziDA&oei=nVkNTZLZGcyBswbfs5jpDA&esq=4&page=4&ndsp=15&ved=1t:429,r:8,s:45)

http://t1.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcRKkbbTCvuspLNlGx981w6D8oej6YcaX mRNyOfohyTyWz1nXAZN (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.floriinconstanta.ro/flori-florarie-online/Cromatic-poza-t-P-n-cromatic.jpg&imgrefurl=http://www.floriinconstanta.ro/flori-florarie-online/Cromatic-p-16355-c-0-p-print.html&usg=__6uzj51XQmfXCelD8yFUa70Hm3vQ=&h=295&w=350&sz=29&hl=ro&start=75&zoom=1&tbnid=BC-ZvoNovtyhJM:&tbnh=123&tbnw=146&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2Bflori%26hl%3Dro%26biw%3D1024%2 6bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=245&vpy=123&dur=3371&hovh=206&hovw=245&tx=126&ty=99&ei=L1oNTeuOMIaLswbOkuz8DA&oei=nVkNTZLZGcyBswbfs5jpDA&esq=6&page=6&ndsp=16&ved=1t:429,r:1,s:75) http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSyb4wItzBtQqnJeYz4_OwIk08TgoTJQ U8RTEMPqxv1YicRvBLw (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.studentie.ro/img/_files/File/lifestyle/flori.jpg&imgrefurl=http://www.studentie.ro/campus/CADOURI_DE_ZIUA_FEMEII/c-236-a-37935&usg=__qLCl6u_4aQXoC79X1d2e2DWNdTk=&h=396&w=498&sz=67&hl=ro&start=91&zoom=1&tbnid=jvbwvjslJJBg_M:&tbnh=123&tbnw=150&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2Bflori%26hl%3Dro%26biw%3D1024%2 6bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=132&vpy=252&dur=1955&hovh=200&hovw=252&tx=139&ty=99&ei=S1oNTdzkNY7DswalqZzdDA&oei=nVkNTZLZGcyBswbfs5jpDA&esq=7&page=7&ndsp=15&ved=1t:429,r:5,s:91)




primeste muuuuuuuuuulte flori ...




(http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=12)







(http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=12)







(http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=12)

maria
19-December-2010, 08:47 AM
http://www.youtube.com/watch?v=kdUcDvuS4f8&feature=related

maria
19-December-2010, 08:53 AM
http://www.youtube.com/watch?v=uSShkAP6gDs&feature=related

maria
19-December-2010, 08:56 AM
http://www.youtube.com/watch?v=7FtKqAwmLhk&feature=related

maria
19-December-2010, 08:57 AM
http://www.youtube.com/watch?v=KvrqaydZmSA&feature=related

maria
19-December-2010, 09:43 AM
Cele douasprezece fete de imparat
http://i293.photobucket.com/albums/mm44/nicole_ioana2000/fba2da759b9e52d114d087c49ebfaaea_we.jpg

A fost odata ca niciodata a€¦ ca de n-ar fi nu s-ar povesti. A fost pe vremea cand se potcovea puricele cu nouazeci si noua oca de fier, se suia in inaltul cerului si tot zicea ca e usor si cand lupii se luau cu mioarele de gat si dansau.

A fost odata ca niciodata un imparat. Și imparatul asta se numea Imparatul Alb. Și se numea asa pentru ca imparatia lui se numea Imparatia Alba. Totul in imparatia lui era alb. Copacii, florile, apele, pamantul, frunzele, fructele, pasarile, pestii, animalele, totul era alb. Pana si cerul era cu totul si cu totul alb.

Și Imparatul Alb avea o imparateasa pe care o chema Imparateasa de Clestar. Și ei doi erau foarte bucurosi de zilele pe care le petreceau impreuna. Dar fericirea lor nu putea fi deplina pentru ca nu aveau copii. Degeaba se rugase imparateasa la Dumnezeu, degeaba se rugase cu lacrimi amare seara in iatacul ei. Nu putea face copii. Imparatul era si el foarte mahnit din aceasta pricina; dar nu era deloc manios pe preafrumoasa lui imparateasa. Și ca semn al tristetii lui a hotarat sa-si taie in fiecare an parul, iar imparateasa a hotarat sa-si lege o panglica in cosita. Și in fiecare seara se gandeau ce bine ar fi sa aibe si ei macar un copilas, care sa le bucure batranetile.

In fiecare dimineata imparateasa iesea la fereastra si-si privea cosita si panglica si-si spunea:

-Niciodata nu voi avea copii. Ce tristete! As da orice sa pot avea macar un copilas. Isi punea un trandafir alb in par de pe tipsie si iesea pe terasa unde o astepta imparatul.

Și ca in toate celelalte dimineti, si in aceasta dimineata imparateasa iesi la fereastra. Dar cand vru sa-si puna in cosita trandafrul, in fata ei aparu o femeie. Era o femeie batrana, cu parul alb, blanda la infatisare. Se imbracase toata in negru iar pe mana avea un cos plin cu trandafiri. Ce mirata a fost imparateasa cand vazu atatea culori. Pentru ca baba, am uitat sa va spun, femeia asta era o baba, avea trandafiri de toate culorile pamantului.

-Alegeti un trandafir imparateasa, ca nu-ti va parea rau.

Ca vrajita, imparateasa a cautat unul alb, dar nu fu chip sa-l gaseasca. Dezamagita, i-a spus batranei ca ea doreste doar trandafiri albi. S-a intors cu spatele la batrana, spre terasa unde o astepta imparatul. Dar cand s-a intors, vazu pe masa ei un buchet de trandafiri toate culorile pamantului. Tare s-a mai speriat imparateasa noastra. Cand deodata, imparateasa aude niste cuvinte: | Cand vei vedea ca unul din ei se ofileste sa stii ca una din ele e in pericol de moarte|.

I-a numarat. Erau doisprezece. S-a intors spre batrana, s-o intrebe ce si cum, dar ia-o de unde nu-i. Au cautat-o toti slujitorii prin castel, dar n-au izbandit. Nu era nicaieri si pace. Cine ii spusese acele vorbe? Batrana? Atunci imparateasa lua buchetul de trandafiri in mana si se duse cu el la imparatul si-i istorisi toate cate traise in dimineata aceea. Cum a iesit ea la fereastra, cum de niciunde a aparut batrana, cum avea batrana asta un cos mare plin cu trandafiri de toate culorile pamantului, si cum au aparut cei doisprezece trandafiri nu se stie de unde pe masa ei. Dar cel mai curios i s-a paru imparatului faptul ca batrana aparuse si disparuse de nicaieri. Și mai tare pe ganduri i-a pus vorbele batranei.

-Hmmm! Facu imparatul. Nu ii placuse deloc ceea ce se intamplase si puse si mai multa garda la portile Imparatiei Albe. Nu-i spuse sotioarei sale iubite, dar el nu se gandea decat la Èšara -fara de- intoarcere.

Lasara sa treaca aceasta intamplare. Și-au vazut de ale lor. Faceau plimbari lungi pe jos si calare pe caii lor albi rotati, cu coama argintie. Miroseau florile, se jucau cu fluturii si sorbeau nectarul fructelor culese cu mare grija de ei.

Intr-o zi, imparateasa veni in culmea fericirii la imparatul. Alerga de fericire pe coridoarele inalte de cristal ale palatului.

-Imparate, sotul meu drag, am ramas grea!

La auzul acestor vorbe imparatul fu cuprins de o nespusa bucurie. Salta in sus imparatul ca un mielut care alearga dupa mama lui. De bucurie au hotarat sa dea masa mare pentru toata imparatia. Anii aceia lungi de asteptare luasera sfarsit. Toata Imparatia Alba era in sarbatoare mare. Fiecare casuta era impodobita cu floricele mii, albe, de marmura. Toti pomii au inflorit inca o data, atat de mare le-a fost si lor bucuria. Ce mai sucita si-nvartita a fost sarbatoare mare in imparatie; de la mic la mare, cu totii au jucat si au dansat. Pentru ca, am uitat sa va spun ca cei doi imparati erau foate iubiti in Imparatia Alba. Toti erau multumiti de judecata lor dreapta, cand era vorba de judecata si nimeni nu avea de spus vorbe grele imparatului sau imparatesei. Și s-a auzit peste noua mari si noua tari de marea bucurie din Imparatia Alba. Au venit multi printi, regi si imparati, regine si imparatese sa se bucure pentru ei. Trei zile si trei nopti incheiate a tinut praznicul la castel, si toti le-au urat sa aiba sanatate, sa se bucure de copilul care va veni, iar acesta sa fie sanatos si norocos. Imparateasa si-a dezlegat panglica din cosita ei, iar imparatul hotari sa nu-si mai taie parul de acum inainte.

Trecura zilele, trecura noptilea€¦ si mai trecura tot atatea zile si tot atatea nopti pana cand, intr-o duminica, imparateasa nascu un copil. Era o fetita. Mare le-a fost bucuria celor doi. Ș i-a inceput din nou sarbatoarea, atat de bucurosi erau cei doi. Peste un timp, nu mica ii fu mirarea imparatesei cand afla ca ramasese iara grea. Dumnezeu ii binecuvantase. Și la anul care a urmat la fel si anul urmator la fel si tot asa si tot asaa€¦ Acum imparatul si imparateasa noastra aveau doisprezece fete. Dar toata marea bucurie a imparatului, era umbrita, iar el era adesea trist. Acum facea legatura intre batrana aceea, cei doisprezece trandafiri si cele doisprezece fete ale sale care nu semanau deloc una cu cealalta, ca si cei doisprezece trandafiri de toate culorile ai batranei. Dar de ce toate fetele sale se nascura intr-o duminica?

Și cele doisprezece fete de imparat erau acuma mari; se duceau cu toatele la padure, se jucau si alergau cat era ziulica de lunga; seara veneau si se imbaiau in laptele cald de la doisprezece magarite si erau frumoase de la soare te puteai uita, dar la dansele ba.

Imparatul si imparateasa erau foarte mandri de minunatele lor fete si nu incetau sa-I multumeasca Domnului pentru darul pe care li-l facuse. Fetele erau frumoase, harnice si ascultatoare. Seara, dupa imbaiere, coseau sau dansau ca niste iele, de-ti era mai mare dragul sa le privesti.

Intr-o seara, frumoasa si calduroasa, fetele se imbaiau ca de obicei; cand a inceput sa bata un vanticel cu un miros adormitora€¦

Peste toata Imparatia Alba s-a asternut dintr-o data un somn adanc; si pietrele dormeau atat de adanc incat nimic nu se mai clintea din loc.

Dimineata, cei doi stapani ai Imparatiei Albe s-au trezit tarziu de tot, cand soarele era drept deasupra capului lor. Nu-si mai aduceau aminte de ce se intamplase cu o seara inainte. Se dusera la fetele lor care trebuiau sa fie impreuna pe terasa castelului, dar a€¦ acolo nu era nimeni. Au inceput sa planga amandoi de ce li s-a intamplat si nu le venea sa-si creada ochilor ca fetele lor iubite si atat de mult asteptate nu mai erau. S-a uitat imparateasa la cei doisprezece trandafiri si-a vazut ca incepusera sa se ofileasca. Au dat ordin sa fie cautate peste tot, sia€“n gaura de sarpe, numai ca sa le gaseasca. Imparatul a trimis veste in toate cele patru colturi ale lumii ca fetele lui au diparut si ca cine le gaseste va primi de sotie pe cea pe care si-o va alege. Nimeni din nici o parte nu dadea nicio veste buna. Au venit multi printi, Feti- Frumosi care au cerut voie sa le caute. Au venit si ghicitoare care sa le spuna unde sunt fetele. Imparatul n-a refuzat pe nimeni. Dar niciunul dintre ei nu se mai intorcea.

Intr-o dimineata, imparateasa ii zise imparatului:

-Imparate, eu azi-noapte avusei un visa€¦ Se facea ca eram pe terasa castelului nostru si dint-o data a aparut batrana aceea care mi-a dat trandafirii de toate culorile pamantuluia€¦ Și batrana asta mi-a zis asa:

-Nu te speria, eu sunt Sfanta Duminica. Iaca de ce toate fetele tale se nascura intr-o duminica. Sa stii ca fetele tale, toate sunt furate de cel mai rau zmeu din Èšaraa€“fara de a€“ intoarcere. Zmeul cu doisprezece capete pe care nimeni nu l-a vazut vreodata si cu care nimeni nu s-a luat la lupta. Dar eu te invat sa faci asa si sa faci intocmai cum iti zic eu. Du-te in cincisprezece zile la rand la raul din dosul castelului si ia in fiecare zi apa in pumn si adu-o in ulcica asta. Nu lua nici mai mult nici mai putin si sa fie inainte de ivirea zorilor. Spune-i imparatului sa se gateasca de drum si mai spune-i sa nu bea din ulcica inainte de a bate un vanticel frumos mirositor, ca foarte rau i-o fi de nu va face asa cum ii zic eu. Mai spune-i imparatului sa ia cu el prima ramura de salcie plangatoare care-i va iesi in cale si sa ia din grajd primul cal care o veni la el. Trebuie sa plece repede imparatul sa le salveze, ca de nua€¦

Și m-am trezita€¦ Nu mai stiu ce urma sa zica.

-Acum inteleg eu, zise imparatul, de ce ma gandeam eu mereu la Èšaraa€“ fara de a€“ intoarcere.

S- a dus imparateasa si a facut exact cum i-a zis batrana, cincisprezece zile la rand, dimineata inainte de albul zilei si a strans apa in ulcica lasata de batrana langa rau.

Imparatul se duse la grajduri cuprins de ganduri negre. Nu stia nimic de fetele lui si iaca ce vis avu imparateasa. Cand ajunse la grajdurile imparatesti, nici nu apuca sa puna mana pe gardul ce imprejmuia herghelia ca un cal slab si ogrijit veni la el. Imparatul nici nu vru sa-l vada. Se dete mai la o parte si incerca sa gaseasca un alt cal mai frumos si mai voinic. Dar n-avu nici a doua oara mai mult noroc ca prima oara. Nici acum nu-i dete atentie calului slabanog. Cand ce-i auzira urechile? Calul vorbea:

-Imparate Luminate, degeaba mai cauti altul. Eu ti-s harazit pentru drumul asta greu.

Imparatul nici nu vru sa auda desi fu mirat foarte ca de, calul stia ca are un drum greu de facut. Se dete mai intr-o parte ca sa nu-i mai simta rasuflarea de jar a calului. Puse mana pe un cal frumos si voinic si se gandea deja la drumul pe care-l avea de facut. Dar calul slabanog numai ce-i dete o copita calului iar acesta disparu de pe fata pamantului ca prin minune.

-Imparate Luminate, degeaba mai cauti altul. Eu ti-s harazit pentru drumul asta greu, zise din nou calul.

Imparatul, vazand si vazand ca nu e chip de scapare, puse mana pe capastrul calului si dintr-o data acesta se transforma intr-un cal frumos, rotat de mai mare dragul sa-l privesti.

-Ei, bine, zise imparatul. Atunci tu sa fii acela care ma va insoti la drum.

Și-a luat imparatul atunci calul drept tovaras, si ulcica cu apa neinceputa de care ii zisese batrana. Și-a luat ramas bun de la imparateasa si pleca si-o lasa pe imparateasa cu ochii scaldati in lacrimi mari, ca plangea saraca de-i sarea camasa de pe ea.

Ajunse imparatul la un rau si se aseza pe iarba, cand iarba parea ca-i vorbea:

-Ia-ma si pe mine cu tine ca rau nu ti-o parea, imparate.

-Mai, cine indrazneste sa-mi vorbeasca fara sa se arate la fata? zise imparatul?

a€“ Eu, sunt iarba pe care tocmai te-ai asezat.

Statu imparatul pe ganduri ce statu, si-si aduse aminte de visul imparatesei si atunci lua un fir de iarba de-l baga in san. Se ridica si fugi, si fugi, si fugi cu calul lui, cale de douazeci de posti, pana cand se aseza iar la umbra unui copac. Cum statea el asa, iaca cineva prinde a-i vorbi:

-Ia-ma si pe mine cu tine ca rau nu ti-o parea, imparate.

-Mai, cine indrazneste sa-mi vorbeasca fara sa se arate la fata? zise imparatul?

-Eu sunt, o musca pe care era tocmai o strivesti sub condurul tau.

Statu imparatul pe ganduri ce statu, si-si aduse aminte de visul imparatesei si atunci lua musca de-o baga in san. Se ridica si fugi, si fugi, si fugi cu calul lui, cale de treizeci de posti, pana cand se aseza iar la umbra unui copac. Cand dadu sa stea jos, o crenguta ii dadu jos palaria de pe cap.

-Mai sa fie, mai sa fie. Se uita in sus si vede ca era o salcie plangatoare. Și-si aduse aminte de visul imparatesei si atunci lua crenguta de salcie plangatoare de-o baga in san.

Dupa ce se odihni, se ridica sa plece mai departe, pentru ca Èšaraa€“ fara de a€“ intoarcere era pe taramul celalalt. Cand langa el se infatisa un baietandru tare ponosit si imos si urat ca noaptea, urat de dadea la om.

-Imparate, luminate, ia-ma si pe mine cu tine ca rau nu ti-o parea, imparate.

-Mai daa€™ tu de unde mai aparusi, zise tare mirat imparatul. Și-si aduse aminte de visul imparatesei. Nu vorbea de niciun baietandru. Ce sa faca? Ce sa faca? Statu imparatul ce statu la ganduri si daca vazu ca baietandrul nu da semne ca vrea sa plece d-acolo, ii zise:

-Mai, tu tare slut mai esti ca mi-e frica sa innoptez cu tine in casa. Dar uite ca am sa te iau si pe tine cu mine la drum. Ca-i mai bine sa fii doi la asa un drum ce am eu de facut. De baut si de mancat avem, asa ca hai la drum. Numai sa nu care cumva sa fugi cand mi-o fi lumea mai draga.

Fugira, fugira si iar fugira, cale lunga si mai lunga, de sa nu o mai ajungaa€¦ cand, dintr-o data acelasi vanticel veni pe la ei. Imparatul lua o gura de apa din ulcica lasata de baba din vis la raul din dosul castelului si apoi ii datu si uratului ca noaptea sa bea. Vanticelul nu mai reusi sa-l adoarma pe imparatul. Și cand, ce-i vazura ochisorii? Cele doisprezece fete ale sale erau in castelul din fata lui care era pazit de doisprezece cai cu sapte capete. Ce-i de facut? Se intreba imparatul?

-Lasa€™ pe mine, Maria ta, ca le-oi veni eu de hac.

Și unde nu mi ti-a luat baientandrul nuielusa de salcie plangatoare si a inceput sa bata cu ea in poarta castelului din fata lor ; o muzica nemaiauzita incepu sa cante de-ti venea sa dormi pe loc ; toti cei doisprezece cai se stransera acolo sa auda ce muzica incantatoare era cantata acolo. Și atunci, uratul, ii zise imparatului :

-Imparate, arunca firul de iarba in fata cailor astora!

Și imparatul facu intocmai cum fuse invatat, si ce sa vezi ?! Toti caii cei naprasnici, care scoteau foc si fum pe nari mancau acum o iarba mare si verde si nechezau cu totii imnuri de slava aduse celui care le-a aruncat iarba aceea maiastra, adica imparatului.

Imparatul nici nu mai stia ce sa creda, cand simti in spatele lui si apoi foarte aproape, in ceafa, o rasuflare rece si foarte frumos mirositoare.

-Ai venit, imparate, zise nimeni altul decat zmeul. De multa vreme te asteptama€¦ Iaca incepusem sa-mi fac ganduri cum ca n-ai sa mai vii ! Hai ca demult vreau sa te sfaram in bucatele si pe tine si pe asta de langa tine !

Imparatul se intoarse si cand vazu ce vazu era cat pe ce sa cada jos. Dar nu cazu ci-si veni repede in simtiri pentru ca imosul ii aduse aminte de musca. Imparatul scoase repede musca din san si deodata se facu un roi mare si gros de muste care mai de care : muste mari cu aripi colorate ca lacustele, muste mici si care-i intrau pe narile mari si paroase ale zmeului, in urechi si in gura, incat zmeul abia daca prididea cu respiratul, desi avea sapte capete ca de balaur. Imosul ii dete imparatului sa bea o gura de apa, dar cand sa bea si el, adormi pe loc. Atunci imparatul se lua la lupta cu zmeul.

Lupta dura cateva zile bune, dar nimeni nu invingea pe nimeni. Iar zmeul se arata foarte bucuros ca imparatul nu poate sa-l rapuie. Și mai trimise o data zmeul acel miros adormitor asupra imparatului, dar nici de data aceasta nu reusi sa-l adoarma, ca imparatul lua o gura de apa din ulcica.

La un moment dat, cand amandoi erau cu puterile pe sfarsite, zmeul ii zice imparatului.

-Tu, cel ce-ai venit sa-mi iei cele doisprezece fete ale mele, sa stii ca niciodata nu le vei capata de la mine. Mai bine faci cale intoarsa ca fetele vor ramane la mine de acum inainte ca de nu, bucatele am sa te fac si pe tine si pe asta de langa tine.

Și iar se luara la lupta. Și se batura, si se batura iara multe zile si nopti de-a randul, dar nimeni nu biruia. Și se sumetea imparatul si-l love ape zmeu de i se clatinau toate capetele pe rand. Apoi se sumeti si zmeul si-i dete una imparatului de cazu din sa imparatul si-si cauta sabia prin colbul inalt pana la genunchi.

Deodata, cu ultimele puteri, imparatul lua ulcica si bau din ea. Erau ultimele picaturi. Imparatul le sorbi si dintr-o data stranse niste puteri nebanuite. Si atunci il lua de subsuori pe zmeu si mi ti-l arunca de zidurile palatului de e cutremura din temelii ; si ii implanta in inima o singura lovitura de palos, dupa care ii taie cele doisprezece capete. Și ce vazu imparatul ? Dupa ce-i cadea zmeului un cap, una din fetele lui era sloboda. Și tot asa pana cand toate cele doisprezece fete fura dezlegate din fiarele zmeului din Țara- fara de- intoarcere.

Se imbratisara cu totii. Imparatul parca era beat de bucurie. Și se imbratisara cu totii, iar fetelor nu le venea sa-si creada ochilor ca sunt din nou libere si ca se pot intoarce la castelul lor si la mama lor indurerata.

Pornira cu totii spre Imparatia Alba cu mare bucurie. Și mersera ei ce mersera, si ajunsera la paraul cu iarba frumoasa. Și imparatul hotari ca acolo sa adasteze peste noapte.

-Mai, dar ce vrea asta, de nu-i da pace fetii mele? Nu care cumva ii da prin gand sa-i caza si ei cu tronc.

Pesemne ca imparatul vazuse si el cum voinicul se uita cu jind la fata lui cea mai mica, iar aceasta ii arunca ocheade si se rosea toata cand el se uita la dansa. Și-i zise imparatul uratului:

-De acum baiete e vremea sa te rasplatesc si eu pentru binele pe care mi l-ai facut tu mie. Ia sa-mi spui ce doresti de la mine, ca ce-i dori aia vei primi, ba inca si mai mult ca fara tine nu stiu de izbandeam.

-Imparate, vad ca esti cinstit si un imparat care-si tine fagaduiala facuta. Daca ma intrebi pe mine ce voi, eu o voi pe fiica ta cea mai mica sa-mi fie soata pana la adanci batraneti.

-Imparatul se schimba la fata cand auzi voia baietandrului si se cam codea sa-i raspunda verde in fata ca nu i-o da.

-Ia mai gandeste-te mai baiete, mai gandeste-te ca am sa te pun print peste Èšara Soarelui si a Florilor unde izvoarele canta cantece minunate si unde nu mai trebuie sa te gandesti la nimic niciodata, nici la razboaie, nici la teritorii,la nimic si o s-o iei de soata pe fata Imparatului Ros,care-i tare mandra intre mandre.

-Nu! E pe ea o voi si atat. Trebuie sa-ti tii fagaduiala!

Daca vazu imparatul ca nu e chip s-o scoata la capat cu el, ii fagadui ca asa va face, deindata ce vor ajunge la curtea castelului. Nu mai avea ce face acum impratul, desi cu strangere de inima i-a dat-o pe fiica lui cea mica. Vedeti si dumneavoastra ca nu putea sa o dea asa la fiestecine, unui imos pe care il intalni pe drum.

