PDA

Arată Versiune Întreagă : Poezie,in versuri si muzica



Pagini : 1 2 3 [4]

Elena1
05-December-2011, 08:19 PM
http://www.youtube.com/watch?v=I6dhD8XWiYQ

Elena1
05-December-2011, 08:24 PM
http://www.youtube.com/watch?v=TllXvtZnLTY&feature=related

Elena1
05-December-2011, 08:48 PM
http://www.youtube.com/watch?v=-1wNOAs53vU&feature=related

giumbusluc
05-December-2011, 10:08 PM
Aşează-te lângă mine
de Manuela Macelaru




Aşează-te lângă mine cuminte, ţine-mă de mână
Şi potriveşte-ţi inima după a mea, ticăitul ei să
Nu dea de bănuit nimănui că pendulăm ultimul
Poem ce mai poate fi scris cu litere, de mâine

Vom scrie cu ochi umezi şi blânzi

Lasă ceaţa să se prelingă pe umeri uşor
Lasă nefericirea s-o bea numai morţii
Aşează-te lângă mine cuminte, să stăm
În aceeaşi inimă ca doi hoţi într-o celulă

Să ne aşteptăm sentinţa ca pe o sărbătoare

Atunci vom putea deschide cufărul cu iluzii,
Să plătim în ani, în spini, în ce vom găsi
Pentru faptul că am locuit în aceeaşi încăpere
Ca doi bieţi sâmburi ai aceluiaşi fruct.


|

giumbusluc
05-December-2011, 10:14 PM
GEOMETRIE

Mi-ai spus într-o dimineaţă
(sau poate într-o seară)
nişte lucruri foarte grave.
Eu,
nu ştiu de ce,
nu pot să le uit.
Mă fac că le-am uitat
şi mă mint că doar le-ai spus,
fără să le crezi.
Că le-ai spus ca să te convingi
că eu cred altfel.
Vieţi paralele...
Paralelele însă nu se întâlnesc niciodată,
Dar niciodată...
Să fi demonstrat noi
pentru prima oară în lume
că presupunerea prin absurd
că paralelele s-ar întâlni
e adevărată?
Îti dai seama ce grav ?
Le-am dat toată geometria peste cap..

giumbusluc
05-December-2011, 10:15 PM
CAPĂT DE DRUM


La capătul acestei lungi călătorii
Printre peştii marini ai sufletului meu,
Te voi găsi aşteptându-mă,
Ca la capătul dârei de lumină,
Pe care luna o desena aseară pe Marea Neagră
În timp ce eu, lângă foc, cu o ţigară în mîna stângă,
Simţeam că pot să mă ridic şi să plec pe acea cărare iluzorie
Ca pe un drum pe care mi-l doresc şi nu-l am,
Ca pe o cale ireala pe care, totuşi, o văd
Ca pe muchia unei idei,
Ca pe linia vieţii, săpată în palmă.

giumbusluc
05-December-2011, 10:15 PM
PUR ŞI SIMPLU
El mă iubea cu vorbe,
mă iubea cu şampanie,
mă iubea cu nişte întrebări stranii,
ca şi circumstanţele.
El mă iubea pe furiş,
mă iubea din principiu
mă iubea crezând cu tărie
că lucrurile importante
care ţi se întâmplă
trebuie trăite.
El mă iubea ca şi cum
nu m-ar fi iubit niciodată
nimeni altcineva.
Mă iubea cu dinţii şi cu aerul pe care-l respira
dar eu nu asta voiam.
Eu nu voiam asta.
Eu voiam să mă iubească
pur...
şi simplu.

giumbusluc
05-December-2011, 10:16 PM
SPIRALA TIMPULUI


Cum mă lovesc de tine, exact atunci când mă aştept mai puţin !
Dau peste tine pe stradă, mă ciocnesc de tine prin locuri
vizitate fără voie, neplanificat.
Absolut ciudat,
Absolut întâmplător.
Accidentalele noastre întâlniri,
îmi dau peste cap toate amănuntele,
cele mai ascunse.
Îmi aduc aminte de tine, dar de fapt,
îmi aduc aminte de mine.
Mă trezesc ca din somn,
ca Albă ca Zăpada pe care piatra peste care
i-a trecut întâmplător sicriul,
a readus-o la viaţă.
Atât de surprinzător,
încât, ca în toate momentele de contrast,
asistenţa începe brusc
să aplaude.
Ca toate poveştile
şi a noastră are o cheie,
un miracol care îi dă
un aer astral, de eternitate...
Hei, mi-ai clătinat sufletul într-o seară când
era lichid.
S-a lovit de pereţii inimii mele
încât a trebuit să-l ţin bine,
să nu iasă afară.
Am ameţit puţin,
fiindcă mă îndepărtasem
atât de elastic de drum,
atât de hotărâtă să mă ascund
undeva, în iluzie,
încât prezentul, palpabil, real
m-a tras înapoi cu atâta putere
că am înţeles că timpul nu e o linie.
El e o spirală,
altfel s-ar fi rupt.
Pe urmă, inima le-a tras lângă ea pe toate,
mintea, trupul, sufletul, tot.
Mai ştii că te-ntrebam uneori,
ce vrei tu, de la mine ?
Tot,
Îmi spuneai. Tot.
Încât mi se făcea şi frică.
Uite, mi-am făcut curaj şi m-am adunat,
dar nu e niciodată sigur
că am să-ţi pot da tot.
Fiindcă până şi mie,
ceva din mine,
mereu, îmi scapă.
Rămâne undeva,
în spaţiul în care timpul nu e o linie,
el e o spirală.

giumbusluc
06-December-2011, 10:29 PM
Clar de inima

de Nichita Stănescu


Orele plutesc pe langa umarul tau,
sfere-albastre,si-ntre ele e Saturn.
Si cum se duc,se micsoreaza
mai inserat si mai nocturn.

Nu-mi pare rau,nu-ti pare rau de ele.
Dreapta cum stai,trecerea lor
copilaroasa-aproape si suava
luceste-n ochiul tau nemiscator.

Si uit de ele,uiti si tu de ele,
si-n intunericul odaii se aprind,
se sting,se-aprind,se sting
ochii prelungi ai tai,murind,
reinviind.

giumbusluc
06-December-2011, 10:30 PM
doar o singură inimă

de Ioan Barb



venea un trup
pe cărarea de astă-vară

nu-i păsa că ploaia
îi ciupea obrajii
în ochi îşi făceau cuib două lumini
se strângeau una în alta
privirea se încălzea încet
îşi dezmorţea palmele

din grădini se zvonea
un vuiet de ape mari
sosea întunericul

auzeam o inimă
îmi povestea cât e de singură
când în trupul acesta
sunt numai perechi

dar nu mai am altă inimă
să facă de gardă
cu rândul în piept
să se încălzească una pe alta
şi să-şi spună poveşti
până dimineaţa

Elena1
06-December-2011, 10:44 PM
Poezie de noapte bună
Pentru ea...

Printre zâne, ce se joacă
Pe albastru mării-n zor
Te jucai și tu odată
Printre raze, printre nori...

Eu, eram un călător
Ce plutea în infinit
Și în mine un fior
S-a născut când te-am zărit.

Am sărit din a mea barcă
Și-am plutit... încet sub val
Și-auzi atuncea parcă
O cântare din caval...

Și, cum stam sub simfonia
Notelor din alte sfere,
M-a cuprins melancolia...
S-a făcut, deodat' tăcere...

Îngânat de glasul apei
Ți-am rostit prin versuri calde
Vraja dulce-a neplecării...
Și-ai ramas... atunci, aproape...

Iar apoi în vers am pus
Picătură de iubire...
Și-nvârtind al apei fus
Într-o dulce amintire,
Am plecat, apoi m-am dus...

Am venit apoi, odată
Sub al soarelui apus
Și-am zărit atunci o fată
Și încet, la ea m-am dus...

Erai tu, plângând încet
Pe al valurilor foc...
Și gândeai la un poet
Iară eu, intrând în joc,

Îți rosti încă un vers
Din iubirea mea fierbinte...
Iar apoi, m-am dus, am mers
Și acum, ca și-nainte...

Într-o seară chiar sub lună
Te-am zărit, dulce fecioară!
Ți-am făcut încet din mână
Și-ai zâmbit întâia oară...

De atunci ne-am întâlnit
Mai mereu, în prag de seară
Și din versuri m-ai iubit
Tot mai mult, dulce fecioară...

Iară eu, am ascultat
Fermecat în umbra serii
Glasul tău ce mi-a cântat
Și-am răspuns atunci plăcerii...

Pe furiș te-am sărutat...

Elena1
06-December-2011, 11:02 PM
Mihai Eminescu - Misterele Nopţii

Când din stele auroase
Noaptea vine-ncetisor,
Cu-a ei umbre suspinânde,
Cu-a ei silfe sopotinde
Cu-a ei vise de amor;

Câte inimi în placere
Îi resalta usurel!
Dar pe câte dureroase
Cântu-i mistic le apasa,
Cântu-i blând, încetinel.

Doua umbre, albicioase
Ca si fulgii de ninsori,
Razele din alba luna
Mi le torc, mi le-mpreuna
Pentru-ntregul viitor;

Iar doi îngeri cânta-n plângeri,
Plâng în noapte dureros,
Si se sting ca doua stele,
Care-n nunta, usurele,
Se cunun cazânde jos.

Într-un cuib de turturele
Ca si fluturii de-usor
Salta Eros nebuneste,
Îl desmiarda, l-încalzeste
Cu un vis de tainic dor;

Iar în norul de profume
Doua suflete de flori
Le desparte-al noptii mire
Cu fantastica-i soptire,
Le resfira, pâna mor.

Când pe stele aurie
Noaptea doarme usurel,
Câte inime râzânde,
Dar pe câte suspinânde
Le delasa-ncetinel!

Dar asa ne e destinul,
Vitreg prea adeseori,
Unui lumea i-acordeaza,
Iar pe altul îl boteaza
Cu-a lui roua de plânsori.

Elena1
06-December-2011, 11:04 PM
Mihai Eminescu - Noaptea...

Noaptea potolit si vânat arde focul în camin;
Dintr-un colt pe-o sofa rosa eu în fata lui privesc,
Pân' ce mintea îmi adoarme, pân' ce genele-mi clipesc;
Lumânarea-i stinsa-n casa... somnu-i cald, molatic, lin.

Atunci tu prin întuneric te apropii surâzânda,
Alba ca zapada iernei, dulce ca o zi de vara;
Pe genunchi îmi sezi, iubito, bratele-ti îmi înconjoara
Gâtul... iar tu cu iubire privesti fata mea palinda.

Cu-ale tale brate albe, moi, rotunde, parfumate,
Tu grumazul mi-l înlantui, pe-al meu piept capul ti-l culci;
S-apoi ca din vis trezita, cu mâinute albe, dulci,
De pe fruntea mea cea trista tu dai vitele-ntr-o parte.

Netezesti încet si lenes fruntea mea cea linistita
Si gândind ca dorm, sireato, apesi gura ta de foc
Pe-ai mei ochi închisi ca somnul si pe frunte-mi în mijloc
Si surâzi, cum râde visul într-o inima-ndragita.

O! desmiarda, pân' ce fruntea-mi este neteda si lina,
O! desmiarda, pân-esti juna ca lumina cea din soare,
Pân-esti clara ca o roua, pân-esti dulce ca o floare,
Pân' nu-i fata mea zbârcita, pân' nu-i inima batrâna.

Elena1
06-December-2011, 11:06 PM
Mihai Eminescu - O ramai

O ramii, ramii la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu stiu se l-ascult;
In al umbrei intuneric
Te asaman unui print,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri si cuminti;

Si prin vuietul de valuri,
Prin miscarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taina
Mersul cirdului de cerbi;

Eu te vad rapit de farmec,
Cum ingini cu glas domol,
In a apei stralucire
Intinzind piciorul gol.

Si privind în luna plina
La vapaia de pe lacuri,
Anii tai se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri".

Astfel zise lin padurea,
Bolti asupra-mi clatinind;
Suieram l-a ei chemare
S-am iesit în cimp rizind.

Astazi chiar de m-as intoarce
A-ntelege n-o mai pot...
Unde esti, copilarie,
Cu padurea ta cu tot?

Elena1
06-December-2011, 11:13 PM
Nichita Stănescu

Lună în câmp

Cu mana stânga ti-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormitilor gutui
si de-as putea să-mi rup din ochii tai privirea,
vazduhul serii mi-ar parea caprui.
Mi s-ar parea ca deslusesc, prin crenge,
zvelti vanatori, în arcuitii lei
din goana calului, cum isi subtie arcul.
0, tinde-ti mana stânga catre ei

si stinge tu conturul lor de lemn subtire
pe care ramurile I-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au ratacit cu timpul, pe intins.

Eu te privesc în ochi si-n jur să sterg copacii
In ochii tai cu luna mă rasfrang
... si ai putea, uitand, să ne strivesti în gene
dar chipul ti-l intorn, pe bratul stâng.

giumbusluc
06-December-2011, 11:14 PM
Mihai Eminescu - Pajul Cupidon...
Pajul Cupidon, vicleanul,
Mult e rau si alintat,
Cu copii se hârjoneste,
Iar la dame doarme-n pat.

De lumina ca tâlharii
Se fereste binisor,
Pe feresti se suie noaptea
Dibuind încetisor;

Cordelute si nimicuri,
Iata toate-a lui averi...
Darnic când nu vrei nici una
Si zgârcit daca le ceri.

În volumul ros de molii
Cauti noaptea adevar
Si-ntâlnesti lipita-n file
Vita-i galbena de par.

El da gânduri ne'ntelese
Vrâstei crude si necoapte,
Cu icoane luminoase
O îngâna-ntreaga noapte.

Când de-o sete sufleteasca
E cuprinsa fata mica -
A dormit cu ea alaturi
Ca doi pui de turturica.

E sfios ca si copiii,
Dar zâmbirea-i e vicleana;
Dara galesi îi sunt ochii
Ca si ochii de vadana.

Gât si umere frumoase,
Sânuri albe si rotunde
El le tine-mbratisate
Si cu mâinile le-ascunde.

