PDA

Arată Versiune Întreagă : Frica de moarte



adn
09-August-2010, 08:37 PM
Noua oamenilor ne este frica de moarte pentru ca nu avem credinta. Asa cum invatam sa traim ar trebui sa invatam si cum sa murim.

De unde provine aceasta frica? Nu ne tine incatusati aceasta teama ? Nu este un obstacol in evolutia noastra spirituala?

Nae
09-August-2010, 09:36 PM
Laudat fie Isus!
Noua oamenilor ne este frica de moarte pentru ca nu avem credinta. Asa cum invatam sa traim ar trebui sa invatam si cum sa murim.

Nu este un obstacol in evolutia noastra spirituala?Ba da, este un obstacol care ne blocheaza.

Asa cum spui la inceput, imi e frica pentru ca nu am credinta, iar din aceasta cauza nici nu pot invata sa traiesc si, pentru ca nu traiesc, sunt ca mort.
22. Iar Iisus i-a zis: Vino dupa Mine si lasa mortii sa-si ingroape mortii lor.(Mt8,22)

adn
09-August-2010, 09:57 PM
Daca sufletul nu moare, nu trebuie sa plangem dupa trupul care moare. Am citit topicurile de la fenomene paranormale dupa forum, si am ajuns la concluzia ca exista o alta viata dupa moarte. Am citit mult si am gasit :

http://dincolo-de-materie.blogspot.com/2009/09/destinul-sufletelor-dr-michael-newton.html

iosif
09-August-2010, 10:18 PM
Frica are o singura sursa, bineinteles cu multe nuante, si anume necredinta sau lipsa convingerii ca exista viata dupa asa zisa moarte fizica sau trupeasca. Desigur, multi se revolta si se vor revolta si acum, spunand : eu cred in Dumnezeu, merg si la biserica, bineinteles cand ma simt bine si am si timp, fac si rugaciuni, poate chiar si seara si dimineata, mai pun si lumanari, asta asa ca bonus, etc. si atunci de ce mi-ar fi frica de moarte, si totusi, ... mi-e este frica !? Foarte multa lume traieste cu frica, spaima sau panica mortii in permanenta(a se vedea si panica de pe acest forum cand existau suspiciuni de producerea unui eventual cutremur), iar daca de exemplu faci glume sau desconsideri moartea, majoritatea te vor cataloga ca si om sau individ problema, ba si mai mult unii vor scuipa in piept, altii vor bate in lemn si mai mult ca sigur ca vor fi si cativa care-ti vor sugera sa te "bati peste gura". Cum ? vor spune majoritatea, esti tanar, ai copii de crescut sau facut, dupa caz, ai casa frumoasa, nu mai zic de sotie/sot frumosi, ai si credite sau leasing, etc. cum sa te gandesti la moarte, ai timp sau esti poate nebun? Da, parerea mea este ca trebuie sa fim putin si "nebuni" sau "anormali" si sa ne gandim in permanenta la o posibila sau potentiala chemare a Tatalui, in orice moment trebuie sa fim pregatiti pentru aceasta chemare, indiferent de situatia in care ne gasim, in pacat sau fara pacat, impacat sau neimpacat cu ideea, cu familie sau fara, cu alte mii de obligatii sau fara, etc."nebunule, inca in noaptea aceasta iti voi cere sufletul" si " cine nu ma pune pe Mine mai presus de sotie, sot, tata , mama, copil, etc. nu este vrednic de imparatia cerurilor". Da, dragi colegi si eventuali prieteni, totul dar absolut totul cu ce suntem inzestrati in aceasta lume sau manifestare fizica, cu o singura exceptie, este iluzoriu si aproximativ fals, adica toate aceste lucruri sau situatii fata de care producem atasamente sau dependente nu sunt decat mijloacele care ne sunt puse la dispozitie pentru a ne mantui, bineinteles refuzand sau extirpand aceste atasamente pe drumul nostru a fiecaruia in parte. Am spus ca totusi exista si o exceptie, da, spre fericirea noastra exceptia la care fac referire este tocmai inima noastra. Da, inimile noastre sunt singurele locuri sau singurele "componete" ale "mecanismului" uman care sunt libere cu desavarsire. Inima este cea care se ataseaza sau detaseaza de pasiuni, patimi, placeri, dependente, etc. inrobind sau eliberand sufletul fiecarei entitati in parte. Inima este cea care simte frica(mi sa facut inima cat un purice) sau curajul care "produce" sau zamisleste eroi, martiri, etc. Inima reprezinta totul, celelalte organe sunt doar "slugile" sau anexele, inima da sau transmite comenzile, impulsurile iar creierul este acel organ, urmatorul ca importanta, care judeca, analizeaza, discerne si decide cum trebuie sa execute acele ordine. Dupa cum se poate vedea limpede inima este cea care emite sentimente de ura iar creierul unelteste cum sa le puna in practica, inima dezvolta sentimente nobile de caritate si de iubire iar creierul din nou cauta solutii cat mai inedite de a le expune sau exprima, oferind flori unei doamne sau o mana de sprijin uni batran. Deci nu se poate trage decat o singura concluzie, cum educam sau ne cultivam inimile asa rezultate sau recolte vom avea. Daca cultivam sentimente de dragoste fata de Creatorul nostru si El ne va ajuta sa intelegem ca de fapt El este singurul motiv al existentei noastre, este singurul ideal si singura "tinta" spre care trebuie sa ne indreptam cu toata vointa si puterea noastra iar moartea nu va fi decat un moment sau o trecere dintr-un plan intr-altul, o schimbare chiar nesurprinzatoare daca-l avem pe Dumnezeu in inimile noastre, chiar o placere sublima de intoarcere acasa. In schimb daca in inimile noastre am cultivat tot felul de atasamente si placeri lumesti in mod cert vom fi urmariti in permanenta de frica de moarte care ne va sopti in suflet: cui ramane averea, masina, dar mai ales sotia/sotul care sunt atat de tineri si frumosi, adica eu am muncit si vine altul/alta si se va lafai in bunurile si luxurile mele. Aceste ganduri au o incarcatura de energie sau forta negativa inimaginabila(picatura chinezeasca) care vor lovi, deteriora si subrezi in asa masura persoana in cauza incat chiar atrage moartea, si iarasi ajungem la intelepciunea populara care ne spune atat de clar: "de ce ti-e frica de aia nu scapi" sau daca mai si pizmuiesti: "cine sapa groapa altuia, cade singur in ea".
Oameni buni, haideti sa privim detasat tot ce se petrece in jurul nostru, indiferent de situatii, calamitati naturale sau de alta natura, sa credem si avem incredere in Tatal nostru care vegheaza si suspina asupra noastra, care ne spune: "daca voi care nu sunteti buni, nu dati copiilor vostri pietre daca va cer paine, cum as putea Eu care sunt desavarsit sa va fac altceva?". Moartea, d.p.m.d.v. reprezinta momentul mult asteptat in care am fost plecati intr-o tara straina la lucru sau si mai rau intr-un nefericit razboi, iar acum a venit momentul intalnirii cu tatal nostru drag care ne asteapta la poarta si care a avut grija ca inainte de plecare sa ne informeze si sa ne pregateasca pentru situatiile cu care urma sa ne confruntam. La marea intoarcere nu avem decat doua posibilitati in care Tatal asteptandu-ne ne va primi in brate si ne va spune: bravo fiule/fiica meu cel drag, ai ascultat, urmat si implinit toate sfaturile si indemnurile pe care ti le-am dat, ai investit bine talantii cu care te-am inzestrat, ai strans recolta bogata, acum pofteste la masa mea si primeste-ti partea de mostenire care ti se cuvine, sau cealalta varianta: fiule/fiica meu cel drag si nepretuit, am investit in tine atata iubire, bunatate, intelepciune, etc. tu ce-ai facut cu ele ? ce s-a ales din toti talantii cu care te-am inzestrat ? i-ai ingropat pe toti in iluzia manifestarii fizice ? atata lucru n-ai realizat, ca viata pamanteasca este atat de scurta, efemera si de trecatoare, iar tu ai reusit sa pierzi sau sa dai eternitatea pe un pumn de pamant sau poate pe treizeci de arginti ? fiule, nu meriti sa te mai numesti fiul meu si te voi trimite exact acolo unde ti-ai dorit, adica in intunericul cel fara de sfarsit si moarte vesnica. Mai avem timp, poate cativa ani, cateva luni, zile, ore sau minute, nu stim, dar stim sau avem la dispozitie cele mai importante trei adevaruri de viata, si anume: credinta, nadejdea si iubirea, dintre care iubirea este cea mai mare si cea mai placuta Tatalui. Sa credem si sa nadajduim ca dupa viata pamanteasca incepe de fapt adevarata viata vesnica, viata in lumina, viata in iubire, viata in Dumnezeu, si in timpul pe care-l mai avem, nu conteaza putin sau mult, noi doar sa iubim, sa iubim si iar sa iubim... Asa sa ne ajute si sa ne binecuvanteze bunul Dumnezeu, Amin.

adn
10-August-2010, 01:04 PM
Un documentar care pentru mine naste multe intrebari:

- prin moarte clinica ni se ofera o sansa noua pentru a ne schimba viata in bine?

- iadul si raiul ne este infatisat fiecaruia in functie de nivelul de intelegere al dogmelor bisericesti? la ce rezonam mai intens?


http://www.youtube.com/watch?v=f3L7fy3vEmQ&feature=player_embedded

http://www.youtube.com/watch?v=f3L7fy3vEmQ&feature=player_embedded

Baras
10-August-2010, 01:46 PM
Nesiguranta duce la teama.Nu stie nimeni ce este dincolo de moarte.Sunt numeroase incercari de a raspunde si teama de moarte se naste tocmai din nenumaratele variante de raspunsuri la intrebarea:"EXISTA VIATA DINCOLO DE MOARTE?" si daca da atunci sub ce forma este prezenta viata dincolo de moarte.Cand omenirea va avea raspunsul fara echivoc (religia, si ma refer la toate formele religioase, a dat raspunsurile sale nedovedite) atunci va dispare teama de moarte.Oamenii,chiar si cei foarte religiosi,se simt mai bine cand au in fata un adevar palpabil.

Nae
10-August-2010, 05:45 PM
Laudat fie Isus!
Un documentar care pentru mine naste multe intrebari:

- prin moarte clinica ni se ofera o sansa noua pentru a ne schimba viata in bine?Este ultima sansa de a ne schimba viata in bine pentru ca spre rau ne-am straduit pana atunci. Tot atunci primim si cunoastem argumentele cele mai solide.
Numai in trup putem evolua pentru ca imediat dupa moarte vine judecata(adica sentinta) care se cunoaste dinainte.

adn
10-August-2010, 05:55 PM
Va multumesc pentru raspunsurile primite de la voi si va astept cu alte lamuriri asupra acestui subiect.

luca
10-August-2010, 08:26 PM
Buna seara tuturor.
De obicei nu intervin,sau nu scriu ce simt eu.
Nu imi este frica de moarte pt ca eu una cred ca nu exista.
Sufletul e vesnic,iar ca atunci cand mor,metaforic vorbind ,de fapt cine moare?....moare sufletul?...nu!
corpul in care ne reintrupam,ala moare,dar sufletul nostru este vesnic.
Carcasa pe care o imprumutam cand ne reitrupam,aia moare,se duce,dar noi ca suflete ,ca spirite, nu.
Si ce e moartea?
Eu consider ca e un somn al sufletului,asta e parerea mea.
Si mai cred ca cu ce-ai dobandit in viata asta ,mergi in cea viitoare.
Sufletul este vesnic,deci moartea e metaforica,caci nu exista.
Nu putem comapra,sufletul cu corpul,cu carcasa in care sta,pe o perioada de timp,pana cand?...nu stim.
Sper ca nu am suparat pe nimeni,iar daca am facut-o imi cer mii de scuze.
Asta e parerea mea,fara sa ma infuenteze cineva.
Cu drag pt voi Luca

gabibirta
10-August-2010, 10:13 PM
Buna seara tuturor.
De obicei nu intervin,sau nu scriu ce simt eu.
Nu imi este frica de moarte pt ca eu una cred ca nu exista.
Sufletul e vesnic,iar ca atunci cand mor,metaforic vorbind ,de fapt cine moare?....moare sufletul?...nu!
corpul in care ne reintrupam,ala moare,dar sufletul nostru este vesnic.
Carcasa pe care o imprumutam cand ne reitrupam,aia moare,se duce,dar noi ca suflete ,ca spirite, nu.
Si ce e moartea?
Eu consider ca e un somn al sufletului,asta e parerea mea.
Si mai cred ca cu ce-ai dobandit in viata asta ,mergi in cea viitoare.
Sufletul este vesnic,deci moartea e metaforica,caci nu exista.
Nu putem comapra,sufletul cu corpul,cu carcasa in care sta,pe o perioada de timp,pana cand?...nu stim.
Sper ca nu am suparat pe nimeni,iar daca am facut-o imi cer mii de scuze.
Asta e parerea mea,fara sa ma infuenteze cineva.
Cu drag pt voi Luca

bine ai revenit luca , adevarat sufletul este nemuritor dupa cum si Dumnezeu este lumina ( Vanga spunea ca Dumnezeu este o lumina la care nu te poti uita !) cu stima Gabi Birta

adn
11-August-2010, 09:31 AM
Cum este vazuta moartea in diferite mitologii si religii:


In Orientul Mijlociu exista credinta ca mortii sunt inca vii, moartea insemnand doar o separare a sufletului de trup. In mitologia persana, dupa moarte omul se divide in trup si suflet. Trupul este considerat dupa moarte impur, este vazut ca o parte materiala a fiintei umane, de care nu mai este nevoie dupa moarte. Vechii persi nu isi ingropau mortii si nici nu ii incinerau, deoarece pentru ei focul si pamantul erau elemente sacre si nu trebuiau pangarite de trupul defunctului. De aceea, mortii erau dusi in asa-zisele "turnuri ale tacerii". Soarta sufletului uman era hotarata de faptele facute in timpul vietii.


In Coran se spune ca "fiecare suflet va gusta moartea" si ca fuga de moarte este inutila. Musulmanii cred ca moartea vine ca o amorteala ("sakra"), pe care nu o poti invinge. Odata ce un om este mort si ingropat, perioada pana la inviere i se va parea scurta. Inaintea mortii, este necesar ca o ruda sau un prieten sa stea de veghe la crestetul muribundului si sa ii repete: "Nu exista alt zeu in afara de Allah", pana cand muribundul va incepe sa repete aceste cuvinte. Motivul acestui ritual este ca, atunci cand mortul este ingropat, va fi vizitat de doi mesageri ai lui Allah, cu chipuri inspaimantatoare, Nakir si Munkar, care il vor intreba cine este zeul lui. Mortul va trebui sa raspunda "Nu exista alt zeu in afara de Allah" pentru a fi lasat in pace pana la inviere.



Religia budista sustine faptul ca omul este captiv unui ciclu infinit moarte-renastere in functie de karma acumulata in timpul vietii. Asadar, pentru budisti exista mai multe vieti, iar moartea nu este decat o etapa de trecere intre ele. Faptele bune sau rele savarsite de ei intr-o viata anterioara, constituie karma ce se oglindeste in starea materiala si virtutile vietii actuale. Budistii cred in reincarnare, cred ca trupul nu constituie decat vasul in care se dezvolta samanta sufletului. In filosofia indiana ciclul nesfarsit viata-moarte poarta numele "samsara". In buddhism nu exista suflet.


Dacii
Conform lui Herodot, parintele istoriei, geto-dacii se credeau nemuritori. Pentru ei moartea nu era decat o cale de a merge la zeul lor suprem Zamolxes, zeul subpamantean al vegetatiei si al fertilitatii. De aceea, moartea unui dac insemna pentru ei un prilej de bucurie, o sarbatoare. Dacii practicau incineratia pentru mortii lor. Peste mormintele nobililor tarabostes si ale capeteniilor se ridicau uneori tumuli. Moartea era pentru daci si un mod de comunicare cu zeul lor. Ei sacrificau la fiecare cinci ani un tanar geto-dac, dupa cum spune Herodot. Acesta avea rolul de a fi solul oamenilor catre Zamolxes, lui incredintandu-i-se inaintea ritualului de sacrificiu cererile, rugamintile, problemele celorlalti.


Nici locuitorii Galiei nu se temeau de moarte. Diodor din Sicilia spunea in lucrarea sa "Biblioteca Istorica": "Ei nu se feresc de moarte. S-a inradacinat la ei credinta pe care o avea Pitagora despre nemurirea sufletului omenesc care, dupa un numar anumit de ani, ar intra intr-un alt trup si ar incepe o noua viata." Ca si dacii, galii sacrificau barbati cand voiau sa afle raspunsuri la intrebari privitoare la evenimente din viitor. Ii infigeau sabia in piept, deasupra diafragmei, celui destinat sacrificiului si prefigurau ce se va intampla in viitor dupa modul in care cadea victima.

Filosoful grec Platon sustinea, probabil influentat de orfism, ca sufletul detine imortalitate. Drept pedeapsa pentru nelegiuirea primordiala, sufletul este inchis in corp ca intr-un mormant. Astfel, existenta intrupata, ceea ce noi numim viata, insemna pentru Platon, moarte. Moartea era inceputul vietii adevarate, dar aceasta nu avea loc decat dupa judecarea greselilor savarsite inaintea parasirii corpului. Dupa o perioada de timp sufletul se reincarneaza. La fel ca in scrierea indiana "Upanisade", se sustine astfel ca sufletul este indestructibil, dar este condamnat sa treaca mai multe etape pana la o eliberare finala.


http://ro.wikipedia.org/wiki/Moarte_(mitologie)

iosif
11-August-2010, 09:48 AM
Noile frontiere ale mortii

Cand conceptiile noastre sunt zdruncinate
Din toate experientele traite de fiintele omenesti, nasterea si moartea sunt cele mai comune, fiindca nici o persoana care traieste pe Pamant nu poate scapa de acestea. Daca este exclus cazul unei situatii psihologice dramatice, nasterea unui copil este cel mai adesea sinonima cu o asteptare plina de bucurie si o fericire impartasita de cei din jur. In mod invers insa, moartea unei fiinte dragi, la fel ca si insasi gandul la propria noastra moarte, constituie pentru cei mai multi dintre noi o necunoscuta intunecata, care ne umple de groaza.

Autor: Salem Yahi

mai mult ...
http://www.graal.ro/articol_moartea_acasa.php

adn
11-August-2010, 10:10 AM
Multumesc Iosif, materialul postat de tine mi-a raspuns tuturor intrebarilor mele.Scurt si concis.

adn
14-August-2010, 12:28 AM
ZODIILE SI MOARTEA

Berbec: " Cine-i seful aici ? Vreau sa-l vad pe Zeul suprem acum ! Sunt mort? Zau,nu am crezut ca mi se poate intampla chiar mie!! De unde pot sa fac rost de un palat de cristal luminat ca ala ??

Taur : Parasindu-si corpul, Taurul realizeaza ca nu mai are stomac
si se intoarce instantaneu in corp, fara sa vada tunele, lumini sau entitati ceresti, ceea ce il face sceptic pentru tot restul vietii.

Gemeni : Ideea de baza in cazul Gemenilor nu este experienta in sine, ci felul in care o pot infrumuseta atunci cand o povestesc (sau o scriu). De vreme ce Gemenii se simt bine in orice lume, mai putin intr-una fara telefoane, internet sau alte mijloace de comunicare, se intorc in corp destul de repede - iar gura are tendinta de a functiona inaintea restului corpului.

mai mult.....

http://www.blow.ro/291/Zodiile-si-moartea.html :Angel_anim::Angel_anim::Angel_anim:

adn
16-August-2010, 02:51 PM
marturie de dincolo de moarte ? !

Un caz cu totul deosebit se intampla in Italia si, in ciuda tuturor cercetarilor, ramane ceea ce este: o marturie de DINCOLO de moarte a spiritului lui Emilio, un tanar trecut prematur la cele vesnice.
Cazul a facut obiectul unor ample dezbateri, in care s-a implicat si Papa, trimitand o scrisoare familiei lui Emilio, binecuvantandu-o si indemnand-o sa continue pe calea credintei in Dumnezeul celor vii.


CANALUL DE COMUNICARE



Profesorul Mario Crispo, faimos cardiolog , reumatolog si internist din Roma, si sotia sa, Annarita, fosta jurnalista la Rai, si-au pierdut unicul fiu, Emilio, medic si el, in 1995, intr-un accident de masina. Avea doar 29 de ani. Dupa 3 luni de la trecerea lui la cele vesnice, spiritul se "intoarce", transmitand prin mama sa, Annarita si prin tatal sau, "jurnalul noii sale vieti", cu ajutorul "scrierii directe"- scriere prin care mana subiectului este condusa de o forta necunoscuta. Padre Antonio Gentili, un ilustru teolog de la centrul de studii Ordine dei Barnabiti, declara: "Nu se poate nega existenta unui canal de comunicare intre DINCOLO si DINCOACE! Este acelasi Dumnezeu, intru iubirea caruia sunt legate toate fiintele vii si defunctii si cel care consimte aceste contacte. Problema este alta: nu trebuie evocati defunctii pentru a-i raporta la realitatea umana si pentru a le cere sa ne satisfaca curiozitatea si sa ne rezolve problemele cotidiene.

mai mult ... http://dezvatatorul.blogspot.com/2009/11/marturie-de-dincolo-de-moarte.html

adn
20-August-2010, 02:07 AM
Despre Marea trecere



Ati auzit probabil, de multe ori, ca moartea este o experienta terifianta. Sa nu credeti asta! Moartea este cea mai dulce, tandra si senzuala senzatie pe care am trait-o vreodata. Moartea vine deghizata intr-un prieten foarte foarte buna€¦ Este usor sa moria€¦ Ca sa traiesti, insa, trebuie sa lupti| a€“ Edward V. Rickenbacker.


- * Sentimentul de liniste a€“ Prima senzatie pe care o au cei aflati in pragul mortii, este cea de pace interioara, de liniste sufleteasca, acceptarea mortii si confortul fizic si emotional. Uneori, aceasta stare poate fi precedata de un zgomot extrem de neplacut.


* Lumina intensa si pura a€“ Cateodata, aceasta lumina intensa ( deloc dureroasa) pare sa umple camera in care se afla subiectul. In alte cazuri, pacientii mentioneaza o lumina neobisnuita, care pare sa vina dintr-un colt al camerei, si pe care o asociaza cu Dumnezeu sau cu Paradisul.


* Parasirea propriului corp a€“ Cel de al treilea pas este cel in care persoana in cauza simte ca isi paraseste propriul corp. Exista numeroase mentiuni in care pacientii sustin ca levitau si ca puteau vedea si auzi persoanele din jurul lor, la fel de bine cum isi puteau vedea trupul inert. Uneori, |spiritul| poate zbura in afara camerei, catre cer sau catre ceea ce pare a fi Raiul.


* Intrarea in alte dimensiuni a€“ Indiferent de orientarile religioase ale celui afectat, exista aceleasi mentiuni cu privire la natura locului in care |spiritul| poate ajunge. In marea majoritate a cazurilor, cei aflati in pragul mortii vorbesc de Rai, desi exista si situatii in care oamenii vorbesc de locuri reci, intunecoase, si de voci disperate care se aud in jurul lor, o imagine pe care nu au putut sa o asocieze decat cu Infernul.


* Entitati luminoase a€“ Una dintre cele mai intalnite si ma des relatate experiente este cea a entitatilor luminoase care insotesc sufletul celui aflat in pragul mortii. Majoritatea relatarilor fac referire la un glob de lumina, a carui voce este calda si prietenoasa. Acesta este perceput ca Dumnezeu, un inger, un sfant sau chiar o persoana apropiata care a decedat.