Ii lasa in pace, cand pe drumul de intoarcere fata lui cea mica il prinse de mana pe uratul si ii dadu un sarut. Iar acesta se transforma imediat intr-un Fat Frumos, cu parul inelat, negru ca pana corbului, cu mustacioara abia mijita deasupra gurii, inalt si cu straie curate si cusute numai cu fir de aur si argint. Imparatului nu-i venea sa-si creada ochilor. Bucuria lui fu si mai mare. De acum mergeau cu inima impacata la castel si se pregateau de o nunta din alea imparatestile, cum rar se pot vedea pe fata pamantului.

S-au intors la castelul lor si tare s-a mai bucurat imparateasa cand si-a vazut fetele tefere si la fel de tinere si de fumoase ca si inainte de a pleca.

Au dat sfoara in tara si peste noua mari si noua tari ca fata lor si-a gasit alesul. Și-au facut o mare nunta imparateasca, unde am fost invitat si eu. Trei zile si trei nopti incheiate a tinut nunta unde curgeau rauri din vinurile cele mai alese si se mancau cele mai bune bucate din cate se pomenira vreodata. Și poate ca mai dantuiesc si astazi de nu o fi venit vreun miros adormitor sa-i adoarma si sa le fure fetele.

CRISTYANA
20-December-2010, 12:36 AM
http://media.hotnews.ro/media_server1/image-2010-11-29-8082506-63-povesti-pentru-copii.jpg

gabytza
20-December-2010, 01:25 AM
http://www.youtube.com/watch?v=yVBsl2RiIEQ

janina
20-December-2010, 01:33 AM
"Esti pretios" de Max Lucado
Locuitorii din Wemmik, eroii povestirii noastre, erau niste omuleti mici, din lemn, ciopliti toti de un tamplar pe nume Eli. Acesta isi avea atelierul pe un deal, de la a carui inaltime se vedea intreg satul.
Fiecare omulet era altfel. Unii aveau nasul mare, altii aveau ochii mari. Unii erau inalti, altii erau scunzi. Unii purtau palarie, altii purtau costum. Insa doua lucruri le erau comune: toti erau facuti de acelasi tamplar si traiau in acelasi sat.
De dimineata pana seara, zi de zi, omuletii faceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celalalt. Fiecare omulet avea o cutie plina cu stelute aurii si o cutie plina cu bulinute negre. Cat era ziua de lunga ii vedeai pe strazile satului lipind stelute sau buline unul pe celalalt.
Omuletii draguti, din lemn lustruit si frumos vopsiti intotdeauna primeau stelute, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sarita, nu primeau decat buline.
Tot stelute primeau si cei talentati unii ;puteau ridica greutati deasupra capului, altii puteau sarii peste cutii inalte. Mai erau unii care stiau cuvinte dificile, iar altii care cantau cantece frumoase. Acestora toata lumea le dadea stelute aurii. Asa se face ca unii omuleti aveau trupul plin de stelute... Ori de cate ori primeau cate o steluta se simteau atat de bine incat isi doreau sa mai faca ceva ca sa poata primi inca una.
Altii insa nu stiau sa faca prea multe lucruri si aveau parte doar de buline. Pancinello era unul dintre acestia din urma.
Tot timpul incerca sa sara cat mai sus, ca altii dar intotdeauna cadea la pamant. Iar cand ceilalti il vedeau jos se adunau buluc in jurul lui si lipeau buline pe el. De multe ori se mai si zgaria in cadere, lucru pentru care mai primea buline negre. Iar dupa aceea cand incerca sa le explice omuletilor de ce cazuse mereu spunea cate o neghiobie si toti se ingramadeau sa lipeasca si mai multe buline pe el.
Dupa un timp avea atat de multe incat nu mai vroia sa iasa pe strada, se temea ca va face iar ceva anapoda: cine stie, o sa-si uite palaria sau o sa calce intr-o balta... si imediat o sa primeasca bulinute!!!
Adevarul este ca avea atat de multe buline incat ceilalti omuleti veneau si ii lipeau altele fara nici un motiv.
|Merita multimea asta de buline negre|, isi spuneau omuletii unii altora.
|Este clar ca nu e bun de nimic!|
Dupa un timp Pancinello a ajuns sa creada ce se spunea despre el:
|Asa este nu sunt bun de nimic!|, isi spunea el.
In rarele dati cand iesea din casa statea cu cei care erau ca el, cu multe buline. Cu ei se simtea mai in largul lui.
Intr-o zi, se intalni cu un omulet total diferit de ceilalti: nu avea nici stelute, nici buline. Era din lemn si atat. Era o fata pe nume Lucia.
Sa nu credeti ca oamenii nu incercau sa lipeasca etichete si pe ea! Incercau numai ca nu ramaneau lipite ci cadeau. Fiindca nu avea nici o bulina unii o admirau atat de mult incat se grabeau sa-i lipeasca o steluta. Dar nici una nu statea lipita. Altii insa o priveau cu dispret fiindca nu avea nici o stea si atunci vroiau sa ii lipeasca o bulina dar si aceasta cadea imediat.
|Ca ea vreau sa fie|, ii trecu prim minte lui Pancinello.
|Nu mai vreau sa primesc etichete de la ceilalti!| Asa ca o intreba pe Lucia cum se face ca ea nu are nici o eticheta.
|Nu este mare lucru|, ii raspunse ea. |In fiecare zi ma duc sa il vad pe Eli.|
|Pe Eli?|
|Da, pe Eli, tamplarul, imi place sa stau cu el in atelier.|
|Dar de ce?|
|Ce ar fi sa descoperi singur? Du-te la el sus pe deal!| Si cu aceste cuvinte, Lucia se intoarse si pleca.
|Dar crezi ca-i va face placere sa ma vada?!?| striga el dupa ea. Insa Lucia nu-l mai auzii. Asa ca Pancinello se intoarse acasa, se aseza la fereastra si incepu sa se uite cum alergau omuletii de colo-colo, lipindu-si etichetele unul pe celalalt.
|Dar nu este drept!|, isi spuse el suparat. Si pe loc se hotari sa mearga le Eli.
Se indrepta spre deal si urca pe cararea stramta pana ce ajunse in varf. Cand intra in atelier, facu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIASE. Scaunul era cat el de inalt. Ca sa vada ce se afla pe bancul de lucru trebui sa se ridice pe varfuri. Ciocanul era lung cat bratul lui! Inghiti in sec si isi zise:
|Eu aici nu raman!|, si se indrepta spre iesire. Dar chiar atunci isi auzi numele:
|Pancinello, tu esti?|, se auzi un glas patrunzator. Pancinello se oprii.
|Cat ma bucur sa te vad, Pancinello! Vino mai aproape, vreau sa te vad mai bine!| Pancinello se intoarse incet si il privi pe mesterul tamplar, un barbat inalt, cu o barba stufoasa.
|Stii cum ma cheama?|, il intreba Pancinello.
|Bineinteles ca stiu, doar eu te-am creat!|
Eli se pleca, il ridica de jos si il aseza langa el pe banca.
|Hmm...|, murmura mesterul ingandurat, in timp ce se uita la bulinele negre ale lui Pancinello.
|Se pare ca ai adunat ceva etichete...|
|Nu am vrut, Eli! Am incercat din rasputeri sa fiu bun!|
|Pancinello, copilul meu, in fata mea nu este nevoie sa te aperi! Mie nu-mi pasa ce spun ceilalti despre tine!|
|Chiar nu-ti pasa?|
|Nu, si nici tie nu ar trebui sa-ti pese! Cine sunt ei a€“ sa imparta etichete bune sau rele? Si ei sunt tot omuleti de lemn ca tine. Nu conteaza ce gandesc ei, Pancinello. Conteaza doar ceea ce gandesc eu, Iar eu cred ca esti o persoana tare deosebita!|
Pancinello incepu sa rada:
|Eu, deosebit? De ce as fi deosebit? Nu pot sa merg repede, nu pot sa sar, vopseaua mi se duce. De ce as insemna ceva pentru tine?|
Eli se uita la Pancinello, isi puse mana pe umarul lui micut si spuse incet:
|Fiindca esti al meu, de aceea insemni foarte mult pentru mine!|
Nimeni..., niciodata... nu-l mai privise astfel pe Pancinello... si in plus, cel care-l privea astfel era chiar creatorul lui! Nici nu mai avea cuvinte...
|In fiecare zi am sperat ca vei veni la mine|, continua apoi Eli.
|Am venit fiindca m-am intalnit cu cineva care nu avea nici un fel de etichete|, raspunse Pancinello.
|Stiu, mi-a povestit despre tine.|
|De ea de ce nu se prind etichetele?|
|Fiindca a hotarat ca este mai important ce gandesc eu despre ea, decat ce gandesc altii. Etichetele se lipesc de tine doar daca le lasi!|
|Cum adica?|
|Etichetele se lipesc doar daca le consideri importante. Dar cu cat te increzi mai mult in dragostea mea, cu atat mai putin iti pasa de etichetele pe care ti le pun ceilalti oameni. Intelegi?|
|Pai, nu prea...|
Eli zambi.
|Vei intelege cu timpul. Acum esti inca plin de buline negre. Deocamdata iti va fi de ajuns sa vii la mine in fiecare zi, iar eu iti voi aduce aminte cat de important esti pentru mine.|
Eli il puse jos pe Pancinello.
In timp ce acesta se indrepta spre usa, Eli ii spuse:
|Nu uita, esti o persoana deosebita fiindca eu te-am creat! Iar eu nu gresesc niciodata!|
Pancinello nu se opri din mers, dar gandi:
|Cred ca Eli chiar vorbeste serios. Poate are dreptate!|
Si chiar in clipa aceea cazu de pe el o bulina...

gabytza
20-December-2010, 01:34 AM
cu dragoste pt toti prietenii mei de suflet..



http://www.youtube.com/watch?v=9wNvhVxSMck

gabytza
20-December-2010, 01:58 AM
http://www.youtube.com/watch?v=vgnH9UOfmnE

gabytza
20-December-2010, 02:01 AM
http://www.youtube.com/watch?v=LWX7rBV4Yx4

brindusa
20-December-2010, 03:31 AM
ZANA FLORILOR

Bunica ingrijeste florile in gradina.Nepotica umbla tacuta in urma ei,privind cu nesat neasemuitele culori si frumuseti catifelate,apoi la mainele iscusite ale bunicii,care se strecoara delicat si unduios printre tulpini,cautind intro continua mingaiiere sa le curete de frunzulitele uscate si de gizulite mici,turnind ici si colo la radacini apa binefacatoare.
Florile multumesc,aplecandu-si usor tulpinile,vibrand din petale abia deschise si raspindind mireasma in linistea serii...
Inainte de a adormi,fetita priveste cu drag la buchetul de flori din glastra de la fereastra,isi apropie in gand pa Craiasa lor,(despre care,tocmai putin mai inainte,bunica isi depanase povestea) si o ruga fierbintes-o primeasca si pe ea in tara de vis si miresme.
Totul se petrecu aievea si minunat...

Dar sa nu ne luam cu vorba
Si sa revenim la tolba
Cu povesti adevararte,
De natura spuse toate.

In palatul Craiesei,florile si copiii nu se deosebeau.Fetita noastra a cantat toate cantecele frumoase ale copiilor,a participat la toate jocurile de lumina si culoare,de vioiciune si bucurie;si,fiindca a reusit sa inmanuncheze cea mai colorata si mai parfumata cununa de flori,a fost aleasa pentru ziua aceea Zana Florilor,primind in dar un porumbel alb,pe care l-a trimis lumii intrgi,tuturor copiilor,ca mesager al pacii.
Soarele nu rasarise inca si nici in casa nu se trezise nimeni,cand fetita deschise ochii,sari din pat,se imbraca iute si-o zbughi in gradina.
Luceafarul de dimineata clipea inca voios in lumina zorilor.Gradina era tacuta.Florile pareau amortite,cu petelele strinse si umede.Culorile nu mai straluceau.
Fetita avu un sentiment de teama!Ce se intimplase oare?De ce erau florile triste?Sau poate ca dormeau!Isi apropie obrazul de petale si simti racoare si umezeala.Se uita apoi de aproape cu atentie si zari stropii stransi pe petele.Fetita incepu sa planga.Nu stia cum ar putea sa le ajute.Isi aminti de bunica.Si cum e destul numai sa te gandesti,iata ca bunicuta se iveste luind-o in brate pe fetita,stergandu-i lacrimile cu duiosie.
-Bunicuto!De ce pling florile dimineata?
-Florile nu pling,puisor.Dimineata,ele se pregatesc pentru noua zi care vine.Isi spala culorile cu roua,sa devina mai proaspete si mai frumoase.Uite,vezi cum apare soarele?El isi trimite razele calduroase,risipind amorteala si absorbind roua de pe flori.La trezirea din vis,in gradina va fi din nou bucurie,culoare lumina si miresme.

maria
20-December-2010, 09:26 AM
http://www.jocuriunice.com/files/image/Fairy-of-Flowers.gif
http://3.bp.blogspot.com/_Jl23tlHaCLg/Sa61fPDO7_I/AAAAAAAAAFA/eJIcixkvleM/s400/Zana+florilor+44ca.jpg

maria
20-December-2010, 09:42 AM
Anotimpurile pierdute

Era o frumoasa zi de toamna. Frunzele ruginii cadeau lin din copacul obosit , iar soarele pal, abia mai stralucea .Irina se juca cu Maria si Cristina prietenele ei cele mai bune in lumina soarelui protector.Deodata,trei frunze cazura dintr-un copac mare si frumos.Erau de culori diferite.Una era galbena,alta ruginie,iar alta verde cu galben.Fetele s-au oprit un pic din jocul lor frumos si s-au aplecat sa vada cele trei frunze posomorate:
-Oare ce se intampla?intreba Irina.
-Ce ti se pare ciudat?Sunt doar niste frunze de toamna!afirma Cristina.
-Frunzele toamnei au de obicei o stralucire aparte!zise Irina.
-Astea sunt fara culoare,fara vlaga!observa Maria.
-Da,asa este!aproba si Cristina,uitandu-se cu atentie.
-Nu vreti mai bine sa ne vedem de jocul nostru?sugera Maria.
-Ba da!zisera Cristina si Irina.
Se intoarsera voioase la jocul lor captivant.Dar,nu apucara sa se intoarca bine ca o voce se auzi din locul unde erau frunzele.
-Ce a fost asta?intreba nedumerita Maria.
-O voce!zise Cristina.
-Cine poate fi?intreba Irina.
Nu aveau habar.Nimeni nu mai era in jur.Se auzi din nou vocea aceea misterioasa :
-Aici,noi suntem!Frunzele!
Cand se intoarsera ,cele trei fetite vazura la picioarele lor cele trei frunze.
-Vorbiti?intrebara fetele in cor.
-Da,stiu este foarte ciudat pentru voi,oamenii!zise una dintre frunze.
-Avem nevoie de voi!zise alta frunza.
-Cum va putem noi ajuta daca nici macar nu stim cine sunteti?intreba nedumerita Cristina.
-Mai intai am aprecia un pahar cu apa!Frunza aceasta de langa mine ne-a baut toata Cola!zise una dintre frunze furioasa.
-Desigur!se oferi Irina.
-Cum poti sa duci trei frunze ciudate la tine acasa?intreba Maria.
-Sunt inofensive!Ce pot face niste biete frunze?zise Irina.
-Apropo,cum va numiti frunzulitelor?intreba Cristina.
-Ea este Gally si reprezinta vara,eu sunt Gally Verdi si reprezint primavara ,iar ea este Ruggy si reprezinta toamna!le prezenta pe rand Gally
-Deci sa inteleg ca sunteti pe anotimpuri?intreba nedumerita Irina.
-Da,exact!spuse Gally Verdi.
-Si iarna?De ce lipseste?intreba curioasa Maria.
-Este o poveste destul de lunga!zise Ruggy.
-Haideti sa mergem acasa la mine sa bem un pahar de suc!zise ospitalier Irina.
-Si acolo ne povestiti totul cu lux de amanunte!zise Cristina.
-Acceptam invitatia!Va spunem toata povestea!afirma Gally
Si asa cele sase prietene plecara acasa la Irina ,unde au fost intampinate cu dulciuri nemaivazute si bineinteles cu suc pentru fiecare.
-Am sa incep povestea!zise Gally Verdi.
-Te ascultam! zisera fetele nerabdatoare.
-Bine!Totul a inceput iarna trecuta cand s-a desfasurat concursul |Anotimpul culorii|!Iarry,frunzulita care reprezinta iarna era si ea prietena noastra,pana cand Iarna a castigat!
-Si ce s-a intamplat?intreba Cristina.
-Problema este ca juriul a folosit o metoda urata ca sa le elimine pe celelalte anotimpuri si anume :a intors toti copii impotriva lor.
-Wow!Si de de nu mai concureaza?intreba Maria.
-Pentru ca sunt descurajate!Nu mai au pentru ce sa lupte!Daca copii si oamenii iubesc numai iarna!le explica Gally Verdi.
Fetele ascultau cu atentie.Fiecare cuvant era magic pentru sufletelul lor de copil.
-Dar si primavara e frumoasa!Ea invie toata natura!zise Cristina.
-Dar si vara!Aduce vacanta,soarele!completa Maria.
-Toamna are frunze asa frumoase!zise si Irina.
-Dar toate aceste lucruri au pierit!Pe iarna au facut-o cea mai frumoasa!continua Gally.
-Si noi ce trebuie sa facem?intreba din ce in ce mai entuziasmata Irina.
-Legenda spune ca daca trei prietene bune reusesc sa reinvie anotimpurile spunandu-le cuvinte frumoase ,incurajandu-le atunci vor deveni din nou pline de culoare si de basm!zise Ruggy.
-Sunteti gata de aventura?le intreba Gally.
-Da!Suntem gata!afirmara toate trei la un loc.
-Dar cum ne vom imparti?intreba curioasa Maria.
-Cristina se va duce cu Gally Verdi in imparatia Primaverii,Maria va veni cu mine in imparatia Verii ,iar Ruggy va merge cu Irina in imparatia Toamnei!zise Gally.
-Si cand va veti intoarce trebuie sa convingeti oamenii de frumusetea fiecarui anotimp!afirma Ruggy.
-Haideti!Avem destula treaba!zise Gally Verdi.
Si fetele pornira la drum pe frunzele multicolore ce aveau sa le introduca intr-o lume magica.
Cristina si Gally Verdi ajunsera in imparatia Primaverii.Totul era parca inghetat de un nor negru si urat.Era totul inflorit,dar fara culoare!
-Wow!exclama Cristina.
-Cum ti se pare?intreba Gally Verdi.
-Foarte frumos,dar in acelasi timp posomorat si fara viata!raspunse trista Cristina.
-Ei bine ,tu o poti readuce la viata!zise Gally Verdi.
Intre timp si Maria ajunsese cu Gally in imparatia Verii.Un peisaj frumos si acolo:soare,plaja ,apa,dar acelasi aer posomorat.
-Ce pacat de acest anotimp frumos!zise posomorata Maria.
-Dar,tu il poti aduce la viata ,daca iti place!zise Gally.
Iata,in sfarsit si Irina ajunsese cu Ruggy in imparatia Toamnei .Totul era vestejit.Frunzele multicolore cadeau una cate una in lumina soarelui pal.
-Saracele frunzulite!Si-au pierdut culoarea!afirma cu multa tristete Irina.
-Dar tu le poti face si mai colorate decat inainte!zise Ruggy cu veselie.
-Cate zile avem la dispozitie?intreba Irina.
-Trei zile!Cate una pentru fiecare!In a patra se va desfasura concursul!zise Ruggy.
-A cui este rezervata ziua aceasta?intreba curioasa Irina.
-A Cristinei!In ordinea anotimpurilor!ii explica Ruggy.
Irina ii tinu pumnii stransi Cristinei.
In imparatia Primaverii era o agitatie mare.Cristina era dezorientata.Nu stia ce sa ii spuna Reginei,cum sa o convinga sa se intoarca.Cu pasi lini si sfiosi Cristina se duse impreuna cu Gally Verdi la Regina:
-Bafta!ii spuse aceasta.
-Multumesc!ii spuse Cristina.
Dupa ce ii dadu o bucatica din corpusorul sau ca sa ii poarte noroc,Gally Verdi suna clopotelul si o chema pe Regina.
-Buna ziua!Cine ma cauta?intreba ea.
-Maiestate ea e Cristina,o fetita din lumea minunata a oamenilor!o prezenta Gally Verdi.
-Imi pare bine sa te cunosc!zise Regina.
-Placerea e de partea mea,Maiestate!isi facu Cristina plecaciune.
-Ce te aduce insa pe aici?intreba Regina.
Cristina isi inghiti nodul din gat.
-Scuzati-mi indrazneala!Am venit sa va conving sa va intoarceti la concursul |Anotimpul culorii|!De ce sa pierdeti ocazia de-a straluci?Noi avem nevoie de natura inverzita, de ea reinviata dupa cruda iarna!Nu va luati dupa cuvintele unui om rau!afirma Cristina.
-Ai dreptate, dar daca oamenii nu ma mai iubesc eu ce pot face?ii spuse Regina.
-Pentru ca li s-a impus sa iubeasca doar iarna!ii spuse Cristina.
-Bine, voi mai da o sansa oamenilor!Am sa particip din nou la acel concurs!Sper sa merite osteneala!
Cristina nu isi mai incapea in piele de bucurie.
Mai tarziu ,Regina o invita pe Cristina si pe Gally Verdi la un ceai regal.Si a€“au pregatit toate trei rochiile pentru marele eveniment:concursul.
Se lasa noaptea repede.Cristina se duse la culcare bucuroasa ca a reusit sa isi indeplineasca misiunea.
Partea grea ii revenea acum Mariei.A doua zi era randul ei.
In imparatia Verii se facu dimineata mai devreme spre dezamagirea Mariei.Se scula dis-de-dimineata,lua micul dejun si pleca cu Gally spre Regina Verii.Emotiile cresteau la fiecare pas.
Ajunse la Marea Poarta a Verii.Dupa ce isi lua ramas bun de la Gally ,deschise sfios poarta si intra.Cand ajunsese in fata Reginei ii spuse:
-Buna ziua,Maiestate!zise Maria facand o plecaciune.
-Buna ziua!Mi-a spus reprezentata mea,Gally,ca vrei sa ma vezi!Ce te aduce pe aici ,draga mea?intreba Regina.
-Am venit sa va conving sa va intoarceti la concursul |Anotimpul culorii|!Oamenii au nevoie de dumneavoastra ,de soare,de plaja si de vacanta!Nu trebuie sa va lasati afectata de cuvintele unor oameni rai.
-Tu chiar crezi ca sunt buna?intreba Regina Verii, ramanand pe ganduri.
-Sigur ca da!Cum sa nu?o incuraja Maria.
-Bine!M-ai convins!Voi participa la concurs!ii spuse Regina Verii.
Regina Verii o invita la randul ei pe Maria in casa oferindu-I cola regala spre bucuria lui Gally.Cele trei domnisoare isi pregatira tinutele pentru seara speciala .Iata ca si in imparatia aceasta noaptea veni repede.Stelele isi facura maiestoasa aparitie.
Urma ultima zi, ziua Irinei.Ea avea lozul cel mare.Adormi cu multa greutate.Zorii zilei isi facura aparitia cu pasi repezi.Emotionata si speriata, gandindu-se ca daca greseste ceva se va duce de rapa toata munca celorlalte, porni spre castelul Reginei Toamnei.Daremotia trecu repede pentru ca Ruggy o desfata cu glumele ei.Iata ca ajunsera la castelul Reginei Toamnei.
-Ureaza-mi succes!zise Irina.
-Succes!ii spuse Ruggy, si ea foarte emotionata.
Irina suna din clopotelul de la poarta.Ii deschide insusi Regina.
-Buna ziua,Maiestate!ii spuse ea facandu-si plecaciune.
-Buna ziua draga mea!Te asteptam!Reprezentata mea Ruggymi-a spus ca vrei sa ma vezi!Ce te aduce pe aici?intreba Regina.
-Sa va conving sa va intoarceti la concursul |Anotimpul Culorii|,sa va redau culoarea frunzelor!ii explica Irina.
-Nu vreau!zise hotarata Regina Toamnei.
-Ganditi-va la copii,au nevoie de scoala,de fructele delicioase!De asemenea copacii de frunzele colorate!Nu trebuie sa lasati balta totul!ii spuse Irina.
Atunci Regina accepta si,cu ochii in lacrimi, ii multumi Irinei pentru incurajari!
Urma Marea Incercare, la Barajul Anotimpurilor .Fiecare anotimp era pregatit pentru marele concurs,dar iata ca soarta le pregatise alt deznodamant.
Iata ca veni si ziua cea mare.Juriul era pregatit,desi dupa parerea lor castigatoare era Iarna,care era mai mandra ca niciodata.Dupa ce juriul a prezentat-o pe iarna ,cele trei fete urcara pe scena.Vara,Maria si Gally purtau rochii stralucitoare cu mii de stelute presarate ici colo,Primavara,Cristina si Gally Verdi rochite cu flori multicolore ,iar Toamna ,Irina si Ruggy rochite cu frunze de diferite culori ruginii.Cand vazu, Iarna inlemni.Dar, inainte sa apuce sa spuna ceva, Cristina lua microfonul.
-Buna ziua ,oameni buni!Vi-o prezint pe Primavara!Ea invie natura,aduce florile si magia verdelui.
Regina Primaverii facu o plecaciune impreuna cu Gally Verdi ,spre aplauzele tuturor.
Apoi lua cuvantul Maria:
-Buna ziua!Aceasta este vara !Ea aduce vacanta, soarele, plaja!
Si Regina Verii facu o plecaciune regala impreuna cu Gally.
Si ultima,dar nu cea din urma, Irina:
-Iar aceasta este Toamna !Ea vine cu inceperea scolii ,cu fructele delicioase si cu frunzele multicolore.
Regina Toamnei facu o plecaciune maiestoasa impreuna cu Ruggy.
Ropote de aplauze se auzira.Toti erau bucurosi ca se aflau acolo.
-Si noi pe cine alegem?intreba un om din public.
Atunci Regina Iarna se urca pe scena:
-Vroiam sa imi cer iertare pentru tot ceea ce am facut!Orbita de dorinta de a castiga am uitat ca fiecare participanta este frumoasa in felul ei !zise ea.
A urmat un moment de tacere, care parca nu se mai termina, dupa care toate patru se imbratisara, la fel si frunzulitele care si-au reluat prietenia.
-Noi credem ca toate sunt castigatoare!Toate au ceva special si util in ele!zise un reprezentant al juriului.
Doi bursuci venira si le pusera coronitele pe cap Reginelor, Frunzulitelor si Fetitelor.
Concursul se terminase, dupa care urma o mare petrecerea€¦..cu multa cola!
Maria ,Cristina si Irina trebuiau sa plece.Erau foarte triste din cauza aceasta.
-Va multumim!zisera Reginele.Ne-ati amintit ca noi suntem aici pentru a va bucura pe voi oamenii, animalutele si toate vietatile pamantului.Uneori, orbiti de orgolii si rautati, uitam adevarata menire a noastra pe pamant, uitam sa ne bucuram.
-Cu multa placere!zisera fetele.Si in plus, ne era dor de voi, de hora voastra frumoasa, cea a anotimpurilor.
Isi luara la revedere si de la frunzulite cu promisiunea ca se vor mai vizita.
De atunci, fetele se bucurau de venirea fiecarui anotimp, iar fiecare anotimp le amintea de aventura traita.Si odata cu fetele haideti sa ne bucuram cu totii de frumusetea celor patru regine, de prietenie si voiosie.