De te rogi frumos de dânsul,
Îndestul e de hain
Valul alb de peste toate
Sa-l înlature putin.

giumbusluc
07-December-2011, 08:20 PM
Prea multă liniște



apartament nou –
prea multă liniște și
nu-i niciun greier


vechi dicționar –
un semn de carte la “dor”
trandafir uscat


pe mal de pârâu –
de unde știu mierlele
corala de Bach?

Arife
07-December-2011, 10:11 PM
Ferestrele deschise ale diminetilor,
Adapa pamantul din geana de lumina
Ce inchide tacuta nostalgia viselor,
Vestind un rasarit frumos ce va sa vina...

Sa inchine cu lumina si mangaiere calda
Gingasa inocenta a rozelor impurpurate...
Din bolti trimite harul,culoarea bland o scalda
Catifelandu-le surasul cu sarutari inmiresmate.

O tainica magie trezeste un zefir
Ce-n porti de zori isi poarta adierea,
In lanul alb de crini luand binecuvantari de mir
Si-n zbor usor pluteste sa-si suspine iubirea..

Gasita in frumusetea unei lacramioare,
Ce-si tanguia cu lacrimi de nectar mirositor
Balada iubirii, plansa de irisi cu harfe si vioare
Si picurata din ochii tristi de roua in dragoste si dor.
(damaris)

giumbusluc
08-December-2011, 12:01 PM
Aş ciocăni cu unghia până când
n-aş mai avea unghie,
şi cu degetul până când
mi s-ar toci.

Dar a venit la mine
orbul şi mi-a spus:
"Lasă-ţi, frate, unghia-n pace,
dacă ai cumva un ochi
în vârful ei,
de ce să-l spargi?"

Şi totuşi şi totuşi
poarta asta, dintre mine şi tine,
trebuie zguduită de cineva.


Nichita Stănescu, Pierderea ochiului

giumbusluc
08-December-2011, 12:03 PM
Glezne fragile
Marin Sorescu

Unde ramasesem? La glezne fragile.
Da, din cauza lor
Pretinzi ca nu poti schia.
Gleznele fragile mă-nnebunesc,
Imi plac foarte mult.
Ce bine te tin pe picioare,
Dreapta, svelta, cu mers frumos,
Când vii spre mine
Prin zapada, vibrind la fiecare fulg.
Faci atingere cu fulgii.
Transmiti fiori în toata masa de zapada
Din cer. Uita-te, e ca o saltea descusuta cerul.
Cine s-o fi tavalind deasupra?
(Cred ca tot noi).
Tolaniti pe fortele naturii, pe fenomenul natural.
Fenomen natural pe fenomen natural.

Mazariche pe licheni. Iti place cum suna?
“Suna a iarna”. Ai văzut sarea izvorind din mine,
Ca o bura de ploaie. La polul nord transpiratia
S-ar fi prefacut în mazariche. “Parca numai acolo!”
Emotia de la polul nord.
Nu, de la polul opus.
Eu sint polul opus nr.34.
(Asa zicea un compozitor).
Autor de opusuri numerotate.
34 îi place lui cel mai mult.
Sintem ca doi pinguini mergând stingaci prin zapada la
Poale de Polul nord. Pe ghetus.
“Ba sintem ditamai iceberguri”.
Alunecind unul în bratele celuilalt, incotosmanati
In sentimente calduroase.
“Bine ca ne-a apucat amorul iarna,
Avem incalzire centrala.
La vara, ar fi fost prea cald”.
Esti o prezenta luminoasa.
Chiar si în zapada, tot tu dai
Lumina.
Eu sint primul (Si ultimul
Ca nu mai las pe nimeni)
Cel mai mult mă impresioneaza la tine
Calmul ochilor mari si calmul pielii -
Dac pot spune astfel.
“Poti”. Azi miinile mele sint foarte aspre.
Dar au si ele calmul lor. Esti ca o marmura
Care-a fost la mare asta-vara.
“Am fost”. “Cu cine?”. “Cu intreaga cariera”.
Si sinii – sint de taiat respiratia cu ei.
Eu sint numai taieturi.

Elena1
08-December-2011, 12:34 PM
Dorinta
Poet Mihai Eminescu

Vino-n codru la izvorul
Care tremura pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.

Si în bratele-mi intinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ti desprind din crestet valul,
Să-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei sedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în par infiorate
Or să-ti cada flori de tei.

Fruntea alba-n parul galben
Pe-al meu brat încet s-o culci,
Lasind prada gurii mele
Ale tale buze dulci...

Vom visa un vis ferice,
Ingina-ne-vor c-un cânt
Singuratice izvoare,
Blinda batere de vint;

Adormind de armonia
Codrului batut de ginduri,
Flori de tei deasupra noastra
Or să cada rinduri-rinduri.

Elena1
08-December-2011, 12:38 PM
Catrenele fetei frumoase

I
Deoarece soarele nu poate să apună
făr’ de a-si întoarce privirea după fecioarele
cetătii, mă-ntreb:
de ce-as fi altfel decât soarele?

II
O fată frumoasă e
O fereastră deschisă spre paradis.
Mai verosimil decât adevărul
e câteodată un vis.

III
O fată frumoasă e
lutul ce-si umple tiparele,
desăvârsindu-se pe-o treaptă
unde povestile asteaptă.

IV
Ce umbră curată
aruncă-n lumină o fată!
E aproape ca nimicul,
singurul lucru fără de pată.

V
O fată frumoasă e
a traiului ceriste,
cerul cerului,
podoabă inelului.

VI
Frumsete din frumsete te-ai ivit
întruchipată fără veste,
cum “într-o mie si una de nopti“
povestea naste din poveste.

VII
O fată frumoasă e
o închipuire ca fumul,
de ale cărei tălpi, când umblă,
s-ar atârna tărna si drumul.

VIII
O fată frumoasă e
mirajul din zariste,
aurul graiului,
lacrima raiului.

IX
O fată frumoasă e
cum ne-o arată soarele:
pe cale veche o minune nouă,
curcubeul ce sare din rouă.

X
Tu, fată frumoasă, vei rămânea
tărâmului nostru o prelungire
de vis, iar printre legende
singura adevărată amintire.



Autor: Lucian Blaga

Elena1
08-December-2011, 12:41 PM
Catrenele dragostei

Dragă-mi este dragostea
bântuită de sprâncene,
de sprâncene pământene,
lungi, piezis-răsăritene.

Dragă-mi este dragostea,
soarele din an în veac,
dragostea ce poartă-n ea
moarte-ades si-ades un leac.

Spune-se că-n holdă coaptă
macul îl dezbraci c-o soaptă.
Dragă-mi este dragostea
care zice: nu si da.

Dragă-mi este dragostea,
mare face inima,
mare pe cât lumea-zare,
mică pe cât lacrima.

Dragă-mi este dragostea
care face stea si stea
din pământurile noastre -
prin poienile albastre.

Sângele îsi stie visul.
Dragă-mi este dragostea
cu-năltimile si-abisul
si cu ce mai are-n ea.

Dragă-mi este dragostea -
locului nu pot s-o tin,
căci frumsetea ei dispare
în frumsetile-i ce vin.

Dragă-mi este dragostea,
dragă uneori furtuna
si-un păcat pe care-l arde
pe la miezul noptii luna.

Din aleanul trupului
sufletul se naste.
Dragă-mi este dragostea
ce de ani mă paste.

Dragostea ne-o tină zeii,
să ne-ncânte funigeii
ca urzeala inului
firele destinului.


Autor: Lucian Blaga

Arife
10-December-2011, 10:07 PM
De multe nu stiu daca resemnarea
este granita dintre viata mea reala,inteligibila
si logica coerenta a marturiilor trecutului
purtate in prezent doar de un chip pierdut
cu hainele cernite..
dar stiu ca fiecare traire a fiintei mele
isi are viata ei proprie...
iar storurile nu pot fi trase intotdeauna
pentru a ma ascunde de lumina soarelui
ci doar pentru ca eu nu il pot privi...
Nostalgia naste tensionat regrete
si trecutul ma copleseste ...
iar in astfel de momente
imi rastignesc disperarea
pe clapele pianului invechit
si ma sfarsesc nota cu nota
in lacrimi de arpegii ,
picurandu-mi franturi de suflet
in simfonia tipatului mut
ale eternelor emotii ancestrale ...
ma las devorata de lut
si ma avant in cascade de vise ,
imprastiindu-mi atomii fiintei
catre nemurirea Tatalui ,
ca sa pot renaste
ca pasarea Phoenix
in vesnicie si niciodata
sa nu mai pot muri.
(danny-damaris)

Arife
11-December-2011, 01:42 AM
Nu stiu daca voi renaste,
dar visul si imaginatia mea
transfigureaza aceasta stare
intr-un ocean de asteptare,
incat egoismul cristalizat
in adancul fiintei mele
nu se mai aliniaza si
nu mai corespunde realitatii prezente...
ci doar rupe din trecut speranta
sa ma pot naste intr-o alta viata,
unde nu voi mai pasi pe amintiri
ci ma voi hrani constient
cu nectarul prezentului din ele...
Da,uneori doresc sa renasc
chiar cu aceeasi karma ..
eseu al unei clipe si preludiu
pentru nesfarsitele zile si nopti ancestrale...
sa ma eliberez de dor si dorinta,
intalnind repetabil o frantura
din clipa fericita de ieri
cand auzeam glasul dragilor mei
strigandu-ma pe nume...
(danny-damaris)

Lorelai
11-December-2011, 03:35 AM
Adrian Paunescu - Veac de tacere

Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „daca”
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „nu”
Hai sa conjugam ninsoarea si uitarea eu si tu
Timpul pe deasupra noastra ca o sanie sa treaca.

Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „însa”
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „hai”
Vai, vom face repetitii pentru iad si pentru rai.
De ecouri mari de piatra vei fi rîsa, vei fi plînsa.

Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „pleaca”
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul”taci”
Prin albastrele troiene sa fim liberi si saraci,
Sa uitam ce-nseamna „totusi”, sa uitam ce-nseamna „daca”.

Sa uitam academia, tribunalul, primaria,
Veverite fara nume ne predea curate legi,
Cînd se va rasti furtuna vorba mea s-o întelegi
Cînd vor susura izvoare afla c-a murit mînia.

Si de unde pîna unde sa uitam ce mai înseamna
Sa ramînem ai naturii, botezati în necuprins,
La sfîrsitul toamnei lumii sa ne apucam de nins
De Craciun ne fie iarasi dor de vara si de toamna.

Vai, sînt rîuri pe aicea care merg spre noi cuminte
Vino, sa spalam în ele pata lumii de noroi,
Ca într-un tîrziu si muntii sa învete de la noi,
Darul de-a trai mai liber fara a rosti cuvinte.

Sînt satul de vorbe, vorbe, a nimic aducatoare,
Vino sa uitam cuvinte si sa învatam a fi,
De cuvinte fara noima, de sonoritati pustii,
Sa spalam întrega fire, sa traim cu-ndurerare.

Sa uitam ce-nseamna „lume”, si „avere”, si „putere”
Sa uitam cuvîntul „daca”, sa uitam cuvîntul „da”,
Si-ntr-un veac fara cuvinte, ca doi cai fara de sa
Sa traim tacînd iubirea, fiindca totul e tacere.

Lorelai
11-December-2011, 04:59 PM
http://www.youtube.com/watch?v=sdE5g6rONt8&feature=related

Lorelai
11-December-2011, 05:01 PM
http://www.youtube.com/watch?v=zl6Vcg47q3Q&feature=related

Elena1
11-December-2011, 05:18 PM
http://www.youtube.com/watch?v=9I6kM3GqTbk

Elena1
11-December-2011, 05:23 PM
http://www.youtube.com/watch?v=ZQ-6lHa8u5Q&feature=related

Elena1
11-December-2011, 05:27 PM
http://www.youtube.com/watch?v=FuHleWWpBqE&feature=related

Elena1
11-December-2011, 05:33 PM
http://www.youtube.com/watch?v=HvJvu8bRQH4&feature=related

Elena1
11-December-2011, 05:39 PM
http://www.youtube.com/watch?v=GNl0Zo7HD4I&feature=related

Elena1
11-December-2011, 05:44 PM
http://www.youtube.com/watch?v=C2hvWGqhgWM&feature=related

Elena1
11-December-2011, 06:04 PM
http://www.youtube.com/watch?v=681af47gfBg&feature=related

Elena1
11-December-2011, 06:10 PM
http://www.youtube.com/watch?v=C58vN1YaBew&feature=related

Lorelai
12-December-2011, 05:35 PM
Superb!


http://www.youtube.com/watch?v=MfO4ZWLxN1A

Elena1
12-December-2011, 05:47 PM
http://www.youtube.com/watch?v=i0SWP0Xo6XM&feature=related

Elena1
12-December-2011, 05:52 PM
http://www.youtube.com/watch?v=QyIIfV1Z2sQ&feature=related

Elena1
12-December-2011, 05:57 PM
http://www.youtube.com/watch?v=CHVOEXZ0s6I&feature=related

Elena1
12-December-2011, 07:16 PM
http://www.youtube.com/watch?v=yak-usMrI78&feature=related

Elena1
12-December-2011, 07:21 PM
http://www.youtube.com/watch?v=mb2ozSBpt4k&feature=related

Elena1
12-December-2011, 07:25 PM
http://www.youtube.com/watch?v=en74D7nFhyc&feature=related

Elena1
12-December-2011, 07:33 PM
http://www.youtube.com/watch?v=W_upO46gZps&feature=related

Elena1
12-December-2011, 07:38 PM
http://www.youtube.com/watch?v=YqSPMrx0lZM&feature=related

Elena1
12-December-2011, 07:42 PM
http://www.youtube.com/watch?v=6U96IN91DQU&feature=related

Elena1
12-December-2011, 07:49 PM
http://www.youtube.com/watch?v=Z10lQjjbUbg&feature=related

Elena1
12-December-2011, 07:54 PM
http://www.youtube.com/watch?v=EzMEd2fVytI&feature=related

Elena1
13-December-2011, 06:23 PM
http://www.youtube.com/watch?v=uXHSjtwOpi4&feature=related

Elena1
13-December-2011, 06:31 PM
http://www.youtube.com/watch?v=9QzuADYEy7g&feature=related

Lorelai
13-December-2011, 10:29 PM
Multumesc iubita mama
Corneliu Vadim Tudor


Multumesc iubita mama
steaua mea din zori de zi
fara tine mi-este teama
ca planeta s-ar raci
fara tine mi-este teama
ca planeta s-ar raci

te-am secatuit de vlaga
m-ai crescut m-ai inflorit
pentru tine mama draga
soarele e in asfintit
pt tine mama draga
soarele e in asfintit

mama frumoasa primul meu rai
fa o minune te rog mai stai
dulce lumina ram de maslin
inca nu-i vremea mai stai putin
dulce lumina ram de maslin
inca nu-i vremea mai stai putin

lege tainica a firii
nu pleca fara sa-mi lasi
zacamintele iubirii
mama suflet urias
si secretul nemuririi
mama suflet urias

mama frumoasa primul meu rai
fa o minune te rog mai stai
dulce lumina ram de maslin
inca nu-i vremea mai stai putin
dulce lumina ram de maslin
inca nu-i vremea mai stai putin




http://www.youtube.com/watch?v=fyYJ9a-3Qac

Elena1
14-December-2011, 07:47 PM
Lucian Avramescu
Bună seara, iubito

Bună seara, iubito, te aştept ca din cer
Să-mi aduci continente de palid mister
Cu acest tren personal şi stingher
Bună seara, iubito, te aştept ca din cer.