* Tunelul a€“ La fel de cunoscuta este si prezenta tunelului intunecat, pe care spiritul este nevoit sa il traverseze. In unele relatari, la capatul acestuia se afla o lumina ALBASTRÄ‚ in timp ce altele sustin ca singura sursa de lumina este cea a entitatii care insoteste sufletul celui aflat in pragul mortii. In tunel este mentionata prezenta a numeroase alte spirite, unele ratacite, in timp ce altele isi urmeaza drumul catre aceeasi sursa de lumina.


* Comunicarea cu spiritele a€“ Inainte ca experienta sa ia sfarsit, pacientii afirma ca au comunicat cu o alta entitate. Aceasta a fost descrisa sub forma unei puternice voci masculine, care ii spune celui afectat ca inca nu a sosit timpul sau si ca trebuie sa se intoarca. Unii subiecti pretind ca li s-a dat posibilitatea alegerii intre lumina divina si intoarcerea in propriul corp, in timp ce altii sustin ca li s-a ordonat, pur si simplu sa se intoarca.


* Vizualizarea propriei vieti a€“ Aceasta experienta mai este numita si |vederea panoramica a vietii| si poate fi intalnita atat la inceputul starii propriu-zise cat si la finele trairilor paranormale. Modul in care ea se produce difera de la persoana la persoana. Daca unii pacientii sustin ca imaginile erau extrem de detaliate, altii sustin ca au vazut doar franturi din propria viata. Subiectii aud uneori voci apropiate care le judeca faptele.



http://esoterism.ro/ro/mareatrecere.php

adn
20-August-2010, 04:44 PM
http://www.youtube.com/watch?v=Uik8as9nJiw&feature=related

adn
20-August-2010, 05:05 PM
http://www.youtube.com/watch?v=son-wh-Leos&feature=related

maria
23-August-2010, 12:52 AM
http://www.youtube.com/watch?v=aYWY85iGvMw&feature=related

traian
24-August-2010, 06:36 PM
Adesea murim aici pe pamant de mii de ori, de sute de mii de ori, dar nu vedem, nu sintim si nu stim. Insa ne gandim doar la moartea fizica, cu frica sau fara frica, sau poate, adesea, nici la asta nu ne gandim. Dar sa stiti ca murim de multe ori in putinii sau mai multii ani pe care-i traim: pt ca murim cand pacatuim, murim cand nu facem binele pe care-l putem semenilor nostri, murim pt gesturile si cuvintele, pt gandurile noastre. Murim, iar sufletele noastre moarte nu mai sunt capabile sa simta nimic: nici iubire, nici mila, nici credinta. Desi traim, demult am murit. Si nu stim. Si nu stim ca putem invia, Hristos ne poate invia, ne poate ajuta sa ne transformam, sa ne schimbam, sa avem inimile inundate de lumina, caldura, dragoste. Suferinta sufleteasca ar trebui sa ne smereasca. Unde suntem? Cum suntem? Vii sau morti? In rai sau in iad? Sa ne fie frica de moartea sufleteasca si sa ne ferim de ea, pazindu-ne sufletele, inimile de neiubire si egoism.

giumbusluc
24-August-2010, 07:34 PM
sunt 100% de acord cu tine ,traian

traian
27-August-2010, 11:07 AM
Spunea parintele Arsenie Papacioc ca moartea nu vine sa-ti dea o cafea, deci e ceva serios, dramatic pentru om. Dar... Exista un leac pentru aceasta rana pe care trebuie s-o suportam : invierea. Invierea sufletelor noastre, este singurul mijloc de a ne vindeca. De aceea ne rugam : Inviaza, Doamne sufletele noastre cele omorate de pacat. Si avem aceasta datorie, obligatie de a ne stradui permanent sa ne luptam cu armele virtutilor crestine ca sa nu murim de mii de ori sufleteste, duhovniceste. Ci prin credinta si prin fapte mereu sa viem, sa traim, sa inviem daca am murit, sa ne ridicam, daca am cazut.
Daca primesti o palma, nu ripostai acuzat pe nedrept nu cauta sa porti ranchiuna, sa te razbuni. Nu judeca si nu barfi pe nimeni, hraneste pe cel flamand, imbraca-l pe cel gol, acopera-i pacatele, nu-l osandi, cere-ti iertare daca ai gresit, nu te certa cu nimeni chiar daca ai sau crezi ca ai dreptate. Ofera un zambet celor tristi, o vorba celor singuri sau insingurati, o rugaciune tuturor, chiar si strainilor sau cunoscutilor pe care nu-i poti ajuta altfel, roaga-te pentru iertarea pacatelor tale si incearca sa nu mai gresesti. Ca sa nu mai mori, ci sa traiesti, ca sa nu suferi moartea duhovniceasca, ci sa suferi pentru Hristos. caci fiecare strop de sudoare, fiecare lovitura, fiecare cuvant nedrept sau urat adus tie, sau orice ai rabda, toate ti se intorc in cer inmiit. Caci Domnul, vorba parintelui Nicolae de la Rohia rasplateste regeste, este generos ca un boier, nobil. Dar nu asa face cu greselile noastre, pt ca atat cat este cu putinta le trece cu vederea, le iarta, dar si noi trebuie sa facem ceva, un mic efort, un gest, o intoarcere catre Dumnezeu, o lepadare a pacatelor. Frica de moarte e buna ca sa te lasi de pacate. Dar sa ne gandim ca omul are leac pentru aceasta plaga ingrozitoare, leac daruit de Doctorul trupurilor si a sufletelor noastre , Iisus Hristos: invierea.

gabby21
27-August-2010, 11:42 AM
Frica este un sentiment uman,nu cred ca exista cineva caruia sa nu-i fie frica,mai ales de moarte.

danfloarea56
27-August-2010, 12:39 PM
Traian , minunate cuvinte ai scris si minunat ar fi daca am reusi sa punem in practica invatatura Domnului , altfel , cu totul altfel, ar arata lumea in care traim , din pacate nu este asa dar din fericire va veni o vreme pe care credinciosul o asteapta , aceea in care VA IMPARATI DOMNUL IISUS! Si ceea ce se intimpla acum in lume , ne arata ca mai e putin timp pina cind Domnul isi va duce la indeplinire tot planul Lui cu omenirea.

soricel
27-August-2010, 12:53 PM
Frica de moarte este un fruct bolnavicios al zorilor suferintei| (Emil Cioran). Toate fiintele sunt inzestrate cu un instinct de autoconservare si supravietuire, dar pe langa acestea, omul este inzestrat si cu capacitate intelectuala facandu-i astfel dureroasa constientizarea faptului ca intr-o zi va muri.
Irvin D. Yalom: |Fiecare persoana are dreptul la propria moarte. Si fiecare trebuie sa dispuna de ea in felul sau. Probabil a€“ doar probabil a€“ ca exista un drept in virtutea caruia putem lua viata unui om. Dar nu exista nici un drept prin care putem lua moartea unui om. Asta nu e alinare. Asta-i cruzime!|.
Ernest Becker sustine ca in centru existentei noastre se afla frica de moarte. Chiar daca moartea constituie o urmare fireasca a vietii, frica asociata ei este atat de intensa incat ne folosim de toate mijloacele pentru a o nega. In opinia acestuia negarea mortii este sursa tuturor psihopatologiilor de care sufera oamenii, modul de manifestare este exprimat prin narcisism, o nevoie obsesiva a omului de a fi recunoscut, de a fi considerat important.
Ameliorarea fricii de moarte se afla in stransa legatura cu gradul religiozitatii. J. Raad in "Religion as a moderator of mortality salience effects", sustine existenta a doua tipuri de religiozitate: intrinseca si extrinseca. Persoanele cu orientare religioasa intrinseca sunt definite ca persoane care internalizeaza credintele religioase facand din acestea un aspect central al comportamentelor si vietii lor. In schimb cei cu orientare religioasa extrinseca tind sa valorizeaza religia prin prisma beneficiilor pe care le presupune cum ar fi siguranta, confortul si statutul in cadrul comunitatii. Prin urmare, in functie de gradul de o orientare religioasa, religia poate reduce gradul de anxietate fata de moarte, dar si sa ajute la imbunatatirea stimei de sine si a tolerantei.

Actul mortii - Senzatiile care preced si urmeaza actul mortii fizice sunt infinit de variate de la om la om, si ele depind mai ales de meritul, de inaltimea morala a spiritului care paraseste pamantul. In general, separarea spiritului de corpul fizic se face gradat, foarte lent. Uneori aceasta separare se face cu mult inaintea incetarii functiilor organismului uman. Cu cat legatura fluidica dintre trup si suflet este mai mare, omul al carui trup moare simte o durere mai mare si agonia este mai lunga. Pentru omul cu multe greseli, momentul destruparii spiritului este plin de frica. Ce va fi, unde va merge? Are impresia ca in fata i se deschide un abis, care il cheama si unde se va pravali. Pentru cel bland, milos si moral, moartea se manifesta sub forma unei slabiciuni; il cuprinde o piroteala, care il trage pe nesimtite intr-un somn dulce, placut. Degajarea spiritului se face pe nesimtite, deoarece prin indeplinirea datoriilor morale nu s-a legat puternic de partea materiala a acestei lumi, prin urmare a fost slab unit de corpul sau fizic. Cata lupta, cata agonie la omul lipit de bunurile pamantului, care nu a cunoscut decat placerile materiale, uitand ca e vremelnic pe acest pamant! Cand ora mortii a sunat, nici o putere din lume, nici o stiinta omeneasca nu mai poate impiedica plecarea spiritului din lumea fizica si trecerea lui in lumea spirituala. In momentul cand perispiritul incepe sa-si desfaca legaturile de celulele trupului, se simt furnicaturi in talpile picioarelor. Treptat, perispiritul se retrage din picioare si maini. Vitalitatea parasind extremitatile trupului, acestea se racesc si isi pierd sensibilitatea. Perispiritul se retrage in lungul picioarelor, apoi in lungul abdomenului, si se intalneste in piept cu partea venita din maini. Aici se face un mic popas, dupa care retragerea continua in lungul gatului, ajungand in cap, unde inconjoara sistemul cerebral. Din cauza comprimarii perispiritului in encefal, acesta dobandeste o puternica luminozitate, ce radiaza prin craniu, formand in jurul sau o aureola. Aceasta aureola poate fi observata, pe intuneric, de catre cei care vegheaza muribundul. In aceste momente, omul e dus, pierdut ca intr-un vis, vazandu-si defiland prin mental toate actele vietii, intamplarile prin care a trecut si manifestarile sale de cruzime sau iubire. Nimic nu se uita; imaginile actiunilor se deruleaza inaintea spiritului, asemenea unui cinematograf. Isi vede ambitiile neimplinite sau succesul obtinut, vede recunostinta celor pe care i-a mangaiat, sau ura celor pe care i-a facut sa sufere. Se vede asa cum este in realitate a€“ nu mai este nici bogatul, nici saracul, nici imparatul, nici taranul, ci omul cu merite si greseli. Panorama intregii vieti terestre se deruleaza fulgerator, dupa care spiritul este cuprins de o amnezie completa, de o intunecime, de-o inconstienta desavarsita. Invelit de perispirit, spiritul se strecoara afara prin crestetul capului, sub forma unei cete alburii, ce se inalta spre tavanul incaperii.
Entitatile spirituale inferioare, mai materialiste, parasesc trupul prin gura, o data cu ultimul suspin. Dupa ce intreaga masa fluidica a perispiritului s-a degajat din corpul fizic, se aduna, se concentreaza si ia forma trupului ce isi sfarseste viata. In fine, cordonul se rupe si spiritul isi ia zborul spre regiunile subtile ale spatiului, trecand prin tavan, perete sau fereastra, fara nici o dificultate. Pana cand nu s-a rupt cordonul fluidic - sufletul fiind legat de corpul fizic - sistemul cerebrospinal mai functioneaza, vorbirea se manifesta sub vointa spiritului exteriorizat si muribundul spune ca vede in camera, in jurul sau, fiinte fluidice, in care isi recunoaste parintii sau prietenii, plecati deja din lumea terestra. Uneori intretine conversatie cu ei, iar cei de fata asculta, se uita, dar nu vad nimic. Aceste fiinte invizibile - dintre care una este calauza in noua viata spatiala - au venit, din iubirea ce o poarta celui care paraseste pamantul, sa-l ajute la destrupare si apoi sa-l conduca in noua sa calatorie. In fine, o respiratie profunda, un suspin adanc este semnul separarii complete a spiritului de trup. In acest moment inima isi opreste activitatea. Totul s-a ispravit. Omul real, cel vesnic, si-a parasit haina trupeasca, s-a eliberat din stansoarea materiei. Sa va binecuvinteze Dumnezeu cu zile multe!

adn
27-August-2010, 01:37 PM
Cine moare cu adevarat, omul sau moartea?



Socrate a iesit afara si i-a strigat celui care macina otrava: |Se pare ca nu esti foarte priceput. Esti nou in aceasta meserie? Nu ai mai facut niciodata asa ceva? De ce dureaza atat de mult?|

Barbatul i-a raspuns: |Am facut acest lucru intreaga mea viata, dar pana acum nu am mai intalnit un om ca tine. De ce te grabesti? O macin incet astfel incat sa mai te poti bucura putin de viata. De ce esti atat de grabit sa mori?|

Socrate i-a raspuns: |Da, ma grabesc pentru ca doresc sa vad ce este moartea. Vreau sa vad daca eu ii voi supravietui sau nu. Daca nu voi supravietui, atunci totul s-a terminat a€“ daca voi supravietui, atunci moartea este terminata. De fapt, vreau sa vad cine moare: eu sau moartea? Si cum pot vedea acest lucru daca inca sunt viu?|

In cele din urma lui Socrate i-a fost administrata otrava. Prietenii au inceput sa planga si mai tare. Dar Socrate le vorbea foarte linistit: |Simt ca picioarele mi-au amortit a€“ sunt .......

mai mult ...

http://www.almeea.com/cine-moare-cu-adevarat-omul-sau-moartea-o-meditatie-nemaipomenita-cu-socrate/

Nae
27-August-2010, 06:25 PM
Laudat fie Isus!


Irvin D. Yalom: |Fiecare persoana are dreptul la propria moarte. Si fiecare trebuie sa dispuna de ea in felul sau. Probabil a€“ doar probabil a€“ ca exista un drept in virtutea caruia putem lua viata unui om. Dar nu exista nici un drept prin care putem lua moartea unui om. Asta nu e alinare. Asta-i cruzime!|.S-ar parea ca "distinsul" Irving D. Yalom este propriul sau dumnezeu(fara majuscula).

qwerty
27-August-2010, 11:04 PM
Parerea mea e ca frica de moarte (propria moarte) vine in principal din teama de a ii lasa pe cei apropiati fara ajutorul tau. In momentul in care cei din jur nu mai au nevoie de ajutorul tau, nu se mai bazeaza pe tine sau pur si simplu nu mai ai pe nimeni apropiat, frica de moarte dispare.

soricel
30-August-2010, 03:43 PM
Scuza-ma Nae, am scos din context pasajul anterior (din dorinta de a scoate esentialul, nu de-a copia integral textul - <Pentru ca muribundul sa poata sa ajunga intr-un mod eficient si sanatos in aceasta ultima etapa de acceptare a mortii el trebuie sa fie constient de efectele propriei boli deoarece asa cum ar zice Nietzsche in cartea Plansul lui Nietzsche a psihoterapeutului Irvin D. Yalom: |Fiecare persoana are dreptul la propria moarte. Si fiecare trebuie sa dispuna de ea in felul sau. Probabil a€“ doar probabil a€“ ca exista un drept in virtutea caruia putem lua viata unui om. Dar nu exista nici un drept prin care putem lua moartea unui om. Asta nu e alinare. Asta-i cruzime!|. Constientizarea faptului ca in cele din urma cu totii vom murii, aduce cu sine reactii emotionale puternice manifestate printr-o teroare psihologica. > Doamne ajuta!

Nae
30-August-2010, 05:51 PM
Laudat fie Isus!
Scuza-ma Nae, am scos din context pasajul anterior (din dorinta de a scoate esentialul, nu de-a copia integral textul - <Pentru ca muribundul sa poata sa ajunga intr-un mod eficient si sanatos in aceasta ultima etapa de acceptare a mortii el trebuie sa fie constient de efectele propriei boli deoarece asa cum ar zice Nietzsche in cartea Plansul lui Nietzsche a psihoterapeutului Irvin D. Yalom: |Fiecare persoana are dreptul la propria moarte. Si fiecare trebuie sa dispuna de ea in felul sau. Probabil a€“ doar probabil a€“ ca exista un drept in virtutea caruia putem lua viata unui om. Dar nu exista nici un drept prin care putem lua moartea unui om. Asta nu e alinare. Asta-i cruzime!|. Constientizarea faptului ca in cele din urma cu totii vom murii, aduce cu sine reactii emotionale puternice manifestate printr-o teroare psihologica. > Doamne ajuta!Imi cer la fel de sincer scuze, dar si dupa lamuririle suplimentare pe care le-ai adus, mesajul autorului este la fel pentru mine pentru ca indica un drept inexistent pentru oricine si, prin formularea "Pentru ca muribundul sa poata sa ajunga intr-un mod eficient si sanatos in aceasta ultima etapa de acceptare a mortii", il "asorteaza" cu un ambalaj orgolios contrar smereniei recomandate de credinta in Dumnezeu, care spune:
8. Omul nu este stapan pe duhul sau de viata, ca sa-l poata opri; la fel nu este stapan pe ziua mortii si in aceasta lupta nu incape amanare. Nelegiuirea nu va scapa pe cel care o savarseste.(Ecl8,8)
Si orgoliul e o nelegiuire.

Imi cer scuze inca o data pentru ca nu doresc sa ne contrazicem; de aceea nu voi mai comenta pe... Yalom.

soricel
31-August-2010, 12:37 PM
Draga Nae, nici nu trebuie sa ma contrazici. Ai observat fff bine "orgoliul". Acolo se arata ca "...asa cum ar zice Nietzsche...", iar Nietzsche a spus candva ca "Dumnezeu nu exista, el a murit". De altfel, acest filosof neamt spre sfasitul vietii a innebunit (ceea ce explica multe, dar a fost si un "mic geniu"). Pasajul respectiv surprinde o viziune aparte asupra mortii pe care este bine sa o cunoastem, dar tu fiind un om credincios, un fin obsevator si un analist bun ai surprins esenta. Si sa mai stii ca nu am luat-o ca pe o ofensa, nu ma supar asa usor (Yalom nu este iubitul meu). Doamne ajuta!

soricel
31-August-2010, 01:13 PM
Procesul de doliu (spicuiri dintr-o lucrare a Ioanei Agache)- Moartea unei persoane foarte dragi reprezinta un eveniment traumatic la nivel psihologic. Durerea pe care o simá¹*im este un raspuns universal uman la pierdere á¹£i nu reprezinta nimic psihopatologic. Cercetarile asupra doliului au identificat o serie de faze sau teme prin care o persoana trece, evidená¹*iind caracterul procesual al doliului. Worden (2002) descrie 4 faze:
Faza 1: Acceptarea realitaá¹*ii pierderii. La inceputul doliului apare un sentiment ca nu s-ar fi intamplat. O soá¹*ie afla o veste interesanta á¹£i se gandeá¹£te: |Trebuie
sa-i spun á¹£i soá¹*ului meu. Nu pot, soá¹*ul meu a murit.| In aceasta faza este importanta acceptarea realitaá¹*ii, ca persoana nu mai exista á¹£i ca nici nu se va
intoarce. Acceptarea trebuie sa aibe loc atat la nivel intelectual, raá¹*ional, cat á¹£i la nivel emoá¹*ional. Opusul neacceptarii realitaá¹*ii este negarea ireversibilitaá¹*ii
pierderii, a semnificaá¹*iei pierderii.
Faza 2: Trecerea prin durerea doliului. Nu toata lumea experimenteaza aceeaá¹£i intensitate a durerii sau simte in acelaá¹£i fel, dar este imposibil sa nu experimentezi nici un fel de durere dupa pierderea cuiva drag. Negarea acestei faze reprezinta a nu simá¹*i, adica a bloca emoá¹*ii á¹£i ganduri legate de pierdere prin stimularea doar a emoá¹*iilor pozitive, prin alcool sau droguri.
Faza 3: Reglarea mediului in care persoana draga nu mai exista. Exista trei tipuri de reglaj: reglajul exterior, reglajul interior á¹£i reglajul spiritual. Reglajul exterior poate insemna pentru o vaduva a face faá¹*a unei case goale, a creá¹£te copiii singura, a gestiona finaná¹*ele. Reglajul interior se refera la reglarea simá¹*ului Eului, important fiind ce efecte are pierderea asupra stimei de sine, a eficiená¹*ei de sine. Exista relaá¹*ii in care stima de sine a unei persoane este dependenta de persoana de care sunt ataá¹£aá¹*i. Reglajul spiritual se refera la modul in care privim lumea, care dupa o pierdere poate fi sever zguduit. O persoana poate incepe sa-á¹£i puna intrebari despre sensul vieá¹*ii, despre convingerile religioase: exista sau nu un Dumnezeu.
Faza 4: Re-cadrarea emoá¹*ionala a decedatului á¹£i continuarea vieá¹*ii. Worden (pg.35, 2002): |Retragerea energiei emoá¹*ionale de la decedat á¹£i reinvestirea ei in
alta relaá¹*ie|. Cu alte cuvinte a gasi cai prin care sa-l á¹*inem minte pe cel drag, sa-l pastram aproape á¹£i in acelaá¹£i timp sa ne vedem de viaá¹*a.

Aceste faze difera in intensitate á¹£i durata in funcá¹*ie de fiecare persoana á¹£i de particularitaá¹*ile pierderii (ce a insemnat persoana, daca a fost o moarte aá¹£teptata
sa nu, etc). Normalitatea doliului presupune trecerea prin fiecare etapa. In momentul in care apar blocaje la nivelul uneia dintre aceste faze, se face
trecerea la doliul complicat.
Tristeá¹*ea, este cel mai comun sentiment care apare in timpul doliului. Nu este obligatoriu ca ea sa se manifeste prin plans. Multe persoane incearca sa blocheze tristeá¹*ea desfaá¹£urand excesiv diferite activitaá¹*i. Evitarea indelungata a simá¹*irii tristeá¹*ei poate conduce la un doliu complicat.
Furia este o emoá¹*ie frecvent simá¹*ita, care produce multe sentimente de confuzie. Aceasta furie are doua surse: a) vine dintr-o frustrare legata de faptul ca nu se
putea face nimic pentru a preveni moartea á¹£i b) vine dintr-o experiená¹*a regresiva care apare dupa pierdere á¹£i se manifesta prin dificultatea de a trai fara acea
persoana. Riscant in ceea ce priveá¹£te furia este intoarcerea ei spre propria persoana, ajungandu-se la dezvoltarea unei depresii severe sau chiar comportamente suicidare.
Vinovaá¹*ia apare de obicei legata de evenimente sau ceva ce a fost neglijat in perioada apropierii pierderii: |nu l-am dus la spital mai repede|, |trebuia sa fiu
mai bun cu el|.
Anxietatea poate varia de la un uá¹£or sentiment de insecuritate la un atac de panica puternic. Cu cat este mai intensa á¹£i mai persistenta anxietatea cu atat
sugereaza o reacá¹*ie anormala. Anxietatea este generata fie de frica persoanei ca nu se vor descurca singuri, fie este relaá¹*ionata de coná¹£tientizarea propriei vieá¹*i.