Bozomic
20-December-2010, 08:29 PM
15262

Eu cred ca prietenii din lumea povestilor, au un spiridus,sau un ingeras care le sopteste la ureche, povesti minunate!15263

OARE CHIAR EXISTA SPIRIDUSI?!




(http://2.bp.blogspot.com/_ozCPE7JkaTA/S34QgLox4nI/AAAAAAAAAZ4/fC20rnfYXCk/s1600-h/spiridus.gif)

Intr'o dimineata tarzie de iarna ma asez in pat.Si incep sa imi imaginez oare exista sau nu spiridusi,stiu ca pare copilaresc acest lucru,dar cu toate ca sunt o persoana matura,imi plac povestile cu zane,desenele animate si povestile de dragoste.Sin incep sa fac o poveste cu un spiridus.
15264
"Nu ma asteptam sa intalnesc un spiridus chiar in fata mea.Si din cate stiam eu,spiridusii ,iarna hiberneaza in casutele lor mici si colorate,pline de caldura,inconjurate de muschi si frunzis.


15265
Se pare ca era o problema majora daca acest sipridus se plimba el in plina iarna prin zapada.Pentru ce oare si'a intrerupt el siesta lui?Si ma iau sa il urmaresc.Cum de a coborat el din Padurea Intunecata,de pe muntele ala mare si verde?Avea pasul grabit,privirea in pamant si simteam oboseala din el.Si s'a oprit langa un pom si'a urcat privirea spre ramurile acestuia si l'am auzit soptind-Tu sopteai? Si copacelul suspinand isi misca usor crengile.-Gata,am venit,te rog nu mai plange,si spiridusul imbratisa copacul.-Ei,lasa,fi linistit,stiu ca iti este frig,dar Doamna in Alb,va pleca curand,si va lua cu ea si pe Nenea Viscolul .Ai sa vezi ca vine Doamna Primavara,cat ai clipi.Stiu ca duci dorul la copii,la pajistile pline de verdeata,la mieluseii cei dragalasi,de florile tale si de pasarelele care iti canta toata ziua la urechi.Mai ai putina rabdare si ai sa vezi,vor veni toate.Dar mai ai putina rabdare ,si te vei imbraca in flori,pasarelele vesele se vor juca printre ramurile tale ,mieluseii si copii vor alerga in jurul tau si se vor odihnii la umbra ta.Inca putin mai trebuie sa astepti.Bine?
15266
Si ca sa intareasca cele spuse de el,spiridusul ii darui copacului un pupic plin de caldura.-Uite,sa'ti ajunga pana la primavara,si il imbratisa din nou.-La primavara voi veni iar in vizita,asa ca sa nu mai plangi.Inearca si tu sa tragi un pui de somn cum voi face si eu cand voi ajunge in casuta Colorata din Padaurea Mare,da?Vei vedea ca timpul trece mai repede.
(http://2.bp.blogspot.com/_ozCPE7JkaTA/S34Qw0TK7NI/AAAAAAAAAaQ/kCi3QIqtA94/s1600-h/hpim4746.jpg)-Uite inca un pupic sa fie doi,ca sa iti tina de urat.Promiti sa nu mai plangi?Bine,eu trebuie sa plec, ca imediat se face ziua si oamenii ma vor vedea si nu mai voi putea veni la tine.Dara daca mai ai nevoie de mine,trimite iar un pitigoi sa imi dea de veste si cat ai da odata din ramuri voi veni la tine."
Si spiridusul pleca grabit,cu aceiasi pasi adanciti in omatul Doamnei Ierni,cand deodata se opri si se uita spre mine.Imi facu semn cu mana,ma chema tacut la el.M'am dus langa el,mi'a dat si mie o imbratisare spiriduseasca,si un pupic mare spiridusesc sa imi tina de urat cat timp nu esti tu cu mine,si se facu nevazut."
Cam asta este povestea spiridusului meu.

15267

gabytza
21-December-2010, 03:45 AM
http://www.youtube.com/watch?v=9Hy9HdGxej0

gabytza
21-December-2010, 03:46 AM
http://3.bp.blogspot.com/_Zw41kxI2akg/TPASHomydWI/AAAAAAAAC0E/qvSFijRaCkU/s1600/imagini_de_poveste_craciun.jpg

gabytza
21-December-2010, 03:50 AM
http://www.pozeleonline.ro/o_anunturi/6557.jpg

...Vai bozo , ce dulce esti ...! astepti impreuna cu Kap3tanos si prietenii vostri povestea de seara ?
cum as putea face sa astepte niste copilasi atat de dulci ?
va pupicesc si va iubesc dragi prieteni ...



... http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/0002030B.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)






(http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=12)

gabytza
21-December-2010, 03:52 AM
http://www.youtube.com/watch?v=VHdRhFhf1hc

gabytza
21-December-2010, 03:54 AM
http://www.buhu.ro/poze/poza_494f800172498.jpg

gabytza
21-December-2010, 03:54 AM
http://www.youtube.com/watch?v=CDM_rDJqF6o

gabytza
21-December-2010, 03:56 AM
http://4.bp.blogspot.com/_RZPT9erU7ec/ST8vcZtNMnI/AAAAAAAAFaE/AIOllBWWvDc/s400/poze+craciun.jpg

gabytza
21-December-2010, 03:57 AM
http://www.youtube.com/watch?v=HtvFWT4imZQ

gabytza
21-December-2010, 04:00 AM
http://ohdediku.files.wordpress.com/2009/07/jump-for-love.jpg

gabytza
21-December-2010, 04:02 AM
...si acum , cu toata dragostea mea , o urare pt toti prietenii mei pe care ii iubesc !

http://s.netflash.ro/f/gallery/large/imgPMAWKm.jpg

maria
21-December-2010, 11:54 AM
Patru lumanari ardeau incetisor, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind: Prima a spus: -Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lora€¦ Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins. Apoi a vorbit cea de a doua: -Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa arda€¦ Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins. -Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati oameni din viata lora€¦ O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea. Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga. -Voi ar trebui sa fiti mereu aprinsea€¦ Cea de a patra lumanare i-a soptit usor: -Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta! Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte. Flacara Sperantei sa arda mereu in sufletul taua€¦ pentru o viata plina de Liniste, Credinta si Iubire!
Un an nou mai fericit, Cu de toate garnisit, Sanatate si iubire Si cu multa fericire!

http://www.youtube.com/watch?v=Q4eTFFkL9Bw&feature=more_related

maria
21-December-2010, 12:02 PM
http://desktopwallpapersonline.info/Christmas%20Wallpapers/Happy%20Holidays.jpg
http://desktopwallpapersonline.info/Christmas%20Wallpapers/Santa's%20Workshop.jpg
http://desktopwallpapersonline.info/Christmas%20Wallpapers/Passing%20on%20Traditions.jpg

maria
21-December-2010, 12:24 PM
http://desktopwallpapersonline.info/Christmas%20Wallpapers/108.jpg
http://desktopwallpapersonline.info/Christmas%20Wallpapers/45.jpg

CRISTYANA
21-December-2010, 09:15 PM
http://www.ceascadecultura.ro/admincdc/imagini/evenimente/7.jpg

giumbusluc
21-December-2010, 09:30 PM
Imparatia unde oamenii nu visau niciodata
Propune si tu

de: Petre, Craciun



Multe semintii s-au perindat pe sub soare de cand a fost durat acest pamant, dar niciuneia nu i-au lipsit visele.

Ati putea crede ca a existat vreodata o semintie lipsita de acest balsam aproape nepamantean? Ei bine, era odata, intr-o tara indepartata, un popor de oameni care nu visau niciodata. Ţara lor era imprejmuita de un brau urias de piatra. Asa fiind, nici nu puteau spera sa viseze vreodata pentru ca visele nu pot trai in stransoarea apasatoare a unei temnite din piatra.

Cat era ziua de mare, oamenii trebaluiau necontenit, fara a-si lasa o singura clipa gandurile sa zburde. Truda nesuferita, precum si neputinta gandului de a se elibera ii ostenea atat la trup cat si la minte, facandu-i sa astepte noaptea ca pe o binecuvantare. Cum venea timpul odihnei, isi lasau capul in perna si, vreme de cateva ore, dormeau un somn intotdeauna greu si monoton. A doua zi se trezeau si o luau de la capat, mereu si mereu, intocmai ca o moara ce se invarteste fara crutare, dar si fara simtire.

Cat timp nu cunosteau si alt fel de viata, li se parea obisnuit sa nu viseze. Simteau si ei ca domneste pretutindeni o tristete si o vlaguiala tot mai daunatoare, dar nu stiau care era pricina. Vedeau ca viata lor, precum si casele si uneltele nu se schimbasera cu nimic in ultimele sute de ani, dar nici prin gand nu le trecea care putea fi pricina. Pana una-alta, intre un rasarit si un apus de soare nu se intampla nimic neobisnuit.

Intr-una dintre zile, pe cand se aflau cu totii in fata meselor, fiind ora pranzului, din vazduh cobori o pasare alba, uriasa, care purta in spate� un om. Cand se lasa deasupra pamantului, pasarea intinse o aripa in asa fel incat omul sa poata cobori cat mai lesne. Tanarul sosit din inaltul cerului se uita patrunzator la oamenii tarii unde nu se visa niciodata si spuse:

- Bine v-am gasit, oameni buni! Bucurosi de oaspeti?

Mesenii nu raspunsera nimic. Se uitau cu neincredere si cu o oarecare teama, nevenindu-le parca sa creada ca este aievea ceea ce vedeau. Intr-un tarziu, un batran prinse curaj si raspunse:

- Esti pamantean ca si noi, cladit din carne si oase, ori esti insusi Dumnezeu cel mare si puternic?

- Om, ca toti oamenii, uncheasule. Singura mea putere este pasarea aceasta care m-a adus aici. Am gasit-o cand era mica. Se ratacise de mama ei. Am luat-o si am ingrijit-o, intocmai ca pe un copil. Mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca nu se mai opreste din crestere. In trei luni se facuse cat casa. Vrand sa-mi arate ca nu este o pasare obisnuita, la un an incepu sa vorbeasca deslusit, intocmai ca o fiinta omeneasca: ,,Stapane, a zis, mi-ai salvat viata cand eram fara nici un sprijin. A venit acum vremea sa te folosesti si tu de mine. Cere-mi orice, pentru ca puterile mele sunt nelimitate!�

Intre timp, oamenii locului se apropiara mai mult de ciudatul lor musafir. Le disparuse teama si acum isi facuse loc o curiozitate aproape copilareasca.

- Si ce anume i-ai cerut pasarii? vru sa cunoasca batranul.

- Stiam de la mosul meu ca se afla undeva o tara inconjurata de munti inalti, cu crestele mereu inzapezite. De cand eram copil visam sa ajung pe acele meleaguri, unde nu calcase nici un alt muritor.

- Visai? intreba omul cel batran. Ce talc are acest cuvant?

- Imi doream nespus, raspunse oarecum mirat flacaul, incat nu am mai stat nici macar o clipa in cumpana si i-am cerut pasarii sa ma poarte spre acel taram. M-am ridicat in spatele ei si, dupa un zbor in inaltul cerului, iata-ma printre voi.

O tacere adanca se asternu. Nimeni nu indraznea sa scoata o vorba, desi erau multe pe care nu le pricepusera. In infruntarea dintre curiozitate si neputinta de a-si lasa gandurile sa colinde fara nici o stavila, invinse aceasta din urma.

Vazand ca noul venit era un om pasnic, sfatul batranilor acelei tari hotari sa ii ofere ospitalitatea. De atunci, tanarul calator al vazduhului ramase printre noii lui prieteni. Umbla de colo pana colo, privind cu interes atat oamenii, cat si locurile. Simtind braul acela de piatra care imprejmuia tara, incepu sa traiasca cu teama ca, intr-o zi, va ramane fara aer si se va sufoca.

- Cum puteti trai vesnic inchisi intre zidurile cele inalte pana la cer? intreba el. Nu va simtiti stingheri, nu pricepeti ca sunteti prizonieri intr-o inchisoare unde nu patrunde niciodata suficienta lumina?

- N-avem defel astfel de ganduri. Pana sa sosesti pe meleagurile noastre credeam ca suntem singurii oameni de pe acest pamant. De fapt, ce folos sa aflam adevarul daca tot nu ne face trebuinta?

- Bine, nu se lasa baiatul, dar poate ca ati fi avut de invatat lucruri folositoare daca ati fi cunoscut si alti oameni. Viata voastra poate ca ar fi fost mai buna si mai frumoasa!

- De ce sa fie altfel, daca pana acum a fost croita pe masura dorintelor noastre?

- Oare chiar este croita pe masura dorintelor voastre?

Omul nu mai raspunse nimic. Se apleca asupra lucrului sau, facand sa dispara orice urma de preocupare de pe fata lui. Parea o statuie ale carei maini incepusera sa se miste prin cine stie ce minune.

,,Neobisnuiti oameni�, gandi baiatul in sinea lui. Cu toate acestea, incepuse sa simta o mila nesfarsita pentru ei. Vazadu-i cum se chinuie sa macine boabele de grau cu ajutorul unei rasnite din piatra, merse de-a lungul unui fir de apa, pana ce gasi un loc numai bun pentru ridicarea unei mori. Dupa ce gasi locul cu pricina, cazu pe ganduri, incercand sa-si inchipuie cum ar aseza-o mai bine. Cand vazu cu ochii mintii ceea ce dorea, zambi multumit. Cei din jur il urmarisera cu surprindere, fara sa priceapa de ce a stat minute in sir nemiscat si, mai cu seama, de ce zambea de unul singur. Cu toate acestea, nu indrazni nimeni sa il intrebe ceva.

In numai cateva zile, oaspetele reusi, ajutat si de ceilalti, sa ridice o minunatie de moara. Cand vazura bietii oameni la ce foloseste, crezura cu adevarat ca tanarul lor oaspete fusese totusi trimis de Bunul Dumnezeu. Cum prinsesera drag de el, mai marii tarii se stransera laolalta, il chemara si ii spusera:

- Dragul nostru, am dori sa cunosti cat de mult pretuim binele pe care ni l-ai facut si cat de mare este grija pe care ti-o purtam. Oamenii nostri au bagat de seama ca, de la un timp, esti cam bolnav si am vrea sa te aratam celei mai mari vindecatoare din tara.

- Eu, bolnav? se minuna flacaul.

- Fara indoiala, altfel de ce ai ramane minute in sir cu privirea atintita undeva departe?

- Bunii mei prieteni, rase tanarul, acelea sunt clipele in care gandurile mele sunt lasate libere. Bunaoara asa s-a nascut ideea acelei mori.

- Vrei sa spui ca in clipele in care tu stai de pomana nascocesti asemenea lucruri?

- Desigur, asa au aparut toate lucrurile facute de om. Puterea gandului este mai mare decat ati putea crede. Totul este sa nu ii puneti stavila atunci cand trebuie sa il lasati slobod.

Mult s-au minunat cand au auzit asemenea cuvinte. Inca o data, aveau temei sa creada ca in fata lor nu se gasea un om obisnuit.

Intr-o noapte, tanarul nostru avu un cosmar ingrozitor. Se facea ca se afla pe spatele pasarii sale uriase si ca aceasta il azvarle intr-o prapastie fara fund. Inspaimantat de vis, se trezi in toiul noptii cu cativa oameni langa el.

- Ce s-a intamplat, dragul meu? il intreba cineva. Oare a patruns vreun duh necurat in sufletul tau si nu-ti da pace?

- Nici vorba, ii linisti el, dezmeticindu-se. Am avut un vis urat.

- Un vis? Prin urmare tu poti avea asemenea vise si noaptea?

- Mai cu seama noaptea, numai ca visele noptii nu cunosc nici un stapan. De aceea, se nimereste uneori sa visezi si ce nu iti place. Asa am patit-o eu mai inainte.

,,Mai, sa fie! Curios mai este si tanarul acesta, gandira oamenii care nu stiau sa viseze. Daca isi pierde vremea cu vise si ziua si noaptea, cand mai are timp sa faca si altceva?�

Si totusi, timp avea din belsug. Pusese sa se ridice si alte mori, asa incat rasnitele de piatra fusesera aruncate si in curand uitate. Apoi, ii invata sa cladeasca poduri durabile peste cursurile de apa, sa coaca oalele in cuptoare spre a le face mai durabile si cate, cate altele! De fiecare data, inainte sa cladeasca ceva, cadea pe ganduri. Oamenii nu se mai mirau, iar in clipa in care il vedeau zambind, stiau ca in mintea lui se conturase iarasi ceva folositor pentru ei.

Cu fiecare zi, oamenii care nu visau pretuiau tot mai mult puterea gandului si a viselor si, in egala masura, isi dadeau seama ca, fara ele, erau ca niste papusi din lut miscate de colo pana colo de o mana nevazuta. Pe negandite, in mintea lor se nascu intrebarea daca ei vor putea visa vreodata. Se stransera iarasi laolalta, in frunte cu cei mai batrani si mai intelepti oameni ai tarii, si il intrebara pe oaspetele lor ceea ce ii nelinistea. Ba, inca, un intelept il intreba si mai mult:

- Spuneai ca lucrarile facute de om s-au nascut prin puterea gandurilor. Inseamna ca inaintasii nostri, care ne-au lasat mostenire uneltele, casele, precum si bruma de cunostinte pe care o avem, au cunoscut aceasta putere? Este oare cu putinta ca ei sa fi fost oameni ca toti ceilalti, iar mai tarziu sa-si fi pierdut, cine mai stie de ce, putinta de a visa?

- Este neindoielnic ca asa s-a intamplat, zise baiatul.

- Sa nadajduim, atunci, ca intr-o zi ne vom recapata puterea de a visa?

- Oameni buni, zise pasarea uriasa care, de cand aparuse pe acel taram nu scosese nici un cuvant, in zborurile mele am aflat ca stramosii vostri si-au pierdut darul visarii in clipa in care, in jurul tarii lor au inceput sa creasca acesti munti inalti. Singuratatea si lipsa puterii de a vedea departe, catre linia orizontului, au facut ca in fiecare zi sa moara cate un vis. Nu peste multa vreme, inaintasii vostri nici nu mai stiau ce inseamna a visa.

- Dar ce ne ramane de facut, pentru ca nici asa nu putem ramane?

- Asteptati, le spuse pasarea. Eu si cu stapanul meu ne vom ingriji de toate. Hai, stapane, urca pe spatele meu, ca avem lung drum de facut!

Flacaul urca, asa cum i se ceruse si cat ai clipi din ochi se aflau deja in inaltul cerului.

Zbura pasarea cea alba cale lunga, lasand in urma tari nenumarate pana cand ajunse intr-o tara frumoasa cum nu erau multe in lume.

- Stapane, vezi catre miazanoapte un castel de culoarea aurului stralucitor?

- Il vad, raspunse baiatul.

- Ei bine, acolo traieste Zana Viselor. Coboara si cere-i cateva seminte de mac, din cele fermecate.

Il lasa la pamant si, in timpul cel mai scurt, se infatisa inaintea Zanei.

- Zana a Viselor, da-mi cateva seminte de mac din cele fermecate, si iti voi ramane recunoscator toata viata.

- Iti daruiesc cu toata inima lucrul pe care mi-l ceri, intrucat asteptam de mult amar de timp sa pot infaptui ceva pentru nefericitii aceia.

Baiatul isi lua semintele, multumi Zanei si se inapoie la pasarea cea puternica.

- Buna treaba ai facut, stapane. Acuma tin-te bine, ca am sa zbor mai iute decat gandul.

Nu trecu mult si se aflau deja deasupra tarii oamenilor fara vise.

- Fierbe semintele de mac si da fiecaruia sa bea cate o gura din fiertura obtinuta. Ii va cuprinde un somn lung si odihnitor, in care vor avea cele mai frumoase vise. Intre timp, eu plec sa imi aduc surioarele. Impreuna, trag nadejde sa urnim din loc muntii acestia inalti.

Ajuns printre noii sai prieteni, baiatul le imparti din fiertura miraculoasa, care ii adormi de indata.

Cat dura somnul lor, pasarea fermecata veni cu suratele sale si apucara cum putura de munti, tarandu-i usor, usor, pana la capatul lumii. Numai intr-o parte a tarii au lasat, totusi, un munte ca sa nu le lipseasca cu desavarsire.

Cand s-au trezit, oamenii aveau fetele imbujorate de o placere cum nu mai traisera nicicand. Pentru intaia data, gustasera din placerea atat de sfanta a visului. Vazand ca a disparut si braul de piatra care inconjura altadata tara, se simtira cu adevarat eliberati. De acum, nici privirea si nici gandul nu le mai erau stavilite.