Bună seara, iubito, pot să-ţi spun prin cuvinte
Că puţine mai sunt pe pamânt lucruri sfinte
Că intră iubiri prematur în morminte
Bună seara, iubito, pot să-ţi spun prin cuvinte.

Bună seara, iubito, sunt destui care vor
Să pună la uşa iubirii noastre zăvor,
Să pună lacăt cuvântului dor,
Bună seara iubito, sunt destui care vor.

Bună seara, iubito, te aştept ca şi când
Numai dragostea noastră ar fi pe pământ
Mai presus de căderi, de măriri, de cuvânt
Bună seara, iubito, te aştept ca şi când.

Elena1
14-December-2011, 07:57 PM
Totuşi, iubirea
poet Adrian Paunescu

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Elena1
14-December-2011, 08:02 PM
Poveste sentimentală
poet Nichita Stanescu

Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau intre noi,
înainte şi înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
şi deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de caderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte şi înapoi,
şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.

Elena1
14-December-2011, 08:07 PM
Ce bine că eşti
Nichita Stanescu

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

Elena1
14-December-2011, 08:11 PM
Daruri
poet Magda Isanos

Tu esti în inima mea ca un dar
neasteptat si mult prea scump,
pe care il cercetez mirata iar si iar,
cu-aceeasi nesecata desfatare.

Esti tainica-mi putere si mandrie,
de când te stiu mi-i cerul mai aproape
si nu mai pot durerile să vie,
să-mi tulbure-ale sufletului ape.

Tu mi-ai facut tarana mai usoara
si inima asa de dulce, grea,
ca ramura ce toamna se-mpovara
de greutatea roadei de pe ea.

Asemeni unui mare cer cu stele,
mi te-ai rasfrant în suflet ca-ntr-un lac,
si-adanci de-atuncea-s gandurile mele,
de aur glodul inimii, sarac.

Acestea toate să ti le platesc
nu voi putea, ci lasa-mă macar,
risipitorul meu, să te iubesc,
din darurile tale dandu-ti dar.

Arife
14-December-2011, 10:42 PM
Pentru...

Edgar Allan Poe

Nu-mi pasă dacă soarta mea pe pământ
Puţin din Pământ a avut
Si dacă ani de iubire s-au frânt
In ura unui minut:
Si nici mă plâng dacă cei dezolaţi,
Dragă, sunt mai fericiţi decât mine,
Ci că TU suferi de soarta MEA,
Doar un trecător prin destine.

Arife
14-December-2011, 10:44 PM
Cântec

Edgar Allan Poe
Era de ziua nunţii tale,
Când viu se-aprinse chipul tău,
Deşi norocu-ţi zâmbea în cale
Şi lumea, doar iubire-n jurul tău.
Şi-n ochi o slavă luminoasă
(Oricare putea fi)
Fu tot ce pe pământ privirea-mi dureroasă
A putut-Încântare-privi.Poate acel foc era pudoare
-Drept asta trece-ncai-
Deşi el deşteaptă o mai cumplită ardoare
În pieptul aceluia, vai,Care, de ziua nunţii tale,
Văzu cum viu se-aprinse chipul tău,
Deşi norocu-ţi zîmbea în cale,
Şi lumea, doar iubire-n jurul tău.

Elena1
15-December-2011, 06:10 PM
http://www.youtube.com/watch?v=vEIQZtmDU9E&feature=related

Elena1
15-December-2011, 06:54 PM
http://www.youtube.com/watch?v=jbXGBSZzuiM

Elena1
15-December-2011, 06:56 PM
A.E. Baconsky - Miraj de iarna

Aicea totul seamana cu tine
Sau poate eu asemanari iti caut;
Flori de ninsoare mari, diamantine,
Suavi mesteceni-melodii de flaut.

Brazii inalti si coplesiti de nea
Par crini enormi acoperiti de floare-
Cu dorul meu de pretutindenea
Te caut ca o planta suitoare.

In sarpele de fum ce suie lin
Faptura ta subtire se mladie,
Vantul de nord in fulgii care vin
Te spulbera, te-adoarme si te-nvie.

Ceturi tarzii - flori de ninsoare, flori
Tresar si se-nfioara omeneste,
Si parca insasi noaptea uneori
Cu ochii tai de-aproape ma priveste.

O, ceas de taina - clipele dispar,
E numai gandul meu umbland aiurea.
Si neaua cu sclipiri de nenufar
Trecand prin mine, bantuie padurea.

Sunt numai eu care mi-aduc aminte…
Din toate-ai disparut, nu te mai vezi.
Doar inima cu dorul ei fierbinte
Topeste-n jur imensele zapezi.

Elena1
16-December-2011, 08:07 PM
http://www.youtube.com/watch?v=E9Q9cuxxzSY&feature=related

Elena1
16-December-2011, 08:22 PM
http://www.youtube.com/watch?v=S7tuhuBa0JE&feature=related

Elena1
16-December-2011, 08:28 PM
http://www.youtube.com/watch?v=RVGmYP27G_Y&feature=related

Elena1
17-December-2011, 05:56 PM
Eu nu regret
Magda Isanos

Eu nu regret povestea de iubire,
dar e nespus de trist si de ciudat
sa simti c-asemeni unui fir subtire
ceva frumos din tine s-a sfarmat.

Si nu mai stiu anume ce, si-anume cand,
caci toate ca-ntr-un vis s-au petrecut
de-ti vine sa pornesti, de altii intreband
de-au fost aievea cele ce-au trecut.

Elena1
17-December-2011, 06:07 PM
Din părul tău
Poet Lucian Blaga

Înţelepciunea unui mag mi-a povestit odată
de-un val prin care nu putem străbate cu privirea,
păienjeniş ce-ascunde pretutindeni firea,
de nu vedem nimic din ce-i aievea.

Şi-acum, când tu-mi îneci obrajii, ochii
în părul tău,
eu, ameţit de valurile-i negre şi bogate
visez
ca valul ce preface-n mister
tot largul lumii e urzit
din părul tău -
şi strig,
şi strig,
şi-ntâia oară simt
întreaga vrajă ce-a cuprins-o magul în povestea lui.

Elena1
17-December-2011, 06:09 PM
Izvorul nopţii
Poet Lucian Blaga

Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste seşuri
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.

Elena1
17-December-2011, 06:12 PM
Strofe de-a lungul anilor
Poet Lucian Blaga

Când prin oraş calci lin pe străzi
sămânţa ulmilor, şi-n mers
în adevăruri limpezi crezi -
mai e nevoie de vreun vers?

Când muşchiul de pădure mult
ne-alină-n vară verde dor
şi glasul picurat ţi-ascult -
mai e nevoie de-un izvor?

Când în bătaia vântului
mlădie umbli pe colnic,
pe-ntinderea pământului
mai e nevoie de vreun spic?

Când între lipsă şi prisos
ne bucurăm de câte sunt
şi cântă pe subt glii un os -
mai e nevoie de cuvânt?

Când îţi ghicesc arzândul lut
cum altul de Tanagra nu-i,
din miazănoapte până-n sud
mai e nevoie de statui?

Când hoinărind, alăturea,
noi mână-n mână ne găsim
cu ochii la aceeaşi stea -
mai e nevoie de destin?

Elena1
17-December-2011, 06:14 PM
Iubire
Poet Lucian Blaga

Iubeşti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori şi de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubeşti - când suavă icoana
ce-ţi faci în durere prin veac
o ţii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubeşti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânţi să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubeşti - când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubeşti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îţi este-n aceeaşi măsură
şi lavă pătrunsă de lună.

Elena1
17-December-2011, 06:23 PM
A mea
Poet Adrian Paunescu

Cum treci acum şi apa e-n ruine,
şi-ţi este bine şi îmi este bine,
aş vrea să-ţi spun, iubito, că în tine
e vie vrerea ambelor destine.

Te voi iubi cu milă şi mirare
cu întrebare şi cu disperare,
cu gelozie şi cu larmă mare,
c-un fel de fărdelege care doare.

Şi jur pe tine şi pe apa toată
care ne ţine barca înclinată
că vei ramane - dincolo de număr
şi dincolo de forme, măşti şi vorbe -
a mea, de-a pururi, ca un braţ în umăr.

Elena1
20-December-2011, 05:52 PM
http://www.youtube.com/watch?v=GQeeJqDDBDk

Elena1
20-December-2011, 05:55 PM
http://www.youtube.com/watch?v=M2ZxBYlHJuk&feature=related

Elena1
20-December-2011, 05:58 PM
http://www.youtube.com/watch?v=r0eC3dwZG1Q&feature=related

Elena1
20-December-2011, 06:04 PM
http://www.youtube.com/watch?v=odc3-rdW75A&feature=related

Elena1
20-December-2011, 06:25 PM
http://www.youtube.com/watch?v=wR9w_7Vm-T0&feature=related

Elena1
20-December-2011, 07:07 PM
http://www.youtube.com/watch?v=dyNYZkOvoro&feature=related

Lorelai
22-December-2011, 11:08 PM
Craciun alb-negru,
colinde mute
la margina unui suflet.

Nimeni nu trebuie
sa fie singur
de Craciun,
dar...
cineva intotdeauna
este singur...
intr-o camera goala
sau plina de lume,
prea straina
sa citeasca
printre
randurile inimii sale.

Craciun alb-negru
in care Mos Craciun
e umbra unui vis
ce a uitat sa se implineasca.

Lorelai
26-December-2011, 11:18 PM
Craciun fara tine
La mijloc de noapte
Craciun fara tine
Rasuflet de moarte
Colinzi inghetate
Si ras fara rost
In iarna prea trista
Nu sunt ce au fost
Iar pomul de iarna
Cu lucet stingher
Adanc ca o taina
Surpata din cer
Nimic nu inseamna
De nu esti, s-alungi
Durerea si rana
Din clipele lungi
Craciun fara tine
Cu ochi plini de ceata
Craciun fara tine
O floare de gheata
In miorlaitul vremii
Cu scrasnetul lung
Craciun fara tine
Craciun orb si ciung
Craciun fara tine
De dor imbatat
Craciun fara tine
Craciun amanat...
de Marcel PETRISOR (http://www.poezie.ro/index.php/author/0002994/Marcel_PETRISOR)

Elena1
27-December-2011, 02:47 PM
http://www.youtube.com/watch?v=Kdn_wmyyfeM

Elena1
27-December-2011, 02:51 PM
http://www.youtube.com/watch?v=Jtm3CeDfGB8&feature=related

Elena1
27-December-2011, 02:55 PM
http://www.youtube.com/watch?v=kTdJxnAWkK0&feature=related

Arife
27-December-2011, 10:29 PM
"Astăzi n-avem voie nici să mai iubim,
Astăzi din inimi durerea ne-o cântăm,
Astăzi, plângând, tăcuţi, ne despărţim.
În cântec de greieri, prin stele înnoptăm.

Astăzi vorbeşte doar albastrul din noi.
Gândurile noastre se ştiu şi ascultă,
Rămâne telepatic gândul de-a fi doi,
Dar dincolo de noi e realitatea cruntă.

Uneori ne-om spune: ”Aşa a fost să fie!”
Apoi, mânaţi de patos, vom privi înainte…
Dar vorbele nespuse rămas-au mărturie
Prin floarea albastră de-aducere aminte.

Şi lumea va crede că nu ne mai iubim!
Cuvintele ne dor, nu pot să se-audă…
Doar cerul cu stele va şti cât suferim,
Când viaţa reală ne va părea absurdă.

Şi, peste timp, vom deveni petale
Din florile de măr ce se vor ninge,
Ne vom îmbrăţişa, căzând agale,
Când de durere florile vor plânge."
sursa: internet

Elena1
28-December-2011, 03:04 PM
http://www.youtube.com/watch?v=FYoVgF77rVc&feature=related

Elena1
28-December-2011, 03:07 PM
http://www.youtube.com/watch?v=8ic8RKDKbmU&feature=related

Elena1
28-December-2011, 03:39 PM
http://www.youtube.com/watch?v=K2U5MvEFkvc&feature=related

Elena1
28-December-2011, 03:43 PM
http://www.youtube.com/watch?v=dPps8UsverA&feature=related

Elena1
28-December-2011, 04:17 PM
http://www.youtube.com/watch?v=x81xctcNNr4&feature=related

Lorelai
30-December-2011, 09:53 AM
Adrian Paunescu -
Sa ne iubim pe tarmul Marii NegreSa ne iubim pe tarmul Marii Negre
Ca doua fragede fierbinti statui
Sa fim întîia clasica pereche
A omenirii noi ce înca nu-i.