Sentimentul singurataá¹*ii este foarte frecvent la persoanele care au pierdut un soá¹*/sau o soá¹*ie. Deá¹£i se simt foarte singuri, multe vaduve/i nu ies din casa pentru ca
se simt in siguraná¹*a acolo.
Oboseala, ce poate fi experimentata ca apatie, poate fi neplacuta pentru persoanele care sunt foarte active. De obicei aceasta se poate auto-limita, daca
nu - poate fi un semn al depresiei.
Exista o serie de emoá¹*ii perfect normale care apar in funcá¹*ie de caracteristicile pierderii. De exemplu |sentimentul de uá¹£urare| apare deseori daca persoana
care a murit a suferit foarte mult inainte. Sentimentul de amorá¹*eala, raportat ca lipsa emoá¹*iilor este deseori experimentat la inceputul procesului de doliu, imediat
dupa ce au aflat de moarte. O explicaá¹*ie ar fi faptul ca exista atat de multe emoá¹*ii, incat daca le-am permite sa devina coná¹£tiente ar fi copleá¹£itor, astfel amorá¹*eala
reprezinta o protecá¹*ie faá¹*a de acestea.
Dumnezeu sa fie cu toti!

soricel
31-August-2010, 01:26 PM
Manifestarile doliului in cazul copiilor - Este foarte important sa stim ce avem de facut atunci cand ne confruntam cu cazul unui copil aflat in stare dedoliu. Copiii, la fel ca adulá¹*ii trec prin acelaá¹£i proces de doliu, experimenteaza aceleaá¹£i emoá¹*ii. Deá¹£i in faza iniá¹*iala aceá¹£tia nu arata o durere intensa, cel mai probabil procesul de doliu va dura mai mult timp. Trecerea brusca de la o stare emoá¹*ionala la alta, caracteristica copiilor, de la o stare de tristeá¹*e profunda la entuziasm, ii poate face pe adulá¹*i sa creada ca ei nu trec prin doliu. Pe masura ce copiii cresc á¹£i iá¹£i dezvolta capacitatea cognitiva á¹£i emoá¹*ionala de a iná¹*elege moartea unei persoane dragi, continua un proces de analiza a morá¹*ii completandu-l cu noi semnificaá¹*ii. Cu cat un copil este mai mic atunci cand un parinte moare, cu atat acest proces este mai indelungat, copilul revenind cu diverse intrebari despre moarte chiar á¹£i dupa mulá¹*i ani de la pierdere. Pentru mulá¹*i copii moartea este asociata cu un abandon, parintele decedat l-a abandonat pentru ca nu-l iubea. Aceasta asociere poate duce la dezvoltarea unei anxietati legate á¹£i de pierderea celuilalt parinte. Prihologii au pus evidená¹*iat o serie de nevoi pe care le au copiii in doliu: au nevoie sa á¹£tie ca se va avea grija de ei, ca nu au cauzat ei moartea, au nevoie sa se simta implicaá¹*i á¹£i importaná¹*i, au nevoie sa-á¹£i continue activitatea rutinara á¹£i sa existe cineva care sa le raspunda la intrebari. Satisfacerea acestor nevoi este foarte dificila pentru parintele in viaá¹*a deoarece el trece prin propriul proces de doliu, detaá¹£area fiind foarte dificila in aceste momente. Este un proces foarte dureros de a vorbi despre partenerul decedat. De multe ori parintele are tendiná¹*a de a ascunde copilului aspecte legate de moartea soá¹*ului/ soá¹*iei cu scopul de a-l proteja pe acesta. Uneori, daca parintele se afla in negare sau refuza sa simta este deranjat de exprimarea durerii copilului care il pune in contact cu propria durere, transferand astfel negarea á¹£i reprimarea asupra acestuia. In momentul in care un parinte a decedat sistemul familial din care acesta face parte incearca sa se reechilibreze. O modalitate prin care se face acest lucru este nevoia naturala de a redistribui responsabilitaá¹*ile familiale intre persoanele ramase in sistem. Astfel, se intampla ca á¹£i copilul sa preia o parte din responsabilitaá¹*i. Riscul care poate aparea consta in |parentificarea copilului|, adica noile responsabilitaá¹*i ii forá¹*eaza maturizarea. Un exemplu ar fi investirea de catre mama a baiatului sau de 10 ani ca |barbatul casei|.
Bibliografie:
Malkinson Ruth, 2007, Congnitive Grief Therapy, W.W. Norton and Company, London;
Shapiro Ester R., 1994, Grief as a Family Process. A developmental Approach to Clinical Practice, The Guilford Press, New York;
Worden, William J., 2003, Grief Counseling and Grief Therapy. A handbook for the Mental Health Practitioner, Springer Publishing Company, New York;

adek
31-August-2010, 02:04 PM
Oamenii participa la inmormantarea altor oameni, vad ca uneori survine chiar pe neasteptate si cu toate astea nu am vazut decat extrem de putine persoane gandindu-se la momentul cand ar putea fi chiar ele in ceasul trecerii la viata vesnica,la cat de pregatiti sunt pentru acest moment...Si daca oamenii ar cunoaste cate ceva despre suflet, despre trup (haina sufletului) oare ar mai fi atata durere la mijlocul unei despartiri ? Cu putina intelegere si pregatire cred ca altfel ar sta lucrurile!

http://www.scribd.com/doc/20525852/Nicodim-Mandita-Vamile-Vazduhului-Si-Marturii-Despre-Existenta-Lor
http://www.scribd.com/doc/11554835/Nicodim-Mandita-Calea-Sufletelor-in-Vesnicie-24-de-Vami-Ale-Vazduhului-2

soricel
31-August-2010, 02:21 PM
Draga Adek, Dumnezeu ne lasa sa credem ca am trai aici pe pamant "o mica vesnicie", dar gandul mortii ne ajuta sa pastram calea dreapta a credintei (cum spunea Pr. Cleopa de la Sihastria). Oamenii mor, plantele mor, animalele mor si ele, adica sunt parasite de sufletul lor, de acel ceva care le da viata. Planetele si stelele, la o vreme se destrama, se pulverizeaza si apoi se risipesc in spatiu, pulberea lor fluidizandu-se mai tarziu si reintorcandu-se la izvorul de unde au purces candva, cu miliarde de veacuri in urma. In lumina acestui adevar, viata omului dobandeste un alt inteles, iar moartea, din oribila, respingatoare, devine un eveniment firesc, chiar fericit, pentru motivul ca omul scapa din intunericul vietii pamantesti, pentru a trece intr-o lume de lumina, unde viata este mai usoara, scapa de noianul suferintelor si grijilor necurmate, pentru a trece intr-o lume linistita si plina de fericire - daca s-a silit sa pazeasca legile divine. Daca, la ora fatala, omul vine cu idei false din lumea terestra, ramane sub domeniul fricii si al nestiintei, iar trecerea se va face greu, cu o agonie prelungita; in plus, ajuns acolo, multa vreme spiritul nu e lamurit unde se afla, ce s-a intamplat cu el, se zbate in nestiinta, si tarziu, uneori foarte tarziu, afla ca nu mai este in lumea fizica, ci intr-o lume formata dintr-o materie diferita si in conditii cu totul deosebite de cele pamantesti. Fenomenele fundamentale prin care trece entitatea spirituala dupa parasirea vietii terestre sunt:
1. La inceput, nu crede ca trupul sau a murit;
2. Se vede om, ca si mai inainte;
3. I se deruleaza panorama intregii vieti terestre;
4. Este intampinata de rude sau prieteni;
5. Cade intr-un somn;
6. Sesizeaza ca lumea unde a sosit este splendida sau intunecoasa, conform faptelor sale;
7. Observa ca lumea cereasca este substantiala, reala si asemanatoare ca aspect cu cea terestra;
8. Constata ca entitatile spirituale comunica intre ele prin gandire - limbajul spiritual;
9. Remarca faptul ca gandirea este forta creatoare a lucrurilor si fenomenelor;
10. Vede ca entitatile spirituale strabat spatiile, ca gandul, in sus sau imprejurul pamantului;
11. Constata ca, potrivit conditiei lor morale si evolutiei lor intelectuale, entitatile spirituale graviteaza automat catre nivelul spiritual corespunzator.

Fenomenele de ordin secundar prin care trece entitatea spirituala dupa parasirea vietii terestre sunt:
1. Dupa ce-si vede trupul intins rece si palid pe pat, observa ca are un corp eteriform;
2. Constata ca, dupa cum in lumea trupeasca nu exista doi indivizi absolut identici, tot asa doua entitati spirituale nu pot sa treaca in mod absolut prin aceleasi fenomene spirituale, fiind vorba de diferite grade evolutive;
3. Doua duhuri care au trait pe pamant impreuna ca soti, se vor duce fiecare in nivelul lor spiritual, dar pot sa se intalneasca si sa-si comunice ideile si sentimentele de cate ori doresc;
4. Cu toate ca orice entitate spirituala poate crea prin puterea gandului sau, marile creatii sunt rezervate doar anumitor ierarhii de spirite specializate;
5. Entitatile spirituale dominate de pasiuni umane raman totdeauna legate de mediul unde au trait, un timp mai scurt sau mai lung, dupa intensitatea pasiunii lor. In general, moartea fizica nu
le produce nici o schimbare in intelegere, de aceea ele se cred tot pamanteni, cred ca traiesc tot
printre oameni trupesti. Dintre aceste spirite sunt si cele ce bantuie anumite locuinte;
6. Durerea sfasietoare a celor ramasi pe pamant ii produc torturi groaznice si din aceasta cauza nu poate sa intre in relatie cu ei. In acelasi timp, este retinut la suprafata pamantului, nepermitandu-i-se sa se ridice la nivelul corespunzator evolutiei sale;
7. Vazandu-se singura, se inspaimanta, dar imediat aude o voce sosita de departe. Este vocea unui spirit amic, care simtind din departare nelinistea sa, vine sa-i vorbeasca si sa-l sfatuiasca.
Din toate aceste afirmatii se releva cat de numeroase taine exista in operele Creatorului, pe care omul nu le cunoaste si nici nu cauta sa le afle. El se alipeste cu toata puterea sufletului de lucrurile pamantesti, trecatoare precum fumul, uitand ca e un musafir al pamantului, al acestei forme de viata trupeasca.
Dumnezeu sa fie cu toti!

soricel
31-August-2010, 03:02 PM
Moartea a fost denumita de Freud S. "scopul vietii". Din moment ce nu am trecut pana acum prin experienta mortii si dat fiind ca propria moarte nu este inscrisa in inconstientul nostru, nu ne-am putea teme de moartea in sine, crede Freud. Atunci cand spunem ca ne temem de moarte, de altceva ne-ar fi de fapt frica Aceste frici ar putea fi si diferite conflicte nerezolvate. De asemenea, frica de moarte ar putea fi rezultatul unui sentiment al vinovatiei. Teama de moarte insa ne stapineste mult mai des decat suntem constienti. Atunci cand cineva moare, incercam de obicei sa reducem moartea respectiva la o intimplare, dand vina pe vreun accident, pe varsta, boala etc. Freud observa ca avem tendinta de a da dovada de o atitudine admirativa fata de persoana care a murit, de parca ar fi indeplinit o sarcina foarte dificila, si chiar ajungem pina la a trata mortii cu mai mult respect decat pe cei vii. Omul primitiv nu simtea nici un fel de remuscare la moartea altcuiva. Nu ezita nici sa treaca la actiunea uciderii celor pe care ii ura, el urmindu-si instinctul pur si simplu. In afara de faptul ca am dezvoltat principii morale fata de uciderea cuiva, noi, cei de azi, oamenii civilizati, acceptam moartea strainilor sau dusmanilor si-i condamnam la moarte (dar fara sa trecem la fapte) fara sovaire, asemenea omului primitiv.
Pulsiunea mortii, acest instinct distructiv, are ca scop sa conduca ceea ce este viu intr-un stadiu anorganic. Explicatia lui Freud este urmatoarea: aceasta se intampla pentru ca materia vie a aparut mai tirziu decat materia inanimata si s-a dezvoltat din aceasta; astfel instinctele tind sa se intoarca intr-un stadiu de dinainte. Orice modificare impusa pe parcursul vietii unui organism este acceptata de instinctele organice conservatoare si stocata pentru repetitie ulterioara. Acele instincte trebuie sa ofere iluzia unor forte care tind spre schimbare si progres, cand ele incearca sa atinga un scop vechi. Ar fi ceva in contradictie cu natura conservatoare a instinctelor ca scopul vietii sa fie o stare a lucrurilor care nu a fost inca atinsa. Desi moartea este ceva natural, noi incercam sa suportam gandul ei in mai multe feluri si reactionam diferit fata de ea. Diferitele noastre reactii fata de moarte pot explica anumite comportamente sau aparitia unor credinte precum acelea in viata de dupa moarte. Desigur, de cele mai multe ori majoritatea credintelor, atitudinilor sau sentimentelor legate de moarte isi au sursa in inconstientul nostru.

soricel
31-August-2010, 03:05 PM
Nietzsche este cel care a spus ca Dumnezeu e mort. Idee care a primit doua interpretari majore: prima sustine faptul ca Nietzsche vorbeste despre moartea Dumnezeului crestinilor, iar a doua interpretare vorbeste despre moartea Dumnezeului filosofilor (el prevazuse agonia metafizicii odata cu manifestarea spiritului rational socratic care a distrus principiile omului dionisiac ce urmarea extazul prin betie, concupiscenta si alte forme de manifestari extatice obtinute prin exacerbarea simturilor). Filozofia lui Nietzsche a avut o influenta considerabila asupra culturii secolului al XX-lea si a unor reprezentanti ai ei: Thomas Mann, André Gide, Hermann Hesse, Sigmund Freud, Martin Heidegger sau Emil Cioran.
De la Nietzsche, omul recent repeta cu emfaza aceasta jalnica prohodire. Virtualitatea scenariului in cazul ipotezei "Gott ist tot" ni se pare evidenta: ce s-ar fi intamplat daca Hristos ar fi ramas zavorat in iad? Pavel Apostolul raspunde peste veacuri: "zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra" (I Corinteni 15, 14). Pledam pentru o implicatie si mai adanca: ontologic, omul nu ar fi fost reabilitat prin Inviere, iar pacatul stramosesc s-ar fi dezvoltat si mai mult - sa nu uitam, Hristos S-a intrupat "la plinirea vremii", cand raul isi cocea roadele cele mai grele. Mai precis, daca fragilul echilibru al lumii de astazi este inca functional, o datoram Invierii Lui, dublata de pronia atotprezenta, care nu lasa omul sa duca raul pana la capat. Daca Hristos n-ar fi inviat, moartea n-ar fi fost biruita, deci omenirea ar fi expiat de mult, macinata lent prin autodistrugere, iar Nietzsche n-ar mai fi apucat sa emita gogorite savante. Supraomul lui Nietzsche, intins ca o guma mestecata, se rupe, mai ales in actuala epoca post-moderna, cand omenirea pierde nordul identitatii sale. Insetat de "vointa de putere", omul recent isi traieste neputinta de a discerne unde se afla. Dumnezeu i-a respectat lui Nietzsche dreptul de a nu crede in El. Istoria, la randu-i, i-a lasat lui Dumnezeu dreptul ultimului cuvant: "Cu adevarat Nietzsche a murit.".
Dumnezeu sa fie cu toti!

adn
31-August-2010, 03:12 PM
Multumesc, soricel. In mare parte simt si gandesc la fel.

Nae
31-August-2010, 10:14 PM
Laudat fie Isus!
Draga Adek, Dumnezeu ne lasa sa credem ca am trai aici pe pamant "o mica vesnicie", dar gandul mortii ne ajuta sa pastram calea dreapta a credintei (cum spunea Pr. Cleopa de la Sihastria).
...
Fenomenele fundamentale prin care trece entitatea spirituala dupa parasirea vietii terestre sunt:...

Fenomenele de ordin secundar prin care trece entitatea spirituala dupa parasirea vietii terestre sunt:...
Imi plac aceste puncte de vedere, soricel(!); sunt din gandirea parintelui Cleopa?

Multumesc, soricel. In mare parte simt si gandesc la fel. Si eu!

soricel
01-September-2010, 09:51 AM
Da, draga Nae, sa te uiti pe filmulete sa vezi cu striga parintele la propriu de-ti trece prin maduva oaselor "... moartea, moartea, moartea... s-o ai mereu in fata", ca un fel de aducere aminte ca nu esti vesnic si ca vei fi supus judecatii pentru faptele tale de aici. Doamne ajuta!

soricel
01-September-2010, 09:55 AM
Insa acestea: "...Fenomenele fundamentale prin care trece entitatea spirituala dupa parasirea vietii terestre sunt:...

Fenomenele de ordin secundar prin care trece entitatea spirituala dupa parasirea vietii terestre sunt:..." - nu sunt din gandirea parintelui amintit, le-am cules de pe net, fiind o continuare a celor spuse de mine anterior cu referire la actul mortii. Dumnezeu sa fie cu toti!

adn
07-February-2011, 11:45 AM
Vorbe de duh ale celebritatilor pe patul de moarte

In momentul in care oamenii se vad in fata mortii isi pierd orice masca si devin mai mult ca oricand ei insisi. Ultimele cuvinte rostite de muribund sunt memorate si chiar citate. Multe dintre acestea sunt extrem de sincere, dar in acelasi timp amuzante. De-a lungul timpului o parte dintre ele au ramas inscrise pe paginile istoriei.

“Acum, dragul meu, nu e momentul sa imi fac dusmani”. Replica apartine lui Voltaire si a fost adresata preotului care l-a intrebat daca se leapada de Satana, in timp ce filozoful se afla pe patul de moarte.

“Pleaca de aici! Ultimele cuvinte sunt pentru prosti care nu au apucat sa spuna destule!”, i-a spus Karl Marx menajerei care il intreba care sunt ultimele sale cuvinte.

“Dumnezeu ma va ierta. E treaba lui”, a spus Heinrich Heine.

“Maine nu voi mai fi aici!”, reprezinta ultima predictie facuta de Nostradamus pe patul de moarte.

“Mi-am indeplinit misiunea aici”, ultimele vorbe atribuite geniului stiintei Albert Einstein.

“Nu plange, are sa-mi fie mai bine si am sa-ti pregatesc un loc in paradis”, i-a spus Bob Marley, bolnav de cancer, iubitei sale.

Moartea vine mereu pe neasteptate, asa ca ultimele cuvinte nu pot fi pregatite dinainte. Este cazul poetului galez Dylan Thomas, care s-a dus la iubita lui inainte sa intre in coma care ii va cauza moartea cinci zile mai tarziu, spunandu-i: “Am baut 18 pahare de whisky pur. Cred ca am atins un nou record”.

“La dracu! Nici sa nu te gandesti sa il rogi pe Dumnezeu sa ma ajute!”, i-a spus Joan Crawford menajerei sale, care, stiind ca actrita urma sa moara, a inceput sa se roage cu voce tare.

“Beti in cinstea mea!”, a spus pictorul Pablo Piccaso, iar Arhimede s-a gandit la stiinta sa pana in ultima clipa “Nu imi deranjati cercurile”, a zis el.

“M-am plictisit de toate astea”, sunt ultimele cuvinte ale lui Winston Churchill, rostite inainte de a intra in coma si a muri 9 zile mai tarziu.

“Pierd!”, a fost ultimul cuvant al omului care nu a pierdut niciodata: Frank Sinatra.

“Nu te teme… nu e incarcat”, au fost ultimele cuvinte ale lui Terry Kath, muzician intr-o trupa rock, in momentul in care si-a pus pistolul la tampla si a apasat tragaciul.

“Stiu ca ai venit sa ma omori. Trage, nu faci altceva decat sa omori un om!”, a rostit Che Guevara, inainte de a fi ucis de un soldat bolivian.

“A muri e usor… Comedia e grea!”, a rostit plin de umor pana in ultima clipa George Bernard Shaw.

La randul sau, Cesare Borgia, cunoscutul om de stat a spus inainte sa moara: “M-am ingrijit de toate lucrurile in timpul vietii mele, numai de moarte nu, si acum trebuie sa mor cu totul nepregatit”.

Goethe, cel mai mare poet german: “Mai multa lumina!”

“Traiesc!”, a strigat imparatul roman Caligula, in timp ce era ucis de soldatii sai.

“Unde e ceasul meu?”, a intrebat Salvador Dali.

“In sfarsit o sa o vad pe Marilyn”, a spus Joe DiMaggio,vorbind despre fosta sa sotie Marilyn Monroe.

“Este absurd! Este absurd!”, a strigat Sigmund Freud.

“Mor. Te rog, adu-mi o scobitoare”, a rostit Alfred Jarry, un scriitor si dramaturg absurd.

“As vrea sa schiez”, a spus comicul celebru Stan Laurel.
“Oh, domnule Laurel, schiati?”, l-a intrebat asistenta medicala.
“Nu, dar mai degraba as schia decat sa fac fac ce fac acum”.

“M-am nascut intr-o camera de hotel, si fir-ar a dracului, mor intr-una”, a spus dramaturgul american Eugene O’Neill.

“Ei bine, o sa o spun: Dante ma ingretoseaza”, a spus Lope de Vega, dramaturg celebru, dupa ce a aflat ca va muri in cateva minute.

“L-am suparat pe Dumnezeu si intreaga omenire pentru ca opera mea nu are calitatea pe care ar fi trebuit sa o aiba”, a spus Leonardo da Vinci.

Poate cele mai celebre cuvinte din istorie rostite inainte de moarte, ii apartin lui Cezar, “Si tu, Brutus?”

Umorul macabru al condamnatilor la moarte

Au ajuns faimosi gratie crimelor ingrozitoare pe care le-au comis si ca si cum asta nu ar fi de ajuns au intrat in istorie si prin cinismul manifestat in fata mortii. Ultimele cuvinte ale ucigasilor in serie rostite inainte de a fi executati sunt de un umor macabru.

“Hei, baieti! Ce ziceti de titlu asta in ziarele de maine: Frech fries!” (ultimele cuvinte spuse pe scaunul electric ale criminalului James Frech – in limba engleza “Frech fries!” inseamna atat “Frech s-a prajit!”, cat si “cartofi prajiti” )

“Pupati-ma in c**!”, a rostit un alt ucigas american celebru, John Wayne Gacy, inainte de a fi injectat letal.

“O sa fiu in Iad inainte de micul dejun”, a spus Tom “Black Jack” Ketchum, un cunoscut jefuitor, in timp ce urca scarile spanzuratorii.

“Daca aveti vreun mesaj pentru Diavol, spuneti-l, in curand ma voi intalni cu el!” Sunt ultimele cuvinte ale criminalei, Lavinia Fisher, spanzurata in 1820, in rochia de mireasa.

“Grabiti-va, ticalosilor, as fi putut sa omor 10 oameni de cand va tot prostiti voi acolo”, a spus Carl Panzram, un criminal in serie, in timp ce se faceau pregatirile pentru executia sa prin spanzurare.

“As vrea sa fiu in iad pana la cina”, a rostit Edward H. Ruloff, un alt criminal in serie executat in New York.

“N-am venit aici sa spun un discurs, am venit aici sa mor”, a spus amar Crawford Goldsby, alias Cherokee Bill, cand a fost intrebat daca are de zis ceva inainte de a fi spanzurat.

Umorul involuntar al tragediilor cotidiene

Ultimele cuvinte ale unor oameni obisnuiti inainte de a muri.

“- Nu e ceea ce pare, e numai o colega de serviciu…”

“- Pe care pedala trebuie sa apas in curba?”

“- A, e numai un pistol de jucarie!”

“- Arunca-mi odata toporul ala!”

“- Uita-te la prostul ala! Vara sa culegi mure imbracat in blana!”

“- Ador cum stii sa gatesti tu ciupercile!”

“- Numai peste cadavrul meu!”

“- Daca imi crapa iarasi Windows-ul, ma impusc.”

“- Hei, de ce apare acolo numaratoare inversa?”

“- Sunteti concediat…”

“- Focurile de artificii arata mult mai bine de aici, de aproape…”

“- Buna ziua, suntem de la Garda Financiara…”

“- Ce miroase a gaz si ce intuneric e…”

“- Tata, de ce mi-ai pus marul pe cap?”

“- Uite! Acum nu mai curenteaza uscatorul de par!”

“- Si acum voi cobori cu bicicleta pana la parter.”