Multumit de misia indeplinita, baiatul incaleca pasarea uriasa si se grabi sa se intoarca in tara sa, acolo unde oamenii gustasera dintotdeauna din dulceata visului.

giumbusluc
21-December-2010, 09:32 PM
http://www.goblenuri.com/imagini/FATA%20DIN%20POVESTE.jpg

Bozomic
21-December-2010, 10:02 PM
15348

15349

CINE NE-A FURAT CRACIUNUL?!

Nu am intentionat sa scriu o poveste de Craciun, nu am mai facut asta pana acum si posibil nu as fi scris-o daca o persoana draga nu mi-ar fi scris intr-un mail:,, Mosul nu vine ca nu am fost cuminte|.Mi-am imaginat la cate si la ce s-a gandit dar mai cu seama la cum s-a simtit cand, tragand linie sub actiunile intreprinse de-a lungul anului, a concluzionat ca nu este o persoana suficient de merituoasa incat sa i se implineasca visele de Craciun.
Extrapoland, m-am gandit la noi toti, la ce oferim, la ce primim si astfel s-a nascut nevoia de a scrie o ,,Poveste de Craciuna€™a€™, o poveste atipica, lipsita de stralucire, de magie, dar care se constituie intr-o invitatie.
Asadar va invit sa vorbim unii cu altii si fiecare cu sine, despre Craciunul adevarat, altul decat ceea ce traim cei mai multi dintre noi, in mijlocul mizeriei citadine.
O sa va spun deci, o poveste despre pretuirea valorilor adevarate, despre oameni si despre intoarcerea la sine.
Am sa incep prin a va provoca sa va ganditi la ce au devenit ultimele sarbatori din viata noastra, va provoc sa evaluati acel surogat in care s-a transformat Craciunul, asemeni printului care s-a transformat in broscoi si sa va ganditi daca aceasta este sarbatoarea pe care v-o doriti cu adevarat, daca mai pastreaza ceva din sarbatoarea magica care v-a luminat copilaria, care v-a impodobit casa si v-a inobilat sufletul.


15350
Va provoc sa va ganditi cand ati ales ultima oara, in adevaratul sens al notiunii de a alege, un cadou.Va provoc sa va ganditi cand ati gatit ultima oara mancarea pentru Craciun cu propriile voastre maini, umpland casa cu aroma de colaci calzi si cozonac aburind.Cand ati asteptat si ati primit ultima data colindatorii, cu mere rosii, covrigi si cu inima deschisa?Și cand ati chemat ultima data prietenii la o seara de Ajun cu tuica fiarta, colinde romanesti si multa dragoste?De cand nu ati mai mers sa-i comemorati pe cei dragi ai vostrii plecati in Marea calatorie, ducand cu voi o crenguta verde de brad si o candela?
Dragilor, daca spunand acestea am pus pe ganduri fie si pe unul singur dintre voi,inseamna ca,,Poveste de Craciun|si-a implinit rostul.Caci ideal ar fi sa ne dam cativa pasi inapoi cu totii si sa privim de la distanta unde suntem acum si mai cu seama cum am ajuns aici.Sa analizam daca in realitate acestea sunt asteptarile noastre referitoare la drumul pe care-l avem de parcurs si mai cu seama daca acestea ne sunt asteptarile fata de felul in care-l parcurgem.
Sa ne dezmeticim deci, cat inca mai avem vreme sa facem asta, cat nu este inca prea tarziua€¦ Craciunul comercial cu care ne facem de lucru multi dintre noi in ultima vreme, nu este nici pe departe ceea ce Sarbatoarea Nasterii Mantuitorului ar trebui sa fie pentru intreaga suflare omeneasca.
Atatia oameni pe strazi, tarand dupa ei sacosile gemand sub greutatea cumparaturilor, incrancenati, nervosi, rigizi, gata sa-si indrepte ocarile spre oricine are nesansa sa le tulbure cu un gest cat de mic haosul!
Atatea cumparaturi care nu si-au gasit utilitatea de-a lungul anului, sunt facute de Craciun pe premiza,,poate ca o sa ne trebuiasca|.Atata hrana, cu mult peste trebuinta, gadgeturi de fel si fel, zgomot si atatea colinde americane!Totul pana la refuz!In plus, pentru a completa tabloul, Mosi Craciuni de tot soiul, pretutindeni.
Ei bine, tocmai de aceea, haideti sa ne intoarcem cu totii la normalitate, sa vedem in Craciun ceea ce ar trebui sa vedem si ceea ce ar trebui sa fie o sarbatoare a bucuriei, calda, tandra, inobilata de sentimente deosebite, dosptite in caldura sufletelor noastre.


15353
Haideti sa incepem prin a impodobi bradul cu cei dragi ai nostri caci de prea multi ani copiii impodobesc bradul in absenta unor mame sau a unor tati carora mai degraba le este potrivit apelativul,,roboti corporatisti|decat acela de parinti.
Haideti sa ne reinventam,sa redescoperim placerea si modul sanatos de a pregati si de a trai Sarbatoarea Craciunului.
Sa vorbim mai putin despre Mosa€™Craciun si mai mult despre Isus, precum si despre visele noastre, despre ceea ce ne dorim cu adevarat.
Haideti sa ne punem de Craciun dorinte din care sa eludam factorul material, sa nu mai imbacsim Craciunul cu dorinte de genul,,Vreau sa-mi mareasca seful salariul de trei ori|;,,Vreau o masina mai tare| De Craaciun sa ne punem mai degraba dorinte altruiste, generoase, in care asa cum insusi spiritul acestei sarbatori o cere, sa incorporam factorul suflet.
Haideti sa aruncam mastile personalitatilor, sa rupem lanturile ce ne leaga de Ego-uri, sa ne orientam spre viata adevarata, spre sinele ratacit pe undeva pe drumul haotic si iluzoriu pe care-l strabatem zilnic ca intr-o transa.
De Craciun, dezbracati de orgolii, de vise marunte, bani, masina, conturi, functii, nume, sa ne intoarcem acasa.Sa ne intoarcem la tot ce ne incalzeste sufletul, sa ne intoarcem la parinti, la bunici, la copii, la prieteni.Sa ne punem dorinte care sa-i vizeze mai mult pe ei si mai putin pe noi, sa le daruim tuturor iubirea, prietenia, dar mai cu seama pretuirea noastra.
De Craciun sa reanvatam sa auzim clopoteii, sa ne lasam visele sa colinde pe la porti stiute si nestiute, sa mancam mere coapte cu scortisoara, sa bem vin fiert cu mirodenii, sa lasam cerul sa ne ninga, sa fim oamenia€¦
De Sarbatori, va doresc tuturor sa aveti parte de armonie, de iubire, de pretuire si nu in ultimul rand de protectie divina.De sarbatori si mereua€¦

15351


http://www.youtube.com/watch?v=mzbaOsYUpCU&feature=related

15352

maria0526
22-December-2010, 12:27 AM
Legenda divinitatii omului
O legenda veche spune ca mai demult oamenii erau buni. Dar au profitat atat de mult de puterea divina din ei incat Brahma, stapanul tuturor zeilor, a decis sa le ia aceasta putere si sa o ascunda intr-un loc unde va fi imposibil de gasit. Tot ce i-a ramas sa faca era sa gaseasca ascunzatoarea potrivita.

A fost convocat consiliul zeilor pentru a se gasi solutia.

Zeii au sugerat: "De ce sa nu ingropam puterile omului in pamant?"

Brahma a raspuns: "Nu, nu vom face asta pentru ca omul va sapa adanc si le va gasi."

Atunci zeii au spus: "In acest caz, sa le trimitem divinitatea pe cel mai adanc fund al oceanului."

Dar Brahma a raspuns din nou: "Mai devreme sau mai tarziu omul va explora adancurile oceanului si cu siguranta ca o vor gasi si o vor aduce la suprafata."

Astfel zeii au concluzionat: "Nici pamantul, nici oceanul nu sunt locuri unde puterea divina sa fie in siguranta, insa alte idei de ascunzatoare nu mai avem."

Brahma a exclamat dintr-o data: "Iata ce vom face cu divinitatea omului! O vom ascunde adanc inauntrul lui pentru ca este singurul loc unde nu va cauta."

De atunci incoace, conform legendei, omul a cautat in toata lumea, a explorat, a urcat si a sapat cautand ceva ce a fost in tot acest timp inauntrul lui.

maria0526
22-December-2010, 12:30 AM
Furnicuita muncitoare

In fiecare zi, in zorii zilei, sosea la serviciul sau Furnicuta productiva si fericita in felul ei. Acolo isi petrecea zilele Furnicuta; muncea, muncea cu spor si canta vesela. Ea era fericita si firma mergea foarte bine.

Dara€¦ BONDARUL, director general la firma unde lucra Furnicuta, a considerat ca nu era posibil ca Furnicuta sa lucreze de capul ei, asa ca a creat postul de Supraveghetor. Pentru acesta l-a angajat pe SCARABEU, care avea multa experienta.

Prima preocupare a Scarabeului supraveghetor a fost sa organizezemunca Furnicutei, si a pus-o sa faca rapoarte de activitate zilnice. In curand a fost necesara angajarea unei Secretare pentru a-l ajutape Scarabeu la citirea si inregistrarea rapoartelor Furnicutei. Asa ca au angajat o PÄ‚IENJENIŢĂ care organiza actele si raspundea la telefon. Intre timp, Furnicuta productiva si fericita muncea, muncea, munceaa€¦

BONDARUL, directorul general, era foarte multumit de rapoartele date de SCARABEU, asa ca a mai cerut statistici, indicatoare de gestiune si pronosticuri. Atunci a fost nevoie de angajarea unui GÂNDAC, asistent pentrusupreveghetora€¦ a€¦si a mai fost nevoie de un nou calculator si de o imprimanta color. Curand, Furnicuta productiva si fericita a inceput sa se planga de toata hartogaraia si de toate rapoartele pe care trebuia sa le faca. Cantecul ei nu mai era la fel de vesel ca inainte.

BONDARUL, directorul general, vazand aceasta, a considerat ca trebuie sa ia masuri. Asa ca a creat postul de sef de departament, acolo unde lucra Furnicuta productiva si fericita. Postul i-a revenit unui GREIER, care si-a facut un birou nou, modern si echipat corespunzator. Noul sef de departament avea nevoie de un asistent, care sa il ajute in pregatirea planului strategic si al bugetului pentru departamentul la care lucra Furnicuta productiva si fericita.

Furnicuta nu mai canta ca inainte, si era din ce in ce mai stresata. Intr-o zi, directorul general, uitandu-se peste cifre, si-a datseama ca departamentul unde lucra Furnicuta nu mai era la fel de rentabil ca inainte. Asa ca a angajat-o pe BUFNIŢĂ, consultant de specialitate, pentru un diagnostic.

Bufnita a stat 3 luni la firma; in urma studiilor facute a tras urmatoarea concluzie: |Departamentul are prea mult personala€¦|Asa ca, urmand sfatul specialistului, s-a facut o reducere de personal. FURNICUÅ¢A a fost prima pe lista, deoarece era nemultumita mereua€¦
Morala: Nici sa nu-ti treaca prin cap sa fii o Furnicuta productiva si fericita.

E de preferat sa fii incompetent si nefolositor. Incompetentii nu au nevoie de supraveghetora€¦ - toata lumea isi da seama de ce. Si daca, in ciuda |eforturilor| tale, estiproductiv, sa nu areti - pentru nimic in lume - ca esti fericit. Asta nu ti se va ierta!

Dar daca, in ciuda celor de mai sus, te incapatanezi sa fii o FURNICUŢĂ PRODUCTIVĂ SI FERICITĂ, lucreaza pe cont propriu, astfel incat sa nu tii in carca bondari, scarabei, paianjeni, gandaci, greieri si bufnite in felul acesta.

maria0526
22-December-2010, 12:41 AM
Iubirea si timpul
Se spune ca a fost odata demult, o insula. Si pe aceasta indepartata insula traiau toate sentimentele si valorile umane:

Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciuneaa€¦ si - ca toti ceilalti - Iubirea.

Intr-o buna zi, sentimentele au fost anuntate ca insula era pe cale sa se scufunde si isi pregatira navele si plecara.

Doar Iubirea ramase pana in ultimul moment.

Cand insula fu pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise sa ceara ajutor.

Bogatia a trecut pe langa Iubire cu o barca luxoasa. Iubirea ii zise:

|Bogatie, ma poti lua cu tine?|

|Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine.|

Iubirea se hotari atunci sa ceara ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe-acolo intr-o superba nava.

|Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?|

|Nu te pot ajuta, Iubirea€¦| - raspunse Orgoliul - |aici totul e perfect, mi-ai putea strica nava|.

Atunci Iubirea implora Tristetea, care trecea pe langa ea:

|Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!|

|Oh Iubire,| a€“ ii raspunse Tristetea a€“ |sunt atat de trista incat trebuie sa raman singura...|

Chiar si Buna Dispozitie trecu pe langa Iubire, dar era atat de multumita, incat nici nu auzi ca este strigata.

Dintr-o data se auzi o voce:

|Vino Iubire, te iau cu mine "

Vorbea un batran.

Iubirea se simti atat de recunoscatoare si plina de bucurie, incat uita sa il intrebe pe batran cine este.

De cum sosira pe tarm, batranul pleca.

Iubirea isi dadu seama cat de mult ii datora batranului si a intrebat Cunoasterea:

|Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?|

|A fost Timpul| a€“ a raspuns Cunoasterea.

|Timpul?| - se intreba Iubirea a€“ |De ce tocmai Timpul m-a ajutat?|

Cunoasterea, plina de intelepciune, raspunse:

|Pentru ca numai Timpul e in stare sa inteleaga cat de importanta e Dragostea in viata!|

maria0526
22-December-2010, 12:46 AM
Noroc sau ghinion
Se spune ca a fost odata demult, o insula. Si pe aceasta indepartata insula traiau toate sentimentele si valorile umane:

Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciuneaa€¦ si - ca toti ceilalti - Iubirea.

Intr-o buna zi, sentimentele au fost anuntate ca insula era pe cale sa se scufunde si isi pregatira navele si plecara.

Doar Iubirea ramase pana in ultimul moment.

Cand insula fu pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise sa ceara ajutor.

Bogatia a trecut pe langa Iubire cu o barca luxoasa. Iubirea ii zise:

|Bogatie, ma poti lua cu tine?|

|Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine.|

Iubirea se hotari atunci sa ceara ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe-acolo intr-o superba nava.

|Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?|

|Nu te pot ajuta, Iubirea€¦| - raspunse Orgoliul - |aici totul e perfect, mi-ai putea strica nava|.

Atunci Iubirea implora Tristetea, care trecea pe langa ea:

|Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!|

|Oh Iubire,| a€“ ii raspunse Tristetea a€“ |sunt atat de trista incat trebuie sa raman singura...|

Chiar si Buna Dispozitie trecu pe langa Iubire, dar era atat de multumita, incat nici nu auzi ca este strigata.

Dintr-o data se auzi o voce:

|Vino Iubire, te iau cu mine "

Vorbea un batran.

Iubirea se simti atat de recunoscatoare si plina de bucurie, incat uita sa il intrebe pe batran cine este.

De cum sosira pe tarm, batranul pleca.

Iubirea isi dadu seama cat de mult ii datora batranului si a intrebat Cunoasterea:

|Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?|

|A fost Timpul| a€“ a raspuns Cunoasterea.

|Timpul?| - se intreba Iubirea a€“ |De ce tocmai Timpul m-a ajutat?|

Cunoasterea, plina de intelepciune, raspunse:

|Pentru ca numai Timpul e in stare sa inteleaga cat de importanta e Dragostea in viata!|

Bozomic
22-December-2010, 02:16 AM
15432Printese, zane,regine si printi din lumea basmelor, noapte buna si sa aveti somnul veghiat de ingeri!

O NOAPTE FRUMOASA ,VISE FRUMOASE



http://www.youtube.com/watch?v=f5jr3uWmuAc&feature=related
15433

gabytza
22-December-2010, 02:27 AM
15432printese, zane,regine si printi din lumea basmelor, noapte buna si sa aveti somnul veghiat de ingeri!

o noapte frumoasa ,vise frumoase



http://www.youtube.com/watch?v=f5jr3uwmuac&feature=related
15433


iubite print al povestilor , iti multumim pt urari si povesti ...
Nu uita ca si noi te iubim si te pupacim ...
Ai grija de tine si de familia regala
cu mult drag , gabytza

gabytza
22-December-2010, 02:36 AM
... NOAPTE BUNA MICULE SULTAN AL CELOR 1001 DE NOPTI , VISE PLACUTE ..., MAINE SA AI O ZI FRUMOASA CU MULT SOARE PE CER SI-N INIMA ...


http://www.youtube.com/watch?v=WCrujSBHIlo

gabytza
22-December-2010, 02:39 AM
http://www.youtube.com/watch?v=hK9hq017Uzo

gabytza
22-December-2010, 02:43 AM
... O POVESTE PT TOTI PRIETENII MEI DRAGI , DE SUFLET ...


http://www.youtube.com/watch?v=C8akovPPKjg

gabytza
22-December-2010, 02:47 AM
CELE MAI FRUMOASE FLORI SI GANDURI BUNE PT VOI , PRIETENI BUNI ... SI NU UITATI CA VA IUBESC !


http://www.youtube.com/watch?v=WzJQ2iIhM8s

Bozomic
22-December-2010, 02:50 AM
... NOAPTE BUNA MICULE SULTAN AL CELOR 1001 DE NOPTI , VISE PLACUTE ..., MAINE SA AI O ZI FRUMOASA CU MULT SOARE PE CER SI-N INIMA ...


http://www.youtube.com/watch?v=WCrujSBHIlo
Multumesc, la fel si dumneavoastra, doamne Gabytza!15439

maria
22-December-2010, 12:42 PM
Baschetii fermecati
http://static.cinemarx.ro/poze/cache/t33/postere/filme/2006/Like-Mike-2-Streetball-179906-18.jpg
Toamna vine cu mofturile ei. Ploi de dimineata pana seara, vant rece si nori hidosi, gri, care fac tot posibilul sa te indispuna (supere). A inceput scoala. Nu stiu cati dintre copii se bucura. Teme, emotii, lectii de invatat. Dar, pe de o parte e bine. Copiii se intalnesc, glumesc, inventeaza jocuri si se ajuta la teme.

Astazi este ziua lui Sergiu. Implineste 12 ani. Este un baiat brunet, cu ochi mari si negri, ca murele. Privirea este agera si emana bunatate. Pielea de culoarea cafelei cu lapte si catifelata, atrage priviri. Buzele frumos conturate, pastreaza in colturi zambete jucause. Nu le da drumul asa oricand, spre oricine. Trebuie sa-l atragi de partea ta, trebuie sa meriti fiecare zambet. Sergiu este premiant si sportiv de performanta. Practica baschetul. Datorita rasfatului, nimeni nu-i mai intra in voie. Are impresia ca totul i se cuvine.

-Hei Sergiu, La multi ani! se aude vocea colegului sau de banca, Traian.

-Multumesc, raspunde cu un zambet trist, Sergiu. V-am adus bomboane. Din cele mai bune.

-Stiu ca tu ne rasfeti intotdeauna. Si sa stii ca sunt mandru ca iti sunt prieten, spuse Traian si-l batu usor pe umar.

Peste cateva clipe au intrat in clasa. Colegii striga in cor:

-La multti ani, Sergiu! Sa fii sanatos si sa castigi cat mai multe cupe la baschet. Noi iti facem galerie.

-Mutumesc, dragi colegi. V-au adus bomboane colorate, vesele si inteligente. Ha ha ha.

Toti colegii au inceput sa rada. Au servit bomboane si l-au imbratisat.

-Ce cadouri ai primit de ziua ta? intreaba o colega carliontata.

-Eeea€¦ nimic interesant. O minge de baschet si un trening.

-Foarte frumos. De ce esti trist? intervine o alta fata.-Nu stiu. Nimic nu ma mai multumeste.

-Hei. Stai sa vezi ce ti-am pregatit noi. Ta-naaa. O pereche de bascheti buclucasi. Traian ii da cutia ce contine cadoul anuntat.

-Oooa€¦ Va multumesc. Chiar imi doream asa ceva. Am sa va anunt cat de buclucasi sunt, spuse Sergiu.

-Daaa€¦ sa inscrii cat mai multe puncte cu ei.

-Sa te inalte cat mai aproape de cos.

-Sa barezi cat mai multe incercari ale adversarilor.

Colegii strigau care mai de care cate o incurajare pentru folosirea |baschetilor buclucasi|.

*

Profesorii au intrat la clasa. L-au felicitat pe Sergiu si i-au urat ca visele sa i se implineasca. Orele de scoala s-au scurs pe negandite. Una peste alta, a fost o zi frumoasa. A realizat ca are colegi minunati, care il sustin si il apreciaza.

Ajuns acasa, Sergiu se gandeste la dorintele sale si la baschetii buclucasi. Zambeste si isi spune:

|Daca baschetii ar fi intr-adevar buclucasi, as vrea sa calatoresc la Polul Nord, sa joc baschet la o echipa profesionista din S.U.A si sa cladesc propria sala de sport. Ee, dar nu are cum sa fie asa. Au glumit. Nu trebuie sa visez.|

Sergiu s-a incaltat cu baschetii si a inceput sa-si faca temele.

Dintr-o data, aerul din camera s-a racit. Rotocoale de vant se joaca la franjurii de la perdea. Fulgi de nea ating pleoapele lui Sergiu. Isi strange bratele in jurul corpului si spune incet:

-Ce se intampla? Este de abia toamna. Suntem in luna octombrie.

Din multimea fulgilor de zapada, apare o zana care-i sopteste:

-Sunt Zana Fulgilor Buclucasi. Am venit sa te iau in calatorie spre Polul Nord.

Nici nu a terminat de spus aceste cuvinte, si Sergiu porneste printr-un tunel ordonat cu turturi de gheata, mai mici si mai mari, de diferite forme.

-Oauuua€¦ nu am vazut niciodata turturi atat de frumosi. Sunt unici, spuse impresionat Sergiu.

-Da, sunt unici. Este tunelul Ţurturilor. Este ca un tobogan spre Polul Nord sau Ţara Inghetului, ii raspunde bland zana.

In calatoria lor prin tunel, li s-au alaturat fulgi de nea, care au dansat si i-au mangaiat. Sergiu se gadila, dar se amuza la maxim. Ii place aceasta aventura. O tumba si inca una. Zana Fulgilor Buclucasi il prinde de mijloc, il ridica si peste cateva secunde coboara pe o bucata de ghetar.

Baiatul cu bascheti buclucasi priveste atent in jur. In zare se vede un castel de gheata, impunator. Este inconjurat de mii de casute albe, albastre si argintii. Adevarate bijuterii sapate in gheata. La ferestre se zaresc chipurile unor pitici.

-Acestia sunt locuitorii Ţarii Inghetului, ii explica Zana. Sunt pitici de gheata, dar au suflet cald. Sunt iubitori si foarte harnici, precum si talentati.

In clipa urmatoare, de la ferestre, piticii ii fac semne cu mana si-i trimit cele mai sincere zambete vazute vreodata.

Sergiu continua sa priveasca lumea de gheata. Pe un ghetar alaturat, se jucau pinguini si ursii polari.

-Ce frumosi sunt? Ii pot vedea mai de aproape?

-Sigur ca da, se auzi o voce vesela. Un pitic i-a adus o sanie si ii face semn sa se aseze. Ne vom deplasa spre ei imediat. Le-am povestit ca vei veni.

-Cum asa? intreba Sergiu.

-Noi suntem pitici spiridusi. Auzim cand oamenii isi doresc sa ne viziteze si le indeplinim dorintele. Rapid si fara sa plateasca.

-Adevarul este ca e un loc de basm. Nici in carti nu am vazut atata frumusete.

-Stim sa ne gopodarim. Fiecare pitic spiridus are o sarcina bine cunoscuta, pe care o indeplineste fara cusur.

-Am ajuns! Salutare, zice Sergiu pinguinilor.

Acestia vin bucurosi spre el, il bat cu aripile pe umar, apoi il imbratiseaza. Pinguinii se aseaza intr-un sir indian si danseaza dansul pinguinilor. Baiatul cu baschetii buclucasi nu simte frigul. Rade cu pofta. Ursii bat din labe si fac tumbe. Ce distractie!

-Avem o rugaminte la tine, spuse piticul spiridus. Sa ne faci o demonstratie de baschet cu o minge de gheata.