Sa ne iubim cît ne întreaba valul
Ce e cu noi, ce sîntem si ce vrem
Noi sa-i raspundem cufundati cu malul
Ceva-ntre rugaciune si blestem.

Ca un barbar ce tine o tanagra
Asa sîntem pe-acest nisip noi doi
Si stelele ce cad în Marea Neagra
Ridica valul sîngelui din noi.

Sa ne iubim hipnotizati de luna
Cutreierati de-al vaselor tangaj
Si sa ne viscoleasca împreuna
Ninsorile de sare pe obraji.

Sa ne iubim, pagîna mea atee
Iubito, marea seamana cu noi
Sîntem un Dumnezeu si-o Dumnezee
Chemati sa-nceapa lumea de la doi.

Sa ne iubim pe tarmul Marii Negre
Pe unde trec epavele calari
Sa curatam întreaga lume veche
În fluxul si refluxul noii mari.

Sa ne iubim etern, noi, provizorii,
Cum niciodata, valul nu va sta
Eu spun ca îngenunchi în fata marii
Sa nu spun ca-ngenunchï în fata ta.

Elena1
30-December-2011, 12:40 PM
Romanta negativa

de Ion Minulescu

N-a fost nimic din ce-a putut sa fie,
Si ce-a putut sa fie s-a sfarsit…
N-a fost decat o scurta nebunie
Ce-a-nsangerat o lama, lucioasa, de cutit!…

N-am fost decat doi calatori cu trenul,
Ce ne-am urcat in tren fara tichete
Si fara nici un alt bagaj decat refrenul
Semnalului de-alarma din perete!…

Dar n-am putut calatori-mpreuna…
Si fiecare-am coborat in cate-o gara,
Ca doua veverite-nspaimantate de furtuna -
Furtuna primei noastre nopti de primavara!

Si-atata tot!… Din ce-a putut sa fie,
N-a fost decat un searbad inceput
De simplu “fapt divers”, ce nu se stie
In care timp si-n care loc s-a petrecut!…

Elena1
30-December-2011, 12:42 PM
Sa razi

de Laura Iancu


Sa razi chiar daca sufletul iti plange
Sa poti pastra ce altii vor s-alunge
Sa poti sa stii cand altii te insala
Sa te ridici cand altii te doboara
Sa-ti fie cald chiar daca-n lume ninge
Caci numai astfel vei putea invinge.

Sa poti sa razi, s-o iei de la-nceput
Sa poti sa speri cand totul e pierdut
Sa stii sa lupti cand toti te cred invins
Sa poti spera ca infinitul poate fi atins
Sa fii calm cand toti din jurul tau dispera
Sa le fii prieten celor ce mai spera
Sa crezi in tine si-n vointa ta
Sa crezi in suflet si-n puterea sa
Sa dai din tine tot ce e mai bun
Sa-ti dai si viata pentr-un copil nebun.
Toate acestea de le vei putea tu crede
Si toate de le vei putea-ntelege
De nimeni tu nu vei fi niciodata-nvins
Pentru ca perfectul tu-l vei fi atins.

Elena1
30-December-2011, 12:44 PM
Iubeste-mi mainile…

de Elena Farago

Iubeste-mi mainile

Si ochii

Si iarta-le dac-au fost clipe

In care n-au stiut sa-ti spuna,

In care n-au putut sa-ti dea

Atat cat ar fi vrut,

Atata – cat poate doru-ti le cerea

In dragostea,

In indoiala,

In deznadejdea unei clipe…



Iubeste-mi mainile

Si ochii

Si iarta-le nevruta vina

Ca prea tarziu venira-n cale-ti

Si prea curand se duc de tot…



Dezleaga-mi sufletul de vina

Ca in curand n-am sa-ti mai pot

Aduce-n maini

Si-n ochi

Durutul,

Tarziul zambet de lumina…

Elena1
30-December-2011, 12:46 PM
Dorul
de Nina Cassian

Dragostea mea,
ancora grea,
tine-ma strans;
toate ma dor:
gura – de dor,
ochii – de plans.

Vantul cazu –
- poate ca nu,
dar s-a facut
liniste-n cer,
fara puteri,
ca la-nceput.

Nu mai visez
pasi pe zapezi,
urme de vulpi;
nu mai sunt flori,
sufletul lor
doarme in bulbi.

Singuratati…
Nu mi te-arati,
nu-mi trimiti vesti.
Cat fara rost.
Oare ai fost?
Oare mai esti?

Elena1
30-December-2011, 12:48 PM
Eu te-am iubit…
de Alexandr Sergheevici Puskin

Dragoste…

Eu te-am iubit si poate ca iubirea
In suflet inca nu s-a stins de tot;
Dar nici neliniste si nici tristete
Ea nu iti va mai da, asa socot.
Fara cuvinte te-am iubit, fara nadejde,
De gelozie, de sfiala chinuit.
Dea Domnul sa mai fii candva iubita
Asa adanc, asa gingas cum te-am iubit.

Elena1
30-December-2011, 12:50 PM
Dorul

de Lucian Blaga

Setos iti beau mireasma si-ti cuprind obrajii
cu palmele-amandoua cum cuprinzi
in suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi in ochi, cum stam.
Si totusi tu-mi soptesti : ” Mi-asa de dor de tine! “
Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi
pribeag pe-un alt pamant.
Femeie,
ce mare porti in inima si cine esti?
Mai canta-mi inc’o data dorul tau,
sa te ascult
si clipele sa-mi para niste muguri plini,
din care infloresc aievea – vesnicii.

Elena1
30-December-2011, 07:04 PM
http://www.youtube.com/watch?v=j-sX7PxRkRs&feature=related

Elena1
30-December-2011, 07:07 PM
http://www.youtube.com/watch?v=814t_pGpiwg&feature=related

Elena1
30-December-2011, 07:11 PM
http://www.youtube.com/watch?v=GdZvH2Xd8Qo&feature=related

Elena1
30-December-2011, 07:15 PM
http://www.youtube.com/watch?v=d3qQUE6iUQ0&feature=related

Elena1
30-December-2011, 07:21 PM
http://www.youtube.com/watch?v=69qgBLyOLeo&feature=related

Elena1
30-December-2011, 07:26 PM
http://www.youtube.com/watch?v=x4cRZ4mprbs&feature=related

Elena1
30-December-2011, 07:31 PM
http://www.youtube.com/watch?v=PzZ7n302iUM&feature=related

Elena1
30-December-2011, 07:47 PM
http://www.youtube.com/watch?v=4dTkznoNlow&feature=related

Elena1
30-December-2011, 07:51 PM
http://www.youtube.com/watch?v=vEpjI9gzGL8&feature=related

IREAL
06-January-2012, 10:06 PM
....
De nu ştii slova şi vorbirea
De la dibaciul mag, Satan,
Arunc-o! Vei citi-o-n van
Sau îmi vei crede slută firea.

....
sonet de Charles Baudelaire

????
Hmm....

IREAL
06-January-2012, 10:23 PM
De ce hmmmmmm? Ai laringita la ...degete?hahaha
Se prea poate ......... sau e altceva care sa-ti scape din vedere.

IREAL
06-January-2012, 10:28 PM
Se prea poate ...ca de obicei! (sau asa iti inchipui tu!)

Mda ... imi aduce aminte "amicitiile" de anul trecut. Parca e mai bine cand ignor anumite postari si manifestari.
Toate cele bune !

IREAL
06-January-2012, 10:35 PM
Poate ca daca ai fi mai putin ,,impulsiv,, si ceva mai profund nu ar mai trebui sa ignori nimic!
Poate ca trebuia sa ignor de multa vreme atata "profunzime". Dar e un inceput bun chiar de acum!

IREAL
06-January-2012, 11:07 PM
http://youtu.be/dC9tGlwPln8

giumbusluc
14-January-2012, 09:36 PM
De seara

La capătul unui surâs culcat se află depozitul de uitare
al acestui întreg care ne împresoară.
să fie memoria un prilej al pietrei, sau faptele oamenilor să fie
un loc al gemetelor noastre lângă timp?


câtă legătură poate să aibă perdeaua de la fereastra mea,
care lasă, dimineaţa, timpul să îmi aducă lumina,
cu spaţiul şi cu nemurirea?


lucrurile pe care eu le cunosc mărturisesc şi altceva
decât propria lor existenţă.


pe tine nu te-am aflat şi te pot asculta vorbindu-mi despre tine.


limita mea eşti tu.

poezie de Marius Marian Solea

giumbusluc
14-January-2012, 09:37 PM
Steaua roşie

Se ciocnesc nebuloase,
Sisteme solare, stelare.
Aştri se sting şi devin materie moartă
Ori învie apoi ca o Supernova.
Atomii murmură,
Sferele cântă,
Şi miliardele de ani-lumină trec,
Ori vin, cine mai ştie!
Undeva pe-o aşchie,
Mărginit în nemărginire,
Stă omul, la Capul Bunei Speranţe.
Numără stelele fără număr,
Măsoară depărtările fără capăt,
Şi fuge cu cugetul
Când înainte, când înapoi,
Clădind adevăr efemer şi marele vis
Pe şi mai mari incertitudini.
Visul este însă departe
Ca stelele roşii uriaşe
Care sunt de-o sută de mii de ori
Mai puternice ca soarele nostru
În lumină şi căldură.
Libertatea e o stea roşie.
Omul o priveşte visător prin telescop.

poezie de Mihai Beniuc

Elena1
15-January-2012, 02:01 PM
http://www.youtube.com/watch?v=3hYvZmrPWNc&feature=related

Neînregistrat
15-January-2012, 02:20 PM
Luceafarul - in interpretarea lui George Vraca

http://www.youtube.com/watch?v=1ti8BUx07bA - prima parte
http://www.youtube.com/watch?v=DqfE0nNdws8&feature=related -partea a-II-a

giumbusluc
15-January-2012, 09:15 PM
balans
de Cristina Cirnicianu

aș vrea uneori
să pot înghesui toată omenirea aceasta
într-un borcan
să-i pun capac
odată, măcar odată
pentru a o mia parte dintr-o secundă
să-i pot spune:
TE-AM AVUT

pentru toată ura ce nu-i încape sub o singură piele
pentu toți dumnezeii ce atârnă de vertebre dezaxate
ochii închiși în firmituri de pâine

nu e balanță să poate duce pe un singur umăr
genialitatea acestei mașinațiuni
unse-n toate articulațiile cu nimicuri

și-apoi i-aș da drumul
pentru dragostea ce răsare ca un puf alb din fețele noastre
pentru singurul Dumnezeu ce ne ține verticalitatea

există cineva acolo sus în celălalt capăt al balansoarului
ce ne salvează din propria noastră calamitate

giumbusluc
15-January-2012, 09:17 PM
Balans


de Serban Stanescu

Prin ochii mei, pătrunde-o lume infinită
şi-ajunge înăuntrul meu.
La început, nu făceam decât să simt.
Dar erau prea multe care nu se potriveau:
bicicleta mea cu cadru,
pe care nu puteam încăleca;
patinele cu rotile,
care-mi făceau picioarele să fugă
niţel cam ciudat;
podul pe cabluri de peste Jiu,
care se balansa magnific.
Asta, până era să cad de la 5 metri altitudine
fără echipament de zbor:
picaj / vrie.
După care, urma lecţia de pedagogie:
centura de poliţai,
cu cataramă de alamă
şi ţinte fest.
Lecţia se asimila în circa 48 de ore.
Confuzie.
Playback.
Pedagogie.
Rewind.
Apoi, unii mi-au spus: cap ai, minte ce-ţi mai trebuie?
Şi-atunci, am început să gândesc.
Aha! Asta era!
Gândesc.
Adică exist.
Şi-n clipa asta
mi-a scăpat momentul de balans.
Am căzut de pe pod.
Nu în Jiu. Era prea simplu; aş fi putut înota.
Pe pietre.
Atunci secvenţa s-a rupt: am rămas la Confuzie.
No playback.

Cineva s-a aplecat într-un târziu
şi mi-a şoptit la ureche:
Nu mai gândi, simţi!
Abia atunci
am simţit
că pot să mă ridic şi să văd exact ce vreau.
Să gândesc ce vreau. Când vreau. Cum vreau.
Cum simt.

Lorelai
16-January-2012, 05:57 PM
Cand zarva zilei se preface-n soapte,
Si-n pietele, de liniste-acum pline,
Si-asterne umbra stravezia noapte,
Iar somnul cu rasplata trudei vine,
Atunci incepe truda mea si chinul,
Si ceasurile picura-n tacere:
In nemiscarea noptii simt veninul
Mustrarilor arzand pan’ la durere.
In cugetul meu trist, noian de vise,
Sfasietoare ganduri s-au ivit.
Iar amintirea iese din abise
Rostogolindu-si ghemul nesfarsit.
Si recitindu-mi viata mea in sila
Blestem si ma cutremur, plang amar,
Dar randurile triste de pe fila
Rasar prin panza lacrimilor iar.
poezie de Puskin

giumbusluc
16-January-2012, 09:02 PM
NOI AMÂNDOI AVEM ACELAŞI DASCĂL…

Mihai Eminescu

Noi amândoi avem acelaşi dascăl,
Şcolari suntem aceleiaşi păreri…
Unitul gând oricine recunoască-l.
Ce ştii tu azi, eu am ştiut de ieri.
De-aceleaşi lucruri plângem noi şi râdem…
Non idem est si duo dicunt idem.

Tu zici că patria e-n decădere,
De râs şi de ocară c-au ajuns;
Când cineva opinia mi-ar cere,
El ar primi tot astfel de răspuns,
Ca de ruşine ochii să-i închidem:
Non idem est si duo dicunt idem.

Căci din adâncul gândurilor tale
Răsare ură, din al meu amor.
Tu ai vrea tot să meargă pe-a sa cale,
Eu celui slab îi sunt în ajutor.
Cu-acelaşi gând, noi totuşi ne desfidem:
Non idem est si duo dicunt idem.

Pe mine răul, deşi râd, mă doare,
Mă ţine liniştea vieţii-ntregi;
Iar tu uiţi tot la raza de splendoare
Ce-o varsă-asupra ta a lumii regi…
Ş-ai vrea cu proprii mâni să ne ucidem:
Non idem est si duo dicunt idem.