“- Atentie, cade pomul! Nu incolo…”

“- Rezist si 5 minute sub apa daca vre”i!

“- Sper ca nevasta-mea nu-i acasa!”


http://izestrea.wordpress.com/2010/05/07/vorbe-de-duh-ale-celebritatilor-pe-patul-de-moarte/

doradora
07-February-2011, 10:33 PM
Cand ma gandesc la cat de scurta imi este viata,inghitita in eternitatea de inainte si de dupa,la spatiul restrans pe care il ocup,sau chiar la cel pe care il pot observa,cufundat in imensitatea infinita a spatiilor pe care nu le cunosc si care nu ma cunosc,ma simt infricosat si sunt uimit ca sunt aici si nu acolo,de ce acum si nu atunci...linistea eterna a acestor spatii infinite ma inspaimanta.

Din Penses de Blaise Pascal

doru
08-February-2011, 12:01 AM
de ce sa ne fie frica de ceva care nu exista !!!
de ce sa ne fie frica de liniste cand plecam din zbucium !!!
de ce sa ne fie frica de lumina cand plecam din intuneric !!!
de ce sa ne fie frica de implinire cand plecam din grosier !!!

ne este frica pentru ca nu cunoastem , ca nu stim ce este " vis-a-vis" , ne este frica ce vom pati stiind ce am facut aici !!!

tony
08-February-2011, 07:40 AM
Ne este frica de moarte fiindca n-am stiut sa pretuim viata. Am irosit-o in tot felul de acumulari materiale in loc sa ne bucuram de fiecare clipa traita alaturi de cei dragi. Nici macar atunci cand am constientizat ca singura certitudine din viata noastra este moartea nu ne-am schimbat felul de a fi. Ne este frica de moarte sau de `judecata`faptelor noastre?

doru
08-February-2011, 10:01 AM
Ne este frica de moarte fiindca n-am stiut sa pretuim viata. Am irosit-o in tot felul de acumulari materiale in loc sa ne bucuram de fiecare clipa traita alaturi de cei dragi. Nici macar atunci cand am constientizat ca singura certitudine din viata noastra este moartea nu ne-am schimbat felul de a fi. Ne este frica de moarte sau de `judecata`faptelor noastre?

certitudinea din viata noastra este aceea ca nu intelegem ca fiecare actiune , fiecare gand , va atrage o rasplata , negativa sau pozitiva .
in genere ne este frica de necunoscut , de regula alegem clipa in loc sa alegem eternitatea .
intradevar ne este frica de judecata faptelor noastre.
eu unul , cu siguranta , vreau sa fiu judecat de dumnezeu pentru faptele si gandurile mele , oricand , chiar si in acest moment.

doru
08-February-2011, 10:24 AM
In mod teoretic, draga prietene. si chiar in realitatea spirituala, moartea nu exista, este o iluzie, dar incearca pentru o clipa macar perceperea prezentei mortii si vezi cat poti rezista fara ca mintea sa innebuneasca si sa fuga cu disperare...vei avea surpriza sa afli ca este chiar foarte REALA!

tocmai pentru ca stiu ce este " moartea " , nu fug de raspundere si-mi asum judecata , dar judecata divina , in rest nu accept nici un fel de judecata.
daca divinul este cu mine nu am absolut nici-o grija , de orice fel , la orice nivel .

doru
08-February-2011, 12:48 PM
Nu stii ce este judecata divina, iti inchipui doar...nu-ti doresc sa afli, cu toate ca vei afla in cele din urma; nici cine sunt Judecatorii si Ingerii Mortii si pentru ce te judeca, de fapte atat de minore si amanuntite incat nu poti da crezare;
Intreaba-te daca pentru vietile fiintelor ucise pentru satisfacerea instinctului sau ,,foamei' va trebui sa platesti si cum?
Ceea ce spui este adevarat pentru aceasta viata, cat despre pacatele sau karmele din urma pe care le ai depozitate ,,numai pentru tine" nu stii nimic.

eu ti-am spus ce cred , tu mi-ai spus ce crezi
eu am curaj sa-mi asum ceea ce cred si nu mi-e frica de nimic
tu ----, treaba ta

doru
08-February-2011, 01:04 PM
probreleme mari au rezolvari usoare , trebuie numai sa vedem acest lucru , bineinteles sa si credem.
de obicei mi-a placut sa invat sa ma trezesc devreme , cat am reusit acest lucru voi vedea.
nu cred in nimic altceva decat in judecatorul suprem. asta e crezul meu .
dar fiecare cu crezul lui .
ce frumos este sa ai liberul albitru.
va salut pe toti.

doru
08-February-2011, 07:00 PM
Draga prietene, Judecatorul Suprem este Satan, Printul intunericului, stapanitorul acestei lumi...dar cum spuneai, ce frumos ca fiecare avem liber arbitru si fiecare are Dumnezeul lui.
Eu ce sa spun, am ales Dumnezeul iubirii si compasiunii, de fapt meritul este al Lui, ca m-a ales, ca de, la ce liber arbitru am si eu...ma indoiesc ca as fi ales prea bine:)

tu spui ca satan e judecatorul suprem , stapanitorul acestei lumi !!!
eu spun ca nu a fost , nu este si nu va fi niciodata , el doar crede acest lucru , e o impresie de-a lui , nimic mai mult.
tu sti la care judecator suprem m-am referit eu , dar tu vrei sa intelegi eronat mereu .( problema ta )
eu am mai spus ca discutiile religioase sunt interminabile si de aceea am sa ma opresc aici.

Nae
08-February-2011, 08:31 PM
tu spui ca satan e judecatorul suprem , stapanitorul acestei lumi !!!
eu spun ca nu a fost , nu este si nu va fi niciodata , el doar crede acest lucru , e o impresie de-a lui , nimic mai mult...
Foarte adevărată, frumoasă şi puternică afirmaţia ta(mi-a făcut plăcere s-o descopăr); satan îşi ia toată puterea numai de la adepţi(mai mult sau mai puţin conştienţi).

doru
08-February-2011, 08:59 PM
Foarte adevărată, frumoasă şi puternică afirmaţia ta(mi-a făcut plăcere s-o descopăr); satan îşi ia toată puterea numai de la adepţi(mai mult sau mai puţin conştienţi).

multumesc nae

Nae
09-February-2011, 03:05 AM
Satan nu isi ia puterea de la adepti, ci le da putere celor care sunt atat de inconstienti incat sa se implice in astfel de actiuni fara a sti despre cine e vorba...N-are putere(satan) de nici un fel; singura lui şansă e să pună cineva botu că-l şi înhaţă(vampirizează) şi astfel dobândeşte putere asupra lui şi acţionează mai departe prin exemplul şi influenţa pe care le exercită prin acesta, căci asupra altora tot fără putere rămâne.


Cand vorbesti de judecator, oricare ar fi el, vorbesti de Puterea negativa, cel care imparte dreptatea absoluta dupa legea karmei, la el nu gasesti iindurare ci numai dreptate; Dumnezeul de care vorbesc eu este numai iubire si compasiune...Dumnezeul de care vorbeşti tu a instituit Legea Împărăţiei Sale, potrivit căreia "Binele şi răul se întorc de unde au plecat"(într-o formă sau alta) şi asta este judecata(dpmdv); e drept că pentru fapte negative se face judecata în care, însă, se vor lua în considerare şi faptele bune, lucru imposibil pentru satan.


Satan a fost si este stapanitorul acestei lumi fiindca i s-a dat aceasta putere, cum adica doar crede? Crezi ca isi inchipuie?
Nicidecum, stie foarte bine care ii sunt drepturile si indatoririle fata de Adevaratul Dumnezeu, pe care Il recunoaste ca atare si Ii acorda respectul cuvenit...Cine să-i dea putere lui satan? A decăzut el din puterea spirituală ce i s-a dat înainte de cădere, deci nu mai are nicio putere în sine. De altfel ştie că este o biată creatură şi nu-L poate infrunta pe Creator; de aceea acţionează împotriva creaţiei şi a creaturilor (care au putere).
Drepturi şi îndatoriri? Recunoaştere şi respect?
Faci mişto?

doru
09-February-2011, 09:55 AM
Rahat cu perje...

Nu, neicusorilor, nu mi-e frica absolut deloc, moartea in sine nu ma sperie cu nimic si nici ce va fi dup-aia. Daca-i ceva de care sa ma tem, e cum imi va fi sfarsitul...

Eram un adolescent rebel, plin de mine si de ifose (in fond nici macar nu-mi dau seama cat m-oi fi schimbat :40:), pe vremea aia o batranica mi-a spus o chestie ce nu-mi iese din minte:
- Maica, de doua ori viata stii daca te-a palit norocul sau nu, cand te insori si cand mori.

Prima parte nu mi-a fost greu s-o pricep, pe a doua abia acum incep s-o-nteleg...

salut , hahahhaaha
asta mi-a placut
e cam asa cum spui tu , prea multi atotstiutori cand de fapt----- atotnestiutori

A.Mot
10-February-2011, 07:46 AM
Rahat cu perje...

Nu, neicusorilor, nu mi-e frica absolut deloc, moartea in sine nu ma sperie cu nimic si nici ce va fi dup-aia. Daca-i ceva de care sa ma tem, e cum imi va fi sfarsitul...

Eram un adolescent rebel, plin de mine si de ifose (in fond nici macar nu-mi dau seama cat m-oi fi schimbat :40:), pe vremea aia o batranica mi-a spus o chestie ce nu-mi iese din minte:
- Maica, de doua ori viata stii daca te-a palit norocul sau nu, cand te insori si cand mori.

Prima parte nu mi-a fost greu s-o pricep, pe a doua abia acum incep s-o-nteleg...
Nu cred ca este chiar asa!Numai celor carora le este frica de viata pe care o duc numai acelora le va fi frica de moarte.Ce-i care nu stiu Legea nu au teama de nimic si unii ca acestia nu cred in nemurire.Toti cei care duc o viata fara de pacate nu au de ce sa se teama de moarte caci doar acestia nu incalca Legea.Este vreun om barbat sau femeie fara de pacate?

danfloarea56
10-February-2011, 09:05 AM
nu este nici un om fara pacat,,, dar"ferice de cel cu faradelegea iertata, si de cel cu pacatul acoperit! Ferice de omul caruia nu-i tine in seama Domnul nelegiuirea", psalmul 32, versetele 1,2. Ioan cap.1 cu versetul29:"A doua zi , Ioan a vazut pe Iisus venind la el, si a zis:"Iata mielul Lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii!" Romani 6 cu 23:"Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al Lui Dumnezeu este viata vesnica in Iisus Hristos Domnul nostru".Asadar jertfa a fost platita ptr. toti oamenii , caci nu mai exista nici o condamnare ptr. toti cei ce sunt in Iisus Hristos , insa de ea beneficiaza numai cine crede ce spune Cuvintul Lui Dumnezeu,,, deci daca Dumnezeu spune ca eu de cred in jertfa Domnului Iisus am pacatele iertate si eu i-mi insusesc aceasta jertfa ptr. mine , cred ca ptr. mine personal a murit Domnul IiSUS ,,,,, credinta este o relatie personala cu Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos ,,,, credinta nu este o religie, ,,,,,,,,,vestea buna este ca atita timp cit usa harului Lui Dumnezeu este inca deschisa mai putem intra ,,,, sa ne grabim deci ,,,, sa intram pe poarta cea strimta , timpul este pe sfirsit si asta vedem cu totii.Dumnezeu sa ne ajute!De moarte si judecata nu scapa nimeni , dar avem un mijlocitor la Tatal:Omul Iisus Hristos(Timotei cap.2 cu vers. 5) Cel care a platit cu viata Lui ptr. toate pacatele noastre.Slava este a Domnului , aici si-n vesnicie!

maria49
10-February-2011, 09:40 AM
NICI O TEAMĂ DE MOARTE
Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Cel ce va birui, nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.”
Apocalipsa 2.11
Prin prima moarte trebuie să trecem, afară numai dacă El nu vine pentru răpire; aşa că o putem aştepta în linişte şi fără a ne teme, pentru că Domnul Isus a schimbat această vale, într-o cale care duce la slavă.
Ce este de temut este a doua moarte; despărţirea omului de Dumnezeu; iată adevărata moarte care distruge orice pace, bucurie, nădejde. Dacă a plecat Dumnezeu, totul a dispărut; şi această moarte este mai rea decât încetarea vieţii.
Dacă, prin harul lui Dumnezeu, noi luptăm până la sfârşit şi învingem în acest război slăvit, a doua moarte nu va putea pune pe noi mâna ei rece; nu vom avea teamă de moarte, nici de iad, căci ne aşteaptă o cunună ce nu se veştejeşte: cununa vieţii. Câtă putere ne va da această nădejde! Pentru viaţa veşnică merită să luptăm. Pentru a scăpa de ameninţarea morţii a doua, merită să ne dăm silinţele o viaţă întreagă.
Doamne, dă-ne această credinţă ca să învingem şi Te rugăm să ne dai harul de a rămâne nevătămaţi de păcat şi de Satana, care caută să ne muşte de călcâi!

maria49
12-February-2011, 01:08 PM
Frica Domnului este inceputul intelepciunii; toti cei ce o pazesc, au O MINTE SANATOASA, si slava Lui tine în veci. – Psalmi 111:10

Toti sunt normali pana ajungi sa-i cunosti – spunea John Ortberg

O MINTE SANATOASA se pare ca este un lucru din ce in ce mai rar.

De ce le este frica oamenilor?

In primul rand oamenii se tem de ZIUA DE MAINE. Dar ziua de maine nu este a noastra, ba chiar s-ar putea ca… azi sa se incheie alergarea mea si atunci de ce sa ma tem de ziua de maine?

Domnul Isus Insusi, ca Unul care cunoaste perfect profunzimile sufletului omenesc, spune:

Nu va ingrijorati, deci, de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei. Matei 6:34

Frica de Domnul NU inseamna groaza de Domnul, ci mai degraba frica de a nu-L supara, pentru ca este un foc mistuitor si este ATOTPUTERNIC. Iar daca Tatal meu este ATOTPUTERNIC, de ce sa ma tem de ziua de maine?

Cred ca frica de Domnul este frica de a face ceva ce Domnul uraste, frica de a pacatui. Sunt sigur ca mai inseamna multe alte lucruri, dar cred ca esenta este frica de a nu pacatui.

Mintea se imbolnaveste atunci cand pacatul, adica cel rau, satana, diavolul sau inselatorul pune stapanire pe un om. Iar o problema cumplita a zilelor noastre este pornografia – chiar si intre crestini. Pornografia inseamna conectarea mintii la otrava spirituala. Este ca si cum ai lua o pastila de otrava, STIIND CLAR ca este otrava.

In Yoga esenta este sa cugeti la nimic, adica sa nu ai mintea treaza, sa nu gandesti, sa nu judeci. Atunci duhurile celui rau invadeaza imediat mintea celui care nu cugeta la nimic si restul… vine de la sine…

Insa Biblia spune: Vegheati, rugati-va neincetat – adica trebuie sa te concentrezi neincetat la Dumnezeu, nicidecum la… nimic.

Mintea nu poate sa se goleasca de orice. Daca totusi cineva incearca sa-si goleasca mintea de orice, de fapt il invita pe diavolul sa-i ia mintea in stapanire.

Ce mai imbolnaveste mintea? Lipsa de iubire, bineinteles. Paul Tournier spunea ca 9 din 10 persoane care merg la psihiatru nu ar avea nevoie de psihiatru daca ar fi iubite cu dragostea lui Dumnezeu.

Dar, in lumea noastra, cine sa te mai iubeasca cu dragostea lui Dumnezeu?

Ce alte frici mai imbolnavesc mintea? Frica de somaj, de pierderea banilor, frica de o persoana abuziva – sot, sotie, mama, sef, vecin, soacra, nora, etc.

Frica de criza mondiala, frica de boala, de cancer, de accidente, frica de moartea cuiva drag, frica de a nu fi parasit, frica de divort.

Cele mai multe dintre aceste motive de frica nu se intampla niciodata, in schimb se imbolnaveste mintea si sufletul. Sau chiar daca se intampla sa vina un eveniment neplacut peste viata noastra – o criza, o trauma, chiar o nenorocire, mintea si sufletul pot sa ramana sanatoase.

Iov a ramas PERFECT SANATOS in mintea, in sufletul si in relatia lui cu Domnul, chiar daca pe dinafara era plin de o buba rea din talpa piciorului pana in crestetul capului, se scarpina cu un ciob si locuia pe o gramada de gunoi. Si chiar daca a pierdut toata averea si toata familia, in afara de… sotie, care il sfatuia sa-L blesteme pe Dumnezeu…

Care a fost secretul lui Iov? Frica de Domnul.

Frica de Domnul este inceputul intelepciunii; toti cei ce o pazesc, au O MINTE SANATOASA, si slava Lui tine în veci. – Psalmi 111:10

Domnul Isus Cristos spune:

Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, [...] sa aduc vesti bune celor nenorociti:

El M-a trimis sa vindec pe cei cu inima zdrobita,

sa vestesc robilor slobozenia,

si prinsilor de război izbavirea;

[...] sa mangii pe toti cei intristati;

[...] sa le dau o cununa imparateasca in loc de cenusa, un untdelemn de bucurie in locul plansului, o haina de lauda in locul unui duh mahnit. – Isaia 63

adn
12-February-2011, 01:14 PM
Daca Dumnezeu este iubire, de ce sa am frica de Dumnezeu?

IREAL
12-February-2011, 03:30 PM
Prietene Withe Swan, doamna Maria49 a facut un copy/paste fara sa specifice sursa....
Deci sper ca nu are intrutotul aceleasi viziuni ca si cele din articolul copiat.
Dar m-ar bucura sincer sa ne vorbeasca cu cuvintele ei.
Sa ne spuna cum vede si cum intelege.
Articolul:

O MINTE SANATOASA (http://www.pasi.ro/revista/o-minte-sanatoasa.html)

http://www.pasi.ro/imagini/art/iciobota.jpg (http://www.pasi.ro/revista/o-minte-sanatoasa.html)



Frica Domnului este inceputul intelepciunii; toti cei ce o pazesc, au O MINTE SANATOASA, si slava Lui tine în veci. – Psalmi 111:10
Toti sunt normali pana ajungi sa-i cunosti – spunea John Ortberg
O MINTE SANATOASA se pare ca este un lucru din ce in ce mai rar.
De ce le este frica oamenilor?
In primul rand oamenii se tem de ZIUA DE MAINE. Dar ziua de maine nu este a noastra, ba chiar s-ar putea ca… azi sa se incheie alergarea mea si atunci de ce sa ma tem de ziua de maine?
Domnul Isus Insusi, ca Unul care cunoaste perfect profunzimile sufletului omenesc, spune:
Nu va ingrijorati, deci, de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei. Matei 6:34
Frica de Domnul NU inseamna groaza de Domnul, ci mai degraba frica de a nu-L supara, pentru ca este un foc mistuitor si este ATOTPUTERNIC. Iar daca Tatal meu este ATOTPUTERNIC, de ce sa ma tem de ziua de maine?
Cred ca frica de Domnul este frica de a face ceva ce Domnul uraste, frica de a pacatui. Sunt sigur ca mai inseamna multe alte lucruri, dar cred ca esenta este frica de a nu pacatui.
Mintea se imbolnaveste atunci cand pacatul, adica cel rau, satana, diavolul sau inselatorul pune stapanire pe un om. Iar o problema cumplita a zilelor noastre este pornografia – chiar si intre crestini. Pornografia inseamna conectarea mintii la otrava spirituala. Este ca si cum ai lua o pastila de otrava, STIIND CLAR ca este otrava.
In Yoga esenta este sa cugeti la nimic, adica sa nu ai mintea treaza, sa nu gandesti, sa nu judeci. Atunci duhurile celui rau invadeaza imediat mintea celui care nu cugeta la nimic si restul… vine de la sine…
Insa Biblia spune: Vegheati, rugati-va neincetat – adica trebuie sa te concentrezi neincetat la Dumnezeu, nicidecum la… nimic.
Mintea nu poate sa se goleasca de orice. Daca totusi cineva incearca sa-si goleasca mintea de orice, de fapt il invita pe diavolul sa-i ia mintea in stapanire.
Ce mai imbolnaveste mintea? Lipsa de iubire, bineinteles. Paul Tournier spunea ca 9 din 10 persoane care merg la psihiatru nu ar avea nevoie de psihiatru daca ar fi iubite cu dragostea lui Dumnezeu.
Dar, in lumea noastra, cine sa te mai iubeasca cu dragostea lui Dumnezeu?
Ce alte frici mai imbolnavesc mintea? Frica de somaj, de pierderea banilor, frica de o persoana abuziva – sot, sotie, mama, sef, vecin, soacra, nora, etc.
Frica de criza mondiala, frica de boala, de cancer, de accidente, frica de moartea cuiva drag, frica de a nu fi parasit, frica de divort.
Cele mai multe dintre aceste motive de frica nu se intampla niciodata, in schimb se imbolnaveste mintea si sufletul. Sau chiar daca se intampla sa vina un eveniment neplacut peste viata noastra – o criza, o trauma, chiar o nenorocire, mintea si sufletul pot sa ramana sanatoase.
Iov a ramas PERFECT SANATOS in mintea, in sufletul si in relatia lui cu Domnul, chiar daca pe dinafara era plin de o buba rea din talpa piciorului pana in crestetul capului, se scarpina cu un ciob si locuia pe o gramada de gunoi. Si chiar daca a pierdut toata averea si toata familia, in afara de… sotie, care il sfatuia sa-L blesteme pe Dumnezeu…
Care a fost secretul lui Iov? Frica de Domnul.
Frica de Domnul este inceputul intelepciunii; toti cei ce o pazesc, au O MINTE SANATOASA, si slava Lui tine în veci. – Psalmi 111:10
Domnul Isus Cristos spune:
Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, [...] sa aduc vesti bune celor nenorociti:
El M-a trimis sa vindec pe cei cu inima zdrobita,
sa vestesc robilor slobozenia,
si prinsilor de război izbavirea;
[...] sa mangii pe toti cei intristati;
[...] sa le dau o cununa imparateasca in loc de cenusa, un untdelemn de bucurie in locul plansului, o haina de lauda in locul unui duh mahnit. – Isaia 63
= www.ioanciobota.wordpress.com (http://www.ioanciobota.wordpress.com/) =

Nae
12-February-2011, 04:16 PM
Daca Dumnezeu este iubire, de ce sa am frica de Dumnezeu?Corectă întrebare, dar nu întrebarea e importantă, ci răspunsul inerent: mă voi supune deci lui Dumnezeu pentru că doar aşa voi avea parte de iubirea Lui protectoare.
Supunerea, smerenia, închinarea faţă de Dumnezeu sunt cuprinse în termenul "frică" adoptat atunci.

Ca să vedem că nu a fost nici atunci uşor, propun să găsim acum un singur cuvânt care să fie atotcuprinzător şi care să poată să înlocuiască "frica"; dar nu doar ca să schimbăm tradiţia. Mă-ndoiesc că vom găsi un termen care să nu fie "comentat".

giumbusluc
12-February-2011, 05:33 PM
Sincer ,Nae ,nu cred ca ,,ma voi supune lui Dumnezeu ,,e corect, ci ma voi dedica lui Dumnezeu si ii voi multumi pentru imensa Lui iubire ,pentru ca daca ma supun Lui nu cred ca il si pot iubi .Smerenia nu include si supunere ,ci doar iubire si intelegere daca putem sa ajungem acolo.Asta este parerea mea ,care poate fi adevarata sau nu ,insa fiecare percepe in felul sau .Ar trebui sa ne fie frica ,pentru ca EL poate face orice ,insa daca vom crede in imensa lui iubire ,chiar si in fata mortii vom fi senini,sau macar teoretic asa ne inchipuim ca vom fi.Protectia lui Dumnezeu ,cred eu ,nu o putem avea ,decat pastrand o inima curata si luminoasa.