-Bineinteles! Cu mare drag!

Sergiu a luat mingea a€“ o piatra pretioasa a€“ si se indreapta spre cos. Bate de trei ori mingea, se inalta si arunca. Mingea se roteste si aterizeaza exact pe centrul cosului. Pinguinii, ursii si piticii spiridusi de pe celalalt ghetar aplauda si striga:

-Bravooo! Bis! Bravooo.

-Acum realizez ca baschetii sunt buclucasi. Nu am sarit niciodata atat de sus ca acum.

-Ha ha ha. Dar de faptul ca ai ajuns in Ţara Inghetului ce spui? se amuza piticul spiridus.

-A sosit timpul sa plecam. Mai am sa iti arat si alte locuri minunate, spuse Zana care s-a apropiat usor de Sergiu.

-Mi-a parut bine sa va cunosc. Am sa-mi amintesc cu placere de aceste clipe minunate. La revedere! sopti micul baschetbalist, cu lacrimile sclipindu-i in colturile ochilor negri.

Sergiu si Zana Fulgilor Buclucasi au pornit calatoria de-a lungul tunelului de turturi. Un alt spectacol al fulgilor i-a fost dat baiatului cu baschetii buclucasi sa vada. Fulgii de nea ating cu maiestrie turturii si acestia scot sunete miraculaose. Nici un mare compozitor nu a reusit sa puna pe portativ asemenea sunete.

Zana il prinse pe baiat de talie si dupa citeva secunde au aterizat intr-o sala de baschet. Ultimul rand.

-Å¢i-am indeplinit si a doua dorinta. Vei juca alaturi de baschetbalisti celebri. Hai, du-te, il incurajeaza Zana, aratandu-i spre terenul de joc.

Sergiu se indreapta incet, spre banca de rezerve. Se aseaza timid, si asteapta. Antrenorul se uita spre el. Observa ca poarta echipament de baschet, fluiera si il impinge spre teren.

Jucatorii il primesc cu apaluze. Ii paseaza mingea. Baiatul cu bascheti buclucasi bate minge si marcheaza un cos de la mijlocul terenului. Toti il privesc uimiti. Jocul capata interes. Sergiu parca zboara. Marcheaza punct dupa punct. Toata lumea este in culmea fericirii. Se aude fluierul de final de meci. Jucatorii il ridica pe Sergiu pe umeri. Se fac fotografii. Este un meci al secolului. Baiatul cu bascheti aduna autografe. Este cel mai fericit in aceste clipe.

Zana vine si-l ia de brat.

-Trebuie sa plecam, se scuza in fata celor din teren.

-Ne-a facut placere sa jucam cu tine. Esti foarte bun. Continua.

-Multumesc, raspunde Sergiu si se indeparteaza.

-Acum, urmeaza calatoria finala. Vom merge in Ţara Timpului.

Nici nu a terminat bine de spus, si au pornit prin tunelul Ţurturilor. Fulgii ii mangaie fata si-l fac sa zambeasca. Ţurturii scot sunete cristaline, ce ii fac bine lui Sergiu. Il fac puternic, optimist si increzator.

Ca de fiecare data, Zana il prinde de brat, fac o tumba si ajung.

-Oauuu, exclama impresionat Sergiu. Dar ce este aceasta?

- Este sala de sport care va fi a ta peste 20 de ani. asta se va intampla doar daca muncesti mult si inveti foarte bine. Daca esti sportiv nu inseamna ca trebuie sa iti neglijezi sccoala, spuse Zana.

-Promit ca ma voi tine serios de scoala.

Sala este minunata. Spatioasa, bine luminata, cu mobilier de ultima generatie. Copiii se joaca pe echipe. Este o sala polivalenta. Se practica diferite sporturi.

-Si asta va fi a mea? intreaba Sergiu.

-Da. O vei dobandi prin multa munca. Sa nu uiti asta. E timpul sa plecam, spuse zana.

Au pornit prin tunelul Ţurturilor. Fulgii danseaza si ii fac semne de ramas bun lui Sergiu. Ţurturii se inclina cand baiatul trece pe langa ei. Zana il imbratiseaza strans pe baaitul cu bascheti buclucasi.

-Sa fii bun Sergiu. Sa iti iubesti parintii si sa-i apreciezi pentru efortul lor de a-ti oferi ce este mai bun. Mult succes.

Zana Fulgilor Buclucasi a disparut ca un fum.

*

Camera lui Sergiu. Perdeaua falfaie usor. Este frig.

Baiatul isi aduce bratele in jurul corpului. Se trezeste.

-Am visat! Un asemenea vis nu am mai avut de mult.

*

Nu uitati: visele se pot indeplini. Trebuie doar disciplina, vointa si multa munca.

Fie ca toate visele sa vi se indeplineasca, dragi copii!

maria
22-December-2010, 12:47 PM
http://i396.photobucket.com/albums/pp49/babanuta/PTXvWsRZ-Z.jpg
http://i256.photobucket.com/albums/hh196/Speranta70/cure_sucuri_77_cure_sucuri.jpg
http://i300.photobucket.com/albums/nn18/nicole_lorelai/juice-1-1.jpg

maria0526
22-December-2010, 03:13 PM
Fereastra sufletului
Am citit zilele acestea o poveste despre o familie care a primit de la o ruda in varsta o casa intr-un cartier foarte linistit. Inainte de a se muta mama, tatal si fiica lor mergeau cateva ore in fiecare zi pentru a scoate din casa lucrurile vechi, pentru a face curatenie si a pregati cat mai bine locuinta.
In prima dimineata cand au ajuns in casa fiica a observat, privind pe fereastra, o doamna in varsta care isi intindea hainele abia spalate in balcon.
- Mama, priveste ce haine murdare intinde vecina noastra in balcon! Pana si eu stiu sa spal mai bine decat ea! Poate ar trebui sa merg s-o invat cum se face! Sau poate sa-i spun ce sapun sa foloseascaa€¦
Mama a privit la doamna in varsta care isi intindea rufele, a privit apoi la fiica ei si n-a spus nici un cuvant.
Si asa, la fiecare doua sau trei zile fiica repeta observatiile, in timp ce vecina isi intindea rufele la soare.
Dupa vreo luna fiica a ramas surprinsa vazand ca vecina sa intindea pe sarma cearceafuri mult mai curate, asa ca i-a spus mamei sale:
- Priveste, a invatat sa spele rufele, cu toate ca n-am avut timp sa trec pe la ea sa-i spun cum se face!
Mama s-a uitat zambind la ea si i-a raspuns:- Nu, astazi am reusit sa vin ceva mai devreme decat tine si am spalat geamurile casei noastre!
Si in viata se intampla de multe ori la fela€¦ Totul depinde de cat de curata este fereastra sufletului nostru, cea prin care observam faptele celorlalti.
Inainte de a critica, potrivit ar fi sa ne uitam la noi insine si sa ne curatm sufletul pentru a putea vedea clar ceea ce se intampla in jurul nostru. Atunci am reusi in sfarsit sa vedem si curatenia sufleteasca a celorlalti, chiar daca ei nu sunt niciodata perfectia€¦
Fie ca |afara| este ploaie, vant sau soarea€¦ eu ma straduiesc in fiecare zi, atat cat imi sta in puteri, sa-mi pastrez curata fereastra sufletului. Si fara indoialaa€¦ azi te vad mult mai bine decat ieri!
O zi fericita, in care sa intre cat mai multa lumina prin fereastra ta!

maria0526
22-December-2010, 03:15 PM
Viata ca un fluture albastru
A fost odata un barbat caruia i-a murit sotia, astfel incat el locuia impreuna cu cele doua fete ale sale, care erau din fire foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebaria€¦ la unele stia sa le raspunda, la altele nua€¦

Tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de aceea intr-o zi si-a trimis fetele sa petreaca o perioada de timp in casa unui intelept. Acesta stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau.

La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul.

-Ce vei face? o intreba sora ei.

-O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela!

Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand.

-Am aici un fluture albastru. Spune-mi, inteleptule, e viu sau mort?

Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:

-Depinde de tinea€¦ fiindca e in mainile tale!

Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.

maria0526
22-December-2010, 03:22 PM
Gandeste-te la viitor ca la o pestera intunecata a€“ pestera lui Alladin

Astepti cu infrigurare la intrare. Pestera se intinde catre adincuri intunecate inghitind umbrele create de lumina de afara. Atmosfera este incarcata. Simti ca este un tarim al posibilitatilor si auzi sunete ciudate. Stii ca aici poti gasi atit pericole cit si comori, dar nu stii nici care si nici unde sunt.

Unele obiecte sunt vizibile de la intrare si multi sunt multumiti cu ceea ce pot lua din acel loc. Dar pentru a gasi adevaratele comori trebuie sa ai incredere in tine insuti si sa pasesti mai departe in pestera. Aici nu exista lumina artificiala. Numai ideile tale iti pot lumina calea pentru a vedea mai departe. Aici tu esti liderul. Poate ca la intrarea in pestera sunt altii care s-au adunat si asteapta sa vada ceea ce tu vei gasi ori vei crea.

Ideile tale se aprind si ard ca niste torte pentru citeva momente luminind comorile din jur, dar si obstacolele pe care urmeaza sa le treci. Apoi puterea flacarii scade si iti pui miinile la ochi. Dar imaginea persista in mintea ta. Stii ce vrei si cunosti directia in care trebuie sa mergi.

Flacara initiala si-a redus foarte mult intensitatea si se transforma intr-o torta care arde mocnit. Totusi, lumina este suficienta ca sa iti conduci pasii in siguranta. Citiva oameni care asteptau la intrare ti se alatura si impreuna va croiti drum in adincul pesterii. Ei isi aprind propriile faclii de la torta ta pe masura ce inaintati. Acum aveti mai multa lumina si puteti vedea si mai departe. Nu e de mirare ca din ce in ce mai multi oameni vi se alatura. Acum aveti multa lumina si stiti incotro va indreptati. Incepeti sa faceti harti ale pesterii pentru a nu va rataci. Pestera devine din ce in ce mai familiara.

Tu pastrezi mereu in minte acea imagine initiala a comorilor. Cind calatoria devine periculoasa ori obositoare sau intilnesti obstacole neprevazute, imaginea aceea iti da puterea sa continui.

Pe masura ce inaintezi peisajul din pestera se schimba. Descoperi scurtaturi, inveti sa te feresti de capcane pe masura ce cistigi experienta. Uneori trebuie sa aprinzi noi flacari pentru ca ai nevoie de lumina puternica. Peisajele fantastice din pestera te ademenesc. Poti ajunge in fundaturi sau in locuri care desi sunt atractive nu duc la nici o comoara. Poti chiar descoperi locuri in care ai vrea sa ramii, dar orice s-ar intimpla, esti hotarit sa iti continui calatoria. Sa mergi tot inainte, nu sa dai inapoi. Pentru ca imaginea comorilor a ramas in mintea ta.

maria0526
22-December-2010, 03:28 PM
Viata e un joc.
Cu cativa ani in urma, Brian Dyson, presedintele Coca Cola, a tinut un discurs la o universitate despre legatura dintre munca si celelalte |responsabilitati| pe care fiecare dintre noi le avem in viata.

|Imagineaza-ti viata ca pe un joc in care jonglezi cu 5 mingi in aer.

Aceste mingi sunt: munca, familia, sanatatea, prietenii si spiritul. Trebuie sa le mentii in aer.

Curand vei intelege ca munca este o minge de cauciuc, daca o scapi va reveni inapoi. Celelalte patru mingi insa, sunt din sticla. Daca scapi vreuna dintre ele, se va zgaria, crapa sau chiar sparge. Nu va mai fi niciodata la fel.

Trebuie sa intelegi aceste lucruri si sa te lupti pentru a obtine echilibru in viata. Cum?



a€¢Nu-ti subestima valoarea comparandu-te cu altii. Fiecare suntem diferiti si fiecare suntem speciali.
a€¢Nu-ti stabili obiectivele dupa ceea ce sustin altii ca este important. Doar tu poti stii ce e mai bine pentru tine.
a€¢Nu ignora lucrurile dragi tie. Å¢ine de ele ca si cum ar fi insasi viata ta, pentru ca fara ele viata este lipsita de sens.
a€¢Nu lasa viata sa ti se scurga printre degete traind fie in trecut fie pentru viitor. Doar traind cate o zi odata vei putea trai toate zilele vietii tale.
a€¢Nu renunta atunci cand ai ceva de oferit.
a€¢Nimic nu se termina pana in momentul in care te opresti sa mai incerci.
a€¢Nu-ti fie frica sa admiti ca nu esti perfect. Acesta este firicelul fragil care ne leaga unii de altii.
a€¢Nu-ti fie frica sa iti asumi riscuri. Doar incercandu-ne norocul invatam sa fim bravi.
a€¢Nu alunga dragostea afara din viata ta spunand ca e imposibil de gasit. Cea mai rapida modlitate de a primi dragoste este sa daruiesti; cea mai rapida cale de a o pierde este sa o tii prea strans; dar dandu-i aripi vei reusi sa o pastrezi.
a€¢Nu alerga atat de repede prin viata incat sa uiti nu numai pe unde ai fost ci si incotro te indrepti.
a€¢Nu uita! Cea mai acuta dorinta emotionala a oricarei persoane este aceea de a se simti apreciata.
a€¢Nu iti fie frica sa inveti. Cunoasterea este o comoara pe care intotdeauna o poti purta cu tine cu usurinta.
a€¢Atentie cum iti folosesti timpul si vorbele. Niciunele dintre ele nu mai pot fi recuperate.
Viata nu e o cursa, ci o calatorie care trebuie savurata pas cu pas. Ieri e Istorie, Maine e Mister iar Azi e un Cadoua€¦ Bucura-te de el!|

maria0526
22-December-2010, 07:48 PM
Linistea sufleteasca

La un dineu, se gasea, printre musafiri, si un ateu - om rau, lipsit de credinta - care l-a intrebat la un moment dat pe crestinul de alaturi:


- De unde stii tu ca Dumnezeu te-a iertat pentru pacatele tale sau ca iti asculta rugaciunile, cand, de fapt, nu vezi nimic din toate acestea ?


- Dar tu, il intreba la randul sau crestinul, de unde stii daca este zahar in ceaiul pe care il bei acum ?


- Cum de unde ? Simt gustul zaharului.


- Deci stii ca este zahar in ceaiul tau, chiar daca nu-l vezi. E, tot asa simt si eu dragostea lui Dumnezeu in inima mea. Sufletul meu ingreunat de pacate se simte izbavit prin puterea Sfantului Duh. Sfanta Liturghie, Sfanta Spovedanie, rugaciunile imi inalta sufletul ce nu-si gaseste linistea decat la Dumnezeu.


Dragostea nu o vezi cu ochii trupului, ci cu ochii sufletului.


"Cand am ajuns la iubire, am ajuns la Dumnezeu."

maria0526
22-December-2010, 07:50 PM
Copilul bine crescut

Intr-un sat din campie, s-au intalnit la fantana trei femei. Doua dintre ele nu incetau sa-si laude baietii. Cea de-a treia, insa, nu spunea nimic, cu toate ca avea si ea un baiat de care nu s-ar fi putut plange. Au luat cele trei femei cate o galeata cu apa si au plecat impreuna inapoi, spre casa. Pe drum, s-au intalnit cu cei trei copii, care se jucau intr-o livada.

- Ia uite-l pe-al meu, a zis prima femeie. E asa de puternic.
- Dar al meu, zise si a doua, e priceput la toate.

Nici de aceasta data, cea de-a treia femeie nu a spus nimic. Insa copilul ei, vazandu-si mama, s-a grabit sa vina si sa ia galeata. Ceilalti doi baieti au inceput sa rada si au ramas sa se joace mai departe. Acum se vedea adevarul. Din modestie, cea de-a treia femeie nu se lauda cu feciorul sau, dar in locul ei vorbeau faptele.

"Invata-te, fiule, sa fii totdeauna simplu si fara rautate!"
Sfantul Efrem Sirul

maria0526
22-December-2010, 07:51 PM
Patru piersici

Odata, un taran a vrut sa-i incerce pe cei patru fii ai sai. I-a chemat dimineata la el si i-a dat fiecaruia cate o piersica. A plecat apoi la camp, lasandu-i sa-si vada de treburi si sa-si imparta ziua cum cred ei de cuviinta. Seara insa, cand s-a intors, i-a chemat pe toti patru in tinda si la intrebat pe cel mai mare:
- Spune-mi, ce-ai facut cu piersica ta?
- Ce sa fac, tata, am mancat-o si-ti multumesc. A fost buna. Am luat apoi samburele, l-am plantat in spatele casei, am udat locul si nadajduiesc sa creasca acolo un piersic frumos si roditor.
- Bine ai facut, baiatul tatii, sigur tu o sa ajungi un bun gospodar.
Dar tu, ii zise celui de-al doilea, ce-ai facut cu piersica ta?
- Am mancat-o. A fost asa buna, coapta si frageda ...
- Si apoi?
- Pai, am aruncat samburele si m-am dus la mama sa-i mai cer cateva, ca tare bune erau.
- Fiule, zise atunci omul cu intristare in glas, ai grija sa nu ajungi un om lacom "lacomul mai mult pierde si lenesul mai mult alearga" Dar tie ti-a placut piersica, a fost buna? - l-a intrebat taranul si pe cel de-al treilea fiu al sau.
- Nu stiu.
- Cum nu stii, da' ce-ai facut cu ea
- Am vandut-o. M-am dus cu ea in targ si am dat-o cu zece bani. Uite-i!
- Fiule, tu sigur o sa ajungi mare negustor, dar ai grija ca nu sunt toate de vanzare in viata; mai ales ce ai primit de la parinti. In sfarsit, taranul l-a intrebat si pe ultimul baiat, cel mai mic dintre toti.
- Dar tie ti-a placut piersica?
- Nici eu nu stiu, tatuca.
- Cum, si tu ai vandut-o?
- Nu, tata. Eu m-am dus in vizita la prietenul meu de peste drum, care e bolnav, si i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea si mi-a multumit din suflet. Cu lacrimi in ochi, tatal si-a luat copilasul pe genunchi si i-a spus:
- Nu stiu ce te vei face tu in viata, dar stiu ca, indiferent ce drum vei urma, vei fi un bun crestin si asta e tot ce conteaza.

maria0526
22-December-2010, 07:52 PM
Adevarata comoara

Un tanar era foarte suparat ca nu are mai multi bani, ca nu-si poate cumpara tot ce-si dorea. Se plimba trist pe strada, nestiind cum sa iasa din aceasta situatie. Dar, cum mergea el asa, s-a lovit deodata de cineva. Mare i-a fost mirarea sa vada ca, din neatentie, a dat peste un om sarman, fara vedere. Incerca bietul om sa se ajute cu un baston si sa gaseasca drumul spre casa. Tanarul nostru l-a ajutat, conducandu-l de brat.


Vazand cat sunt altii de necajiti, tanarul nu s-a mai gandit, de atunci, decat la un lucru: cat de bogat este el. Nu avea bani pentru tot ce si-ar fi dorit, dar avea comoara cea mai mare din lume, pe care banii nu o pot cumpara: sanatatea cu tot ce izvoraste din ea - putere de munca, bucurie si voie buna.

Acum isi dadea seama ca sunt oameni care au ramas ologi in urma unor accidente. Dar picioarele sale il puteau duce oriunde. Altii au ramas orbi. El putea sa vada, insa, clipa de clipa, toate frumusetile din jurul sau. Exista si unii oameni care, din pacate, sunt orbi si ologi sufleteste, pentru ca sufletul lor s-a golit de bucurie, de speranta si dragoste. Acestia sunt cu adevarat nefericiti.

Cu cat vei fi mai binevoitor, cu atat sufletul tau va avea mai multa liniste. Cel rau si zgarcit nu da niciodata nimic, nici macar un pahar cu apa sau un sfat, chiar daca aceste lucruri nu l-ar costa nimic. Un astfel de om mai este cu ceva de folos celorlalti ?


Daca ne vom uita in jurul nostru vom vedea ca nimic nu traieste doar pentru sine. Pana si un copac obisnuit. Chiar daca nu ne ofera fructe, ne da cel putin posibilitatea sa ne odihnim un minut la umbra lui.



|Cel bun vede bunatatea peste tot; cel rau, nicaieri.|

maria0526
22-December-2010, 08:53 PM
O bijuterie valoroasa si unica

Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva buna€¦ Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?

Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:

- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceeaa€¦

Apoi, dupa o mica pauza adauga:

- Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.

- Aaaa€¦ incantat sa va ajut - baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.

- Bine - incuviinta batranul invatat. Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:

- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.

Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.

Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poata scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.

- Imi pare rau - incepu el - dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.

- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! - spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alerga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul!

Flacaul incaleca si pleca in goanaa€¦ Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:

- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.

- Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul.

- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.

Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.

- Ia loc, te rog - ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.

Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.

- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evaluezea€¦

Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduie, lustruind cu migala, sa adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au. Amintiti-va mereu cat de mare este valoarea voastra, chiar daca multi din jur va ignora sau par sa nu-si dea seama cat sunteti de pretiosia€¦

maria0526
22-December-2010, 09:00 PM
Inima perfecta
Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodataa€¦

Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:

- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!

Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrnelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.

-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.

- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.

- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lora€¦ Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lora€¦ Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.

Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batrnul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.

Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piepta€¦ O inima perfecta, dar lipsita de frumusetea€¦ Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?

adi-gj
23-December-2010, 03:53 AM
Mos Craiu , era destul de barbat sa mearga inca singur pe drum.. . Il cam masura cu piciorul lui ranit in razboi , cel pe care-l tragea dupa sine a lene mare ,dar de fapt i- se clatina vederea , drumul aparind si disparind cite putin in ritmul miscarii capului spre inainte , mergea sleampat si din cauza dioprtiilor mari . dar acum nu se grabea ,, drumul raminea mult timp acelasi , se scurgea cu mos cu tot spre tintirimul ce sta permanent cu portile deschise , paraca a filfiire de o clipa , sau de o viata trecuta pe pamint si ramasa sub glie... Mos Craiu mergea alene sa caute un bat , unul demn sa-i fie toiag , lui sau cui o cuvenii in noaptea mintuirii sale , sau daca trece si anul asta , in noaptea Nasterii domnului , cind impreuna cu o luminare , dupa Sfinta Liturghie , se va duce cu toti ai satului sl implinte la morminte , toiag pentru suflete ratacite , sa aiba un sprijin in viata lor efemera , poate or gasii iertarea , dupa care tinjesc de fiecare data in preajma marii sarbatori. Afara fusee ger si acum, scirtiia zapada sub incaltamintea mosului, un scirtiit care spunea ca ,cel care-l provoaca merge greu , dar mosul nu lua seama la toate astea.. Ajunse la salca lui , cea pe care o infipse mai mult asa , in joaca acum multi ani in urma... si mai avea putin , el voia toiag de alun sau de anine , de ala rosu , sa nu mai fie nici un altul ca al lui...Salca lui era semnul ca inca mai avea putin si intra in zona cu pomi de unde in fiecare an lua toiag.. .Scoase brisca , cea de care nu se departea niciodata , si cu drag alese un fir drept si lung , il masura , cu privirea si-si spuse,,, uite din asta mi fac un toiag frumos...si cu o smucitura agila taie firul de alun. il curta de ramurele acolo sl lua dupa el , tinindu-l asemeni unei nuiele cu care s-ar apara de ciini imaginari ,o lua tirsit inspre casa.. pe drum il vazura mai toti, ca fiecare cauta asa ceva , cu toate ca-i spuneau, ca nu mai fac toiag demult timp, dar cine-i credea? ca doar dimineata de Craciun era plin cimitirul de ele. Ca doar nu veneau singure.. ci erau aduse ori de cu seara , imediat dupa slujba , ori dimineata la prima ora , de femeile venite la tamiiat . La mos Craiu . mai veneau si nepotii sa le faca si lor toiag , ca stia sa faca flori cu brisca ceva de vis,, croia usor si sarpele de riu si viata si drumul si stele si o multime de flori, incit ziceai ca este real si plin de viata , nu un bat acolo , menit sa stea infipt in tintirim,pe mormintul unuia sau altui plecat dintre noi... si linga el cite o luminare . lumina de veci din zorii de CRACIUN. Erau unele care mai ardeau inca, fiind aprinse de aseara dupa slujba , acum ramasesera mici mucarnite si flacara lor tinea parca sa nu se stinga... babele si femeile venite la tamiiat, susoteau despre cel bagat acolo , ca i-ar fi placut mai mult viata, si de asta inca-i arde lumina , de dorul ei , al vietii adica , drept multumire ca a mai fost o astfel de noapte , in care a putut sa vada ce mai fac ai lui , pe asta lume , pe acasa si pe unde or mai fii ei. si sa patrunza in vise si sa-i sarute pe fiecare in parte .. se bucurau cind vedeau bradul impodobit si aprins , semn ca lumea inca tine postul si traditia. multe lucruri mari si frumoase , de care ei nu avusesera parte ... Ajuns in casa lui , mosul lua briceagul si incepu a cojii cu maiestire , si rabdare mare , cite putin din coaja rece , asa i se scurgeau si lui clipele , una cite una , asemeni coji de alun,, cazute pe jos... Seara , baba Lina -i trecu pragul cu ciorba calda , intr-un castraonel de lut, pus in cosuletul de tamiiat , si -l vazu pravalit peste toiag , cu capul intr-o parte , parca a mirare , cum oare , chiar asa ? sa cada fara lumina... si-i aprinse o lumina si apoi chema si pe Safta , si pe Mandita si pe primare, ca locuia aproape si tot mergeau la sfinta slujba ,anuntara si preotul ,, si impreuna au hotarit sa-i faca cele de cuvinta , mai ales ca are si toiag , pe care-l facuse parca mai frumos ,dar al lui pentru anii lui trecuti si sprijin pentru ceea lume , unde a plecat cioplindu-si propriu toiag... rind pe rind Bradutii se aprind si clopotul satului incepe a chema la slujba de seara , cea mai mult asteptata de toata suflarea satului... ca doar o data pe an este Ajunul Craciunului...

maria
23-December-2010, 10:13 AM
Maseaua si bomboanele

Toamna isi intra in drepturi. Soarele isi pierde din putere. Este mult mai bland. Vantul este mai voios si mangaie incet frunzele arborilor, pana le doboara.