E greu a spune ce deosebire
Ne-a despărţit, de nu mergem de-a valma.
Şi s-ar vedea atunci fără-ndoială
Când noi ne-am scoate sufletele-n palmă,
Ca-ntregul lor cuprins noi să-l deschidem:
Non idem est si duo dicunt idem.

giumbusluc
16-January-2012, 09:13 PM
Manipulatorul de emoţii

l-am cunoscut într-o dimineaţă de vară
nici nu gândeam că în trupul lui zăcea
măşinăria unsă perfect detectând straturile de iubire
depuse pe pielea mea crudă, verde-mugure de poem
m-a strâns în braţe şi nu mai mi-a dat drumul
şi azi stau în el ca un copil cuminte cu mâinile murdare
care aşteaptă să fie spălat de moarte
între noi doi un înger şi-a făcut culcuş
îi facem micul dejun, îl ducem la şcoală
ne iubim foarte mult mai ales când pe pernă
soarele se stinge ca o femeie bătrână

>impacarile astea ma fac fericita
>un fel de sirop de muguri de pin
>incepe sa vindece tusea, orgoliul
>moartea se ridica in picioare
>isi revine si ea si ne-asteapta
>buimaca de somn
>daca privesc in mine
>cerul meu esti tu

giumbusluc
16-January-2012, 09:23 PM
Imi proptesc mainile de nimic
si opune rezistenta...

Imi strecor fiinta pana la tine
si tu devii vulnerabil.

Ah, cat de placut este
sa simt miezul dulce
al sufletului
spargandu-se intre dintii infometati
ai dorintei...

Lorelai
17-January-2012, 01:09 AM
Ti-as spune ceva,
despre noi,
despre zapada de-afara,
despre dragostea mea.
Ti-as spune ceva,
orice,
numai sa nu creasca iarba tacerii intre noi.
Ti-as spune ceva,
ce-ai stiut,
sau ce stiu,
dar a-nceput sa creasca iarba tacerii intre noi
si s-au ratacit sunetele din cuvantul tarziu.

Neînregistrat
17-January-2012, 11:14 AM
muzica si poezie pentru voi toti,
de la mine - adn -
http://www.youtube.com/watch?v=nZVNZnBKlIk

Caut

Printre nisipuri,iata
printre nelinisti trec,
haosul vietii mele
ma stinge.

Uneori,prea multe deodata
alteori,bezna,invizibilul domneste fara limite,
mintea naste himere.

Sunt intr-o mie de locuri,
pe ape, o frunza,
in cer,golul ,pe munte,un drum neumblat.

Caut in haos ordine,
pe sfinti in lumea spiritelor.

(Cristina Maria Purdescu)

giumbusluc
17-January-2012, 06:37 PM
Miaunel la vânătoare:smile::smile::smile:





Pisoiaşul Miaunel
A plecat la vânătoare,
Tot pândeste un şoricel,
Să-i apară pe cărare.

Miau, miau, miau, în sus şi-n jos,
Miau în stânga, miau în dreapta,
Şoricelul cel sfios
Nu vrea s-apară şi gata!

Miaunel e supărat,
Că foamea îl cam apasă,
De trei zile n-a mai mâncat,
Vrea un şoricel la masă.

"Of, că tare-i greu să fii mic,
- Se plânge Miaunel -,
Să n-ai noroc, să n-ai nimic,
Nici măcar un şoricel…!

Miauuu, vreau un şoricel!"
Se aude un tânguit-n vale,
Dar tot ce făcea Miaunel
Era să se plângă pe cărare.

Nu tu mers târâş în iarbă,
Nu tu tactici meşteşugite,
Numai văicăreli în barbă
Şi mişcări negândite.

"Miau, de-aş fi, acum, mai mare,
Aş avea o altă soartă
Şi aş avea, acum, mâncare:
Şoricei şi caşcaval - o roată!"

De sus, de pe o crenguţă,
Îl privesc distraţi,
Un cintezoi şi o stăncuţă
Care-i strigă amuzaţi:

"Nu-i totul să fii mare.
Chiar dacă eşti mic,
Problemele au rezolvare,
Numai să gândeşti un pic!"31480

giumbusluc
20-January-2012, 09:45 PM
Nămeți de lumină


Cântă-mi, ramură de suflet,
repetă-mi colindul din seara
în care tremurau stelele a lumină,
n-am reţinut versul de mijloc,
devenise prea repede torţă
şi a dispărut,
poate pentru că a înflorit deodată
în inima mea.

Cântă-mi, copac singuratic,
ştiu că te strigă pădurea
dar fixează o altă distanţă
pentru întâlnirea secretă,
din seva ta se vor naşte viori şi poeme
cât pentru freamătul multor ramuri
care-și vor fi pierdut frunzele
în troienele timpului!

Sculptează-mi inima în flori de iarnă
apoi dă-i drumul să ningă cu noi
pretutindeni,
să se-nalţe nămeţi
pe care să-i înţeleagă toţi trecătorii
cărora cuvintele sufletului
ştiu a le sfinţi gândurile.

giumbusluc
20-January-2012, 09:46 PM
Marin Sorescu - Am zărit lumina

Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.

Neînregistrat
20-January-2012, 09:56 PM
Aud un zgomot langa patul meu,
e poate inima.

Printre noianele de ganduri
plutesc usor
doruri.

Dar nu stiu camera din care
patrunzi in visu-mi.

(Cristiana Purdescu)


http://www.youtube.com/watch?v=NHaSG06fOyo&feature=related

Vise placute,
al vostru, pentru fiecare in parte,
adn

[stimate user adn este un user fata restrictii, va tog sa postati inregistrat - moderator]

Lorelai
21-January-2012, 10:24 AM
Mai ninge, uneori, cu nostalgie,
Când nopţi şi zile se gonesc alene,
Mă ning cuvintele, în poezie,
Ninge cu stele ce-mi sclipesc sub gene.

Sub paşii mei grei, neaua plânge-n şoapte,
Iar omul de zăpadă-i dus cu gândul
Către un vechi miros de mere coapte,
Pe care-l poartă, printre streşini, vântul.

Ferestre zăvorâte mă-nconjoară,
În care bat atâtea triste-amurguri,
Cuvinte aruncate într-o doară,
Şi luna agăţată printre ţurţuri.

Căuşul mâinii îl închid, cu sete,
Câteva lacrimi se preling prin palme,
Un fulg de nea străbate prin sonete,
În care vântul, obosit, adoarme.

Deşi mă lupt cu-o ultimă putere,
Nămeţii asasini îmi dau de ştire,
Că timpul însuşi e-n întârziere,
Şi-alerg spre umbra ta din amintire.

Apare, însă,-o rază, arcuită,
Prin ropote de nori ce-şi sună goarna;
Pe pietrele durerii, risipită,
Se scurge, ca un râu de lacrimi, iarna.

La pieptu-mi, ca-ntr-o rană-mbrăţişată,
Adun un colţ de cer şi-un colţ de lună,
Şi-n vis, zâmbind, pentru întâia dată,
Fac primii paşi cu tine, mână-n mână.

Elena1
21-January-2012, 12:03 PM
http://www.youtube.com/watch?v=LPBZWj6u_40&feature=related

Elena1
21-January-2012, 12:07 PM
http://www.youtube.com/watch?v=H9ABXQjcdks&feature=related

Elena1
21-January-2012, 12:11 PM
http://www.youtube.com/watch?v=X-ZQOueARe4&feature=related

Elena1
21-January-2012, 12:15 PM
http://www.youtube.com/watch?v=cf3c51Sv054&feature=related

giumbusluc
22-January-2012, 11:26 AM
http://www.youtube.com/watch?v=vIhNyhCecOI

giumbusluc
22-January-2012, 11:27 AM
http://www.youtube.com/watch?v=tOFnnEaeP4g&feature=related

Lorelai
24-January-2012, 02:31 AM
În aplauze enorme
Mă retrag fără cuvinte,
Rolul tău capătă forme
De săgeţi, suliţe, ţinte...
Spin de trandafir albastru,
Cu ochi mari, adânci ca marea
Ai strălucit ca un astru
Şi-ai pierit cu depărtarea...
Ai uitat să tragi cortina
Deşi te-am aplaudat,
Recunosc, a mea e vina...
Fantastic rol ai jucat!
Am crezut că-i doar o glumă
Cum au fost atâtea doar
Însă această furtună
S-a lipit ca un coşmar.
Amintiri multe şi clare,
Bucurii, speranţe, vise...
Curg în goana cea mai mare
Peste pagini reci, nescrise...
Lacrimi din ochi -mi, de ceară
Fabricate-n nopţi vestite
S-au prelins ca o comoară
Pe nopţile nedormite.
Dorul sfârâia, ca gheaţa
Azvârlită peste plită
Netezindu-mi dimineaţa
Cu suspine pietruită,
Ai uitat să tragi cortina!
N-am să uit cât ai rănit!
Te-am iertat, am stins lumina
De-acum teatrul s-a sfârşit!

giumbusluc
24-January-2012, 08:23 PM
vârtej

de florin caragiu


Dumnezeu mă priveşte prin ochii tăi prin gura ta îmi spune
să încep ziua cu o tragere la ţintă:

în trecutul nostru sunt inele concentrice
zilele şi nopţile se întind în straturi ne ung pielea iritată
de cedările în faţa tăvălugului de culori

sub apă e linişte şi oxigenul ne leagă de viaţă
cum ne ţine dragostea când escaladăm singurătatea
şi spargem capilarele cu o strângere de inimă în raliu
spre plaja pe care adorm bancuri de peşti

vrei să deschizi portiera să creezi un vârtej
să verifici centura de siguranţă alegând primul obiect
ce îţi poate expulza sângele într-o pânză pregătită cu ulei fierbinte

avem nevoie de un dram de credinţă să tăiem cercul în patru
fără să tremurăm de spaima neaflării centrului
acolo unde bănuim că pulsează după semnele vremii

oamenii se leapădă atât de uşor de tine
încât îi admiri pentru curajul de a ţi-o lua înainte
fiindcă ştii că de aici nu mai poţi înainta
nici pe burtă nici târât de lumină peste graniţele bine păzite

e cu toate acestea un loc sigur
pentru că mângâierea şterge literele strâmbe de pe corp
şi lemnul de foc se vindecă prin tăiere

Elena1
26-January-2012, 01:17 PM
http://www.youtube.com/watch?v=M2ZxBYlHJuk&feature=related

Elena1
26-January-2012, 01:26 PM
http://www.youtube.com/watch?v=GSXSauCujck&feature=related

Elena1
26-January-2012, 01:29 PM
http://www.youtube.com/watch?v=-1wNOAs53vU&feature=related

Elena1
26-January-2012, 08:07 PM
http://www.youtube.com/watch?v=uDm15ltAq9w&feature=related

giumbusluc
26-January-2012, 09:20 PM
Mi-am găsit liniştea.
În lucruri simple mi-am găsit liniştea.
Ca de exemplu să duci pe cineva la gară şi să iubeşti trupul depărtându-se.
Să stai pe bancă şi să-ţi tremure mâinile de emoţie.
Să nu ştii cum să începi o conversaţie.
Să aştepţi pe cineva să-şi termine ziua ştiind că îţi va aparţine.
Nu-ţi trebuie lucruri măreţe. Îţi trebuie zece minute o clipire sau o tăcere şi ştii că cel de lîngă tine a fost atât de al tău încât o veşnicie lîngă el nu şi-ar mai avea sensul.
Poftiţi lucruri simple. Aburinde.
Să mergi prin rouă să-ţi simţi şosetele umede.
Să nu ştii ce să faci la prima întîlnire.
Să nu-ţi propui nimic de dimineaţa şi până seara să-ţi iasă toate.
Să remarci cu uimire că în faţa blocului s-a mai făcut o parcare.(de pref. englezeasca)
Să-ţi placă de cineva enorm dar să nu ai curaj să inventezi un prieten care ar vrea o întâlnire şi în cele din urmă roşu până în vîrful urechilor să-i spui că e vorba de tine.

giumbusluc
26-January-2012, 09:22 PM
TIMP



Aş întoarce timpul pe dos
dacă aş putea.
Aş strânge secundele
într-un buchet albastru
să le port la piept
amintindu-mi cum era
altădată…

Dacă aş putea…
te-aş pune acolo… sus
între stele
ca să te speli
cu liniştea lor
de toate cele neîntâmplate
incă.

Dac-aş putea…
te-aş duce pe celălalt mal
să fii copacul meu
de care să mă sprijin
când frunzele mi se veştejesc
de atâta uitare…

Dacă…
Dar...nu pot
decât să te caut
în neantul din mine
care sapă atât de adânc
încât nu mă mai găsesc
nici pe mine însămi
în mine…

Întoarce-te
să aflăm cum curge timpul
nu fără noi
ci doar prin noi,
cei care am ştiut mereu că
putem atinge cu mâna cerul
că să facem din el
năframă de iubire…

giumbusluc
26-January-2012, 10:59 PM
Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului;
am lăsat-o pe-o stîncă, pe ţărm,
şi-am venit la tine goală ca o femeie.
Şi ca o femeie m-am aşezat la masa ta,
am băut vin cu tine şi-am sorbit din parfumul de roze.
M-ai găsit frumoasă, mi-ai spus că m-asemuiam
unei fiinţe văzute în vis,
am uitat totul, am uitat copilăria, căminul,
nu-ţi ştiam decît mîngîierile ce mă ţineau prizonieră.
Şi tu ai luat surîzînd o oglindă şi m-ai rugat:
priveşte-te-n ea!
Am văzut că umerii mei erau făcuţi din pulbere
şi cădeau în pulbere,
am văzut că frumuseţea mi-era bolnavă şi nu voia
decît să dispară,
O, strînge-mă tare în braţe, atît de tare încît să
nu-mi mai trebuie nimic altceva.

merylu2010
27-January-2012, 12:38 AM
Mircea Cartarescu

In stilul lui Bacovia

e seara si ninge-ndesat
zapada-n zapada se lasa
si abia ma mai misc inghetat
si abia mai stiu drumul spre casa

e bezna un caine-a latrat
de-acum n-are rost sa mai sper
sprijinit de un stilp un soldat
si-aprinde tigarea stingher

e noapte si ninge turbat
si nu mai zaresc nici un drum
cum viata-i un loc departat
cum totu-i mai simplu de-acum

merylu2010
27-January-2012, 04:58 PM
http://youtu.be/H6tjwVIGY3g

giumbusluc
28-January-2012, 05:52 PM
http://www.youtube.com/watch?v=V6t3k7sqQ78&feature=related

Elena1
29-January-2012, 01:57 PM
Romanta negativa

de Ion Minulescu

N-a fost nimic din ce-a putut sa fie,
Si ce-a putut sa fie s-a sfarsit…
N-a fost decat o scurta nebunie
Ce-a-nsangerat o lama, lucioasa, de cutit!…

N-am fost decat doi calatori cu trenul,
Ce ne-am urcat in tren fara tichete
Si fara nici un alt bagaj decat refrenul
Semnalului de-alarma din perete!…

Dar n-am putut calatori-mpreuna…
Si fiecare-am coborat in cate-o gara,
Ca doua veverite-nspaimantate de furtuna -
Furtuna primei noastre nopti de primavara!