A.Mot
13-February-2011, 08:53 AM
Sincer ,Nae ,nu cred ca ,,ma voi supune lui Dumnezeu ,,e corect, ci ma voi dedica lui Dumnezeu si ii voi multumi pentru imensa Lui iubire ,pentru ca daca ma supun Lui nu cred ca il si pot iubi .Smerenia nu include si supunere ,ci doar iubire si intelegere daca putem sa ajungem acolo.Asta este parerea mea ,care poate fi adevarata sau nu ,insa fiecare percepe in felul sau .Ar trebui sa ne fie frica ,pentru ca EL poate face orice ,insa daca vom crede in imensa lui iubire ,chiar si in fata mortii vom fi senini,sau macar teoretic asa ne inchipuim ca vom fi.Protectia lui Dumnezeu ,cred eu ,nu o putem avea ,decat pastrand o inima curata si luminoasa.
Ce inseamna a include?Va contrazic si va spun ca smerenie=supunere.
Smerenia inseamna umilinta si umilinta inseamna supunere si asa spune si DEX:
"SMERÉNIE s. 1. v. umilință. 2. umilință, (înv.) smericiune, smerire, (fam.) spăseală, spăsenie. (Cu ~ îi sărută dreapta.) 3. plecare, supunere, umilință, (livr.) obsecviozitate, (înv.) plecat, umiliațiune, umilitate. (~ în fața ... ) 4. (BIS.) credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, evlavie, pietate, pioșenie, piozitate, religiozitate, (livr.) devoțiune, (înv.) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, râvnă, râvnire, smerire. (~ unui credincios.)"
Eu ma inchin doar Lui Dumnezeu Tatal Ceresc si cine se inchina Lui Dumnezeu Tatal Ceresc atunci Lui trebuie sa se supuna caci nu putem fi supusi (adica slujitori) la doi sau mai multi stapani deoarece cand pe unul il ibim pe celalat (ceilalti) il (ii) uram caci nu poti sa iubesti pe toti stapanii.Ce inseamna a iubi pe Dumnezeu Tatal Ceresc?Cine incepe a uri pe Dumnezeu Tatal Ceresc pentru ca un copil al sau mult iubit a murit acela nu este supus cu Adevarat Lui Dumnezeu Tatal Ceresc.Daca cititi Cartea Lui Iov veti intelege ce inseamna smerenia.Dvs. cui va inchinati?Faptul ca Dumnezeu Tatal Ceresc ne Iubeste asta nu inseamna ca El nu pedepseste pe pacatos chiar daca ii iarta toate greselile in afara de un singur fel de greseala.

giumbusluc
13-February-2011, 09:19 AM
Imi pare rau ca trebuie sa te contrazic AMot ,chiar daca mi-ai dat definitia din dex a cuvantului smerenie ,dar NICIODATA nu ma vei putea convinde de contrariul celor ce am afirmat ,pentru simplu fapt ca eu cred cu tarie ca iubirea nu este egala cu supunerea.Parerea ta ti-o respect ,dar este a ta nu si a mea ,asa ca ...

giumbusluc
13-February-2011, 09:24 AM
Si banuiesc ca greseala care nu poate fi iertata este aceea referitoare la ponegrirea numelui LUI Dumnezeu.Cam asa nu,,sa nu-ti faci chip cioplit si sa te inchini la el,,.Nu stiu daca citatul este corect ,dar sigur ma vei corecta (nu o lua ca ofensa).Asa ca iti doresc o duminica frumoasa.

A.Mot
13-February-2011, 09:39 AM
Si banuiesc ca greseala care nu poate fi iertata este aceea referitoare la ponegrirea numelui LUI Dumnezeu.Cam asa nu,,sa nu-ti faci chip cioplit si sa te inchini la el,,.Nu stiu daca citatul este corect ,dar sigur ma vei corecta (nu o lua ca ofensa).Asa ca iti doresc o duminica frumoasa.
In Evanghelie Iisus Hristos spune ca o singura greseala nu este iertata de Dumnezeu Tatal Ceresc si anume hula impotriva Duhului Sfant.Stiti ce inseamna hula impotriva Duhului Sfant?Ca sa raspundeti la aceasta intrebare trebuie sa stiti mai intai ce este Duhul Sfant si care este rolul sau.

A.Mot
13-February-2011, 09:43 AM
Imi pare rau ca trebuie sa te contrazic AMot ,chiar daca mi-ai dat definitia din dex a cuvantului smerenie ,dar NICIODATA nu ma vei putea convinde de contrariul celor ce am afirmat ,pentru simplu fapt ca eu cred cu tarie ca iubirea nu este egala cu supunerea.Parerea ta ti-o respect ,dar este a ta nu si a mea ,asa ca ...
Daca Dvs. folositi cuvinte din alt DEX va rog sa-mi spuneti care este acela caci altfel nu putem sa mai intelegem ce spune unul sau altul.Eu nu vreau sa conving pe nimeni caci nu am putere de la Dumnezeu Tatal Ceresc sa conving pe cineva ci doar sa spun ceea ce spune Biblia Ortodoxa care zic eu este Adevarata 99,99 %.

giumbusluc
13-February-2011, 09:47 AM
Gata ,dragul meu AMot !Azi e duminica si nu mai vreau polemici .Daca stau bine sa ma gandesc ,nici eu si nici tu nu suntem asa buni crestini ca altfel la aceasta ora am fi la biserica.Iarta-ma ,uneori sunt asa o mare scorpie si incerc sa-mi corijez acest defect ,promit!

A.Mot
13-February-2011, 09:56 AM
Gata ,dragul meu AMot !Azi e duminica si nu mai vreau polemici .Daca stau bine sa ma gandesc ,nici eu si nici tu nu suntem asa buni crestini ca altfel la aceasta ora am fi la biserica.Iarta-ma ,uneori sunt asa o mare scorpie si incerc sa-mi corijez acest defect ,promit!
Eu ma duc rar si ma duc numai la o singura Biserica Ortodoxa din oras si ma duc doar Sambata cand toate Bisericile Ortodoxe ar trebui obligatoriu sa tina Adunare Sfanta in Numele Lui Dumnezeu Tatal Ceresc.Eu nu vreau sa-L supar pe Dumnezeu Tatal Ceresc fiindu-mi frica de moartea sufletului meu si de aceea vreau sa respect ziua a Saptea a saptamanii care este zi de odihna si zi de Adunare Sfanta in Numele Lui Dumnezeu Tatal Ceresc care este Sambata.

iosif
13-February-2011, 09:26 PM
Ei, uite ca p-asta nici n-o-nteleg, da' nu numai atat, nici macar nu ma straduiesc s-o fac.
Pai, mon cher, mai degraba-mi plec urechea (vorba vine, in cazul de fata, mintea) la invatatura parintelui Steinhardt, si zic aidoma lui, ca-i de preferat rusinea fata de Dumnezeu, daca de iubire nu suntem indeajuns de capabili, in detrimentul fricii, asta din urma fiind prea aproape de animale.

Iertare ca intervin, personal prin "frica de Dumnezeu" inteleg de fapt "frica de pacat"(cred ca ar trebui sa fie singura noastra teama), si inclin sa cred ca acesta este de fapt intelesul corect al afirmatiei sau a contextului.
Multumesc ptr. intelegere si rog ingaduinta daca am deranjat.
Doamne ajuta !

giumbusluc
13-February-2011, 09:35 PM
Draga Iosif ,nu stiu de ce ai devenit asa formal si de ce crezi ca ai deranja pe cineva!Tu esti un om cu mult bun simt si daca cineva carcoteste impotriva ta ,cred ca-i lipseste aceasta calitate!Si daca ma ve-ti carcoti pe mine n-aveti decat!

iosif
13-February-2011, 09:47 PM
Nu vreau sa supar pe nimeni dar, cum ar putea Perfectiunea sau Desavarsirea sa-si doreasca sau cum ar putea sa se simta bine, observand ca inspira frica sau teama, cand de fapt scopul este tocmai cel opus ? Oare ce parinte sau tata ar putea sa se simta implinit atunci cand inspira teama, frica, groaza, etc. unui copil de doi, trei sau cinci ani ? Sau acea persoana ar mai putea fi considerata parinte sau tata daca si-ar dori sau ar urmari asa ceva ? Este loc de meditat dar mai ales de inteles !
Doamne ajuta !

giumbusluc
13-February-2011, 09:50 PM
Da Iosif ,este loc intotdeauna si de mai bine in inma fiecaruia dintre noi!Eu ma bucur tare mult ca ai revenit in postari alaturi de noi .Sincer eu le-am dus dorul.

iosif
13-February-2011, 10:20 PM
Si ca sa ma fac mai inteles, referitor la notiunea pe care eu o numesc pacat(am senzatia ca multa lume, chiar si cea care ma "cunoaste" deja, nu prea intelege corect intentia mea), ma voi explica printr-un exemplu relativ usor de inteles. In momentul in care, de exemplu, depasim limita de viteza sau linea continua atunci cand conducem un autovehicul, cum considerati ca ar fi corect, sa ne fie frica de faptul ca am putea fi observati de un radar sau de un politist, ORI sa ne fie teama ca am incalcat un regulament sau o recomandare ? Nu este nevoie de un raspuns, este doar o sugestie spre meditare. Doamne ajuta !

giumbusluc
13-February-2011, 10:22 PM
Eu cred ca ar trebui sa ne fie frica ,stiu eu ca ne faramam creierii si poate si a altora hihihi!Nu te supara Iosif ,doar stii ca asa sunt eu!

iosif
13-February-2011, 10:34 PM
Oare nu ne-a spus Isus mai mult decat clar ca, citez din memorie, "scrie in lege sa nu ucizi, dar eu va spun ca cine poarta manie impotriva fratelui sau, pacatuieste", asta pentru ca pacatul sau neascultarea fata de Dumnezeu sa intampla in inima noastra, in interiorul nostru si nu in exteriorul nostru, ceea ce se infaptuieste(se "materializeaza") in exteriorul nostru fiind de fapt deja o consecinta sau un efect al pacatului. Doamne ajuta-ne sa nu mai pacatuim in inimile noastre !

maria49
14-February-2011, 08:35 AM
„Frica de moarte este un fruct bolnăvicios al zorilor suferinţei” (Emil Cioran)

Cu toţii încercăm să ne explicăm moartea, să ne răspundem la întrebările cu privire la moarte. Ce este moartea? Ea reprezintă sfârşitul sau începutul unei noi vieţi în eternitate? Răspunsurile pe care ni le oferim diferă în funcţie de satisfacţia vieţii de până în prezent, de speranţa cu care ne înzestrăm viaţa şi viitorul. Deasemenea credinţa într-o anumită religie ne influenţează răspunsurile şi aşteptările legate de moarte. În lumea hinduşilor moarte este privită ca împlinirea karmei, a destinului sufletului, atman sau esenţa vieţii care se manifestă într-un cerc de veşnice naşteri şi renaşteri prin reîncarnare sau repetare a vieţii. În religia creştină moarte este dincolo, în viaţa de apoi în care spiritul sau duhul este invitat la veşnicie în Rai sau în Iad în funcţie de păcatele săvârşite în timpul vieţii de pe pământ.

Toate fiinţele sunt înzestrate cu un instinct de autoconservare şi supravieţuire, dar pe lângă acestea, omul este înzestrat şi cu capacitate intelectuală făcându-i astfel dureroasă conştientizarea faptului că într-o zi va muri.

Este incontestabil faptul că, într-un anumit sens, oamenii nu îşi acceptă niciodată cu adevărat moartea. Ea este mereu negată în favoarea speranţei de supravieţuire. În cartea intitulată On Death and Dying autoarea E. Kübler-Ross descrie etapele pe care le travesează un bolnav atunci când se apropie momentul morţii. Acceptarea morţii constituie stadiul final în care muribundul “secătuit de orice energie vitală şi licăr de speranţă, abandonează cursa pentru viaţă consolându-se în faţa implacabilului” (Munteanu, 2004), astfel speranţa transformându-se în speranţa supravieţuirii după moarte.

Pentru ca muribundul să poată să ajungă într-un mod eficient şi sănătos în această ultimă etapă de acceptare a morţii el trebuie să fie conştient de efectele propriei boli deoarece aşa cum ar zice Nietzsche în cartea Plânsul lui Nietzsche a psihoterapeutului Irvin D. Yalom: “Fiecare persoană are dreptul la propria moarte. Şi fiecare trebuie să dispună de ea în felul său. Probabil – doar probabil – că există un drept în virtutea căruia putem lua viaţa unui om. Dar nu există nici un drept prin care putem lua moartea unui om. Asta nu e alinare. Asta-i cruzime!”.

Conştientizarea faptului că în cele din urmă cu toţii vom murii, aduce cu sine reacţii emoţionale puternice manifestate printr-o teroare psihologică. Frica de moarte şi implicaţiile ei au fost explicate de trei psihologi sociali, Sheldon Solomon, Jeff Greenberg şi Tom Pyszczynski prin Teoria Managementului Terorii, teorie inspirată din ideile promovate de Ernest Becker în faimoasa sa carte The Denial of Death: A Perspective in Psychiatry and Antropology. Teoria Managementului Terorii se referă la motivaţia oamenilor de a-şi învinge frica de moarte prin investira în sistemul de convingeri culturale prin respectarea normelor, standardelor şi valorilor sociale, care dau sens vieţii, cât şi prin investire în stima de sine ce serveşte la amortizarea anxietăţii provocată de această frică.

Ernest Becker susţine că în centru existenţei noastre se află frica de moarte. Chiar dacă moartea constituie o urmare firească a vieţii, frica asociată ei este atât de intensă încât ne folosim de toate mijloacele pentru a o nega. În opinia acestuia negarea morţii este sursa tuturor psihopatologiilor de care suferă oamenii, modul de manifestare este exprimat prin narcisism, o nevoie obsesivă a omului de a fi recunoscut, de a fi considerat important. Aceasta constituie ceea ce Becker numeşte „destinul tragic al omului” – un efort disperat de a se justifica pe sine ca obiect de valoare primară în Univers, de a fi o figură eroică şi de a aduce o contribuţie mai mare decât oricine altcineva la evoluţia lumii (Hriţuleac, nd).

Într-un mod bizar omul este mai mult sau mai puţin conştient de faptul că doar prin simpla sa existenţă îşi aduce aportul sau amprenta personală asupra lumii, că tot ceea ce face sau nu face lasă o urmă care nu doar rămâne ci şi produce alte efecte. Astfel, în funcţie de acest grad al conştientizării, se angajează într-un soi de comportament sau altul. Acaparat de existenţa în prezent nu poate vedea persistenţa existenţei post mortem, poate doar să şi-o imagineze şi să creadă în ea mai intens sau mai puţin intens. Cei care conştientizează impactul lor asupra întregului sistem, se angajează în diferite acţiuni caritabile, pro bono, adoptând un comportament prosocial.

Din perspectiva teoriei managementului terorii, amintirea morţii poate intensifica dorinţa adoptării unor atitudini şi comportamente prosociale. Acestă idee este susţinută de două studii realizate de Eva Jonas, Jeff Schimel, Jeff Greenberg şi Tom Pyszczynski. În primul studiu oamenii au fost intervievaţi în imediata apropiere a unei case funerare sau la câteva blocuri distanţă fiind rugaţi să indice în funcţie de importanţă, căror organizaţii caritabile (din zece) vor dona o sumă de bani. Cei care au fost intervievaţi în faţa unei case funerare, reamintindu-le astfel de moarte, au raportat un număr mai de acte caritabile faţă de cei care au fost întervievaţi la o distanţă considerabilă de casa funerară. În al doilea studiu, autorii au descoperită că subiecţilor cărora li s-a adus aminte de moarte au donat sume mai mari pentru susţinerea unor organizaţii de caritate din America (şi nu din alte culturi) decât în cazul grupului de control. Cu toate acestea, cele doua studii au arătat că actele de caritate sau comportamentul prosocial nu este doar rezultatul fricii de moarte ci ţine cont de mai mulţi factori precum importanţa atribuită unor astfel de atitudini, în cazul primului studiu. În al doilea studiu s-a arătat că oamenii nu donează mai mulţi bani în general, ci donează mai mult doar în cazul ajutării unor organizaţii din propria cultură. Oricum, indiferent de forma sistemul cultural rămâne un sistem mitic al eroismului, pe care oamenii sunt dispuşi să-l deservească pentru a dobândi un sentiment de excelenţă, sens în viaţă şi statut special.

Majoritatea studiilor care au explicat teoria managementului terorii au adus în discuţie şi religia ca un factor al ameliorării fricii de moarte. De asemenea religia este în mod tradiţional asociată cu moartea, oferind prin diverse ritualuri şi credinţe, confort şi suport celor care luptă cu moartea. Ameliorarea fricii de moarte se află în strânsă legătură cu gradul religiozităţii. J. Raad în Religion as a moderator of mortality salience effects susţine existenţa a două tipuri de religiozitate: intrinsecă şi extrinsecă. Persoanele cu orientare religioasă intrinsecă sunt definite ca persoane care internalizează credinţele religioase făcând din acestea un aspect central al comportamentelor şi vieţii lor. În schimb cei cu orientare religioasă extrinsecă tind să valorizează religia prin prisma beneficiilor pe care le presupune cum ar fi siguranţa, confortul şi statutul în cadrul comunităţii. Prin urmare, în funcţie de gradul de o orientare religioasă, religia poate reduce gradul de anxietate faţă de moarte, dar şi să ajute la îmbunătăţirea stimei de sine şi a toleranţei.

Cele mai multe religii conţin ritualuri şi credinţe legate de viaţa de apoi, propovăduind astfel pentru nemurire, viaţă în eternitate. Dechesne şi colaboratorii au arătat în urma unui studiu că în cazul celor care cred în viaţa de după moarte, efectul salientei morţii este mult diminuat. (Raad, 2003)

Raad în studiul său a pornit de la ipoteza că persoanele cu orientare religioasă intrinsecă, care au reflectat asupra propriei mortalităţi, în urma parcurgerii unui text care prima religia vor experimenta mai puţin efectul salienţei morţii faţă de cei care s-au gândit la propria moarte în urma citirii unu text neutru din punct de vedere religios. Acestă ipoteză a fost infirmată deoarece a fost imposibilă producerea efectelor salienţei mortalităţii prin metoda standar de manipulare a acestei variabile. Efectele salinenţei morţii au avut succes în influenţarea variabilelor religioase, producând un nivel ridicat al religiozităţii subiecţiilor. De asemenea parcurgerea textului în care prima religia, în cazul persoanelor cu orientare religioasă intrinsecă a dus la creşterea nivelui de toleranţă interculturală şi toleranţa imigranţiilor. Prin urmare, nu se poate concluziona faptul că orientarea religioasă, credinţa într-o anumită religie poate reduce anxietatea provocată de frica de moarte.

Ca o concluzie pur empirică, fericirea şi tot ce implică ea ne poate ameliora considerabil frica de moarte. Personal îmi e mai frică de ne găsirea fericirii decât de moarte. Iar această frică, ca oricare altă frică “…nu e născută din întuneric; ea este mai degrabă ca stele – întotdeauna acolo, dar pierzându-şi strălucirea la lumina zilei.” (Yalom, 2006) Chiar şi în frica de moarte, totul se rezumă la speranţă. Îmi aduc aminte de Jean Austen care în cartea sa Raţiune şi simţire spunea: „încearcă să-ţi cunoşti fericirea. Nu-ţi trebuie decât răbdare, sau poţi să-i dai un nume mai fascinant: speranţă.” Atunci, dacă aşa cum ar fi spus Eckart Müller „Speranţa e răul final!” putem considera că fericirea lui Jean Austen este răul final? Sau că speranţa unei vieţi eterne ce nu se concluzionează cu moartea este în sine un rău final?

iosif
14-February-2011, 09:32 AM
... citatul exact:

"Poţi să nu păcătuieştide frică. E o treaptă inferioară, bună şi ea."

Asa este. De asta scrie : "frica de Dumnezeu(de pacat zic eu) este(doar) inceputul intelepciunii", dragostea sau iubirea autentica reprezinta idealul sau "miezul" intelepciunii. Ori, cand atingi acest nivel, nu mai exista frica ci doar rusine si respect, pentru ca legea(care inspira frica) se transforma in recomandare(care inspira rusine) numai si numai spre binele nostru. Ascultarea(care este si ea o virtute insemnata) de frica, initial, se transforma in ascultare plina de intelepciune(atunci cand recunoastem superioritatea originii si scopul recomandarilor) care ne inspira multa recunostinta si respect, iar cand n-o implinim o imensa rusine din lipsa de vrednicie fata de increderea si demnitatea care ne-a fost acordata.
Doamne ajuta !

adn
17-February-2011, 08:59 PM
http://www.youtube.com/watch?v=VTzPVl6X-hc&feature=related

adn
17-May-2011, 01:16 PM
... frica de moarte... reguli si ritualuri inainte si dupa moarte.

De unde vine frica de moarte?

http://www.b1.ro/stiri/monden/doina-sandru-la-emisiunea-360-de-grade-frica-de-moarte-vine-din-necunoscut-1321.html

maria49
18-May-2011, 09:46 AM
http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=Uik8as9nJiw

natco
19-May-2011, 01:21 AM
cum poti pregati sufleteste pe cineva pentru marea trecere?
(ii poti spune la ce sa se astepte? si daca nu corespunde, ce se intampla?)

doru
20-May-2011, 10:28 AM
cum poti pregati sufleteste pe cineva pentru marea trecere?
(ii poti spune la ce sa se astepte? si daca nu corespunde, ce se intampla?)

nu este nevoie sa pregatesti pe cineva pentru aceasta " calatorie " , pur si simplu trebuie ca acel cineva sa inteleaga ca miscarea este viata ,adevarata viata este totul si nu moare niciodata , deci nu exista moarte decat o alta viata , e simplu.

maria49
20-May-2011, 11:05 AM
Draga natco ,la intrebarea ta eu am procedat astfel cu ambii parinti:
Am chemat preotul ,s-au spovedit ,le-a citit rugaciunile ce se fac la Sf Maslu ,pentru iertarea pacatelor ,apoi au fost impartasiti ,iat dupa aceea am vegheat la capataiul lor ca sa plece cu lumina ,adica le-am apris lumanarea inainte de iesirea sufletului ,Sper ca nu am gresit cu nimic ca am raspuns la intrebarea ta ,dar imi este pur si simplu teama sa mai comentez ca sa nu mai fiu sanctionata,cu mare drag,Maria49

natco
20-May-2011, 09:20 PM
Va multumesc ca ati incercat sa-mi raspundeti...
eu toate aceste probleme mi le pun destul de des, fara a pica in melancolie (sunt o fire destul de prozaica exact in momentele cand ar trebui sa fiu mai emotiva, ratiunea imi blocheaza emotiile). L-am vazut pe tata murind (acum 5 ani), a zacut 4 luni in pat si pot sa va spun sincer ca primele 2-3 luni nu era deloc acomodat cu ideea, chiar din contra. Boala l-a ajutat in ultima luna sa accepte despartirea si trecerea, dar a fost greu, foarte greu (ma refer strict la starea psihica)... Fara acea boala nici nu ar fi acceptat sa se gandesca, el mereu zicea ca atunci cand o sa fie, el va pica brusc, ca trasnit, nicidecum nu s-a gandit ca o sa zaca atat. Nu a acceptat nici un preot... nu vroia sa vada pe nimeni, nu voia sa vorbeasca despre ce simte (cred ca era mult prea dureros pt el si probabil ar fi plans ca un copil, mai mult ca sigur nu a vrut sa-l vedem astfel) era cufundat in gandurile sale si atat. Cand a sosit momentul, eram in camera de langa, si am auzit prin glass wand ultimele respiratii... apoi liniste. 5-6 secunde mai tarziu dupa acea liniste am simtit cum tata a plecat...
Pe de alta parte, daca e sa vorbesc despre mine, va marturisesc ca pana acum 6-7 ani nu aveam nici o teama, dar intr-o zi m-a mancat curiozitatea si am incercat un experiment (mai bine n-o faceam! dar citisem eu o carte...), am incercat sa experimentez cerebral ultimele 2-3 secunde de viata (prin impunere... ce ti-e si cu puterea imaginatiei!) am vrut sa simt trecerea ...si cred ca creierasul meu s-a panicat, a dat alarma... cert e ca m-am speriat si de atunci tot speriata sunt si port o teama in mine. Din ziua aceea evit subiectul, iar mai tarziu cand tata zacea la pat, mi-era teribil de greu sa-l intreb ceva depsre asta, sau macar sa stam de vorba, sa-l ajut macar asa... Eu cred ca, dincolo de pregatirea zilnica pe care o facem (vazand sau discutand despre moarte), dincolo de cuvinte, de teorii, de obiceiuri pregatitoare, nu suntem cu adevarat pregatiti: in ultimele 2 secunde de viata se da alarma in tot corpul, se face adevarata pregatire pt desprindere. Si sunt convinsa ca in acele ultime 2 secunde se instaureaza un soi de panica. Pentru felul in care se face desprinderea nu suntem pregatiti, nu stim cum se face, nu stim ce experimentam (eu am incercat, dar m-am speriat si am "fugit"). Incercam sa ne mangaiem citind , rugandu-ne etc, dar adevarul e ca toate acestea sunt paleative. Eu spun ca sunt fericiti cei ce mor in somn.

miha
20-May-2011, 10:01 PM
nu este nevoie sa pregatesti pe cineva pentru aceasta " calatorie " , pur si simplu trebuie ca acel cineva sa inteleaga ca miscarea este viata ,adevarata viata este totul si nu moare niciodata , deci nu exista moarte decat o alta viata , e simplu.