Parcurile au capatat culoare aramie. Frunzele s-au asezat pasnic la poalele arborilor ce le-au tinut de urat din primavara pana acum. Pasarile se indreapta spre tarile calde. Norii capata forme ciudate, culori cenusii pentru a aduce ploaia.

Pe o banca, langa lac, sta un baietel grasut. Are aproximativ 7 ani. Parul buclat, de un saten inchis atrage atentia. E trist, cu lacrimi in ochi.

-Ce s-a-ntamplat, Mihnea? il intreaba o fetita.

-Ma doare maseaua foarte rau.

- Imi pare rau. Trebuie sa mergi la dentist, spuse Andreea, colega lui de clasa.

-Nu trebuia sa mananc atatea dulciuri. Am fost avertizat si nu am ascultat. Imi merit durerea.

-Se rezolva, il incuraja Andreea.

Cei doi copii pornesc agale spre case.

*

Mihnea se spala pe maini si merge la masa.

-Å¢i-am pregatit o supa delicioasa, spuse mama sa.

-Multumesc. Imi este o foame de lup. M-a durut maseaua azi.

-Trebuie sa mergem la dentist. Sa nu mai mananci atatea dulciuri.

-Da, am gresit. Ma ispitesc bomboanele si acadelele. Trebuie sa fiu mai ferm. Sa nu le mai cred povestile indrugate.

Mama sa, zambeste. |Ce baiat cu imaginatie am!|

S-au asezat la masa. Au mancat in liniste. La final, Mihnea a spus |Sarut mana pentru masa!| , apoi a mers in camera sa. Trebuie sa inceapa lectiile. Nu vrea sa il prinda seara.

Stand linistit la birou, aplecat deasupra caietului de teme, auzi un zgomot in sertar. Nu a dat importanta. A mai scris doua randuri din tema, cand auzi din nou zgomotul dinainte, dar mult mai puternic.

-Boc-boc-boc.

S-a ridicat si a mers spre sertarul de unde venea zgomotul. L-a deschis si ce sa vezi. Zeci de bomboane colorate, acadele si ciocolatele fel de fel au iesit la iveala.

-Hei. Ce faci? Nu ne mai bagi in seama? Ce este cu tine? strigara in cor dulciurile.

-Ahh. Voi erati? spuse incet, Mihnea. Nu v-am mai cautat. Mi-ati produs neplaceri. Am facut carii din cauza voastra. Prietenii adevarati nu procedeaza asa. Sunt suparat pe voi, ingaima cu lacrimi in ochi, baietelul.

-Hei. Nu trebuie sa fii suparat. Uite, gusta inca o bomboana si durerea iti va trcee, ai sa vezi. Haaai, te rugam. Vei prinde puteri, iti vei face mai repede lectiile. Vei deveni un superman. Haaaiii, gusta-ne!

Mihnea s-a lasat pacalit si a mancat o acadea colorata si vesela, in forma de strugure.

Toate bune si frumoase. Bomboanele s-au potolit, Mihnea si-a continuat linistit temele.

*

Seara a venit pe negandite. Luna priveste pe geam. Baietelul cuminte, si-a facut baie, si-a pregatit ghiozdanul pentru a doua zi si citeste o poveste. Eroi, animale dragute, cu puteri paranormale il fac pe Mihnea sa porneasca spre taramul viselor.

*

Caria il viziteaza pe Mihnea. Il chinuie si il face sa se zvarcoleasca.

-Ha ha ha. Iar te-au pacalit bomboanele. Sunt aliatele mele. Sunt minunate. Daca n-ar fi ele, eu n-as exista. Ha ha ha.

Caria sapa adanc in masea. Durerea il chinuie pe baiat. Broboane de sudoare ii apar pe tample. Simte cum cineva ii introduce un surub in masea.

-Ha ha ha. Ce baiat neascultator. A mancat toate bomboanele. Iubeste zaharul si iata, acum sufera. Ha ha ha!

Mihnea se trezeste plangand.

-Nu mai mananc bomboane, promit!

-E prea tarziu, spune caria si mestereste in continuare in structura maselei. Ha ha ha. Iti voi ataca toti dintii. Voi pune stapanire pe ei! Ha ha ha.

-Maine merg la dentist! Promit ca nu voi mai manca dulciuri. Promit sa ma spal pe dinti, se incuraja Mihnea.

-Iti voi umfla fata. Sa rada copiii de tine, zise caria rautacioasa.

-Stiu ca esti rea. Fa-ti datoria. Am fost neascultator si merit. Dar maine, medicul stomatolog iti va veni de hac.

*

Soarele palid il trezeste incet pe Mihnea.

-Buna dimineata, dragul meu, ii spuse mama baietelului sau.

-Azi trebuie sa merg la dentist. Caria m-a chinuit toata noaptea. A distrus maseaua mea, a ras de mine ca am mancat multe dulciuri, zise pe nerasuflate Mihnea.

-Off, Mihnea. Bine ca ai inteles singur cum stau lucrurile. Dulciurile dauneaza dintilor. Dar vei scapa de durere. Trebuie sa fii un baiat curajos, sa mergi la dentist pentru a salva maseaua. Aceasta iti va fi recunoscatoare ca o scapi de chinul produs de carie.



Mihnea asteapta sa intre la dentist. Are ceva emotii dar trebuie sa dea dovada de curaj. Trebuie sa salveze maseaua. Daca el nu manca atatea bomboane, aceasta nu suferea asa mult.

-Buna dimineata, spuse medicul.

-Buna dimineata. Am venit sa-mi salvez maseaua. Aseara, caria m-a amenintat ca imi va ataca toti dintii.

-Asa este. Cariile sunt rele. Trec de la un dinte la altul si ii deterioreaza cat mai adanc. Admir curajul tau. Hai sa salvam maseaua.

Mihnea a stat cuminte pe scaun, a ascultat instructiunile dentistului si a salvat maseaua.

-Bravo, Mihnea. Esti un curajos. Am pansat maseaua. Acum, trebuie sa ai grija de ea, sa nu mai mananci dulciuri. Caria nu te va mai chinui. Sa te speli pe dinti dupa fiecare masa. caria poate aparea pentru a se hrani cu resturile de mancare lasate intre dinti.

-Promit ca voi fi un baiat ascultator. La urmatorul control, veti fi mandru de mine, domnule doctor.

-Asa te vreau! ii spuse dentistul. Aceasta este o diploma pentru curajul de care ai dat dovada. Ii intinse diploma copiilor cuajosi, salvatori ai dintilor.

*

Mihnea are grija de dintii sai ca de pietre pretioase. Nu mai mananca bomboane. Cand are pofta de dulciuri, alege fructele. Nu sparge nuci sau alte obiecte dure cu dintii. Se spala timp de 3 minute la fiecare periaj. Isi schimba periuta la doua luni. Este un baiat model.

-Cand voi fi mare, voi deveni stomatolog! Am sa fiu erou. Am sa salvez oamenii de carii! Spunand acestea, privi diploma inramata. Parintii sai sunt foarte mandri de el.



Bomboanele sunt triste. Au inteles ca au gresit. Nu trebuia sa il pacaleasca pe Mihnea sa manance atatea dulciuri. Si-au invatat lectia. Totul trebuie facut cu limita.

adi-gj
23-December-2010, 11:38 AM
FRUMOAA POVESTIRe, mi-a placut

Bozomic
23-December-2010, 03:18 PM
Mos Craiu , era destul de barbat sa mearga inca singur pe drum.. . Il cam masura cu piciorul lui ranit in razboi , cel pe care-l tragea dupa sine a lene mare ,dar de fapt i- se clatina vederea , drumul aparind si disparind cite putin in ritmul miscarii capului spre inainte , mergea sleampat si din cauza dioprtiilor mari . dar acum nu se grabea ,, drumul raminea mult timp acelasi , se scurgea cu mos cu tot spre tintirimul ce sta permanent cu portile deschise , paraca a filfiire de o clipa , sau de o viata trecuta pe pamint si ramasa sub glie... Mos Craiu mergea alene sa caute un bat , unul demn sa-i fie toiag , lui sau cui o cuvenii in noaptea mintuirii sale , sau daca trece si anul asta , in noaptea Nasterii domnului , cind impreuna cu o luminare , dupa Sfinta Liturghie , se va duce cu toti ai satului sl implinte la morminte , toiag pentru suflete ratacite , sa aiba un sprijin in viata lor efemera , poate or gasii iertarea , dupa care tinjesc de fiecare data in preajma marii sarbatori. Afara fusee ger si acum, scirtiia zapada sub incaltamintea mosului, un scirtiit care spunea ca ,cel care-l provoaca merge greu , dar mosul nu lua seama la toate astea.. Ajunse la salca lui , cea pe care o infipse mai mult asa , in joaca acum multi ani in urma... si mai avea putin , el voia toiag de alun sau de anine , de ala rosu , sa nu mai fie nici un altul ca al lui...Salca lui era semnul ca inca mai avea putin si intra in zona cu pomi de unde in fiecare an lua toiag.. .Scoase brisca , cea de care nu se departea niciodata , si cu drag alese un fir drept si lung , il masura , cu privirea si-si spuse,,, uite din asta mi fac un toiag frumos...si cu o smucitura agila taie firul de alun. il curta de ramurele acolo sl lua dupa el , tinindu-l asemeni unei nuiele cu care s-ar apara de ciini imaginari ,o lua tirsit inspre casa.. pe drum il vazura mai toti, ca fiecare cauta asa ceva , cu toate ca-i spuneau, ca nu mai fac toiag demult timp, dar cine-i credea? ca doar dimineata de Craciun era plin cimitirul de ele. Ca doar nu veneau singure.. ci erau aduse ori de cu seara , imediat dupa slujba , ori dimineata la prima ora , de femeile venite la tamiiat . La mos Craiu . mai veneau si nepotii sa le faca si lor toiag , ca stia sa faca flori cu brisca ceva de vis,, croia usor si sarpele de riu si viata si drumul si stele si o multime de flori, incit ziceai ca este real si plin de viata , nu un bat acolo , menit sa stea infipt in tintirim,pe mormintul unuia sau altui plecat dintre noi... si linga el cite o luminare . lumina de veci din zorii de CRACIUN. Erau unele care mai ardeau inca, fiind aprinse de aseara dupa slujba , acum ramasesera mici mucarnite si flacara lor tinea parca sa nu se stinga... babele si femeile venite la tamiiat, susoteau despre cel bagat acolo , ca i-ar fi placut mai mult viata, si de asta inca-i arde lumina , de dorul ei , al vietii adica , drept multumire ca a mai fost o astfel de noapte , in care a putut sa vada ce mai fac ai lui , pe asta lume , pe acasa si pe unde or mai fii ei. si sa patrunza in vise si sa-i sarute pe fiecare in parte .. se bucurau cind vedeau bradul impodobit si aprins , semn ca lumea inca tine postul si traditia. multe lucruri mari si frumoase , de care ei nu avusesera parte ... Ajuns in casa lui , mosul lua briceagul si incepu a cojii cu maiestire , si rabdare mare , cite putin din coaja rece , asa i se scurgeau si lui clipele , una cite una , asemeni coji de alun,, cazute pe jos... Seara , baba Lina -i trecu pragul cu ciorba calda , intr-un castraonel de lut, pus in cosuletul de tamiiat , si -l vazu pravalit peste toiag , cu capul intr-o parte , parca a mirare , cum oare , chiar asa ? sa cada fara lumina... si-i aprinse o lumina si apoi chema si pe Safta , si pe Mandita si pe primare, ca locuia aproape si tot mergeau la sfinta slujba ,anuntara si preotul ,, si impreuna au hotarit sa-i faca cele de cuvinta , mai ales ca are si toiag , pe care-l facuse parca mai frumos ,dar al lui pentru anii lui trecuti si sprijin pentru ceea lume , unde a plecat cioplindu-si propriu toiag... rind pe rind Bradutii se aprind si clopotul satului incepe a chema la slujba de seara , cea mai mult asteptata de toata suflarea satului... ca doar o data pe an este Ajunul Craciunului...
Multumim, Adi pentru aceste randuri! Sa ai un Craciun fericit!
15591http://forum.ioanistrate.ro/images/misc/pencil.png

Bozomic
23-December-2010, 10:28 PM
15650 Pentru prietenii mei de suflet!

O poveste despre Craciun
15649
Trosc!Mai se aude din cand in cand cate un lemn cum sfaraie si cade in soba.
Fulgii de zapada se adapostesc printre crengile pomilor si asculta cum vantul le vorbeste despre tari indepartate,unde spiridusii si renii se prgatesc pentru venirea Mosului.
-Vreau si eu sa ascult cum vantul spune povesti,spune Viorel cu ochii plini de curiozitate
-Haide sa iesim pe prispa casei,ii raspunde Miorica plina de neastampar.
Ghetutele asteapta sa fie incaltate,uscate si calde,primitoare pentru piciorusele lor iuti.
Soarele abia mijindu-se de dupa norii cenusii,le zambeste imbietor.Din cand in cand,le mangaie obrajii trandafirii.
-Dar eu nu aud povestile,sigur vantul nu vorbeste.
-Pai bunica a spus ca in fiecare an,inainte de venirea Craciunului,vantul spune povestea lui Mos Craciun.Viorele,
eu cred ca bunica a zis asa ca sa nu mai mancam coca de la cozonac si ne-a trimis afara!
-Hai sa ne bulgarim sau sa facem un om de zapada!
Cei doi copii se apucara sa stranga zapada intr-un bulgare,il rostogolesc sa se faca mai mare,ca sa faca omul de zapada.
Dintr-o data se aude o voce grava spunand:
-Stiati ca in noapte de Craciun glasurile voastre se aud pana in Laponia?
Miorica si Viorel se uita unul spre altul mirati,dupa care se uita in toata ograda si spre poarta.
-Cine a vorbit?intreaba Miorica
-Sunt vantul,nu ma vedeti,dar puteti sa ma auziti si sa ma simtiti.Sunt langa voi si sunt pretutindeni.Eu strabat vazduhurile si aduc norii de ploaie sau de zapada.
-Dar nenea vantule,exista Mos Craciun?Ca nu l-am vazut niciodata,intreaba fastacita si curioasa Miorica.
-Desigur ca exista!Tocmai acum am venit din Laponia,si trimit pe aripile mele,dorintele copiilor de Craciun,Mosului.
-Eu nu cred ca exista Mos Craciun!,zise Viorel cu buza de sus tremurand a scepticism.
-Bine dragilor,hai ca va spun eu cum pregatesc elfii ,doamna Craciunita si ceilalti spiridusi cadourile Mosului.
Elfii sunt niste fiinte micute,putin mai mici ca voi,au ochii mari si urechiusele lor sunt ascutite.

15655
Odata demult,ei au luat pulberea de stele,si s-au jucat aruncand pe cer din punguta lor,cate un pumn de pulbere de stele
De aceea,pe cer,cand cineva isi pune o dorinta,se vede cum stelutele lumineaza mai tare,ele fiind imbracate in pulbere
de stele.Ei au unelte magice cu care fauresc jucariile dorite de voi.Pe ei ii ajuta spiridusii,care tot anul,vegheaza
copiii,zi de zi,ora de ora si isi noteaz intr-o carte uriasa faptele bune si faptele rele pe care le fac acestia.
La finalul anului,el se uita in carte si vede cine a fost cuminte si cine nu,si pentru cei cuminti ajuta elfii sa faca jucaria dorita.Este o sarcina grea pentru spiridusi si uneori sunt nevoiti sa ia decizii care nu sunt pe placul copiilor,iar acestia nu inteleg de ce nu au primit ce si-au dorit.
15651
Unul din spiridusi,Bushy,este foarte respectat de clanul spiridusilor.El este mecanicul si inventatorul masinutelor,iar Sugarplum este ajutorul Craciunitei la bucatarie,fiind cel mai bun cofetar.
Pepper este spiridusul ce pastreaza secretele ce le detin copiii,iar Wunorse are grija de reni.Cat e iarna de lunga si de grea,si cand zapada este cat zidul,Wunorse hraneste renii,le pastreaza grajdiul cald si curat.Nici un ren nu s-a plans vreodata ca i-ar lipsi ceva.Cand renii pleaca iarna prin toata lumea,ei trebuie sa fie bine hraniti,curati si antrenati.
Drumul este greu si uneori anevoios,dar sania lor are talpile bine lustruite si aluneca usor prin omatul pufos.
Se spune ca renii ating viteza mai mare decat..luminile pomului de craciun.Cel mai cunoscut ren al Mosului,este Rudolph.
Ce il face atat de deosebit pe renul Rudolph?Pai dragii mei copii,se stie ca Rudolph are nasul rosu ,iar cand vine de
Craciu cu Mosul,nasul sau lumineaza drumul celorlalti reni.Rudolph are un suflet mare,si bun,si nu se da indarat de la nici o treaba,este harnic si ajuta si pe ceilalti frati ai sai.Odata Mosul a intarziat pe la casele copiilor,se facuse'intuneric si tare mult ar fi vrut sa nu dezamageasca pe micutii copilasi,lasand pe alta zi cadourile lor.
Atunci el a zarit in intuneric o luminita,si cand se apropia a vazut ca luminita venea de la nasul unui ren.
Mosul l-a rugat pe rudolph,ca despre el este vorba,sa ii lumineze calea pentru a ajunge cu darurile la toti copiii.
Rudolph a acceptat si Mosul l-a asezat in fata saniei si lumina calea celorlati reni.De atunci,in fiecare an,Mosul il prinde la sanie pe Rudolph si pleaca spre casele copiilor.
15652
Ehh,dragilor,eu acum ma retrag ca am de transmis dorintele altor copilasi,ca in aceasta noapte,Mosul inhama renii si porneste in jurul lumii sa aduca daruri tuturor.Ma veti mai auzi,si cred ca acum aveti al ce sa va ganditi.
-Gata,a plecat nena vantul?intreba Miorica.
-Da,si mie mi-au inghetat picioarele,hai sa intram in casa,zis Viorel.
Seara s-a lasat, usoara, imbracand cu umbre minunea argintie a micutului sat acoperit de zapada.Casele raspandite pe dealuri,purtand cusme de nea, par niste mosneguti atipiti. Totul este incremenit intr-o liniste de inceput de lume, peste care cad fulgi mari si pufosi,ca intr-un basm povestit la gura sobei. Fumul se inalta, usor, din hornuri, iar in aerul rece pluteste un miros placut, de lemn ars, amestecat cuparfumul de vanilie al cozonacilor care se pregatesc in fiecare casa.
Este timpul bucuriei, al zambetelor luminoase, al beculetelor colorate din brazii impodobiti feeric, al florilor de gheata de pe geamuri,care sclipesc in mii si mii de culori, al horei fulgilor de nea, al clipelor de veselie impartite, in jurul bradului, cu toti cei dragi,
al emotiilor coplesitoare la gandul darurilor care abia a doua zi vor fi dezvaluite, al covrigilor, nucilor, merelor si portocalelor impartite
cu darniciea€¦ Dar, mai ales, e timpul colindelor. Colinde se aud pretutindeni, in case, in curti, la porti, la fiecare colt de strada.
Miorica casca prelung,si se cuibareste in poala bunicii.Viorel trage de pleoape,decis sa astepte sa il vada pe Mosul.
Adorme si el,cu capul pe umarul bunicii,care zambeste usor in coltul buzelor,obrazul incretindu-se usor de la brazdele lasate de surasurile cu care i-a mangaiat atatia ani pe ceilalti.
Cand bunica ia cei doi prichindei sa ii puna in patul moale si cld,Viorel se trezeste si se uita uimit sub brad.
-Nu a venit Mosul inca,buni?
-Inca nu dragul meu,o sa vina el putin mai tarziu.
-Dar bunicul inca nu s-a intors?De ce pleaca mereu in seara de Craciun bunico?
Bunica il privi sever, peste ochelari.
- Ei, are si el treburile lui, de oameni mari. Nu iti baga tu nasucul unde nu iti fierbe oala.
- E la serviciu?
Bunica tusi de cateva ori, incurcata.
- Mda, e la serviciu.
- Pai tata de ce are liber de Craciun si bunicul nu?
- Ei, rase bunica. Prea multe vrei sa stii si tu! Curiosii imbatranesc repede.
Si, impingandu-si ochelarii pe nas, incepu sa citeasca un basm minunat, despre Craiasa Zapezilor si despre Mos Craciun. Viorel, oricat era el de suparat, fu prins in mrejele povestii si, in curand,leganat de glasul cald al bunicii, adormi. Buna puse cartea pe noptiera, ii trase plapuma pana sub barbie,stinse lumina si inchise incetisor usa in urma ei.
Viorel se trezi brusc in mijlocul noptii, din cauza unor zgomote ciudate care veneau din curte.
Oare ce o fi? Se strecura incet de sub plapuma si isi lipi nasucul de geamul inghetat, incercand sa vada,in intunericul de afara, de ce scartaia zapada. Nu ii era deloc frica, desi in curte putea sa fie un hot,un balaur sau altceva infricosator. Dar, in loc de balaur, ce-i fu dat sa vada?
intr-un con de lumina, in mijlocul curtii, statea o sanie aurie, stralucitoare, incarcata de saci si saculeti rosii si la care erau inhamati sase reni, cum numai in cartile de povesti mai vazuse pana atunci.
Tropotind usurel din copitele lor delicate, care lasau urme argintii pe zapada, renii asteptau linistiti,
in timp ce in jur nu se vedea nici tipenie de om. Pai, bine, dar aceasta era saniuta lui Mos Craciun!
incet-incet, sa nu il auda Mosul, Mihaita deschise usa si se strecura pe hol.
Toti se culcasera si in casa era intuneric si liniste. Doar in camera din fata,unde era bradul,se auzea un fosnet slab
Tocmai voia sa intre in sufragerie, curios, cand usa se deschise in fata lui si Mos Craciun in persoana iesi din incapere cu un sac gol in mana.
Desi acesta nu putea sa-l vada, Viorel ascunzandu-se in ultima clipa dupa hainele din cuier, baietelul zari chipul Mosului,luminat de razele argintii care veneau de afara.
Parca semana cu bunicul,Mos Craciun!!ii recunoscu ochii blanzi si surazatori, mustatile rasucite si barba stufoasa.
Desi ar fi vrut sa il strige, baietelul nu mai putea face nimic de mirare. Cum se poate ca Mos Craciun sa semene atat de tare cu bunicul?
Mos Craciun tocmai aranja putin sacii din sanie. Renii il vazura pe Viorel si incepura sa sforaie, nelinistiti.
Auzindu-i, Mosul se intoarse si dadu cu ochii de baietelul care incepuse sa tremure de frig si de emotie.
- Viorel, ce faci aici? La ora asta trebuia sa dormi de mult! Stii ca nu ai voie sa il vezi pe Mos Craciun cand iti aduce darurile!
Baietelul simti cum ii creste sufletul de bucurie. isi repeta, fericit, mereu si mereu:
"A venit Mos Craciun!!".Si o trezii repede si pe Miorica sa il vada si ea pe Mos Craciun.
Miorica,cand il vazu pe Mosu`,isi lua avant si se arunca in bratele Mosului.
-Mosule,existi!De ce nu vrei ca toti copiii sa te vada?il intreba cu nasul infundat in blanita care marginea pieptii tunicii rosii a batranului
- Pentru ca nici un copil nu are voie sa ma vada! raspunse Mosul, razand.
- Fugi acum inapoi in pat, rosti batranul. Eu am multa treaba si am intarziat deja.
- Mosule, te rog, ia-ne cu tine! Doar in noaptea asta! Vreau sa vad cum imparti cadourile! Hai, te rog!
Mosul se incrunta, lasandu-l jos.
- Copiii cuminti dorm la ora asta! Vrei sa nu mai primesti nici un cadou la anul?
- Hai,Mosule, te rog! se smiorcai Viorel. Zau, n-o sa spunem la nimeni. Si apoi, pot sa te ajut.
Dumneata esti batran si ti-e greu sa duci toate cadourile.
Batranul statu putin pe ganduri, apoi spuse:
- Bine, mai fecior! Sa nu spui ca Mos Craciun nu v-a indeplinit si aceasta dorinta. Suiti repede in sanie, ca avem drum lung de facut.
15653
Bunicul si nepotii se suira pe capra iar renii, ca la un semn, iesira din curte si incepura sa alerge de-a lungul strazii.
Curand,copiii simtira cum saniuta se desprinde usor de la pamant, lasand undeva, acolo jos, strada si casele, care se faceau din ce in ce mai mici, pana cand devenira doar niste luminite palpaitoare in noaptea intunecoasa de decembrie.
- Uite bunicule, zburam! strigara, entuziasmati copiii.
Batranul rase, iar hohotele sale molipsitoare fura aduse inapoi de ecoul sosit dintre stele.
Saniuta zbura ca vantul si ca gandul, iar, in jurul lor, fulgii albi de zapada pareau o adevarata ninsoare de stele.
Clopoteii de la gatul renilor umpleau aerul de triluri nemaiauzite, compunand, in clinchetul lor cristalin,o melodie vesela. Dedesubt, marea de luminite alerga cu o viteza ametitoare, dar zborul lor era atat de lin,incat copiilor l-i se parea ca stau pe loc.
Nu peste mult timp, ninsoarea inceta si, deasupra saniei care zbura ca fulgerul, rasari o luna plina de toata frumusetea,
care-i invalui in lumina ei ireala. Acum treceau pe deasupra unor munti, ale caror crestete incarcate de zapada straluceau feeric, poleite de luna.
Copiii nu mai vazusera niciodata ceva atat de frumos. Nu isi puteau lua ochii de la crestele inzapezite, care pareau facute dintr-un argint nou si stralucitor.
Apoi trecura peste rauri care scanteiau in intuneric, peste paduri negre si dese, ba chiar peste o mare ale carei valuri ametitoare se vedeau jucandu-se de-a prinselea cu luna reflectata in unde.
Desi incantati de tot ceea ce vedeau, la un moment dat, copiii incepura sa isi simta pleoapele din ce in ce mai grele si incepura sa faca eforturi din ce in ce mai mari sa nu atipeasca. Mosul zambi.
- Ce e, dragii mosului?Va viziteaza cumva varul meu bun, Mos Ene?
in loc de raspuns, copiii cascara prelung.
- Nu-i nimic, spuse batranul. Nu mai avem mult de colindat. Aproape ca am terminat toate cadourile. Ai sa vezi, vom ajunge acasa cat ai zice |peste|!
Dar copiii nu il mai auzeau. Leganati usor pe aripa adierii care ii purta lin si adormitor prin vazduhul de cristal,copiii adormisera deja, ghemuiti sub o gramada de saculete goale, in care, la inceputul fantasticei lor calatorii,fusesera daruri. Batranul zambi din nou si isi indemna renii, obositi si ei, la drum, in timp ce la orizont incepuse sa se iveasca geana aurie a rasaritului
Cand se trezi pentru a doua oara, Viorel auzi, de undeva, de foarte aproape, glasul bunicului.
- Sculati-va, somnorosilor! Este ora pranzului si e ziua de Craciun! Nu sunteti curiosi sa vedeti ce v-a adus Mos Craciun?
Frecandu-se la ochi, copiii se ridicara in capul oaselor si isi dadura seama ca se aflau acasa, in patucul lor cald, cu asternuturi fosnitoare.
Cum, ajunsesera deja acasa? I se parea ca atipise doar o clipa, dar uite, bunica avusese timp sa faca cacaoa cu lapte cald si miere,pusese mancarea la incalzit si bunicul aprinsese focul ce mocnea.
Sarind din pat direct in brate la bunicul, Miorica ii inlantui gatul cu mainile si-l saruta pe obraz.
-Stii ceva bunicule?L-am vazut pe Mos Craciun,iar eu si Viorel am fost cu sania lui trasa de reni sa impartim cadouri tuturor copiilor.
Bunicul o privi mirat.
- Ce Mos Craciun,copila? Ce cadouri? Si ce spui tu ca a fost nemaipomenit?
-Da bunicule,asa a fost,intarii spusele Mioricai si Viorel.Am mers cu sania Mosului peste munti si vai,peste sate si peste casele impodobite de sarbatoare.
Dar am adormit si nu am putut sa ne luam ramas bun de la Mosul.
-Lasati dragii bunicului,Mosul stie ca plimbarea voastra pe pulbere de stele si aripi de vant,v-a placut,si poate la anul o sa mai mergeti sa ajutati pe Mos Craciun.
Hai sa vedem ce cadouri ati primit voi de la Mosul.
- Stii, alt cadou mai frumos decat sa impart cadouri alaturi de Mos Craciun nici nu mi-as putea dori vreodata.
Batranul zambi si sopti, la randul sau, la urechea lui Miorica:
- Acum stiti ca exista Mos Craciun!