Si-atata tot!… Din ce-a putut sa fie,
N-a fost decat un searbad inceput
De simplu “fapt divers”, ce nu se stie
In care timp si-n care loc s-a petrecut!…

Elena1
29-January-2012, 02:00 PM
Scrisoare de rams bun

de George Tarnea

Iubito, cata lume intre noi,
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Cate zapezi pe buze ne-au crescut…

Asculta-ma si lasa-ma sa strig,
Mi-e frica de-ntamplare si mi-e frig
Si nu mai vreau sa stiu pan-la sfarsit
Cine-a iubit frumos, cine-a gresit,

Cine-a facut spre noapte primul pas,
Cine-a plecat din joc, cine-a ramas,
Cine si-a smuls peretii rand pe rand,
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gand,

Cine a pierdut si cine a castigat
De toate inlantuit sau dezlegat,
Cine a crezut mai mult in celalalt,
Sub cerul prea strain si prea inalt.

Iubito, cata lume intre noi,
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Cate zapezi pe buze ne-au crescut…

Cand am sa uit cum suna glasul tau,
Decat tacerea, ce-mi va fi mai rau
Si cum sa pot sub stele innopta
Cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta?

Numaratori de ploi din doi in doi
Iubito, cata lume intre noi.

Elena1
29-January-2012, 02:03 PM
Barbatul… Si femeia…


"Pentru aceste fapturi care se cauta pana se gasesc, se intalnesc si raman impreuna.

Pentru aceste fapturi pentru care sentimentele sunt puternice, statornice, variate…

Pentru aceste fapturi care au lumea la picioare si se bucura in fiecare minut de lucrurile simple pe care le traiesc una alaturi de celalalt."

Barbatul si femeia

poem de Victor Hugo

“Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a facut pentru barbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exalta, altarul sfinteste.
Barbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primeste lumina, inima primeste iubire. Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.
Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul.
Barbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.
Barbatul are suprematia, femeia are intuitia.
Suprematia semnifica forta, intuitia reprezinta dreptatea.
Barbatul este un geniu, femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.
Aspiratia barbatului este catre gloria suprema, aspiratia femeii este îndreptata catre virtutea desavarsita.
Gloria face totul maret, virtutea face totul divin.
Barbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijeaza, evanghelia ne face perfecti.
Barbatul gandeste, femeia intuieste.
A gandi inseamna a avea creier superior.
A intui, simtind inseamna a avea in frunte o aureola.
Barbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perla care il impodobeste, lacul, poezia care-l lumineaza.
Barbatul este un vultur care zboara, femeia - o privighetoare ce canta.
A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.
Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.
Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul, femeia acolo unde incepe cerul.”

merylu2010
29-January-2012, 03:26 PM
http://youtu.be/S6ZnzJ7QrQ0

giumbusluc
01-February-2012, 06:03 PM
Cărările iubirii sunt înc-un labirint,
În care mă înconjur în fiecare clipă
Pornesc grăbit spre tine
dar mă opresc arzând căci mintea mea
întinsă găseşte numai visul.
Visez să te iubesc ca altădat'
Să-ţi mângâi ochii, râsul
Să te privesc în voie.
Visez la începutul cel fără de neant
În care-aceasta lume îmi apărea prin tine.
Înalta noastră clipă
Doi demiurgi alături am inventat iubirea
Iar stelele ce-n ceruri lumina şi-au aprins
Sclipind asemeni nouă şi-au început menirea.
Visez la tine
La dragoste
La tot ce eu crezusem că va fi viaţa noastră.
Îmi împletesc iubirea în sute de cununi
Mi-o regăsesc în suflet
Te caut pe-tine-alături dar îmi visez doar visul.
Te împlânţi ca un pumnal în inima mea.
În loc de sânge izbucneşte dragoste
Împroşc pădurea şi cerul şi munţii cu ea.
Dar pe tine dragostea mea nu te-atinge
Pluteşti mai departe în jurul vremilor mele
Fără să cobori vreodată în ele
Tăind spaţiul din preajmă
Mă-nconjori ca o aripă
Ce flutură clipă de clipă
Vestind necontenit plecarea ta.
Ai plecat dar nu ai fost niciodat'
Ai venit dar nu te-am zărit
Virtual prezent, real absent
Iubirea ta uneori o simt
Când uiţi să-ţi închizi sufletul
Rar
Si atunci îmi spui că e vis
Convins
Nu te juca cu lumile mele.
S-ar putea ca odată
Într-un act de magie
Pur
Să le amestec:
Liber în virtual
Să te încătuşez în real.
Am sufletul prea vechi pentru iubirea asta
Nu pot iubi vremelnic şi doar un singur om,
Eu azi doresc întregul
Iubirea-mi să aprinda pentru eternitate un Univers de sori.
Nu ştiu ce-i plânsul, râsul, uitat-am veselia
Si tot ce spaţiu-aievea încătuşează-n timp.
Îmi trebuie doar esenţa
Lumina care-nvie,
Şi îmi renasc dorinţa
Ca să dispar în tot.
Încordat ca un arc sufletul ţâşneşte
înaintea minţii.
Iubirea mă doare
când o tai în carnea trupului.
Trupul dispare
sorbit în vârtejul iubirii.
Nimic nu mai e la locul lui
suflet, iubire, trup.
Îmi caut sufletul şi găsesc iubirea
Îmi simt iubirea şi dau de trup
Iar trupul îmi trece prin suflet.
Crâmpeie din mine
Din care încerc să mă construiesc,
Dar nu mai ies eu!
Fă-mi aripi!
Dă-mi-le calde, împenate
Pure, pline de ceaţă.
Străvezii dar puternice
Ca aripile de înger.
Aş dormi în aer
Doar în nopţile cu lună plină,
Să fiu sigur că dorm pe lumină
Şi nu mă voi trezi în infern.
Voi zbura tot timpul
Ca să le-ncerc,
Să le învaţ,
Apoi nu voi mai şti că zbor
Dar voi pluti uşor
Uitând de aripi
Voi găsi lumina şi mă voi risipi în ea.
Credeam că iubirea e un joc
Că este o întâmplare
Credeam că ea apare
De câte ori doresc eu.
Insolenţă supremă:
credeam că moare
dacă poruncesc eu.
Aşa am plecat.
Apoi prin durere am înţeles

iubirea e destin

iubirea e festin

iubirea e zălog, năvod
iureş, vârtej, cântec.
Independentă de cei ce-o trăiesc
hrănindu-se din cei ce iubesc
timp fără spaţiu,
orbită solară
dimensiuni fără şir.
Iubirea nu iartă, nu aşteaptă
Iubirea e crudă dar dreaptă.
Iartă-mă tu pentru iubirea noastră.
Atunci poate se va-ndupleca
Şi se va pogorî doar o clipă,
Clipă descântec,
Să mă îmbăt cu ea.
Romeo şi Julieta s-au rătăcit în noi.
Atât de greu văzurăm prea groaznica povară.
In râs şi veselie trăiam a noastră vară
Inchişi într-o iubire, impreunaţi, în doi.
Apoi căzu destinul, forţaţi în jug s-alegem
Cu inima plecată şi sufletul învins
Ne-am despărţit iubirea,
Iar zeii mândri, veseli s-au prăbuşit din ceruri:
Te izgonesc Julieta
Adio, drag Romeo.
Scăpând a noastră viaţă de moarte prematură
Noi am uitat că duhul se poate ofili,
Căci fără de Romeo şi de a sa Julieta
Noi am rămas doar umbre a ce puteam a fi.

Elena1
04-February-2012, 11:09 AM
http://www.youtube.com/watch?v=-rluhh-zETQ&feature=related

Elena1
04-February-2012, 11:13 AM
http://www.youtube.com/watch?v=8RgP7hoGxGs&feature=related

Elena1
06-February-2012, 11:55 AM
http://www.youtube.com/watch?v=9-qsQ_oiFG8&feature=related

Badiu
06-February-2012, 12:27 PM
http://youtu.be/Tum26KtkJ6Q

merylu2010
07-February-2012, 05:44 PM
http://youtu.be/Js0l61MQNaQ

Neînregistrat
12-February-2012, 05:05 PM
Cantecul acesta este pentru tine...
L-am raspandit in infinit
Atunci cand dezmatul indiferentei
S-a pus de-a curmezisul cerului
Cand vroiam sa iti ofer eternitatea
Neclintita a visului meu de sirena...
Lacrimile marii s-au scurs incet prin mine...
Facand sa curga albastrul lavandei din-launtrul meu,
Peste intinderi de vieti si ape care nu au tarmuri...

danny

Elena1
13-February-2012, 12:59 PM
http://www.youtube.com/watch?v=Jn6n9sHqTWc&feature=related

catinel
13-February-2012, 01:22 PM
Cărările iubirii sunt înc-un labirint,
În care mă înconjur în fiecare clipă
Pornesc grăbit spre tine
dar mă opresc arzând căci mintea mea
întinsă găseşte numai visul.
Visez să te iubesc ca altădat'
Să-ţi mângâi ochii, râsul
Să te privesc în voie.
Visez la începutul cel fără de neant
În care-aceasta lume îmi apărea prin tine.
Înalta noastră clipă
Doi demiurgi alături am inventat iubirea
Iar stelele ce-n ceruri lumina şi-au aprins
Sclipind asemeni nouă şi-au început menirea.
Visez la tine
La dragoste
La tot ce eu crezusem că va fi viaţa noastră.
Îmi împletesc iubirea în sute de cununi
Mi-o regăsesc în suflet
Te caut pe-tine-alături dar îmi visez doar visul.
Te împlânţi ca un pumnal în inima mea.
În loc de sânge izbucneşte dragoste
Împroşc pădurea şi cerul şi munţii cu ea.
Dar pe tine dragostea mea nu te-atinge
Pluteşti mai departe în jurul vremilor mele
Fără să cobori vreodată în ele
Tăind spaţiul din preajmă
Mă-nconjori ca o aripă
Ce flutură clipă de clipă
Vestind necontenit plecarea ta.
Ai plecat dar nu ai fost niciodat'
Ai venit dar nu te-am zărit
Virtual prezent, real absent
Iubirea ta uneori o simt
Când uiţi să-ţi închizi sufletul
Rar
Si atunci îmi spui că e vis
Convins
Nu te juca cu lumile mele.
S-ar putea ca odată
Într-un act de magie
Pur
Să le amestec:
Liber în virtual
Să te încătuşez în real.
Am sufletul prea vechi pentru iubirea asta
Nu pot iubi vremelnic şi doar un singur om,
Eu azi doresc întregul
Iubirea-mi să aprinda pentru eternitate un Univers de sori.
Nu ştiu ce-i plânsul, râsul, uitat-am veselia
Si tot ce spaţiu-aievea încătuşează-n timp.
Îmi trebuie doar esenţa
Lumina care-nvie,
Şi îmi renasc dorinţa
Ca să dispar în tot.
Încordat ca un arc sufletul ţâşneşte
înaintea minţii.
Iubirea mă doare
când o tai în carnea trupului.
Trupul dispare
sorbit în vârtejul iubirii.
Nimic nu mai e la locul lui
suflet, iubire, trup.
Îmi caut sufletul şi găsesc iubirea
Îmi simt iubirea şi dau de trup
Iar trupul îmi trece prin suflet.
Crâmpeie din mine
Din care încerc să mă construiesc,
Dar nu mai ies eu!
Fă-mi aripi!
Dă-mi-le calde, împenate
Pure, pline de ceaţă.
Străvezii dar puternice
Ca aripile de înger.
Aş dormi în aer
Doar în nopţile cu lună plină,
Să fiu sigur că dorm pe lumină
Şi nu mă voi trezi în infern.
Voi zbura tot timpul
Ca să le-ncerc,
Să le învaţ,
Apoi nu voi mai şti că zbor
Dar voi pluti uşor
Uitând de aripi
Voi găsi lumina şi mă voi risipi în ea.
Credeam că iubirea e un joc
Că este o întâmplare
Credeam că ea apare
De câte ori doresc eu.
Insolenţă supremă:
credeam că moare
dacă poruncesc eu.
Aşa am plecat.
Apoi prin durere am înţeles

iubirea e destin

iubirea e festin

iubirea e zălog, năvod
iureş, vârtej, cântec.
Independentă de cei ce-o trăiesc
hrănindu-se din cei ce iubesc
timp fără spaţiu,
orbită solară
dimensiuni fără şir.
Iubirea nu iartă, nu aşteaptă
Iubirea e crudă dar dreaptă.
Iartă-mă tu pentru iubirea noastră.
Atunci poate se va-ndupleca
Şi se va pogorî doar o clipă,
Clipă descântec,
Să mă îmbăt cu ea.
Romeo şi Julieta s-au rătăcit în noi.
Atât de greu văzurăm prea groaznica povară.
In râs şi veselie trăiam a noastră vară
Inchişi într-o iubire, impreunaţi, în doi.
Apoi căzu destinul, forţaţi în jug s-alegem
Cu inima plecată şi sufletul învins
Ne-am despărţit iubirea,
Iar zeii mândri, veseli s-au prăbuşit din ceruri:
Te izgonesc Julieta
Adio, drag Romeo.
Scăpând a noastră viaţă de moarte prematură
Noi am uitat că duhul se poate ofili,
Căci fără de Romeo şi de a sa Julieta
Noi am rămas doar umbre a ce puteam a fi.