A trebuit sa "pregatesc"si eu pe cineva;n-am reusit.Trecerea a fost cumplita si mi-am dorit tot timpul sa nu fi stiut ce se intampla,sa nu mai sufere,sa nu-i mai fie frica.Cat a putut, m-a intrebat,iar eu am mintit din ce in ce mai neconvingator si mai lipsit de argument.Poate ca atunci cand n-a mai putut intreba,n-a mai suferit.Nu stiu.Nici o clipa nu si-a imaginat ca va muri,ca va reusi inca o data.Frica de moarte este in noi insine,dar pana la urma rostul credintei este sa te faca sa intelegi ca este o trecere,mai grea sau mai usoara.Marii duhovnici,oamenii cu o credinta adanca nu se tem de moarte,dar nu e usor sa ajungi pana la o asemenea stare.Calea credintei nu-i lesne de parcurs,iar cei"alesi"sunt putini.Pot fi pregatiti cei care s-au pregatit toata viata asta,mai mult decat atat ,stiu singuri.Am reusit eu sa invat ceva?Inca nu stiu.

maria49
20-May-2011, 10:34 PM
Multumesc mult pentru atentionare , cu mare drag,Maria49

natco
20-May-2011, 10:37 PM
White Swan, sa sti ca ai dreptate (eu asa cred) atunci cand spui ca pana in acel Moment nu te ajuta nimic altceva decat o experienta anterioara.
In fata acestei spaime si a nestiintei noastre nu avem decat incurajarile duhovnicilor si a literaturii de profil cu descrieri de cazuri de morti clinice, precum si marea noastra speranta (pe care se bazeaza toate religiile) ca, intr-adevar, dincolo nu e nimicul, ci e Ceva (noi ii spunem "viata de dincolo"). Speranta aceasta ne mai mangaie atunci cand spaima e prea mare si mintea o ia razna in fata acestei intrebari...

natco
20-May-2011, 10:46 PM
Intr-adevar, despre acele semne am citit int-o carte numita "Cartea tibetana a mortii"; acolo am citit despre felurite semne fizice ce anunta moartea unui om chiar cu multe luni inainte. In acea carte semnele descrise sunt foarte detaliate. E chiar inspaimantator sa vezi asupra ta un astfel de semn... dar macar iti ramane ceva timp sa te acomodezi cu ideea. (zic si eu asa... caci eu nu stiu cat de mult m-as acomoda).

xtina
20-May-2011, 11:11 PM
Intr-adevar, despre acele semne am citit int-o carte numita "Cartea tibetana a mortii"; acolo am citit despre felurite semne fizice ce anunta moartea unui om chiar cu multe luni inainte. In acea carte semnele descrise sunt foarte detaliate. E chiar inspaimantator sa vezi asupra ta un astfel de semn... dar macar iti ramane ceva timp sa te acomodezi cu ideea. (zic si eu asa... caci eu nu stiu cat de mult m-as acomoda).
Poti te rog frumos sa ne dai niste exemple din ceea ce ai citit?

natco
20-May-2011, 11:27 PM
Poti te rog frumos sa ne dai niste exemple din ceea ce ai citit?

Draga mea, cu cea mai mare placere. Doar ca am s-o fac maine, azi nu ma simt deloc bine (o raceala rebela). Sunt pagini intregi cu aceste semne, precum si descrieri metaforice a ceea ce se intampla in acele clipe si dupa. Chiar ma gandesc sa copiez cartea si s-o urc si pe scribd (daca o sa am timp). Am sa incerc sa postez si aici pasaje din carte pentru ca sunt lucruri pe care eu nu le stiu si nu le inteleg, si poate careva dintre cei mai instruiti ne-ar putea ajuta cu niste explicatii.
Sa stii ca ai avut o idee foarte buna.

xtina
20-May-2011, 11:28 PM
Draga mea, cu cea mai mare placere. Doar ca am s-o fac maine, azi nu ma simt deloc bine (o raceala rebela). Chiar ma gandesc sa copiez cartea si s-o pun si pe scribd.
Ar fi perfect. Multumesc frumos.

natco
22-May-2011, 12:51 AM
Draga natco ,la intrebarea ta eu am procedat astfel cu ambii parinti:
Am chemat preotul ,s-au spovedit ,le-a citit rugaciunile ce se fac la Sf Maslu ,pentru iertarea pacatelor ,apoi au fost impartasiti ,iat dupa aceea am vegheat la capataiul lor ca sa plece cu lumina ,adica le-am apris lumanarea inainte de iesirea sufletului ,Sper ca nu am gresit cu nimic ca am raspuns la intrebarea ta ,dar imi este pur si simplu teama sa mai comentez ca sa nu mai fiu sanctionata,cu mare drag,Maria49

maria49:n-ai gresit cu nimic, din contra. chiar trebuie sa comentezi si sa-ti spui parerea personala. chiar si cand postezi un videoclip sau un citat. neaparat!

diandra
22-May-2011, 09:30 PM
white swan, ma tot gandesc la ce ai scris "din punct de vedere spiritual poti insoti acel suflet mai departe..."
poti, vrei sa ne spui mai mult?
:)

adn
22-May-2011, 10:06 PM
Un documentar interesant - Cartea tibetana a mortilor -, este un text ezoteric profund si tulburator.(VIDEO)

....................

"Deoarece defunctul nu a fost capabil sa recunoasca luminozitatea mintii insasi, experientele lui capata forme izvorate din imagini aleatorii ale vietii trecute.
El isi vede prietenii si rudele chemandu-l dar ei nu pot auzi raspunsurile lui, moartea l-a separat de ei si tristetea lor ii loveste inima.
El isi vede prietenii si rudele plangand, isi vede patul, dar el nu mai este cel intins acolo, in locul lui se afla un cadavru.

Sering sung-den,
Asculta-ma cu atentie
In curand vei avea experienta prezentei intense a propriilor stari emotionale ca forme de lumina linistite si pline de furie, nu te teme, ele nu pot sa-ti faca rau, tu esti mort, nu te agata de trecut, mergi inainte,

Sering sung-den
Mergi inainte, esti mort, nu te agata de trecut
Acum iti vei intalni mintea sub forma proiectiior care par vii si complet reale, acum vei vedea lumina albastra patrunzatoare stralucind peste...

continuarea o gasiti aici:

http://sites.google.com/site/dimensiuniparalele/zeitgeist-DOCUMENTARE-TRADUSE-CU-TITRAJ-TITRARE/cartea-tibetana-a-mortilor-1-documentar-tradus

http://www.scribd.com/doc/24189158/Cartea-Tibetana-a-Mortilor

giumbusluc
22-May-2011, 10:34 PM
Nu am, moarte, cu tine nimic

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.

poezie de Grigore Vieru din Literatura şi Arta (12 septembrie 1995)

Arife
22-May-2011, 10:44 PM
cum poti pregati sufleteste pe cineva pentru marea trecere?
(ii poti spune la ce sa se astepte? si daca nu corespunde, ce se intampla?)

De obicei incerci sa ii fii aproape,sa-i oferi dragoste si ingrijire neconditionata , sa ai taria sa -i explici celui care se afla aproape de aceasta trecere... ca sfarsitul pamantesc al trupului nu inseamna si disparitia sufletului (lucru pe care cei cunoscatori il stiu) , ca dincolo de frica este numai iubire si lumina ...este Dumnezeu... care ii asteapta "acasa" in timp infinit... sa rememorati impreuna clipele fericite si faptele bune lucru care le va dubla puterile inaintea acestei treceri...In aceasta legatura afectiva intre cele doua suflete are loc o transbordare de personalitate in functie de visele si dorintele fiecaruia ,nascute din adancurile constiintei(unul se agata de ultima suflare de viata iar celalalt invins de durea pierderii doreste sa se fi dus el la moarte..),astfel incat, desi unitatea structurala a fiintei ramane aceeasi , totalitatea eu-lui nu il mai defineste pe sine ,imprimandu-se continuitatea morala a celuilalt...de fapt... se schimba natura si starea incat dupa..nu stii cine traieste si cine nu...Mi- fost greu sa scriu aceste randuri...dar poate sunt de ajutor.

Arife
22-May-2011, 11:01 PM
Intr-adevar, despre acele semne am citit int-o carte numita "Cartea tibetana a mortii"; acolo am citit despre felurite semne fizice ce anunta moartea unui om chiar cu multe luni inainte. In acea carte semnele descrise sunt foarte detaliate. E chiar inspaimantator sa vezi asupra ta un astfel de semn... dar macar iti ramane ceva timp sa te acomodezi cu ideea. (zic si eu asa... caci eu nu stiu cat de mult m-as acomoda).
In Cartea tibetana a mortilor se povesteste ce se intampla cu fiinta iesita din trup timp de 49 de zile de incercari ,cand in functie de faptele sale anterioare (Karma) omul isi alege transmigratia intr-o noua matrice de viata.Budismul tibetan il invata pe om sa-si domine temerile si sa ramana lucid in timpul trecerii prin bardo(trecerea dintre moarte si renastere) asa incat sa ajunga la adevarata natura a spiritului de diamant.
http://video.google.com/videoplay?docid=-323239328555165894#

Arife
23-May-2011, 09:00 PM
IEROMONAH SERAFIM ROSE

Sufletul dupa moarte

EXPERIENTE CONTEMPORANE DUPA MOARTE
ÎN LUMINA ÎNVATATURII ORTODOXE DESPRE VIATA DE DINCOLO . Cartea de faţă are un scop dublu: mai întâi, de a lămuri viaţa după moarte în termenii învăţăturii crestin ortodoxe, experienţele de „după moarte” din zilele noastre, care au stârnit

o mare preocupare în cercurile religioase si stiinţifice; si în al doilea rând, de a arăta izvoarele care cuprind învăţătura ortodoxă despre viaţa după moarte. http://www.sfaturiortodoxe.ro/sufletul-dupa-moarte/index.htm

diandra
23-May-2011, 10:09 PM
white swan, multumesc pentru raspuns, imi pare rau ca nu poti spune mai multe ..... eu am rabdare :)

dar macar cum poti sa ajuti acel suflet? sa fii alaturi de el?

"sa ai voie" se rezuma la "sa meriti" ... sau pur si simplu nu ai voie

adn
24-May-2011, 12:07 PM
Este ff interesant de citit ce ne-a recomandat IREAL (3 noiembrie 2010):
Multumesc,Ireal
http://forum.ioanistrate.ro/showthread.php?518-Ce-merita-de-citit&p=94861&viewfull=1#post94861

adn
24-May-2011, 12:43 PM
Teama de a nu disparea - nu se tem cu adevarat decat acei oameni care nu se cunosc pe sine


Cei care se cunosc pe sine nu se tem. Asadar, totul poate fi

redus la o chestiune de abordare. Voi nu aveti nimic de pierdut, dar

credeti ca ati avea!


Oamenii se tem de viata, pentru ca ea nu este posibila decat daca

ei devin salbatici, daca isi pierd ratiunea, aruncandu-se in valtoarea

iubirii, a muzicii, a dansului. Asa se naste teama.



Cine se teme de moarte? Eu n-am intalnit inca pe nimeni care sa se

teama de moarte, dar aproape toti cei pe care-i cunosc se tem de

viata. Renuntati la aceasta temere... Caci nu poti trai, fiindu-ti

frica. Poti ori sa traiesti, ori sa-ti fie frica. Nu depinde decat de

tine. Si in fond, de ce anume va este atat de teama? Voi nu aveti nimc

de pierdut, dar aveti in schimb totul de castigat. Renuntati la

temerile voastre si aruncati-va in valtoarea vietii.



In acest fel, atunci cand va veni moartea, o veti putea intampina ca

pe un oaspete de seama, nu ca pe un dusman, si va veti bucura de

moarte chiar mai mult decat v-ati bucurat de viata, caci moartea are

propria ei frumusete. In plus, ea este o raritate,caci nu se intampla

decat o singura data, in timp ce viata se repeta in fiecare zi.



Osho

















http://esoterism.ro/ro/teama.php

Arife
24-May-2011, 08:17 PM
"46. Şi Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul."(Luca 23,46)
Fiul isi da duhul in mainile Tatalui ca să se ştie că de la Tatăl a venit in lume, nu cu de la Sine putere asa cum spunea in timpul unei slujbe prin harul Lui Dumnezeu un sfant parinte .Duhul datator de viata nu poate muri in om ... numai lutul se intoarce acolo de unde a fost luat iar sufletul se intoarce/inalta la Creator.Atunci cand spui ca si-a dat duhul,trebuie sa intelegi ca acesta s-a intors in mainile Tatal Creator .In toate marile religii ale lumii noastre, sufletul are acelasi inteles si aceeasi menire chiar daca la greci se numeste pneuma ,spiritus al latinilor ,ruah la evrei,ruh sau nephesh la turci sau Atma la indieni . Iata cateva citate din Biblie :Mucenicul Ştefan şi-a încredinţat sufletul, strigând: „Doamne Iisuse, primeşte duhul meu!“ (Faptele. Ap. 7, 59). Psalmul 103:"30. Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.
31. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului." In cartea lui Iov iata ce declara acesta:"4. Duhul lui Dumnezeu este Cel ce m-a făcut şi suflarea Celui Atotputernic este dătătoarea vieţii mele."In timpul unei inmormantari la cei de religie ortodoxa,preotii citesc intotdeauna aceasta rugaciune:"Ca aceasta negraita legatura dintre trup si suflet sa se taie si sa se desfaca in cele din care a fost alcatuit,adica sufletul sa se intoarca la Dumnezeu de la care si-a luat fiinta,iar trupul sa se intoarca in pamant,din care a fost luat,pentru ca rautatea sa nu devina nemuritoare."Crestinii ortodocsi cat si cei catolici se roaga in primul rand pentru sufletul celui raposat ,pentru iertarea pacatelor adormitilor nostri cerem in rugaciunile noastre(uneori cu lacrimi ) ca lucrarea Mantuitoare a Fiului Ceresc sa ii odihneasca la loc cu verdeata si lumina, unde nu este nici plans,nici durere ,intristare sau suspin ;iar prin faptul ca mergem sa vizitam si sa ne ingrijim mormintele(exemplul mironositelor) inseamna in primul rand ca respectam memoria celor care ne-au parasit si in al doi-lea rand, invatam ca nu suntem nemuritori si astfel privind crucea si lutul ne ridicam privirea la cer meditand la adevaratul sens al vietii noastre pe pamant, intelegem ca suntem straini si calatori in acest spatiu si timp iar faptele si credinta sunt singurele bagaje pe care le luam cu noi in viata vesnica... percepem prin vederea morala a duhului ca odata va veni momentul sa ne desprindem de aceasta lume.

diandra
24-May-2011, 10:13 PM
multumesc, white swan

Arife
25-May-2011, 08:24 PM
Vorba unui sufi: Calea spirituala este toata numai reamintire.Insertia spiritului in materie pastreaza amprenta sigiliului divin ,unde lumina si constiinta sublima contempla, recunoaste si exprima dragostea pentru Dumnezeu revelata in toata creatia Sa.

Arife
26-May-2011, 08:42 PM
"Nu vreau sa te apropii de Dumnezeu din pricina ca te temi de moarte. Vreau sa te apropii de El cu multa dragoste. Acesta este lucrul cel mai de seama, fiule."

"Cand uneori incepe sa-ti fie frica, asa cum spui, aceasta se intampla din pricina ca nu Il iubesti indeajuns pe Hristos. Asta e totul."

"Sa te rogi si sa iubesti. Sa-L iubesti pe Dumnezeu si sa-i iubesti si pe semenii tai. Nu vezi cate poate face dragostea lui Hristos? Sa nu te intrebi in sinea ta daca te iubesc ceilalti. Daca-i iubesti tu primul, sa stii ca atunci si ei te vor iubi deopotriva."

"Ca sa fii iubit de ceilalti, mai intai trebuie sa-i iubesti tu." (Parintele Porfirie)

Arife
26-May-2011, 08:45 PM
"Fii atent la mine. Si iadul si satana si Raiul, toate sunt adevarate. Eu insa nu vreau sa te temi de ele, sau sa te gandesti la ele asa cum faci tu. Vreau sa-L iubesti pe Hristos, Care este Totul. Atunci, oriunde te vei afla, nu te vei mai teme de nimic din toate acestea. Vei avea toate lucrurile bune, fie ca te afli aici, fie ca te afli altundeva. Da, Hristos ne asteapta si, indata ce ne vom deschide inima cat de putin, El va patrunde in ea de indata si vom avea parte de toate cele bune. Este intocmai ca soarele. Cand tragi fie si putin perdeaua, lumina patrunde imediat in odaie, iar razele sale ne incalzesc." (Parintele Porfirie)

adn
26-May-2011, 09:10 PM
...tic..tac... tic...tac... timpul trece,zboara, si odata cu el si zilele noastre trec.


Elegia ceasului
de Ionut Popa

Ceasul nu este decât o moarte
ce poartă cravată,
o moarte ce intra în casa fiecărui
anonim
să-i strângă avântul
la pieptul ei...

... de lemn.

Moartea nu este decât un şarpe
deghizat în toate ceasurile
pe care le-ai văzut la bunici,
pe care le-ai ridicat cu inconştienţa sugarului
ce plânge doar de foame;
ceasurile care te-au îndrumat
către toate întâlnirile eşuate
şi cele care au ştiut să ascundă orele
în buzunarele de la spate ale timpului,
când ai fost bolnav.

Ceasul nu este decât o moarte
cu două cruci
la gât.

Sună alarma şi-n curând
vom părăsi visul
pentru o mărginire
la fel de străină...

... de lemn.











sursa citatepedia.ro

natco
29-May-2011, 03:52 PM
Dragii mei, asa cum v-am promis acum o saptamana, am sa postez cateva lucruri din "Cartea tibetana a mortilor", anume semnele exterioare_ fizice_ ce anunta moartea (exista si semne interioare, cum ar fi visele). In sfarsit am gasit cartea si am sa va arat si coperta pt cazul in care o gasiti in anticariat sau la vreo librarie (e aparuta in 1992, cu o prefata de M.Eliade).
Mai postez si cuprinsul pt cazul in care va intereseaza si alte subiecte (gen reincarnare, rugaciuni specifice pt a garanta reincarnarea sau metode de a impiedica renasterea etc).

240372403824039

natco
29-May-2011, 03:53 PM
2404024041

le puteti "trage" in computer pt a vede textul mai mare si a citi mai usor (sau: dublu click pe cate o imagine_veti avea si o lupa, apoi veniti inapoi si dati dublu click pe urmatoarea imagine)

natco
29-May-2011, 03:55 PM
240422404324044

natco
29-May-2011, 04:34 PM
eu mi-am facut un mic rezumat, o lista pe verticala a acestor semne fizice. Sunt destul de atenta la ele (desi nu le-am retinut pe toate), mai ales ca in jurul meu sunt cateva persoane varstnice apropiate. Uneori ma surprind ca-mi fac si mie cate un "control" din cand in cand... macar sa am timp sa ma pregatesc... de fapt nici nu stiu foarte clar ce e in capul meu referitor la acest subiect. E si teama, si preventie... dar ma incurajez spunandu-mi ca cine traieste in frica moare cate putin in fiecare zi; si parca e mai bine sa mori o singura data.

adn
29-May-2011, 04:37 PM
eu mi-am facut un mic rezumat, o lista pe verticala a acestor semne fizice. Sunt destul de atenta la ele, mai ales ca in jurul meu sunt cateva persoane varstnice. Uneori ma surprind ca-mi fac si mie cate un "control" din cand in cand...

nu cred ca este sanatos sa urmaresti semne la altii sau chiar la tine,- setezi creierul gresit -
si daca sti cu ce te ajuta?

natco
29-May-2011, 04:50 PM
Buna intrebare, ADN! ca sa fiu sincera de tot, nu iau in serios aceste lucruri (nu ca nu ar fi adevarate!), adica imi vad frumusel de viata mea, merg si la cate un mic si o bere, nu stau sa ma gandesc la aceste lucruri. Dar daca "imi sare in ochi" un semn d-asta la cineva, deja ma gendesc fara a duce, insa, gandul pana la capat. Nu am verificat pana acum aceste semne (si parca nici nu-mi vine s-o fac, e prea morbid), eu cred ca trebuie sa se intample sa fie cel putin 2-3 semne concomitent pt a trage o concluzie. Eu le tin doar pt clipele in care un semn de acest fel e foarte evident, ceea ce se intampla foarte rar (ca doar nu traiesc intr-un spital unde se moare zilnic). La mine e ca si la cucoanele care stiu sa ghicesca in cafea... vad dar trec peste, nu ma bag. Totul e la "rece".
Dar, cum am zis, o data pe an parca ma apuca strechea si ma verific mai mult in gluma, ca cine stie... sa apuc macar sa pun lucrurile in ordine. Chestiune de practicalitate, nimic altceva. Deocamdata.

PS: acum imi vine sa bat in lemn...

adn
29-May-2011, 04:54 PM
Natco,atunci cand zbori cu avionul,ti-e frica,simti cand treci dintr-o tara in alta? Noi nu suntem obisnuiti sa discutam despre moarte,este considerata un mare bau-bau.

Somnul poate fi considerat " moarte"? In fiecare noapte intr-un mod misterios trecem dintr-o dimensiune in alta.(nu suntem noi constienti).

natco
29-May-2011, 05:04 PM
Natco,atunci cand zbori cu avionul,ti-e frica,simti cand treci dintr-o tara in alta? Noi nu suntem obisnuiti sa discutam despre moarte,este considerata un mare bau-bau.

Somnul poate fi considerat " moarte"? In fiecare noapte intr-un mod misterios trecem dintr-o dimensiune in alta.(nu suntem noi constienti).

Ei, iata un subiect. Acum cateva saptamani sau cateva luni in urma am urmarit o emisiune (parca la Discovery?), despre Tabu.
La europeni moartea (si altele) si tot ce e legat de moarte si morti e tabu. In emisiunea aceea aratau ca in alte tari (cum ar fi India, de ex.), aceste lucruri nu sunt tabu, se petrec public. La noi e tabu sa vorbesti si despre dreptul la euthanasie.