15654
Aceasta poveste este scrisa pentru copilul din noi.Le trimit si eu pe aripi de vant bunicilor mei,multumirile mele,ca m-au crescut frumos,ca mi-au daruit cel mai de pret lucru,inima lor,si mamei mele,ii trimit pe pulbere de stele toata dragostea mea.Fara ei,eu nu as fi ce sunt azi,nu m-as putea bucura pentru lucrurile mici,poate neinsemnate pentru multi dintre noi,dar nepretuite pentru mine.Ei mi-au aratat ce este iubirea neconditionata,ei mi-au indrumat pasii in primii ani din viata si continua si acum,de acolo de sus dintre miile de stele ce vegheaza asupra mea.In ochii mei se vor vedea an de an luminitele ce licare din bradul de Craciun,in sufletul meu se va simti dragostea cu care m-au induiosat cand eram trista,si in zambetul meu se va regasi mereu,tandretea cu care m-au inconjurat.Multumesc ca ati existat pe Pamant pentru mine si existati in Ceruri pentru a-mi indruma pasii.Si as mai vrea sa dedica aceasta poveste tatalui meu,caruia ii multumesc pentru imbarbatarea cu care m-a inzestrat.Si nu in cele din urma,ii multumesc unchiului meu, care mi-a spus candva"esti lumina ochilor mei",si care nu odata,mi-a fost ca un tata,si care an de an,pritr-o poezie,imi aminteste ca am ramas si acum,lumina din ochii sai.In fata lor,ma inclin cu respect si doresc ca orice copil din lumea asta,sa aiba parte de parinti,bunici si unchi precum cei de sus enumerati,sa se poata bucura de venirea Craciunului,cum ma bucur eu.

15656

Lorelai
24-December-2010, 01:00 AM
Traia odata, intr-o vreme nu prea indepartata, un om tare sarac, daca ar fi sa-i numaram galbenii din punga. El insa se credea a fi cel mai bogat de pe pamant. Si asta pentru ca avea o casuta plina de copii sanatosi, harnici si cuminti, ca nu-i ieseau din cuvant. Ba incepusera sa mearga si pe la scoli, de unde adunau numai cuvinte de lauda. Ii iubea ca pe ochii din cap, multumind in fiecare zi bunului Dumnezeu pentru norocul ce daduse peste el.

Trebuie sa va spun ca pe atunci erau destui care pretuiau o astfel de avere. Omul nostru era unul dintre ei. Multi ii batusera la poarta incercand sa-l induplece sa le dea si lor spre infiere un copil spre a-l creste in case indestulate si lipsit de griji. El le multumea pentru gandul bun si le spunea: |daca n-oi avea cu ce-i hrani, ma vor ajuta poamele si radacinile padurii, iar daca n-oi avea cu ce-i incalzi, ii voi roti in jurul casei, dupa soare, daa€™ de dat, nu dau niciunul!| Copiii erau bucuria vietii lui. Si cu toate neajunsurile, traiau fericiti, multumindu-se cu putinul pe care-l aveau si crescand in grija si daruirea unuia fata de celalalt, caci dragostea parinteasca poate de multe ori sa tina de frig si foame.

O dorinta avea insa omul, pe care n-o putuse niciodata indeplini. Ar fi vrut de Craciun un brad mare impodobit, dupa cum era obiceiul, ca doar avea cine sa se bucure de el. Dar era peste puterile lui. Si atunci, stiindu-si copiii plini de intelepciune si nevoind sa-i vada tristi in aceasta zi de mare bucurie, le-a spus ca Mos Craciun, cel despre care se crede ca vine cu desaga cu daruri in seara de Ajun, este doar un joc al oamenilor si ca brazii impodobiti in cinstea lui sunt un obicei adus de prin alte parti, strain de credinta strabunilor nostri.

Copiii l-au crezut, pentru ca tatal lor nu-i mintise niciodata si tot ce le spunea el era sfant. Asa se face ca in casuta lor Craciunul era sarbatorit cu cinstea cuvenita Marelui Praznic, dupa legile vechi, stiute din batrani, cu piosenia Postului Mare, cu bucuria colindelor din seara de Ajun ce le desluseau intelesurile adanci ale sarbatorii si cu cativa cozonaci mari, impletiti si aburinzi care se topeau in manutele nerabdatoare inainte de a fi scosi din tava.

Nimeni nu baga insa de seama ca odata cu lasarea serii, mezina casei se strecura pe usa, facandu-se nevazuta in intuneric. Asa batea strada in lung si-n lat, oprindu-se acolo unde ferestrele erau luminate si prin ele se puteau vedea crengile incarcate cu podoabe si dulciuri ale brazilor impodobiti. Statea acolo, cuprinsa de vraja culorilor si a luminitelor de pe ramuri si de bucuria sarbatorii ce se revarsa din casele in care licareau brazii. Parca fiecare avea o inima ce trimitea pana afara in strada raze de caldura si iubire. Se bucura ca de la an la an, geamurile cu brazi se inmulteau. Globuri colorate, podoabe de tot felul din margele sclipitoare, ingerasi din sticla, figurine de turta dulce, stelute argintii si rauri de beteala... le stia pe toate, de pe fiecare brad si din fiecare casa si se multumea cu atat. Se intorcea cu grija, ca nu cumva sa afle cineva pe unde umblase. Si mai ales tatal, care sigur s-ar fi intristat.

Era bucuria ei de Craciun, in fiecare an. Si secretul ei. Un secret dublu, pentru ca niciodata nu le spusese celorlalti copii, cu care se juca pe strada, adevarul pe care-l stia de la tatal ei despre Mosul cel bun din Ajun si brazii lui impodobiti. Se simtea mare, mult mai mare decat ei si importanta, pastrand o mare taina care-i fusese incredintata, din dorinta de a nu strica jocul |de-a Mos Craciun| daruit copiilor de parintii lor o data pe an. Ii placea acest joc pentru ca semana cu o poveste in care toti oamenii erau buni si toti copiii fericiti. Si nu stia cum sa aduca putin din aceasta fericire si in casa lor. Se gandea cel mai mult la sora mai mica ce in urma cu vreo doi, trei ani, intregise familia. Voia s-o vada bucurandu-se in jurul unui brad impodobit, cu bucuria cu care-i privea ea din strada prin ferestrele luminate.

Asa ca intr-o iarna aduna de pe afara ramurile pe care oamenii le taie din partea de jos a brazilor inainte de a-i fixa in suporturile lor si le lega cat putu de bine de o parte si de alta a unui bat mai lung, pe care-l gasi mai potrivit. Prinse de ele mere si nuci dupa cum se spunea in colinde si cum auzise ca se face pe la tara, unde oamenii nu aveau podoabe speciale si le impodobi cu lanturi de hartie colorata facute chiar de ea. Nu era cine stie ce, dar era tot ce putea face. Sub bradul improvizat aseza putinele jucarii vechi
primite cine mai stie de pe unde si cu care oricum ea nu se mai juca.

Acum, pentru ca tot este o poveste, am putea spune ca peste noapte, Mosul l-a transformat in cel mai frumos brad de Craciun si de atunci el n-a mai lipsit niciodata din acea casa. Adevarul este insa ca nimic nemaipomenit nu s-a intamplat. Sora cea mica si-a ales una din jucariile vechi, a tras putin de hartia colorata si |bradul| s-a daramat. Ceilalti, preocupati cu lucruri importante, nici n-au apucat sa-si dea seama ce se petrece.

Poate ca totul ar fi ramas asa, nimeni n-ar fi stiut nimic si fata si-ar fi continuat tainuitele plimbari din seara de Ajun. Si totusi... nebanuite sunt caile lui Mos Craciun. La scoala, caci fata noastra era de acum marisoara, invatatoarea le-a cerut copiilor sa scrie o compunere despre bradul lor de iarna, pentru ca vacanta batea la usa si sarbatorile se apropiau. Nu i-a fost greu fetei sa puna pe hartie povestea noastra. A doua zi, cand i-a venit randul sa-si citeasca tema, in clasa s-a facut liniste deplina, iar cand a terminat, invatatoarea a ramas mult timp nemiscata, privind cu ochii umezi dincolo de ferestre. Era si ea un suflet singur si demult uitase de aceasta bucurie a Craciunului.

Asa ca a cumparat un puiet si impreuna cu copiii din clasa, cu fata noastra si fratiorii ei l-au plantat in fata casutei lor, iar in Ajun, aducand fiecare cate un glob, o steluta, lumanari si beculete, beteala si margele de sticla, colorate, l-au ornat cum au stiut ei mai frumos. Bucuria a fost mare si seara, de neuitat. In jurul bradului au cantat colinde si s-au infruptat din cozonacii mari si aburinzi, proaspat scosi din cuptor. De atunci, in fiecare an, copiii impreuna cu invatatoarea lor si cu cei ai casei se adunau sa impodobeasca bradul care devenea tot mai falnic si mai frumos. Veneau si altii, de pe toate strazile, sa se bucure de el si sa asculte colindele batranesti.

Anii au trecut si toti s-au imprastiat care pe unde, dupa rosturile lor, dar n-au uitat niciodata sa se intoarca de Craciun si sa impodobeasca bradul care crescuse si el mai inalt decat casa. Iar obiceiul s-a raspandit peste tot, incat si astazi, prin parcuri si prin pietele mari ale oraselor, oamenii imbraca brazii in haina de sarbatoare si se aduna in jurul lor impartasind bucuria Craciunului dincolo de peretii si usile inchise ale caselor.

Lorelai
24-December-2010, 01:07 AM
Candva, de mult, la marginea unui oras, traia un mester batran care facea jucarii. Tot anul mesterea la ele cu dragoste si rabdare. Erau minunate si nu semanau una cu alta.

In Ajunul Craciunului, batranul mester pleca din oras sa-si vanda jucariile. Oamenii insa nu erau prea bogati asa ca mesterul le vindea mai pe nimic. Dar asta nu-i scadea cu nimic bucuria de a face jucarii de care copiii sa se bucure, dupa datina, in dimineata de Craciun. Pana intr-un an in carea€¦ vanduse toate jucarile si se intorcea spre casa. La marginea orasului s-a oprit sa priveasca o fereasta. Stia ca acolo locuieste o familie saraca si se intreba ce jucarii or fi primit micutii din aceasta casa.

Trei copi visau cu voce tare:
-Daca am avea un soldatel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajunsa€¦
-Ne-am juca impreuna si nu ne-am certa niciodata pentru el. Batranul stia ca nu mai avea nici o jucarie si tare ar fi vrut sa le daruiasca macar una. Dintr-o data, a avut loc o minune! Tocmai un soldatel de plumb rasarise, nu se stie de unde, in fundului sacului . Si,astfel, dorinta celor trei frati sarmani s-a indeplinit.

In drum spre casa , batranul gandea: |As vrea sa fac atat de multe jucarii, incat sa daruiesc cate una fiecarui copil din lume dar mai ales celor sarmani, carora n-are cine sa le cumpere|.
Mergand ingandurat vazu in zapada un pui de caprioara care-l privea cu ochi tristi.

-Sarmana faptura, ce te doare?

Se pare ca puiul de caprioara se ranise la un picior. Cum a stiut si cu ce a avut la indemana, batranul i-a legat rana si la ajutat sa se ridice.
Atunci faptura aceea gingasa i-a a vorbit cu glas limpede ca si de copil:

-Acum vad ca ai o inima buna. Dorinta ti de va indeplini.

Ca din pamant a aparut o sanie fermecata purtata in zbor de niste reni minunati .
Si batranul s-a inaltat cu ei spre o lume de basme. Chiar si hainele lui saracacioase se preschimbasera in niste haine neobisnuite de culoare rosie.


N-ar fi putut spune cat si pe unde l-a purtat sania fermecata. Intr-un tarziu , a simtit cum coboara lin intr-un tinut inzapezit, unde il astepta o casuta cu fereste luminate. O multime de pitici ca si cei din povesti l-au intampinat bucurosi.


Piticii erau harinci si indemanatici, gata sa se apuce de treaba. Materialele se gaseau din belsug, caci, nu se stie cum, se inmulteau mereu astfel ca nu se terminau niciodata. Iar batranul mester priceput ii indruma pe pitici si impreuna faceau jucarii, mereu mai multe si mai frumoase. Pentru fiecare copil din lume, jucaria pe care si-o doreste.

In seara de Ajun sosesc colindatorii... la fiecare casa ei aduc vestea minunata a nasterii Domnului si ureaza un an bun si imbelsugat.

Tarziu, cand noaptea se lasa, copiii se ghemuiesc in patuturile lor. In urechi le mai suna inca zvonul de colinde :|O ce veste minunata| a€¦Apoi adorm si viseazaa€¦..
Dar oare vis sa fie???

Este noaptea in care visele copiilor se implinesc. A doua zi, in dimineata de Craciun, in jurul bradului impodobit bucuria nu mai are margini. Nici unul dintre ei n-a fost uitat. Iar dupa numele sarbatorii, copiii i-au pus numele Mos Craciun si asa a ramas pana astazi.