Te iubesc Isis pentru versurile astea. Nici nu stii cat poate fi de adevarat...
Esti ca o furtuna pe aici. Cand vrajitoare, cand o zana buna! :smile:

Elena1
13-February-2012, 01:36 PM
Nichita Stănescu
Ce bine că eşti

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

Elena1
13-February-2012, 01:39 PM
Nichita Stănescu
Ploaie în luna lui Marte

Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odaii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte.

Elena1
13-February-2012, 01:40 PM
Nichita Stănescu
Poveste sentimentală

Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau intre noi,
înainte şi înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
şi deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de caderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte şi înapoi,
şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.

Elena1
13-February-2012, 01:42 PM
Alexandru Andrieş
Ochi de ciocolată

Are ochi de ciocolată
Şi priveşte uite-aşa:
Când iese ea pe stradă,
Toţi se uită după ea.

Are păr lung şi moale,
Roşcat-auriu
Şi poartă la gât
Un fular vişiniu.

Dac-o vezi, dă-mi de ştire
Şi-alerg cât de iute pot:
A plecat ieri de la mine
Cu inima mea cu tot!

giumbusluc
14-February-2012, 06:21 PM
Omul cu mantia de cristal

de Alina Manole

Omul cu mantia de cristal
nu mă iubeşte.
în schimb:
el arde
peste cuvintele mele
clipe reduse prin absurd
la infinitul distanţei,

el înveleşte cu lacrimi
simple straturi suprapuse
mantiei de cristal
o piele transparentă,
ceţoasă,
prin care s-ar distinge
scheletul incert şi cartilaginos
al sufletului,

el înfăşoară sentimente
în jurul întrebărilor
desenându-mi caducei de cristal
pe aria tăcerilor ingenue,

el îmi alege aleator
numerele prime
din şirul lui Fibonacci
drept semne de liberă trecere
prin iubire, prin viaţă,
prin ceaţă,

el ascunde sub mantia de cristal
o inimă de cristal,
sfere concentrice
tributare însemnelor iubirii.

giumbusluc
14-February-2012, 06:23 PM
Te iubesc Isis pentru versurile astea. Nici nu stii cat poate fi de adevarat...
Esti ca o furtuna pe aici. Cand vrajitoare, cand o zana buna! :smile:

Multumesc pentru...iubire!:smile: Crede-ma ca daca nu stiam cat sunt de ...adevarate nu le postam!:smile: Niciodata nu am fost o vrajitoare si nici o zana buna ,doar un om normal!

giumbusluc
19-February-2012, 09:42 PM
Nimic

Nimic
Nimic nu se naşte din teamă,
Deşi suntem temători,
Căutăm în iubire o mamă,
Lumina se-mparte-n culori.
Un clovn se-odihneşte când plânge,
Faci bine, pari mai util,
Când Axis Mundi se frânge,
Lumea devine copil.

BORIS MARIAN

giumbusluc
19-February-2012, 09:43 PM
Căutare

În căutare este ceva din disperarea
Înecatului, oceane de hârtie,
Versuri scrise pe foile neantului,
Eu caut, tu cauţi, el caută,
Ne alege Diavolul sau Timpul,
poate Domnul,
mai ştii, un cititor atent la virgule,
ieri mi-am pierdut inima pe scări,
astăzi, cheile de la uşă,
mâine va fi pauză de curent,
apoi totul va reveni la NORMAL.

Caut un vers ca pe Sf. Graal,
Ca fecioria în cartierul Crucea de Piatră,
Dau peste mere şi pere,
În Piaţa Matache Măcelarul,
Vagabonzi, oameni şi câini autodidacţi
Se adăpostesc în Grădina Ceşmegiului,
Motanul Behemoth îmi şuieră la tâmplă,
Dar Moartea mea, dacă pun mâna pe tine,
Nu ştiu ce-ţi voi face, că eşti fecioară.

Iubirea din ascunse amintiri,
Le cânt şi cânt fiinţa din aceste cânturi,
Că om sunt eu, ca voi, oameni- lucruri.

Trăim între două eclipse, mai multe,
Trăim, ne iubim între două insulte,
Tu eşti om, eu sunt om, dar nu este destul,
Este greu, cercul Soare prea este fudul,
Prea se crede el mare, iar noi - mult prea mici,
Ne retragem sub lună, nu-i bine aici,
La eclipsa de lună se nasc vârcolaci,
Un sărut, te trezeşti cu o mie de draci,
Toţi îţi joacă în sânge, Domnul tace mereu,
Cu doi sori, două luni parcă n-ar mai fi greu.

Afară se aşternuse o zăpadă proaspătă,
Luna strălucea ca o garoafă,
Singura fereastră a celulei, cu gratii
Lăsa la vedere un chip gălbejit
De vechi locatar.
Pe umărul gălbejitului
trona un papagal imens, roşu.
Acesta era poemul lui Villon.
Cât de târziu o fi? Mă întreabă tâlharul.
M-am ferit să-i răspund.
Lucrătorii lovea cu sete cuiele
Spânzurătorii.
Lemnul vuia vesel.
E cam târziu, i-am răspuns
După un prelung răgaz.

poezie de Boris Marian Mehr

giumbusluc
19-February-2012, 09:44 PM
Afară şi-nlăuntru

Stăm prea mult în afara noastră,
Singuri tragem obloanele, închidem uşile,
Umblăm bezmetici printre oameni,
Ne este team să intrăm
În interiorul nostru, preferăm ocolul,
Cercul perfect,
Iar sufletul nostru, ca un biet animal domestic
Dărâmă, rupe totul
În interiorul nostru
Până în ziua când cineva deschide
Uşile, ferestrele,
Bine ai venit, iubito.

Pământul nu arde, e rece,
Numai fiinţele vii ard
Ca nişte făclii,
Unele ascund focul lor interior,
Altele ard precum Hus ori Giordano,
Tu, iubito, găseşti în mine un rug,
Eu aud cum şopteşti,
Focul arde, el arde, va veni şi tăcerea
Pe-ntregul pământ,
Noi vom arde în stele,
Alături, pe rând.

poezie de Boris Marian Mehr

catinel
24-February-2012, 08:50 AM
http://www.youtube.com/watch?v=vITzsgIP4sY&feature=related


Pentru cei ce se iubesc.

angela
25-February-2012, 06:53 PM
http://www.youtube.com/watch?v=n8CBduErWak&feature=related

giumbusluc
26-February-2012, 04:49 PM
Darurile Lui


Cand a facut El lumea,
Ca omul sa-nteleaga,
I-a dat intelepciunea,
Din daruri, sa-si aleaga

Ca asta I-a fost vrerea:
Sa stim ce-i fericirea,
Ne-a dat la toti durerea,
Regretul si mahnirea,

Iar langa-ntelepciune,
A pus si ignoranta,
Pentru dreptate-n lume,
Ne-a oferit, balanta,

Sa stim ce-i modestie,
Zgarcit a aruncat,
Samanta de trufie,
Ce o numi, pacat,

Sa stim ce-i intuneric,
El a facut lumina,
Si ce este feeric
A pus sub clar de Luna,

Si langa bogatia,
Ce-a dat-o tuturor,
A pus si saracia,
Ce creste cu mult spor,

La pacea ce ne-a dat,
Ca sa o pretuim,
Razboaie a creeat,
Cu sange sa platim,

Sub cupa razbunarii,
Cu ura si otrava,
A pus floarea uitarii,
Plapanda si firava,

La deznadejdea rece,
Ce cata sa-nfioare,
Torent de foc s-o'nece,
Speranta si visare.

..................

A mortii mangaiere,
Si-a vietii continuare,
Ne-a dat o inviere,
Si-apoi, o inaltare!

Amin
Valeriu cercel

EYE
26-February-2012, 06:05 PM
31866"Prietenia e o floare rara,
Sa fii prieten e un mare dar.
Asa descoperi pentru prima oara
Ca mana ce-o intinzi, nu e in zadar.

Sa-nseninezi o frunte obosita,
Usor sa mangai tamplele ce ard,
Sa strangi la piept fiinta ostenita,
Sa-i fii alaturi, cu un suflet cald.

Si sa-l ajuti sa-nfrunte supararea,
Cu o vorba buna sa-i alini durerea,
Dar si atunci cand are bucurii,
Prieten devotat mereu sa-i fii "

Prietenia e un mit, o dorinta, un ideal si o speranta. Vei intelege mai tarziu ce inseamna fiecare cuvant dintre astea.

Lorelai
29-February-2012, 01:31 AM
Un chip de nisip
şi mâini de nisipi
şi limba în gură mi-e tot de nisip
nu mai pot să spun nimic în apărarea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
şi cineva care întoarce clepsidra.
Tot ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am greşit s-a transformat în nisip
şi judecători de nisip
mă judecă
şi mă condamnă la moarte
pe un eşafod de nisip.

Octavian Paler...

giumbusluc
01-March-2012, 09:17 PM
Viaţa îşi joacă şotronul foarte liniştită
înaintea fiecărei naşteri,
înaintea fiecărui deces,
după fiecare naştere
şi după fiecare deces!
Fiecare pătrăţel
are istoria sa,
poartă câte un nume
şi un pronume,
numai ea, viata
le recunoaşte
şi le ştie direcţia;

într-o zi şotronul va fi jucat:
viaţa îşi va juca "pătratele"
numai după legea ei,
îşi cunoaşte foarte bine lecţia
fără s-o repete vreodată!

numai tu visezi
să o iei mereu de la capăt!

giumbusluc
01-March-2012, 09:17 PM
Îmi iau numărul meu de pietre
Şi le aşez cât mai riscant
Şi-ncep jocul convinsă
Că oricum voi pierde.

De ce joc totuşi?
Mă veţi întreba.
Ce altceva pot să fac?
Vă voi răspunde.

Apoi liniştită
Voi muta mai departe
Piatră după piatră,
Munte după munte.

giumbusluc
01-March-2012, 09:17 PM
Trei feţe

Copilul râde:
"Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul".
Tânărul cântă:
"Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea".
Bătrânul tace:
"Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea".

poezie de Lucian Blaga din Poemele luminii

EYE
01-March-2012, 10:35 PM
http://www.youtube.com/watch?v=KXjbhlsyG5w&feature=related

giumbusluc
02-March-2012, 06:36 PM
Fals tratat despre arta poetică

Să scrii cu cuvinte despre cuvinte
poemul care nu va fi terminat niciodată
ce invenţie imbecilă, abstractă şi inutilă;

Scrii cu cuvinte limpezi
despre apele învolburate
despre risipirea sinelui
prin văile pârjolite de arşiţe absurde
sau invers, cuvinte jegoase
despre floarea purtată la rever
la un timp şi într-un spaţiu
care refuză schimbarea.

Cuvinte-apă despre piatră şi foc
cuvinte salamandre
târâte prin subsoluri umane
cuvinte incolore despre cameleonul
şi oştile lui forţând intrarea în agora,
cuvinte simţite despre nesimţire şi ignoranţă, cuvinte blajine despre răzbunare şi ură
cuvinte trăznite într-o zi secetoasă
când lacrima animalului caută urma, făgaşele, rostirea-ntr-un grai necunoscut
cuvinte - cenotafe - despre morţii fără nume,
cuvinte moarte despre viii viiturilor nefaste,
cuvinte spintecate amintind cuţitul
ajuns la rădăcina osului,
cuvinte răzbunătoare pentru privirea ta
de bovină înţepenită în albul pergamentului
(cum ţi se pare asta, scribăreţ nenorocit?)
scrii cu cuvinte care s-au scris
înaintea rostirii tale de papagal,
cuvinte scorpion pentru păduchii zilei
cuvinte cu miros de înger
pentru cei cu brâuri de dinamită
şi cagule pe suflet,
cuvinte ciuntite pentru zămislirea întregului
pentru defăimarea integrului,
cuvinte care sângerează
- coşmar în somnul pescăruşului -
cuvinte sclave pentru democraţia împodobită cu flori de plastic
bocet neîncetat şi fără lacrimi
e toata tărăşenia aceasta –
cuvinte canibale – peştele cel mare îl mănâncă pe cel mic precum mafiotul cel mare îl împuşcă
în frunte pe mafiotul cel mic
în aplauzele frenetice ale mascaţilor -
cuvinte totemice despre invazia Megabiţilor
în sunetele fanfarei galactice,
cuvinte tăcute pentru seminţiile nomade
ale norilor, precum oamenii
vin şi pleacă, întotdeauna singuri.
Cuvinte de pământ spălate de ape,
cuvinte de ape secate de foc,
cuvinte de foc stinse de ape
în sensul giratoriu al zădărniciei.

Despre EL, însă, nu se poate scrie
decât cu cuvinte dumnezeieşti.
Poate de aceea îi rostesc numele
doar în singurătatea albă
a străfundurilor.

poezie de Ion Pascal Vlad din Risipiri în retină (2006)

giumbusluc
02-March-2012, 06:40 PM
Marin Sorescu
Pictura cu crin


Si as dori sã te pastrez
In clipa aceasta de stralucire
Ca pe-o floare, care se daruie singura
Unei picturi cu sfânt.
(Vezi arhanghelul cu crinul în mâna.)
Sigur, eu nu sint sfintul!
Dar îmi place imaginea si o pastrez.
Azi-noapte am ascultat spovedaniile complete
(Volumul II sau I?)
Legate în piele, oricum.

Cum se mai aduna si viata noastra!
Ca un film de desene-animate,
Fãcut din cuvinte scrise.
Ce nevoie avem de aceste priviri în urma
Si toate aceste intimplari
Mai mult sau mai putin necesare,
Pe care, pânã la urma,
Sintem tentati sã le credem chiar fericite?
Sint insasi viata noastra cu gust amar
Care tinjeste dupa o lacrima de cainta,
Ca sã-l mai dilueze.