Cat despre somn, unii filozofi din vechime il numeau "mica moarte", lucru cu care nu prea sunt de acord (daca e s-o iau stricto sensu): nu cred ca dupa ce mori mai visezi; si apoi, cand te culci o faci linistit, uneori chiar nerabdator (daca esti foarte obosit), caci stii ca te trezesti. Pt mine somnul e odihna si poezie, e acel ceva ce ma ajuta sa iau contact cu celalat "eu", creierul isi face setarile pe care in stare de veghe nu le poate face; somnul e ceva practic, uneori chiar gustos! Cand mori, creierul devine doar o bucatica de carne, nu mai face nici o setare, e "Pa". Nu intru acum in discutie despre ceea ce se intampla cu sufletul in timpul somnului, ca e mult de scris (si am oroare sa scriu mult la tastatura); intr-un cuvant, exista "calatorii". Unii le neaga pe toate, zicand ca toate sunt vise. Gresit. Nu tot ce vedem e vis. E adevarat ca mult mai elocvente sunt experientele avute in stare de veghe (cel putin pt mine sunt cele mai elocvente, restul mi se pare discutabil), acele experiente ce iti certifica existenta acelui "dincolo".
Oricum, insomniacii si-ar da si un deget sa poata dormi bine.

adn
29-May-2011, 05:10 PM
Ei, iata un subiect. Acum cateva saptamani sau cateva luni in urma am urmarit o emisiune (parca la Discovery?), despre Tabu.
La europeni moartea (si altele) si tot ce e legat de moarte si morti e tabu. In emisiunea aceea aratau ca in alte tari (cum ar fi India, de ex.), aceste lucruri nu sunt tabu, se petrec public. La noi e tabu sa vorbesti si despre dreptul la euthanasie.

Cat despre somn, unii filozofi din vechime il numeau "mica moarte", lucru cu care nu prea sunt de acord (daca e s-o iau stricto sensu): nu cred ca dupa ce mori mai visezi; si apoi, cand te culci o faci linistit, uneori chiar nerabdator (daca esti foarte obosit), caci stii ca te trezesti. Pt mine somnul e odihna si poezie, e acel ceva ce ma ajuta sa iau contact cu celalat "eu", creierul isi face setarile pe care in stare de veghe nu le poate face; somnul e ceva practic, uneori chiar gustos! Cand mori, creierul devine doar o bucatica de carne, nu mai face nici o setare, e "Pa". Nu intru acum in discutie despre ceea ce se intampla cu sufletul in timpul somnului, ca e mult de scris (si am oroare sa scriu mult la tastatura); intr-un cuvant, exista "calatorii". Unii le neaga pe toate, zicand ca toate sunt vise. Gresit. Nu tot ce vedem e vis. E adevarat ca mult mai elocvente sunt experientele avute in stare de veghe (cel putin pt mine sunt cele mai elocvente, restul mi se pare discutabil), acele experiente ce iti certifica existenta acelui "dincolo".
Oricum, insomniacii si-ar da si un deget sa poata dormi bine.

Cu alte cuvinte tu plangi de fapt dupa creierul tau? Cred ca teama de necunoscut ne impiedica sa intelegem si sa sa vedem cum "se aranjeaza piesele de puzzle".

natco
29-May-2011, 05:12 PM
Nu plang deloc dupa el! Mi-e foarte util cat traiesc, insa :D
faceam diferenta intre somn si moarte.
Cand mori, tot ceea ce reprezinta creierul (tot ceea ce face si simte el) se duce. Ramane doar ce ai simtit cu sufletul, cateva adevaruri. Eu asa cred.

adn
29-May-2011, 05:15 PM
ok,am inteles... sau nu ?

natco
29-May-2011, 05:18 PM
ok,am inteles... sau nu ?
ai inteles, eu asa cred.
La ora actuala nu am nici o certitudine referitoare la ce anume se pastreaza dupa moarte. Spre dezamagirea mea, acum cativa ani am aflat ca si de sentimente se alege praful...
teama de necunoscut ramane... pana in ultima secunda.

giumbusluc
29-May-2011, 10:26 PM
Ramai acelasi, cu aceeasi minte, aceleasi cunostinte inutile, o gramada de regrete, o stare de confuzie, o teama indescriptibila, mai putin corpul fizic...

Asa ca mai bine traiesti asa cum crezi de cuviinta ,ca tot aia e!

giumbusluc
29-May-2011, 10:35 PM
Si pentru ca tot m-ai inspirat yoghine ,uite colea ceva interesant!hahaha (sper sa nu imi iau avertisment!) Intrebare dupa moarte



Trei prieteni mor in acelasi timp intr-un accident rutier. Tuturor, Sf.Petru le pune o aceeasi intrebare: - O sa va ingroape in cateva zile. Ce sperati sa auziti de la rudele si prietenii adunati la mormant? - Mie mi-ar place sa aud ca sunt cel mai mare medic de dupa Pasteur si un tata de familie exemplar. - Mie mi-ar place sa aud ca am fost un profesor universitar exceptional si sotul ideal pe care sotia mea il merita. - Mie mi-ar place sa aud: "priviti,misca!"...

natco
29-May-2011, 11:44 PM
Ramai acelasi, cu aceeasi minte, aceleasi cunostinte inutile, o gramada de regrete, o stare de confuzie, o teama indescriptibila, mai putin corpul fizic...
nasol... :D

la ce bun atunci toate celea http://forum.ioanistrate.ro/showthread.php?1740-Frica-de-moarte/page14 ?
ce s-au mai zbatut unii sa afle una, alta!
ma faci sa dau cu palaria de pamant...

adn
30-May-2011, 09:01 AM
Nimic nu este fara valoare; de acolo pornesti mai departe...pana unde iti este dat sa ajungi, din intuneric spre lumina.
si mai departe inca...

Buna dimineata,raza de soare,esti zgarcit in vorbe,ne dai cu lingurita o indrumare,un sfat un "mesaj"...

soricel
30-May-2011, 09:40 AM
Dragilor, vreau să vă spun că odată am visat cum arată sufletul după moarte. Are forma unei sfere mici, este fff speriat de situaţia inedită, necunoscută şi aluneca rapid pe o cale bidimensională, nu tridimensională (aşa mi s-a arătat mie, într-un vis alb - negru).

Tot mai mult, în ultimii ani, oamenii de ştiinţă vorbesc despre aşa-numita "Fantomă ADN"... În anul 1991, dr. P.Gariaev, de la Institutul de Fizică al Academiei de Ştiinţe din Moscova, a explicat capacitatea ADN de a prezenta efecte vibraţionale în urma cărora ia naştere, în vid, o nouă structură de câmp numită "Fantoma ADN". S-a explicat persistenţa în timp a acestui câmp de biofotoni prin acumularea microgăurilor de vieme magnetice în apropierea secvenţelor ADN, locaţii unde însăşi structura spaţio-temporală se schimbă, rezultând schimbarea structurii hiperspaţiului. Asemenea microgăuri de vierme au fost descoperite la nivelul celulelor corpului nostru, în ADN, demonstrând noi forme ale canalelor de comunicare din ADN, mai precis de hipercomunicare (viteze superluminice) unde are loc transportul informaţiilor spaţio-temporale. Pe de altă parte, ştim că împachetarea nucleosomilor capătă o structură de solenoid pentru a realiza o condensare majoră a nucleotidelor de ADN. Prin analogie cu câmpul magnetic al unui solenoid, care îşi menţine prezenţa un interval de timp şi după întreruperea curentului electric care l-a generat şi câmpul emis de solenoidul ADN poate să continue a persista după destrămarea materiei ADN – la 72 de ore de la deces aparatul cromosomial dispare. Cum ştim că există o specificitate personală a câmpului ADN, se poate spune că, după moartea omului, continuă să persiste în spaţiu câmpul său ADN, capabil în anumite condiţii să acţioneze asupra altor oameni. Este probabil ca acest câmp să se regăsească în formaţiunile plasmatice luminoase observate în fotografii. Aceste sfere luminoase se pot deplasa prin găurile de vierme constatate în atmosfera terestră, găuri ce fac legătura cu alt univers. Aceasta ar putea reprezenta calea sufletului (după cum spune Ionel Mohîrţă, psihosociolog, director executiv al Asociaţiei Române de Psihologie).

În legătură cu aşa numita "frică de moarte", cel mai mare stres la care oamenii se supun este incertitudinea, iar cea mai mare incertitudine a oamenilor este moartea. De aici vine teama de moarte şi încătuşarea noastră. În momentul în care vom dobândi certitudinea existenţei noastre dincolo de moartea fizică, vom fi eliberaţi de teama de moarte şi vom fi cu adevărat liberi.
SURSA: www.evenimentul.ro

Pentru aprofundarea temei vă recomand o carte fff interesantă - „Viaţă după viaţă“ - a lui Raymond Moody, unde acesta prezintă peste o sută de cazuri de „moarte clinică“ - persoane care au fost declarate decedate şi apoi au revenit la viaţă. Publicată pentru prima dată în 1975, această explorare devenită clasică a ceea ce se întâmplă după moarte a stârnit o veritabilă revoluţie în modul în care este percepută viaţa de „dincolo“, transformând pentru totdeauna ideile şi optica populară privind aceste două mari mistere: viaţa şi moartea - şi pragul dintre ele. Cazurile prezentate se constituie în dovezi clare ale existenţei vieţii după moartea trupului, relatările celor care au trecut acest prag oferindu-ne o imagine impresionantă a păcii, seninătăţii şi iubirii necondiţionate care ne aşteaptă, pe toţi, „dincolo“.
Dumnezeu să fie cu toţi!

adn
30-May-2011, 09:57 AM
Buna dimineata Soricel.
In dimineata aceasta m-am asezat la calculator foarte dezamagita, am inceput sa caut pe net una alta,sa-mi alin sufletul.Am gasit acest interviu cu Pr.Arsenie Papacioc,care pentru mine inseamna foarte mult si are legatura cu subiectul nostru.


http://www.youtube.com/watch?v=ALAAGw8NvNo

soricel
30-May-2011, 10:33 AM
Neaţa dragă albinuţă harnică Adn. Nu-ţi pierde speranţa tocmai tu.

Eiii... dragă Adn, vezi tu tocmai sentimentele, trăirile noastre (teama inevitabilă de moarte) au un rost al lor fff important, mântuirea noastră. Bunul Dumnezeu pune accent pe ele, deci nu sunt întâmplătoare. Epicur a încercat să ne alunge frica de moarte cu un faimos argument conform căruia nu există motive să ne temem de moarte, deoarece nu ne poate face rău atât timp cât noi suntem, ea nu este, iar când ea este, noi nu mai suntem. Aşadar, de ce să ne frământăm atunci din cauza ideii morţii, dacă ea însăşi (nu ideea ei!) este ceva cu care ne întâlnim doar odată?. Dar vezi tu, undeva la nivel inconştient, persistă această teamă (datorită instinctului morţii pe care îl avem, adevărat mult diminuat faţă de cel al animalelor). El vine din străfundurile noastre, îşi are originea în momentul păcatului acenstral, iar omenirea niciodată nu va scăpa de această teamă până la mometul dobândirii mântuirii noastre, oricât de mult se va strădui. Dumnezeu să fie cu toţi!

adn
30-May-2011, 10:45 AM
Cinstit spun ca nu mi-e frica de moarte pentru ca eu cred in Dumnezeu ( nu aduce anul ce aduce ceasul).

Mi-e frica sa nu-mi pierd sufletul,intr-o lume nebuna,nebuna,in care traim.
Mi-e frica sa nu-mi pierd puritatea(cata a ramas) sufletului.

soricel
30-May-2011, 10:47 AM
Dacă ai credinţă ("cât un bob de grăunte") şi cu ajutorul Bunului Dumnezeu cu siguranţă nu ţi-l vei pierde. Dumnezeu să fie cu toţi!

soricel
30-May-2011, 11:05 AM
Într-una din zile, din întâmplare, privirea mi s-a oprit pe o ilustraţie de pe coperta unei cărţi de rugăciuni aşezată pe măsuţa mea din dormitor. Fotografia era a unui copil care se ruga şi pentru un moment mi-am reamintit "persona mea" din vremea copilăriei, am "privit" în urmă cu regret, cu nostalgie la puritatea sufletului din acea vreme şi mi-a venit în minte o rugăciune: ‘’Croieşte o poartă mai mare, Tată ceresc, pentru că nu pot trece. Tu ai făcut-o pentru copii, iar eu am crescut fără să vreau. Dacă n-o vei face mai mare, fă-mă pe mine mai mic, te-aş ruga. Întoarce-mă înapoi la vremea când viaţa era vis.”
A ne păstra copilăria spirituală înseamnă a încerca să devenim în mod progresiv copii, să ne regasim inocenţa, să descoperim simplitatea şi frumusetea sufletului - deşi, conform înţelepciunii lumii acest lucru pare inexplicabil, întrucat stabileşte o inversare de valori şi de judecăţi…
Copilul este în mod fundamental o fiinţă încrezătoare, nu este însă nici puternic, nici virtuos, nici sigur. Însă este ca floarea-soarelui, care în fiecare dimineaţă se deschide în faţa soarelui; de acolo aşteaptă totul, de acolo primeşte totul: căldura, lumina, forţa, viaţa. Inocenţa presupune autenticitate, luciditate şi curaj şi, aşa cum simţi inconştint chiar şi tu, ar trebui protejată chiar de noi. Secretul vindecărilor este vindecarea "copilului interior", regăsirea stării de copil, redescoperirea inocenţei, păstrand în continuare conştiinţa constrangerilor realităţii. Poate că nu degeaba ne-a îndemnat Iisus să fim precum copiii, poate că prea multe griji ne ştirbesc din tăria credinţei - sursa energetică a vieţii făre de moarte. Dumnezeu să fie cu toţi!

natco
31-May-2011, 10:58 PM
Draga Soricel,
am citit si eu cartea lui Raymond Moody acum cativa ani, cea cu exemple din morti clinice.
Dar mai mult ma unge la suflet ce scrii tu decat cartea aia.

adn
31-May-2011, 11:11 PM
Moartea caprioarei - Nicolae Labis

http://www.youtube.com/watch?v=GJc0xm4Xvhg&feature=related

Mistretul cu colti de argint - St.Augustin Doinas

http://www.youtube.com/watch?v=NrBge3UkTWQ&feature=related

adn
02-June-2011, 09:31 PM
Cartea romaneasca a mortilor : Reprezentarea mortii cu chip de om

În limba română, noţiunea de moarte are două sensuri distincte: fenomen biologic al încetării funcţiilor vitale şi personificare funestă care ia sufletele oamenilor.

Ca reprezentare mitică, moartea are în Cartea românească a morţilor chip de om, prototip al complexului cultural indo-european, sau chip de pasăre de pradă, prototip al neoliticului.

Aşa cum rezultă şi din textele funerare şi zicalele populare (moartea cu coasa, ghearele morţii), acestea au unelte specifice: una foloseşte secera, coasa, paharul cu apa morţii, alta ghearele, aripa şi ciocul. În acest context vom face numai câteva referiri la moartea cu chip de om despre care se spune că, pe vremurile când lumea era mai credincioasă şi cerul mai aproape de pământ, umbla pe drum, ca Dumnezeu însoţit de Sfântul Petru.

După înrăirea oamenilor, Dumnezeu îşi trimite doar sfinţii pe pâmânt, de unde zicala că până la Dummnezeu te mănâncă sfinţii, iar Moartea vine după ce îşi anunţă în prealabil sosirea prin diferiţi mesageri funeşti: păsări, animale, plante, vise şi alte semne.

Reprezentarea morţii a evoluat de la cea de zeiţă a regenerării, tămăduitoare de boală şi aducătoare de odihnă, la îngrozitoarea zeiţă a morţii, concepţie cultivată de mitologiile indo-europene, inclusiv de creştinism.

Divinităţile masculine indo-europene, după ce au uzurpat pe Zeiţa-Mamă neolitică, au culpabilizat-o şi au prezentat-o în cele mai negre culori. Imaginea morţii care s-ar arăta muribunzilor sub forma unei babe hâde şi urâte, cu trupul format doar din ciolane deşirate, cu ochii duşi în fundul capului, având în mână o coasă sau un pahar cu băutură amară, apa morţii, din care invită omul să bea, este cu totul alta decât cea modelată în lut şi sculptată în os de omul neolitic, numită de arheologi Doamna în Alb.

http://www.revistaclipa.com/wp-content/uploads/2011/05/clipa_26_mai_final-27-300x299.jpg

În Cartea românească a morţilor, Moartea cu chip de om poartă diferite nume: Moarte: Strigă Moartea la fereastră: / - Ia-mi ieşi, / Ană, pân-afară! / - Aş ieşi, nu pot ieşi / Că nu mă pot despărţi / De drag soţiorul meu … (Bîrghiş, jud. Sibiu); Zână Bătrână: - Scoală, …, scoală. / Scoală de te uită / Sus la răsărit, / Vezi cine s-o ivit: / Un pom înflorat, / Cu frunza măruntă, / Cu umbra rotundă; / Dar la umbra lui / Cine se umbrea? / O Zână Bătrână/ Cu condeiu-n mână, / Cu hârtia-ntr-alta… (Cireşu, Jud. Mehedinţi); Sfânta Moarte şi altele.

Principala atribuţie a morţii antropomorfe este scoaterea sufletului din...

continuarea o gasiti aici:
http://www.revistaclipa.com/5667/2011/05/permanente/cartea-romaneasca-a-mortilor-reprezentarea-mortii-cu-chip-de-om

iosif
05-June-2011, 01:42 PM
Un proverb plin de intelepciune spirituala spune: "Cum iti e duminica, asa va fi ziua mortii tale ! Cum va fi ziua mortii tale, asa va fi viata ta vesnica !"
Fie ca Dumnezeu sa ne ajute si sa ne inspire sa petrecem frumos, dar mai ales cu mult folos spiritual, duminicile alaturi de Domnul Vietii, Domnul Invierii, Cel care are puterea de a da viata, cat si a o lua, astfel incat in momentul trecerii(mortii) sa fie alaturi de noi pentru a ne intari si a ne salva sufletele. Doamne ajuta si o Sfanta zi de Duminica plina de Haruri de la Duhul Sfant, care in mod deosebit si special se vor revarsa din belsug, cu multa si nelimitata gratie Divina, duminica viitoare, de Sfintele Rusalii !

adn
05-June-2011, 02:08 PM
Lasati mortii sa plece linistiti acolo unde trebuie sa se duca. Nu va agatati de ei,nu ii retineti prin suferintele si regretele voastre,ii deranjati si ii impiedicati sa se elibereze.

Rugati-va pentru ei,trimiteti-le dragostea voastra,gandurile voastre bune...




http://www.valeriu-popa.santamia.ro/m_viata.htm

adn
07-June-2011, 11:40 PM
Sfat util la" Marea Plecare ", de la Florian Pittis.

Spiritul cand pleaca din corp in mod automat ia cu el toate informatiile pe care le are asimilate omul in subconstientul sau.

Astfel, nici o fiinta umana nu uita dupa ce moare persoanele si locurile care i-au placut, le-a iubit sau le-a urat, nu uita dorintele neamplinite , nu uita pe cei care i-au pricinuit bucurii sau necazuri, nu uita ideile religioase asimilate, nu uita aptitudinile ocupationale care se realizeaza prin intermediul subconstientului, ca de exemplu condusul masinii, mersul , tinuta verticala, lucrul la computer, cantatul, melodiile care v-au placut, pictatul , miscarile de dans, privitul la televizor, etc. De asemenea isi pastraza „naravul”, pasiunile si viciile.

Nu puteti face mare lucru in momentul plecarii pentru a nu lua cu voi aceste informatii. Asha ati fost programati si dvs, de bunul Dumnezeu.

DAR, atentie, spiritul nu ia cu el la plecare in mod automat nimic (sau aproape nimic) din ceea ce este inmagazinat in memoria constienta a omului.. Deci informatiile stiintifice, cele legate de viata sociala, de legi si de conventii sociale, de modul de functionare a lucrurilor si a societatii, ca si informatiile legate de arte, literatura, poezie, muzica nu sunt luate cu dvs cand plecati din corp.

Tinand cont ca Entitatile vad doar Lumina IE, (bioenergie, energie de forma, aura, etc ) si nu percep deloc lumina solara, ca nu simt cald si frig, ca nu simt deloc mirosuri sau gusturi, ca nu au greutate si ca nu

http://www.motzu.bravehost.com/plecare.html

Arife
11-June-2011, 10:53 PM
Eu cred ca moartea este doar un obstacol in renasterea noastra spirituala care poate fi trecut numai de intelepciunea cu care ne traim viata...

adn
13-June-2011, 10:49 PM
In Memoriam Florian Pittis - Sfarsitul nu-i aici

http://www.youtube.com/watch?v=6eBBniJy0tg&feature=related


Când necazuri te doboară
Şi prieteni n-ai să-i strigi,
Ţine minte
sfârşitul nu-i aici.

Şi ce slăveai în taină
E-aşa cum nu-ţi explici,
Ţine minte
sfârşitul nu-i aici.

Nu-i aici, (nu, nu)
Nu-i aici, (nu, nu)
Ţine minte
sfârşitul nu-i aici. (nu, nu)

Când oprit la o răscruce,
Drumul nu ştii să-l prezici,
Ţine minte
sfârşitul nu-i aici.

Când nu mai ai nici vise
Şi nu ştii cum să te ridici,
Ţine minte
sfârşitul nu-i aici.

Nu-i aici, (nu, nu)
Nu-i aici, (nu, nu)
Ţine minte
sfârşitul nu-i aici. (nu, nu)

Când se-adună norii negri,
Ploaia cade ca un brici,
Ţine minte
sfârşitul nu-i aici.

Mângâiere n-ai, nu vezi acum
Mâini întinse de amici
Ţine minte
sfârşitul nu-i aici.

Nu-i aici, (nu, nu)
Nu-i aici, (nu, nu)
Ţine minte
sfârşitul nu-i aici. (nu, nu)

Pomul vieţii creşte mândru
Unde spiritul e viu,
Luminează ea, salvarea,
Cerul gol şi cenuşiu.

Când orasele-s în flăcări,
Muşuroaie de furnici,
Ţine minte
sfârşitul nu-i aici.

Şi când cauţi în zadar un om
Printre-atatea mii de venetici,
Ţine minte
sfârşitul nu-i aici.

Nu-i aici, (nu, nu)
Nu-i aici, (nu, nu)
Ţine minte
sfârşitul nu-i aici. (nu, nu)









http://www.ozibuna.net/melodii-versuri/florian-pitis-sfarsitul-nu-i-aici-versuri.html

adn
21-June-2011, 10:46 PM
sinucidere asistata la o clinica pentru sinucidere asistata din Elvetia
http://www.220.ro/emisiuni-tv/Si-A-Pus-Capat-Zilelor-Prin-Sinucidere-Asistata/gOM1pXOgFm/?rel=libertatea

soricel
22-June-2011, 08:59 AM
Eu nu pot să înţeleg aşa ceva, oricât de grea este viaţa (suferinţa unei boli) trebuie înfruntată, iar cei din jur... sunt părtaşi la o asemenea faptă, nu au făcut totul pentru a-l determina să se răzgândească. Numai privind filmuleţul am un sentiment de vinovăţie. Dumnezeu să ne ferească de aşa ceva!