Lorelai
24-December-2010, 01:11 AM
e porni un vant rece si taios. Padurea toata fremata. Se insera. Crengile se miscau dusmanoase, ca brate fantomatice. Cerul vanat se intuneca si din nori se pornise o chiciura deasa, care curand asternu o panza subtire argintie peste padure.
Iepurasul fugea spre adapostul sau. Se mai oprea uneori, ramanea nemiscat in doua labute, cu urechile ciulite, ascultand soapte numai de el percepute. Apoi o rupea la fuga. Adulmeca aerul cu mustatile lui lungi si grabea catre vizuina.
Zari de departe luminita prietenoasa din casuta lui calda. Casuta Iepurasului Matei era intr-o scorbura de stejar. Era falnic stejarul si incapatoare locuinta. Un foc prietenos lumina scorbura, iar la lumina lumanarilor aprinse de Mama Ieproaica, se zareau in jurul mesei de lemn, cu urechi lungi si mustati si mai lungi, trei Copii Iepurasi, albi ca laptele si cu ochisorii rosii ca margelele. In capul mesei statea impunator Tata Iepure, cu vesta si monoclu, rostind serios rugaciunea dinainte de masa. Toti adresau in gand, pe langa rugaciunile de multumire pentru binele casei lor de iepurasi gospodari, si o rugaciune pentru fratele lor mai mare, Iepurasul Matei, care plecase de acasa in urma cu doua zile si nu se mai intorsese la familia sa.
Ploua marunt si frunzele moarte fosneau sub pasii usori ai Iepurasului Matei. Nici nu se luminase de ziua bine cand el plecase de acasa, cu o desaga in spinare. Mama il trimisese la Unchiul Topaila cu mancare si ceai cald, pentru tusea rebela a unchiului. Cate tratamente nu incercasera toate neamurile pentru a vindeca tusea unchiului! Niciunul nu daduse rezultatele scontate, dar Mama Iepuroaica stia leacul sigur! Radacina de patlagina, uscata la soarele verii si inmiresmata cu aroma mugurilor de tei si a celor e brad, culesi primavara, la rasaritul soarelui. Ceaiul Mamei Iepuroaice nu daduse gres niciodata. Tusea fiecaruia dintre cei patru copii ai ei fusese vindecata pe deplin cu acest amestec miraculos. Desigur ca se bucura si de niste copii cuminti si ascultatori, care nu alergau prin toata casa plangand si nici nu tipau sau nu dadeau din picioare cand mama se apropia cu medicamentele. Iepurasii stiau ca mama, orice le-ar da, nu le poate face decat bine. Increderea lor in Mama Iepuroaica era atat de totala incat nimic in aceasta lume nu le-ar fi putut-o spulbera.
Acum, micul Matei pornise de cu zori spre unchiul sau, stiind ca potiunea din cos este magica si il va vindeca. Mergea zgribulit de frigul diminetii umede de noiembrie tarziu. Copacii erau golasi, iar ploaia ii batea fara mila. Copilul Iepuras stia ca pasarile prietene de-o vara plecasera si cuiburile ramasesera pustii. Fiecare loc prin care trecea catre casuta unchiului ii amintea de poznele de peste vara. Vacanta mare era peste tot, ca o umbra vesela si ii incalzea inimioara. Aceasta insa batea repede-repede, intr-un tic-tac grabit si speriat. Nu stia nici el de ce se teme. Tata Iepure ii invatase pe copiii sai sa fie temerari si curajosi. Umbrele noptii nu aveau secrete fata de micutii iepurasi. Intunericul padurii le era prieten in jocurile de-a v-ati ascunselea. Si totusi, in acea dimineata ceva il facea pe Matei Iepuras sa se teama si de umbra lui. Casuta unchiului era departe, in capatul dinspre sud al padurii. Trebuia sa strabata trei vai adanci, rape acoperite cu frunze umede, alunecoase si reci pana ajungea. Si unde mai pui ca ochii vulpilor batrane, iesite dis de dimineata la vanat, luceau in intuneric ca luminitele felinarelor.
Deodata micul Matei simti ca aluneca pe frunze si ca pamantul ii fuge de sub picioare. Se trezi cazand in gol, trecand in mare viteza printr-un coridor ingust si captusit cu muschi cald si verde. Tipa, dar tipatul se sparse in doua-trei tipete identice de ecou. Cand se opri din cadere era totul alb in jurul sau. Zapada ingropa totul. Se zareau numai varfurile copacilor, purtand si ele caciulite de zapada. Batea un crivat neprietenos si rece, iar micutul Matei incepu sa tremure de teama, dar si de frig.
Incerca sa inoate prin nameti si isi croi cu greu o potecuta. Se tara mai mult pana la copacul cel mai inalt pe care il zari si se opri sa-si traga rasuflarea. La radacina copacului sedea un pitic. Avea barba alba si caciulita rosie. Purta manusi albe, impletite, din lana si vestuta rosie cu guleras de blana alb, ca blanita lui Matei.
- Opreste-te! ordona piticul autoritar. Unde mergi?
Matei il privi cu atata neincredere incat toata teama din inimioara lui de iepuras sperios se oglindi in privirea-i putin mioapa. Inlemni. Incepu sa se balbaie si tot curajul ii pieri.
- Eu..eu...mmmm...eu....
- N-auzi ce te-am intrebat? rosti piticul mai tare.
- Merg la unchiul meu, sa-i duc un leac de tuse. E...e leacul miraculos al mamei.
- Opreste-te! Nu mai mergi nicaieri! tipa piticul cu glas mai mare decat ii era statura. Unchiul tau trebuie sa mai astepte leacul. Cand Mos Craciun a racit tie iti arde sa alergi aiurea prin padure cu leacuri miraculoase pentru unchi rasfatati? il certa piticul nervos. Cine este cel mai important si mai iubit batran al anului, atat de asteptat de voi, copiii?
- Pai, Mos Craciun, desigur! raspunse Matei un pic derutat.
- Atunci, ia gandeste, copil rasfatat de iepure! ii striga piticul. Daca Mosul este racit si tuseste si are febra mare, cine ii mai imprastie cadourile? Cati tanci ca tine nu-l asteapta!? Cat de dezamagiti vor fi cand sania Mosului nu se va mai arata pe cer in noaptea de Ajun! Vrei sa se intample asa ceva?
- Nu! Noi deja ne-am facut scrisorile catre Mosul! Iar fratiorii mei mai mici in fiecare seara vorbesc in somn cu ingerii lui.
- Atunci, copile, de tine depinde vindecarea Mosului! ii zise pitiul, de asta data pe un ton indulcit.
- Ce as putea sa fac eu pentru Mosul? intreba Matei nelinistit.
- Hai cu mine si vei vedea!
Si cei doi pornira prin viscol, catre casa lui Mos Craciun.
Vantul sufla cu zgomot, spulberand zapada. Se pornise o ninsoare deasa si marunta, de nu se mai puteau distinge nici contururile brazilor din imediata apropiere. Troiene de zapada ingreunau drumul, facandu-i iepurasului grea si cea mai mica inaintare. Si totusi, el incerca sa tina pasul cu piticul, care topaia inainte, de parca ar fi plutit prin omat.
Mersera asa, cale de un ceas, pana cand viscolul, parca satul de a le pune piedica, inceta brusc. Cerul se lumina si un soare palid se strecura printre norii plumburii, cu lumina difuza, facand brazii sa straluceasca in mii de scantei.
In fata se ivi un platou intins, acoperit cu zapada moale. Locul era strajuit, parca imprejmuit de brazi falnici, care se inaltau pana la cer. Cu cusme albe de omat, brazii sedeau neclintiti, ca niste uriasi ai muntelui. Intre ei, un glob urias de sticla, iar in interior, o cabana de lemn, purtand si ea cusma alba si stralucitoare de nea, scotand prietenos fum pe cos. Ferestrele erau luminate si impodobite cu stelute de gheata si flori miraculos desenate de mana maiastra a Gerului.
In fata globului de sticla, un urias om de zapada, cu caciulita rosie si fular verde, tricotat, cu nas de morcov si ochii de taciune stins, radea dintr-o gurita rotunda de macese a bun venit.
- In sfarsit, Domnule Pitic! In sfarsit iata-va pe amandoi!
Si, cu o plecaciune pana la pamant, Omul de Zapada le facu loc sa treaca si sa ajunga in fata uriasului glob de sticla transparent.
- Ma temeam ca nu veti mai ajunge! De azi de dimineata tot ascult cu ingrijorare tusea Mosului nostru! Tuseste aproape fara incetare. Au fost aici, pe rand, doctorul Muschi de Copac, doctorita Maceasa si doctorul Catina, dar tratamentele prescrise de ei nu au dat rezultate. Noi toti va asteptam. Iepurasule drag, trebuia sa te grabesti! De tine depinde vindecarea Mosului! Si mai sunt atat de multe de facut si atat de putin timp pana la Craciun! turui Omul de Zapada aproape fara sa rasufle.
- Dar de unde stiati voi ca eu am leacul contra tusei Mosului? intreba uimit iepurasul.
Globul magic al Mosului te-a vazut pornind la drum dis de dimineata cu leacul. Globul vede tot muntele. Mosul stie tot cu ajutorul acestui Glob. Si stie demult ca Mama Iepuroaica prepara leacuri magice. Tot Globul ne-a soptit sa fim pe urmele tale, ca sa ne aduci noua leacul. Hai, scoate-l din sac si intrati! Grabiti-va! Daca pana maine Mosul nu se vindeca, vom incepe sa intarziem in pregatirea jucariilor! Gandeste-te cati copii ar suferi din cauza asta!
Si spunand acestea, Omul de Zapada il impinse pe Matei catre uriasul Glob, care-si deschise usile larg si-l absorbi inauntru. Matei se trezi intr-un hol mare, luminos si cald. Caldura si o parte din lumina veneau de la focul prietenos din camin. In fata caminului, un fotoliu urias, ca un tron, din catifea verde, cu o perna mare si pufoasa, rosie, pe care se sprijinea un urias. Era cu spatele la intrare, astfel incat Matei nu ii putu vedea fata. Dar observa statura uriasa si puternica, precum si pletele albe ca neaua de afara, care incadrau simetric umerii atletici si neincovoiati ai batranului.
Parea a fi inteleptul acestui munte, sezand ingandurat pe tronul sau urias. Desi atat de mare si impunator, batranul parea prietenos. Tusea insa ii incovoias umerii si-l facea sa para suferind. Il simti pe iepuras si, cu o voce blanda, contrastand cu infatisarea-i puternica, il chema langa el.
Matei pasi intimidat, cu cosuletul pe brat, pe un covor rosu, cusut cu braduti verzi, de toate marimile, pana ajunse in fata Mosului.
- Sarut mana, Mos Craciun! sopti el, abia mai respirand de teama si emotie. Sunt Matei!
- Stiu cine esti, iepurasul Mosului. Te asteptam, caci Globul meu magic mi-a soptit inca de dimineata ca vii cu leacul contra tusei mele. L-ai adus?
- Ddddda, Mosule! E in cosulet. Si spunand acestea, iepurasul scoase din cos, cu labute tremurande, sticluta cu siropul mamei sale si o intinse Mosului. Mama a spus sa o duc unchiului si sa bea de trei ori pe zi din ea. Pana seara tusea ar trebui sa cedeze! mai zise Matei.
- Multumesc mult, dragul Mosului! raspunse Mosul si o bucurie de copil mare se intipari pe chipul sau chinuit de tuse si raceala.
Desfacu dopul sticlutei si bau cateva inghitituri. Tusea deveni mai chinuitoare si se sfarsi intr-un suierat lung, de parca Mos Craciun nu mai avea aer sa respire.
Matei ii intinse un pahar cu apa, care se afla pe o masuta langa tronul Mosului. Mosul bau putin si tusea se potoli in mod miraculos, iar respiratia lui Mos Craciun deveni linistita ca respiratia unui copil cand doarme.
- Deja ma simt mult mai bine! Sa traiesti, dragul Mosului!
Si spunand acestea. Mosul se intinse si il lua pe micutul Matei pe picioare.
- Acum, ia spune tu Mosului, ce-ti doresti pentru Craciun? Mosul iti va indeplini toate dorintele, pentru ca esti un iepuras viteaz. Ai infruntat gerul aspru si viscolul iernii ca sa vindeci un batran neputincios!
Matei se fastaci si nu mai stiu ce sa raspunda. El stia foarte bine ce-si doreste de Craciun. De altfel, scrisese si in scrisoare, dar acum rosi pana in varful urechilor si nu mai fu in stare sa rosteasca vreun cuvant.
- Sa nu te temi de mine, micutule! Eu sunt prietenul tuturor fapturilor mici! Din cauza tusei acesteia nesuferite nu am mai putut nici sa-mi citesc scrisorile. Mi se rupea sufletul de mila copilasilor care isi pun toate sperantele in mine! Dar iata, datorita tie, acum sunt sanatos din nou. Pana diseara, cand tu vei fi deja in patutul tau cald, voi fi citit scrisoarea ta si a fratiorilor tai, sa fii sigur!
Acum du-te cu Doamna Turta Dulce la bucatarie, sa bei o ciocolata calda si sa mananci niste frusecuri cum numai dumneaei stie sa le pregateasca. Apoi, pregateste-te de drum! Se va innopta si tu trebuie sa ajungi acasa repejor!
Spunand acestea, Mosul suna dintr-un clopotel mic, cat o aluna, dar care scotea un sunet cristalin, de izvor de apa de munte. O usita din spate se deschise si in ea se ivi o batranica simpatica, micuta de statura, imbracata intr-o rochie rosie, tricotata, cu boneta verde peste parul prins intr-un coc micut pe ceafa. Ea zambi prietenos catre micutul iepuras si ii intinse o mana delicata, fina si catifelata, fara zbarciturile varstei. De altfel si fata ei era luminoasa si rotunda ca luna plina, vesela si placuta.
- Hai cu mine, micutule! Trebuie ca ti-e foame, nu? Hai, grabeste!
Iepurasul cobora usor din poala Mosului si, fara sa mai priveasca inapoi, se lasa condus de Doamna Turta Dulce, prin usita mica, spre bucatarie. Aceasta era o incapre prietenoasa, larga si care stralucea de curatenie. Pe tavan atarnau ghirlande colorate si globulete marunte, argintii. Intr-o parte se afla o masuta pentru patru persoane, inconjurata de patru scaunele micute. Pe ea stateu frumos aranjate, patru servetele rosii, impodobite cu crengute de brad, patru farfurioare verzi si patru paharele argintii.
- Ia loc la masuta, dragul bunicii! rosti Doamna Turta Dulce cu caldura in glas. Este masuta celor patru Elfi. Acum sunt la grajduri, sa hraneasca renii. Ei inca n-au aflat ca Mos Craciun e mai bine. Sunt tare amarati. Iar Rudolf, renul preferat la Mosului, mai mult zace de suparare. Cand vei pleca, trecem pe la ei sa le dam vestea cea mare a vindecarii Mosului.
Matei se aseza timid pe un scaunel, iar Doamna Turta Dulce, ca o bunica grijulie, ii aseza pe farfurioara cateva fursecuri calde cu ciocolata si ii turna in pahar ciocolata calda, care raspandea o aroma imbietoare.
Cat de timid si speriat era Matei, tot nu se putu abtine sa nu infulece de-a dreptul prajiturelele, capatand mustati ciocolatii de la bautura aburinda. Cand termina de mancat, ridica privirea catre Doamna Turta Dulce si multumirea i se citea in ochi.
- Sarut-mana pentru masa! A fost delicioasa! Acum, daca nu va suparati, eu ar trebui sa plec. Deja cred ca ai mei sunt foarte ingrijorati de disparitia mea. Mama cred ca plange si e disperata.
- Desigur, dragutule! spuse Doamna Turta Dulce. Uite, stai sa-mi pun haina pe mine, sa te conduc. Sa luam si punguta cu prajiturele, sa le ducem Elfilor la grajduri!
Isi trase pe umeri un palton de lana, calduros, lua o punga cu prajituri si pornira.
Grajdurile cu reni se aflau tot in globul magic de sticla, dar pe o intrare separata de cabanuta Mosului. Erau acoperite cu crengi verzi de brad si pareau niste umbrare din care construiesc vara padurarii, ca sa se adaposteasca. Inauntru, in douasprezece boxe, stateau doisprezece reni mari si bine ingrijiti. La intrarea celor doi, ridicara privirile in care se citea tristete.
Doamna Turta Dulce il conduse pe iepuras catre cei patru elfi, care curatau adapostul si improspatau crengutele de brad.
Aratau toti la fel. Putin mai mari decat Piticul, cu pantaloni bufanti, de culoare verde si camasi largi si rosii, cu cusme rosii pe cap si urechi ascutite, care ieseau din caciulite.
- Vi l-am adus pe micutul asta, baieti! Datorita curajului si a leacului sau miraculos, Mos Craciun nu mai tuseste. Deja citeste corespondenta si a reinceput pregatirile pentru marea noapte de Craciun! zise batranica, cu bucurie in glas.
Elfii izbucnira intr-un ras puternic! Il luara pe micutul Matei in brate si-l purtara prin fata renilor, prezentandu-l. Se oprira putin mai mult la Rudolf, care era singurul ren vorbitor din grajdiul Mosului. Rudolf, mai mare decat ceilalti frati al lui, cu nas rosu, de clovn si coarne bogate, cu spinare lata si puternica, rumega tacut si fericit o portie de fan. El intinse botul sau umed catre fata iepurasului si, cu rasuflare calda si ochi umezi de fericire, il linse pe obraz si-i multumi pentru vindecarea Mosului.
Isi luara ramas bun zgomotos de la micul iepuras, dupa ce Doamna Turta Dulce il infasura bine intr-o patura calduroasa, iar elfii il inhamara pe Rudolf la o saniuta mica. Il ucara pe Matei in saniuta si, luandu-si ramas-bun, Rudolf iesi ca vantul prin Globul de sticla in iarna viscolita de afara. Intr-o clipa saniuta ajunse in tunelul captusit cu muschi prin care cazuse iepurasul. Iarna inceta sa mai ninga. Rudolf zbura in sus, prin tunel, pana il scoase pe Matei in padurea din care plecase.
Se porni un vant rece si taios. Padurea toata fremata. Se insera. Crengile se miscau dusmanoase, ca brate fantomatice. Cerul vanat se intuneca si din nori se pornise o chiciura deasa, care curand asternu o panza subtire argintie peste padure.
Iepurasul fugea spre adapostul sau. Se mai oprea uneori, ramanea nemiscat in doua labute, cu urechile ciulite, ascultand soapte numai de el percepute. Apoi o rupea la fuga. Adulmeca aerul cu mustatile lui lungi si grabea catre vizuina.
Se lasa intunericul si vantul se intetise si se vaita printre crengi. Ploua marunt si rece, a toamna tarzie de noiembrie. Dar Matei nu mai era infricosat. Inca simtea caldura casutei lui Mos Craciun si ducea cu sine bucuria de a fi facut o fapta buna.
Zari lumina prietenoasa de la fereastra vizuinei sale si grabi pasul. Batu in usa cu bucurie si usa se deschise larg. In prag aparu Mama. Apoi, in spatele ei, Tata si toti cei trei fratiori, cu priviri speriate, dar si curioase, isi itira urechile lungi in dreptul usii.
- Matei! Dragul mamei! striga Mama fericita si il imbratisa larg.
Niciodata nu mai simtise Matei atat de puternic fericirea de a fi acasa. Toti se bucurara zgomotos. Fratiorii il inconjurara curiosi, iar tata il mangaie indelung la culcare in noaptea aceea, dar fara prea multe vorbe. Ingrijorarea tuturor fu alungata de bucuria regasirii.
Matei povesti tuturor intamplarile sale fantastice. Cu totii se bucurara ca Mos Craciun s-a vindecat si ca va veni si anul acesta. Mama planui deja o plimbare a intregii familii, a doua zi, pana la unchiul bolnav, cu o portie de sirop vindecator de tuse.
Se culcara, nu inainte de a multumi Domnului pentru bucuria revenirii lui Matei acasa si pentru tot ce El le daruise in ziua aceea.

gabytza
24-December-2010, 02:07 AM
http://www.emobil.ro/_pics/logo/3142.jpg

PRIETENI DRAGI AI MINUNATEI LUMI A POVESTILOR

VA DORESC UN CRACIUN FERICIT ALATURI DE TOTI CEI DRAGI VOUA , SA VA PUNA MOSUL SUB BRAD MUUUUUUUUULTA SANATATE , BUCURII , NOROC , IMPLINIRI SI TOT CEEA CE VA DORITI !
VA IUBESC TARE MULT SI ... DESI AS VREA SA VA POT DARUI MULTE FIECARUIA IN PARTE , NU POT DECAT SA VA ASIGUR CA VA IUBESC SI VA PRETUIESC NESPUS PE FIECARE , VA RESPECT SI VA ADMIR NESPUS SI VA MULTUMESC CA EXISTATI IN VIATA MEA ...

http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/00020469.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10) ... SI MOSUL SA VA IMPLINEASCA TOATE DORINTELE ...http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/0002046F.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)



VA IUBESC SI VA PUPACESC DULCE ...http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/0002039A.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)
http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/00020239.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)

(http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=12)

gabytza
24-December-2010, 02:10 AM
http://2.bp.blogspot.com/_toX9b6lVwiY/TM_yACQwEkI/AAAAAAAAFuQ/zH3CDV-xPVQ/s1600/Barbie-A-Fashion-fairytale-Happy-end-barbie-movies-15010628-762-571.jpg

gabytza
24-December-2010, 02:23 AM
http://1.bp.blogspot.com/_toX9b6lVwiY/StLli7l1McI/AAAAAAAAE-g/YXyc98ZrJIE/s400/belle.jpghttp://www.disneydreaming.com/wp-content/uploads/2009/03/snow_white.jpg http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:nyA-oVZrtTBD2M:http://i189.photobucket.com/albums/z172/vposey/bambi.gif&t=1 http://www.121.ro/images_new/diverse/SB2.JPG



http://t3.gstatic.com/images?q=tbn:Fo03PoocL1OF_M:http://www.lovendal.net/wp52/wp-content/uploads/2009/01/scufita-rosie1.jpg&t=1 http://www.yourlocalcinema.com/walle.eve.jpg

http://images.easyart.com/i/prints/rw/lg/1/3/Disney-Sleeping-Beauty-135838.jpg http://www.puzzleheaven.co.uk/kids150/28054Jungle%20Book.jpg

http://img.dailymail.co.uk/i/pix/2008/03_04/BambiDM_468x451.jpghttp://i303.photobucket.com/albums/nn153/assbry/mickey-mouse-1.jpg



http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcRXb_zDzTJ_fsSmP6EwB8yBghWoO_s-v5OBmyiLVzgYtfG1kCzxiQ (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://2.bp.blogspot.com/_0hM0Rg45420/TERMtJ6jIBI/AAAAAAAAABU/kdnHttxzcHs/s400/1.JPG&imgrefurl=http://ericutza.blogspot.com/2010/10/toy-story-3.html&usg=___T_FxWXu6wtNHcHpdVqYfGPymr0=&h=336&w=400&sz=50&hl=ro&start=198&zoom=1&tbnid=drr0G1-8KmL2fM:&tbnh=128&tbnw=152&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2B-%2Bariel%2B,%2Btinkerbell%26hl%3Dro%26biw%3D1024%2 6bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=604&vpy=103&dur=547&hovh=206&hovw=245&tx=137&ty=104&ei=69cTTYLBFYiLswbf_4H9DQ&oei=nNYTTe-jEZK18QPd-OyFBw&esq=11&page=13&ndsp=17&ved=1t:429,r:15,s:198) http://t1.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQ3owgmOIsfCTOm2sOcIh4-TutG8ofjgnskdQwPU6UtR3u8ttne (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.chocolatemintsinajar.com/blog/wp-content/uploads/2008/05/31.jpg&imgrefurl=http://ericutza.blogspot.com/2010/03/peter-pan-film-de-desene-animate-dublat.html&usg=__lZY_luwUKnlQIPZoEvni3xfo_Uk=&h=300&w=300&sz=20&hl=ro&start=198&zoom=1&tbnid=gLHpWIRbFPj4SM:&tbnh=132&tbnw=132&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2B-%2Bariel%2B,%2Btinkerbell%26hl%3Dro%26biw%3D1024%2 6bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=136&vpy=180&dur=607&hovh=225&hovw=225&tx=117&ty=103&ei=69cTTYLBFYiLswbf_4H9DQ&oei=nNYTTe-jEZK18QPd-OyFBw&esq=11&page=13&ndsp=17&ved=1t:429,r:6,s:198)


http://t1.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSfJob0n5M5U8C4yOti49_KFujNGq7vC uK5ArFLEMWFQYWCnmKs_g (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.parties4kids.com/mm5/graphics/00000001/HBD1DPB2440.jpg&imgrefurl=http://ericutza.blogspot.com/2010/03/barbie-diamond-castle-desene-animate.html&usg=__P_0ZdpsFLkrx3By3zvueBmjS4NU=&h=320&w=320&sz=35&hl=ro&start=198&zoom=1&tbnid=RAgVVjTWg8jnQM:&tbnh=132&tbnw=132&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2B-%2Bariel%2B,%2Btinkerbell%26hl%3Dro%26biw%3D1024%2 6bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=280&vpy=180&dur=1618&hovh=225&hovw=225&tx=132&ty=110&ei=69cTTYLBFYiLswbf_4H9DQ&oei=nNYTTe-jEZK18QPd-OyFBw&esq=11&page=13&ndsp=17&ved=1t:429,r:7,s:198) http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQd0s9W5Hu0OdAl-3w_W7llRf0llMJVuw8mKRjGoLSWRTBYCEsT6g (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://2.bp.blogspot.com/_toX9b6lVwiY/S-qZkn5va4I/AAAAAAAAFPU/77ZwNh8FxZg/s400/ScreenShot002.jpg&imgrefurl=http://ericutza.blogspot.com/2010/05/micutul-film-de-desene-animate-dublat.html&usg=__FJCJk_xDn_sJgmh6_GY0SZcwd8I=&h=330&w=398&sz=12&hl=ro&start=198&zoom=1&tbnid=Te847nWzPpo_KM:&tbnh=132&tbnw=141&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2B-%2Bariel%2B,%2Btinkerbell%26hl%3Dro%26biw%3D1024%2 6bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=426&vpy=190&dur=2380&hovh=204&hovw=247&tx=116&ty=128&ei=69cTTYLBFYiLswbf_4H9DQ&oei=nNYTTe-jEZK18QPd-OyFBw&esq=11&page=13&ndsp=17&ved=1t:429,r:8,s:198)


http://t1.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQ0jAW6cxuuBYroNnbUqrbLxqV-gPN9qHO0FFO0b2BCR-naPISd (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://img134.imageshack.us/img134/1198/tlmnv3.png&imgrefurl=http://ericutza.blogspot.com/2010/03/mica-sirena-inceputurile-desene-animate.html&usg=__U_fEqFqye1mINly5186arvCFoew=&h=387&w=452&sz=251&hl=ro&start=198&zoom=1&tbnid=CsqtO-LXZxwjOM:&tbnh=132&tbnw=126&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2B-%2Bariel%2B,%2Btinkerbell%26hl%3Dro%26biw%3D1024%2 6bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=740&vpy=188&dur=1866&hovh=208&hovw=243&tx=122&ty=103&ei=69cTTYLBFYiLswbf_4H9DQ&oei=nNYTTe-jEZK18QPd-OyFBw&esq=11&page=13&ndsp=17&ved=1t:429,r:11,s:198) http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTxh4WRFlmjoWjmyGEwAgT16tHKyRKxm AzudznNa2VQ72GhelTV (http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://images.easyart.com/i/prints/rw/lg/1/3/Disney-Searching-for-Nemo-135859.jpg&imgrefurl=http://ericutza.blogspot.com/2009_10_01_archive.html&usg=__yM3sMZg_923sDpjItdZXhCn57h4=&h=400&w=400&sz=40&hl=ro&start=183&zoom=1&tbnid=n_joovE0p0UgKM:&tbnh=131&tbnw=131&prev=/images%3Fq%3Dpoze%2B-%2Bariel%2B,%2Btinkerbell%26hl%3Dro%26biw%3D1024%2 6bih%3D576%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1&itbs=1&iact=hc&vpx=510&vpy=178&dur=577&hovh=225&hovw=225&tx=117&ty=109&ei=kNgTTeSUMMrAswbEk6z6DQ&oei=nNYTTe-jEZK18QPd-OyFBw&esq=12&page=12&ndsp=15&ved=1t:429,r:7,s:183)



DRAGII MEI DRAGI , CEI MAI DRAGI DINTRE CEI DRAGI , DIN PARTEA TUTUROR PRINTILOR SI PRINTESELOR DIN POVESTI ... PT TOTI PRINTII SI PRINTESELE CE AU POPOSIT PE TARAMUL POVESTILOR ...VA DORESC UN SINCER

LA MULTI ANI ! si un CRACIUN FERICIT ! alaturi de cei dragi .....http://content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/00020765.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)






(http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=12)