Corinadana
22-June-2011, 09:15 AM
Adormirea Ucenitei (Rusia 2007) -
Este un clip video facut pe telefonul mobil in Rusia. Diferita de stralucirea soarelui, lumina puternica ce se observa aparand deasupra blocului unde locuia o femeie ce tocmai a adormit, ucenica a unui mare staret rus adormit si el intru Domnul, coboara si intra prin acoperis si prin peretii blocului si ridica la cer sufletul cel luminos al ucenicei. Este staretul care a venit sa-si duca ucenica in Imparatia Cerurilor. La sfarsit se observa deslusit cele doua lumini, ce au silueta ingereasca si 2 aureole luminoase ce strapung cerul si-l boltesc.
La acest link : http://theologhia. wordpress. com/2009/ 01/24/adormirea- ucenitei/

Corinadana
22-June-2011, 09:17 AM
Adormirea Ucenitei (Rusia 2007) -
Este un clip video facut pe telefonul mobil in Rusia. Diferita de stralucirea soarelui, lumina puternica ce se observa aparand deasupra blocului unde locuia o femeie ce tocmai a adormit, ucenica a unui mare staret rus adormit si el intru Domnul, coboara si intra prin acoperis si prin peretii blocului si ridica la cer sufletul cel luminos al ucenicei. Este staretul care a venit sa-si duca ucenica in Imparatia Cerurilor. La sfarsit se observa deslusit cele doua lumini, ce au silueta ingereasca si 2 aureole luminoase ce strapung cerul si-l boltesc.
La acest link : http://theologhia. wordpress. com/2009/ 01/24/adormirea- ucenitei/
http://theologhia.wordpress.com/2009/01/24/adormirea-ucenitei/

virgil777
22-June-2011, 11:33 AM
sinucidere asistata la o clinica pentru sinucidere asistata din Elvetia
http://www.220.ro/emisiuni-tv/Si-A-Pus-Capat-Zilelor-Prin-Sinucidere-Asistata/gOM1pXOgFm/?rel=libertatea

Sinistru, morbit, oribil, atat pot sa spun! Si pacat ca mai se si incurajeaza asa ceva.... si se prezinta ca fiind ceva emotional. O crima e o scena cu criminali si victime. In sinucidere exista doar criminal si complici la crima. Unde este Dumnezeu in clipul care ni se prezinte???? Doarme??? Avem dreptul sa luam ceva ce nu putem da ( creea). Numai mintile bolnave pot concepe, promova si santaja emotional asa ceva!!!
Ideea ce razbate peste tot in clip este lipsa divinitatii si eu ego exacerbat!

adn
22-June-2011, 11:35 AM
sinucidere asistata la o clinica pentru sinucidere asistata din Elvetia
http://www.220.ro/emisiuni-tv/Si-A-Pus-Capat-Zilelor-Prin-Sinucidere-Asistata/gOM1pXOgFm/?rel=libertatea

eu nu-mi inchipuiam ca poate exista o clinica pentru" sinucidere asistata"; parerea mea este ca familia a incercat sa-l convinga sa nu recurga la acest gest,in cele din urma nu putea decat sa accepte ,cu toata durerea si tot regretul. Fiecare se naste,traieste si moare singur.

danfloarea56
22-June-2011, 12:14 PM
ceea ce cu mult timp in urma era de neimaginat , iata ca a devenit posibil,,,,, ma gindesc si ma cutremur inlauntrul meu , ma gindesc ziceam, la ceea ce sta de fapt in spatele acestor lucruri care se intimpla ,,,,, si anume, puterea tot mai mare a celui rau, acapararea a tot mai multor suflete care se lasa duse in ratacire ,,,, e timpul lui acum , a celui rau , si ptr. ca stie ca mai are putin timp se lupta sa cistige tot mai mult teren ,,,,,, a plecat Amot , dar in locul lui spun eu:vino , Doamne , Iisuse!

soricel
22-June-2011, 03:14 PM
Dragilor este mult egoism, înstrăinare (oare să nu mai fie cărare către aproapele tău?), perfidie, ne lipseşte iubirea adevărată.
"...familia a incercat sa-l convinga sa nu recurga la acest gest,in cele din urma nu putea decat sa accepte ,cu toata durerea si tot regretul. Fiecare se naste,traieste si moare singur."
Cum rămâne cu responsabilitatea faţă de cei din jur?, chiar dacă eşti bătrân ai anumite responsabilităţi, un sens, însemni ceva pentru cei din jur (fam, prieteni, etc), şi apoi, cum poţi trăi cu banii încasaţi dintr-o asemenea asistare? Nici pe feţele membrilor fam nu se citea prea multă compasiune. Eu cred că şi noi păcătuim fiind spectatori la aşa ceva. Dumnezeu să fie cu toţi!

adn
06-July-2011, 10:59 AM
Moartea si eternitatea - Eckhart Toole

Dar privind mai atent, totusi, veti desoperi ca trunchiurile de copaci, putrezite si frunzele cazute nu numai ca dau nastere unei noi vieti, dar sunt si ele pline de viata. Microorgansimele sunt la lucru. Moleculele se reorganizeaza.

Asa ca moartea nu se poate afla niciunde. Nu exista decat metemorfoza diferitelor forme de viata. Ce am putea invata noi din asta? • Moartea nu este opusul vietii. Viata nu are un opus. Opusul mortii este nasterea. Viata este eterna.

Inteleptii si poetii in cursul timpului au recunoscut calitatea de vis a existentei umane, care pare solida si reala si cu toate astea asa de fluida, incat poate disparea in orice clipa. • In momentul mortii voastre, povestea vietii voastre, ar putea sa va apara si voua ca un vis care se sfarseste. Dar chiar si intr-un vis este o esenta care pare a fi reala.


Trebuie sa fie o constiinta in care acest vis se intampla, altfel visul nu ar fi. • Aceea constiinta fara margini o creeaza corpul, sau aceasta constiinta creaza visul corpului, visul cuiva? • De ce toti aceia care trec printr-o experienta in apropierea mortii isi pierd frica de moarte? Reflectati la asta! • Bineinteles ca stiti ca muriti, iar moartea este doar....


pentru cei interesati,continuarea o puteti gasi aici:
http://eulinterior.blogspot.com/2010/11/moartea-si-eterniatea-eckhart-tolle.html

http://dezvatatorul.blogspot.com/2009/04/eckhart-tolle-un-maestru-modern.html

adn
17-July-2011, 10:47 PM
... ne este teama de viata insasi, de aceea ne este teama si de moarte; Neale Donald- Teama,spaima si Frica

http://www.youtube.com/watch?v=v6bjLsQP9_E&feature=player_embedded

white swan
14-August-2011, 02:07 PM
A doua viziune a Staretului Antonie

Da, se pare că cel mai real fapt existent în lumea aceasta e moartea. Numai că în realitatea aceasta nu vrea nimeni să creadă şi, mai exact, să măsoare realitatea morţii cu iluzia vieţii omeneşti.
Iluzia nu în sens de minciună, la Dumnezeu nu există minciună, Dumnezeu este Adevărul.
Înşelarea vieţii constă în grabnica ei trecere şi în atitudinea pe care o are omul faţă de ea, ori, cum se mai zice, cauza tuturor nenorocirilor se află în noi înşine.
Omul se uită la trecerea vieţii ca la o veşnicie, uitând de realitatea morţii. Vorbeşte-i cuiva despre moarte, mai ales despre propria sa moarte, şi ţi-l vei face duşman. Dar ce, parcă el va trăi veşnic, sau eu, sau oricare altul? Noi, pur şi simplu, ne străduim să nu ne gândim la moarte şi să fugim de ea după metoda struţului – ţi-ai vârât capul în nisip şi-ţi pare că nu mai există niciun pericol!
Dar aminteşte-ţi câţi sfinţi au trăit cu sicriul în chiliile lor. De ce? Pentru amintirea morţii, despre care Sfânta Tradiţie spune că e zălogul mântuirii!
Ce oameni au fost, adevăraţi oameni, fii ai lui Dumnezeu, dar aveau mereu înainte o amintire a morţii - sicriul! Şi pentru ei, dar şi pentru noi, păcătoşii, oamenii vremurilor de pe urmă, pentru că tare ne mai atrage o viaţă veşnică pe pământ, aşa ne-am mai învăţat să ne amăgim, încât ni se pare că iată-iată, încă puţin, şi vom căpăta elixirul tinereţii veşnice.
Cum i se leagă măgarului un morcov în faţa ochilor, ca să alerge după dânsul tot drumul şi să nu-l supere pe stăpân cu opririle, tot aşa satan momeşte omenirea cu morcovul vieţii veşnice şi păcătoase pe pământ. Adică, ce să te mai nevoieşti cu lucrările duhului, cu rugăciunea şi postul, sau, mai ales, cu iubirea aproapelui, tu ori crezi că după coşciug e numai pământul rece în care ai să putrezeşti şi tu, şi sicriul se va face putregai, sau în aceea că există deja diferite modalităţi de întinerire, de prelungire a vieţii, de prevenire a bătrâneţii, tot ce vreţi. Ei, dar dacă sunteţi prea neîncrezători, iar de trăit, vreţi să trăiţi, vă îngheţăm! Când vă
vom dezgheţa, atunci totul va fi deja descoperit şi veţi trăi veşnic. Aiureli de om nebun, dar cred, săracii, cred. Da, pe pământ poţi sa te uneşti cu veşnicia
şi cu ochii tăi să te convingi de realitatea veşniciei, dar nu de mirajul satanic.
Apostolul Pavel, Sfântul Serafim de Sarov şi câţi alţii s-au învrednicit să vadă frumuseţile grădinilor raiului! Tot aşa precum un şi maimare număr de rugători au fost luminaţi de lumina necreată a Taborului. Dar însăşi înfăţişarea oamenilor lui Dumnezeu şi a oamenilor lui satan nu e un zălogal realităţii.
Cum, deci, să ne mântuim în această vreme de pieire? Au spus nişte teoreticieni cum că nu se poate omul mântui; dacă va vrea Dumnezeu, îl va mântui, dacă nu, e imposibil. Şi toate acestea independent de nevoinţele omului. Calvinism, nu altceva, dar principalul e că nici să tinzi spre mântuire nu are sens, de vreme ce nu te poţi mântui. Păcătuieşte, frate al meu, cât îţi pofteşte sufletul – vei fi pe plac sau nu, nu depinde de tine.
Numai că nu, tocmai că nu este deloc aşa. Da, fără ajutorul lui Dumnezeu, nimeni nu se poate mântui. Însuşi Mântuitorul le-a spus aceasta ucenicilor, ce să ne mai frământăm zadarnic minţile.
Dar ajutorul Domnului se adaugă la râvna omului, la munca şi la străduinţele lui. Cum marele ierarh Ioan Gură de Aur spunea că tu trebuie să aduci tot ce e al tău, iar ce nu ajunge, va împlini Dumnezeu! Şi pentru că râvnă nu este, ne mântuim cu necazuri şi boli. Cumpătare trebuie, cumpătare în toate. Boala boarfelor, consumismul, iată povara satanică ce stăruie asupra oamenilor. Toate sunt puse în slujba agoniselii şi nu mai au capăt.

Iată, aşa stau lucrurile cu ataşamentul faţă de obiecte. Unul le salvează fără a se mai gândi la propria siguranţă, cum altfel, doar toată viaţa a muncit pentru ele.
Pentru altul, ele sunt nişte mijloace, nu un scop în sine. De aceea, un asemenea om cu o asemenea atitudine faţă de lucruri nu se va orienta niciodată la ceea ce se cheamă „demnitate”. Să-mi fie comod, şi-atât. Iată o mentalitate potrivită, mai ales pentru vremurile noastre.

Nu trebuie să adunaţi lucruri a căror însemnătate nu vă e clară sau de care vă puteţi lipsi. Vi le procuraţi doar pentru că toţi le au. Nu e bine aşa.
Mulţumiţi-vă cu ceea ce e absolut necesar, nu foarte scump, ci simplu şi trainic. Aceasta se referă îndeosebi la haine şi la hainele călduroase, de iarnă. Principiul este acesta – să fie trainice, din fibre naturale şi să ţină cald.

Profetii ortodoxe pe site-ul : http://prosistemhaha.wordpress.com/toate-profetiile-ortodoxe/

iosif
16-August-2011, 02:07 PM
Mărturia rusoaicei Claudia Vasilievna care s-a întors din lumea cealaltă
------------------------------------------------------------------------------------
Atunci medicii au zis :
Aceasta femeie nu mai avea cu ce să trăiască.
Le vedeam pe toate cu frică şi groază şi iarăşi mă gândeam: "Cum şi de unde suntem două? Stau în picioare şi totodata sunt întinsă pe masă! "Atunci medicii mi-au pus la loc intestinele şi stomacul şi au spus că trupul meu trebuie dat medicilor tineri pentru practică, si l-au transportat în laborator, iar eu mergeam alături de ei şi mă gândeam cu nedumerire de ce suntem două. Acolo m-au lăsat întinsă, dezbracată, acoperită până la piept cu un cearceaf. După aceea am văzut că venise fratele meu împreună cu fiul meu cel mai mic. Avea 6 ani şi îl chema Andruşka [Andrei. A început să plângă şi să zică :"Mamă ,mamă, de ce-ai murit? Sunt încă mic, cum o să trăiesc fără tine? N-am nici tată şi acum ai murit şi tu !".
Eu atunci l-am îmbrăţişat şi l-am sărutat, dar el nu a simţit şi nu a văzut asta, nici nu m-a băgat în seamă, ci privea trupul meu mort. Vedea de asemenea,că şi fratele meu plângea.
--------------------------------------------------------------------------------
mai multe ...

http://vestitorul.blogspot.com/2011/02/marturia-rusoaicei-claudia-vasilievna.html


Mărturie despre românca Olga, care a murit şi a înviat
--------------------------------------------------------------------------------
Nu mi-a venit sa-mi cred urechilor: "O femeie care a murit si a inviat?". "Da, e adevarat. Traieste si azi, numele ei este Olga."
--------------------------------------------------------------------------------

- Parinte Arsenie, ce parere aveti despre fenomenul mortii clinice? Il pot ajuta pe un om trairile deosebite din timpul unei morti clinice, pentru a-si redobandi credinta in Dumnezeu?

- Biserica n-are o pozitie speciala fata de fenomenul mortii clinice. Noi nu ne amestecam, n-avem cum. Nici cel mai priceput om de stiinta n-a putut vreodata lamuri acest subiect, altminteri destul de "nestiintific". Totusi, biserica stie precis, fara dubii, ce e de facut, pentru ca sa ne salvam dincolo de moarte. Trebuie sa ne pregatim de o inviere. Si asta depinde de trairea autentica, dupa masura fiecaruia, a momentelor pe care le traim. Invatati, asadar, sa muriti si sa inviati in fiecare zi. Ganditi-va ca veti muri chiar azi. Eu am fost la capataiul multor muribunzi si va pot spune ca toti, dar absolut toti, voiau sa mai traiasca macar o singura zi. Inca o zi.
---------------------------------------------------------------------------------
mai multe ...

http://vestitorul.blogspot.com/2010/06/marturie-despre-romanca-olga-care-murit.html

Arife
16-August-2011, 02:59 PM
Mărturia rusoaicei Claudia Vasilievna care s-a întors din lumea cealaltă
------------------------------------------------------------------------------------
Atunci medicii au zis :
Aceasta femeie nu mai avea cu ce să trăiască.
Le vedeam pe toate cu frică şi groază şi iarăşi mă gândeam: "Cum şi de unde suntem două? Stau în picioare şi totodata sunt întinsă pe masă! "Atunci medicii mi-au pus la loc intestinele şi stomacul şi au spus că trupul meu trebuie dat medicilor tineri pentru practică, si l-au transportat în laborator, iar eu mergeam alături de ei şi mă gândeam cu nedumerire de ce suntem două. Acolo m-au lăsat întinsă, dezbracată, acoperită până la piept cu un cearceaf. După aceea am văzut că venise fratele meu împreună cu fiul meu cel mai mic. Avea 6 ani şi îl chema Andruşka [Andrei. A început să plângă şi să zică :"Mamă ,mamă, de ce-ai murit? Sunt încă mic, cum o să trăiesc fără tine? N-am nici tată şi acum ai murit şi tu !".
Eu atunci l-am îmbrăţişat şi l-am sărutat, dar el nu a simţit şi nu a văzut asta, nici nu m-a băgat în seamă, ci privea trupul meu mort. Vedea de asemenea,că şi fratele meu plângea.
--------------------------------------------------------------------------------
mai multe ...

http://vestitorul.blogspot.com/2011/02/marturia-rusoaicei-claudia-vasilievna.html


Mărturie despre românca Olga, care a murit şi a înviat
--------------------------------------------------------------------------------
Nu mi-a venit sa-mi cred urechilor: "O femeie care a murit si a inviat?". "Da, e adevarat. Traieste si azi, numele ei este Olga."
--------------------------------------------------------------------------------

- Parinte Arsenie, ce parere aveti despre fenomenul mortii clinice? Il pot ajuta pe un om trairile deosebite din timpul unei morti clinice, pentru a-si redobandi credinta in Dumnezeu?

- Biserica n-are o pozitie speciala fata de fenomenul mortii clinice. Noi nu ne amestecam, n-avem cum. Nici cel mai priceput om de stiinta n-a putut vreodata lamuri acest subiect, altminteri destul de "nestiintific". Totusi, biserica stie precis, fara dubii, ce e de facut, pentru ca sa ne salvam dincolo de moarte. Trebuie sa ne pregatim de o inviere. Si asta depinde de trairea autentica, dupa masura fiecaruia, a momentelor pe care le traim. Invatati, asadar, sa muriti si sa inviati in fiecare zi. Ganditi-va ca veti muri chiar azi. Eu am fost la capataiul multor muribunzi si va pot spune ca toti, dar absolut toti, voiau sa mai traiasca macar o singura zi. Inca o zi.
---------------------------------------------------------------------------------
mai multe ...

http://vestitorul.blogspot.com/2010/06/marturie-despre-romanca-olga-care-murit.htmlTotul este adevarat...Dupa interventia chirurgicala de urgenta suferita departe de casa, pentru cateva secunde mi s-au pierdut toate functiile vitale ...intr-un tarziu dupa clipe de nedumerire, am realizat ca "am murit"si... primul "gand" a fost la sotul meu unde am si ajuns cu viteza gandului... suspinam privindu-l si imi luam ramas bun mangaindu-i parul, fata si mainile... gandindu-ma ca nu am sa mai revin la viata si nu o sa-l mai vad,totul parea dureros de real..Ulterior...mi-a povestit ca in noaptea in care "am murit" a visat ca eram alaturi de el si il dezmierdam...deschizand ochii m-a vazut plutind deasupra lui...si cand a intins mainile sa ma prinda am disparut...atunci a simtit ca s-a intamplat ceva cu mine si a telefonat sa se asigure ca sunt bine...De la celalalt capat al firului cineva i-a spus..."ne pare rau...incercam sa facem tot ce putem..."

iosif
15-September-2011, 11:25 PM
Marturie de Dincolo de Moarte
Un caz cu totul deosebit se intampla in Italia si, in ciuda tuturor cercetarilor, ramane ceea ce este: o marturie de DINCOLO de moarte a spiritului lui Emilio, un tanar trecut prematur la cele vesnice.
Cazul a facut obiectul unor ample dezbateri, in care s-a implicat si Papa, trimitand o scrisoare familiei lui Emilio, binecuvantandu-o si indemnand-o sa continue pe calea credintei in Dumnezeul celor vii.

CANALUL DE COMUNICARE

Profesorul Mario Crispo, faimos cardiolog , reumatolog si internist din Roma, si sotia sa, Annarita, fosta jurnalista la Rai, si-au pierdut unicul fiu, Emilio, medic si el, in 1995, intr-un accident de masina. Avea doar 29 de ani. Dupa 3 luni de la trecerea lui la cele vesnice, spiritul se "intoarce", transmitand prin mama sa, Annarita si prin tatal sau, "jurnalul noii sale vieti", cu ajutorul "scrierii directe"- scriere prin care mana subiectului este condusa de o forta necunoscuta. Padre Antonio Gentili, un ilustru teolog de la centrul de studii Ordine dei Barnabiti, declara: "Nu se poate nega existenta unui canal de comunicare intre DINCOLO si DINCOACE! Este acelasi Dumnezeu, intru iubirea caruia sunt legate toate fiintele vii si defunctii si cel care consimte aceste contacte. Problema este alta: nu trebuie evocati defunctii pentru a-i raporta la realitatea umana si pentru a le cere sa ne satisfaca curiozitatea si sa ne rezolve problemele cotidiene. Aceasta este o metoda condamnata de Biserica. Trebuie sa ne punem in contact cu ei printr-o unica practica: RUGACIUNEA". Parintii lui Emilio nu au facut sedinte de spiritism pentru a intra in contact cu el, ci spiritul lui Emilio i-a contactat pentru a le transmite mesaje.
.................................................. ............................................

mai mult, ...

http://dezvatatorul.blogspot.com/2009/11/marturie-de-dincolo-de-moarte.html

Arife
16-September-2011, 08:14 PM
http://www.youtube.com/watch?v=JCQz4saOcF4&amp;feature=player_embedded#!

IREAL
16-September-2011, 08:26 PM
Moartea .. in modul nostru cotidian de a o vedea pare ceva rau. E un fals deoarece in moarte nu se regaseste nici o valenta de pozitiv sau negativ. Este doar un prag normal si natural care de multe ori iti poate aduce si beneficiile fructificarii unei intregi activitati spirituale sau se poate finaliza o plata karmica(ex. morti premature).

Arife
16-September-2011, 10:33 PM
http://www.youtube.com/watch?v=zmn0Gp9ZKvE&amp;feature=related

Nae
17-October-2011, 09:53 PM
Lăudat fie Isus!
Dragii mei ,am si eu o intrebare pentru voi toti.Cum poti depasi nu neaparat frica ta de moarte ,ci frica de a pierde o fiinta draga ,durerea si neputinta ta de a face mai mult pentru acea persoana?Cum sa te resemnezi cand moartea iti spune am venit sa o iau? Cum? Nu e prima oara cand traiesc aceasta neputinta ,pentru ca prima data cand doamna Moarte mi-a luat ,,sufletul,, aveam doar 20 de ani ,acum cand am dublul lor neputinta si durerea sunt aceleasi. Uneori crezi ca nu mai poti ,spui gata ,nu mai pot ,dar poti si te resemnezi mergand cu viata in piept. Iertati-ma daca sunt asa de tulburata si stiu ca acolo unde va merge va fi un loc mult mai bun ,pentru ca si ea e o fiinta extraordinara ,ca Dumnezeu imi va da taria sa merg mai departe ,asa cum a facut-o si acum 22 de ani ,dar ...
Cred că cel mai bun lucru pe care poți să-l faci este să te bucuri pentru cel(cea) despre care știi(după cum bine spui) că va merge într-un loc mult mai bun; e un nonsens să nu te bucuri pentru cineva drag ție. Orice gând de durere, insatisfacție, părere de rău este o energie care, în relație cu acel suflet, îl urmărește și îl leagă de persoane pe care le-a lăsat în urmă pe pământ, ”hăituindu-l și nelăsându-l să se odihnească în pace; mai mult, s-ar putea ca la judecata particulară să fie un ”cap de acuzare” din cauza durerilor care se manifestă în urma lui.

De ce simți durere și tulburare când el(ea) va pleca la fericire veșnică? De ce nu te uiți la fericirea lui/ei, ci te uiți la durerea ta? Pentru că(îmi pare rău și te rog să mă ierți!) egoismul tău este foarte afectat și n-ai putere asupra lui.
În acest caz nu poți decât să te rogi lui Dumnezeu să-l odihnească cât mai aproape de El. Dacă te vei ruga zilnic 40 de zile pentru asta în fiecare dimineață, vei simți apoi în inima ta un sentiment mult mai ușor și bun. Te rog încearcă și vei vedea!
Este foarte important ca în timpul rugăciunii să te gândești la fericirea lui/ei!

giumbusluc
17-October-2011, 10:12 PM
Multumesc Nae .Nu spun ca nu stiam acest lucru ,pentru ca asta am facut pentru tatal meu acum doi ani si e adevarat ca sunt egoista ,dar mi-e greu deocamdata sa gandesc lucid .Eu tot sper sa-i mai lungeasca Dumnezeu zilele .

Simona 1974
23-June-2012, 02:09 PM
http://youtu.be/9UahoLNnEO0