Ai trecut ca o umbra prin toate aceste incaperi
Ale castelului tau
(Nu din Spania, desigur!)
Si nu te-a intinat nimic
Nu te-a atins nici o arma din panoplia
Ghiftuita de spade, din sala armelor.
E nemaipomenit cum frumusetea ta stie sã se apere
Si chiar daca nu mi-ai fi spus o vorba
Pentru mine ai fi fost mai limpede
Decât primul meu gând de dimineata.

Azi-noapte am fost mai epici -
Si cuvintele tale
Le-am vãzut strecurindu-se
Prin fereastra intredeschisa,
Prefacindu-se în fulgi,
Pentru neintinarea orasului.

giumbusluc
02-March-2012, 06:40 PM
AUD

Aud cum paseste cineva dupa mine in luna
Si pune seminte de flori in urmele talpilor mele,
Un pas intelept - albastrele,
Un pas gresit - matraguna.

Aud cum paseste cineva dupa mine in soare
Si pune oua de pasari in urmele talpilor mele,
Un pas intelept - turturele,
Un pas gresit - cantatoare.

Aud cum paseste cineva dupa mine-n vecie
Si pune cuvinte in urmele talpilor mele,
Un pas intelept - ghilimele,
Un pas gresit - poezie.

Ana Blandiana

Lorelai
03-March-2012, 10:05 PM
''....Daca omul ar putea spune cît de mult iubeste,
Daca acesta si-ar putea înalta iubirea la ceruri
Ca pe un nor scaldat în lumina;
Daca precum zidurile prabusindu-se,
Întru a se închina adevarului,
Omul si-ar putea învinge trupul, pastrînd doar miezul iubirii,
Pastrînd doar adevarul
Care nu se numeste glorie, destin, nici ambitie,
Ci numai iubire,
Eu as fi cel care-si imagineaza;
As fi acela care cu limba, cu ochii si cu mîinile lui
Marturiseste în fata lumii adevarul uitat,
Adevarul despre iubire.''
(Luis Cernuda - Daca omul ar putea spune)

giumbusluc
06-March-2012, 09:35 PM
Pierdut de tine

Acum mă mai cobor în nefiinţă,
De când mă ştiu tot mai hulit de tine,
Iar mintea-mi se îneacă-n neştiinţă
Şi parcă-mi e din ce în ce mai bine.

Nu are, totuşi, cine să mă plângă,
Sunt mai pustiu şi astăzi ca şi mâine
Şi sunt aluat ce-aşteaptă să se frângă
Într-un cuptor ce îl va coace pâine.

Mi-e tot mai dor de încă o plimbare
În crângul ce miroase-a mirodenii
Şi-n care, mistuit de-nstrăinare,
Mi se topeşte ochiul în vedenii.

Jur-împrejur, drumeagul îl mai caut
Ca albatrosul prin oceanul verde
Şi-s adormit de glasul unui flaut
Ce înadins de tine mă mai pierde.

Şi te iubesc cu tristă-nfrigurare,
De când mă ştiu tot mai pierdut de tine,
Iar sufletu-mi se-neacă în uitare
Şi n-am habar ce-n viaţă mă mai ţine.

poezie de Eduard Zalle

giumbusluc
06-March-2012, 09:40 PM
Ţi-am sărutat piciorul desculţ şi plin de praf,
Cu sufletul pe buze te-am încălţat sfios;
În pieptul tău de fată s-a petrecut un jaf,
Iar inima ţi-a fost bătândă până jos.

Ţi-am sărutat şi părul în vânt ţi-am şi promis,
Cu sufletul pe buze, la suflet să te cer;
În mintea ta de fată s-a petrecut un vis
Iar inima ţi-a fost bătândă pân' la cer.

giumbusluc
06-March-2012, 09:40 PM
Vorbe

minciuni, pe care le spuneai intotdeauna
promisiuni, pe care le spui mereu si mereu intr-una
cuvinte, pe care le auzeam zi de zi
erau doar vorbe pentru a ma amagi

scuze, de genu"Am fost ocupat!"
certuri, ca sa nu spui ca nu ne-am certat
impacari, pentru a fi din nou impreuna
erau doar vorbe ce le spuneai in gluma

poezie de Andreea Muntean

giumbusluc
06-March-2012, 09:41 PM
Soapta

viata nu se mai face
rotunda
de vina-i desigur
fiinta-mi absurda
e mult prea curanda
si semn de samanta
degeaba nascanda

clipa de acum
este tot ce-mi
aduc aminte
ieri a ramas
ingropat in cuvinte
si maine-i singur
promis nimanui

poezie de Ionut Simion

merylu2010
06-March-2012, 10:23 PM
Sa ai curajul sa spui DA
Sa ai curajul sa spui NU
Si-n fiecare clipa grea
Sa fii mereu, acelasi TU!
Sa stii sa crezi cand unii de inseala,
Sa te ridici cand altii te doboara,
Sa poti pastra ce altii vor s-alunge,
Sa stii sa razi cand sufletul iti plange
Si cald tu sa ramai, chiar daca afara ninge,
Aceasta-i ARTA DE-A INVINGE!

Rudyard Kipling

catinel
10-March-2012, 01:31 PM
http://www.youtube.com/watch?v=c2XLpKDIvNo

giumbusluc
10-March-2012, 06:44 PM
N PUNCT (TEORIA PUNCTULUI)



Un punct se sprijină pe alt punct
Din centrul căruia tot tinde să apasă
Pe centrul punctului supus.

Pornind din punctul culminant
Din punct de vedere aberant
Am constatat că pur şi simplu
Am punctat pe punctul forte care-l am.

Un univers aglomerat cu puncte mici şi stele mari
Din depărtare o splendoare de culori fermecătoare
Iar de aproape se arată ca o matrice pixelată.

Rotindu-mă concentric pe Mega-punctul galaxiei
Şi el, de asemenea fiind un SuperStar al Omenirii
Am traversat un an întreg pe-o traiectorie tangentă
Inconştient, debusolat şi prost fiind, în fine...

Din depărtări orizontale, amurgul stă întins pe-o sfoară
Colosul din Alexandria se înalţă, mândru, cu tărie.
Cu-n soare încins pe cap - c-un punct de observaţie colorat.

Teoria cognitivă se amuză să confirme
Că prin mine zilnic trec o mulţime de obiecte
Linii drepte, unde, raze - de tot felul - amplitudini afluiente.

Într-o stare tensionată, între + şi – , ..poate,
Un focar, un punct pe hartă
Se va zbate între viaţă şi moarte
Un război va naşte roade
Altruite tot din moarte
Status Quo îşi va pierde lanţul
Cassus belli stă şi aşteaptă.

Nu am pierdut nici un cuvânt
Şi nici o litera din ce am scris
Şi toate gândurile nesfârşite
Le-am notat cu trei puncte infinite.

Sărmanul punct rămas – fără glas
Pe-o coală – rasă în cap.
Ce cerşea cu amănuntul
La un colţ de versuri albe.

Un pumn de puncte am cules
Din replici, vorbe, corectări
În speranţa că la anul, voi strânge roade de pe zaruri.

giumbusluc
10-March-2012, 06:47 PM
Aberaţii

de Liviu-Ioan Muresan


Aberaţiile acestea
le-am stors
protejîndu-mi ochii
cu palma stînga.
Cu dreapta scriam
tot ce-mi şiroia
din creier.
Otravă curată,
putîndu-mă ucide
sau orbindu-mă doar.
Auzul îmi era protejat
de vata abisului
apăsîndu-mi timpanele.
Prelingîndu-se,
ideile groazei
pătrunseră albul tăcerii.
Eu urlam în şoaptă
după ele...
Fugeau unele după altele,
Izgonindu-se în cîmpia neantului.
Le-am găsit acolo,
după lungi căutări,
rătăcite de mine.

Lorelai
13-March-2012, 08:09 PM
E iarasi primavaraaaaaaaaaaa!

Fii bucuros, iubite, în iarba matasoasa ;
Parfumul primaverii se simte tot mai greu ;
Vezi, lunca-i înflorita si cânta si-i frumoasa.
Fii bucuros, iubitul meu !

Aduc în dar iubirii întregu-mi suflet ; vina
Sa simti mireasma dulce pe-ngustele carari.
În falnica padure, în stearsa ei lumina,
Ce dulce-i împreuna sa ratacim în zari.

E-atât de plin de farmec sa mergi visând pe maluri,
Sa mângâi clopoteii de alb margaritar,
Sa vezi cum, capricioase, vin valuri dupa valuri
Cu sârg tesându-si parca, în jur, desenul clar.

Vom bea tot duhul molcolm al lui april, cu sete,
În inima, sfârseala sa intre picurând ;
Apoi lasa-vom ziua s-adoarma pe-ndelete,
Ca sa simtim iubirea asupra-ne veghind.

Fii bucuros, iubite, în iarba matasoasa ;
Balsamul primaverii se simte tot mai greu ;
Vezi, lumea înfloreste si cânta si-i frumoasa,
Fii bucuros, iubitul meu !

giumbusluc
17-March-2012, 10:01 PM
Nirvana




Doar o picătură
Din greutatea pământului
Cade pe umerii timpului,
Restul e inhalat
De atemporalitate.
Din sufletul Nirvanei
Nepieritoarea regăsire de sine
Geme blând și liniștit;
Noi te chemăm anorganică insuflare,
Să recunoști armonia stricată
Din ruinele templelor,
Iar de n-ai să reușești să o faci,
Cu suflul în spume
Te rugăm să ne miluiești
Și să ne remoștenești cu armonie acustică;
Omoară în noi glaciara (ne)însuflețire,
Căci prin concepție e gândită soarta noastră,
Din concepție ne hrănim,
Concepția ne este datornica menire

giumbusluc
18-March-2012, 10:32 AM
Eu nu apartin nimanui
Nici macar mie
Cu un suflet prea mare
Pentru a incapea intr-o palma
Si prea mic pentru a supravietui in univers

Eu nu apartin nimanui
Nici macar tie
Si totusi indoi cuvantul
Tragandu-l de un capat incert
Lipindu-l de surasul tau

Eu nu apartin nimanui
Si totusi iti apartin tie
Ca un blestem dulce-amar curgand in sens invers
Eu nu apartin nimanui
Si totusi sunt a ta paradox inventat!

giumbusluc
18-March-2012, 10:38 AM
INTOLERANTA
Am curbat timpul
Incercand sa rastorn
Amforele tale
Pline de venin
Am curbat timpul Incercand sa pun in loc...soare
Dar timpul a facut o cuta
Pierzand carari batatorite si line
Ramanand doar bolovani si pietre

Am curbat timpul
Lunecand spre tine
Pe mantii de lumina
Dar am gasit doar ropote de vis si ...iarna Am curbat timpul Ratacind in coloane de vis.

giumbusluc
18-March-2012, 10:42 AM
Dedicatie
Leul

Constelatii rasucite
In pasi de mandrie
Picaturi de orgoliu'
Contempland firea
Ferestre ascunse
Din suflet invelit
In umbre de negare Dorinta si crez
Aruncate uneori pe fereastra vanitatii Si totusi sublim amestec Intre suflet ,iubire si venin!

giumbusluc
18-March-2012, 08:53 PM
Otel suav

de Marin Sorescu


In lupta dintre furnicile mari si mici
Au invins totusi termitele.
E primul gand pe care mi-l dai, New-York, malai mare,
Aud cum zgarii cu pile si raspele, talpile celor catarati
cu capu-n nori.
Prin crapaturile cerului curge rumegus de miere cu fiere.
Stau o clipa cu fata-n sus sa contemplu bolta-nstelata
Si-mi simt buzele arse de acizii de la poluarea iadului.

Ultimul tau etaj prinde aripi de avion
Cu usurinta cu care copiii prind fluturi,
Cu bucuria cu care nebunii prind muste.
Vin de sus, spre mine, val-vartej,
Tiparit in nori, ca apocalipsul,
De la care ai pastrat zatul.

Unde-or fi disparut casele si pe care treapta ?
N-au ramas de locuit decat dintii furcii
Cu care dracul mesteca in cazanul fierband pe acest
incins Manhatan.

In geometria ta gandurile nu mi se-aliniaza deloc paralele.
Si daca n-ar rasari din cand in cand luna sa le absoarba
In cosul ei de baschet pentru maree,
Le-as imparti lumii pestrite, sa le descurce.
Strada 42 e funia de care nu trebuie sa vorbesti in casa
spanzuratului.
Funia pe care s-au intins cele mai felurite rufe,
Spalate-n familia celor cinci continente,
Stoarse-n ocean si afisate la picioarele tale, New-York,
Ca niste lozinci contradictorii, puse la uscat.

La colt cu Five Avenue, dau sa cobor spre metro
Dar doi indivizi, deosebiti ca statura, imbracaminte si cicatrici
Ma trag staruitor de maneca:
Unul sa cumpar marijuana,
Altul sa-mi vacsuesc, pentru numele lui Dumnezeu, pantofii !
Doua vicii deopotriva de perfide, domnilor, cum le-am
si spus textual,
La care unul a scos un pistol si din buimaceala
Mi-am vacsuit pantofii cu marijuana.
Iata ce probleme ridici tu pe Forty Second Street, colt
Cu Five Avenue, oras compromis in ochii mei!
Sa nu te miri ca multi te viseaza cu calcaiele,
Au doar pantofi drogati, si cugetul limpede care nu raspunde
miscarilor bete in mod inegal,
Visatoare, ale pantofilor, unul mai beat decat altul.
Mi-e mila de pisici c-au ramas mai jos, cu mult mai jos
Fata de nivelul acoperisurilor.
Vor fi contaminate iremediabil la prozaism pana si aceste
culmi ale romantismului ?

Cei mai buni prieteni ai mei aici sunt doi pictori care se
sfideaza,
Unul pune pe panza de 15 yarzi vartejuri de culoare,
Celalalt, prins de morbul tristetii, produce schelete hidoase,
imbratisate sagalnic,
Distanta dintre unul si altul e ca de la cer la pamant;
Optimismul sta in Greenvillage,
Pesimistul in centru
Si eu fac naveta de la o stare la alta,
Asumandu-mi riscul piscurilor de entuziasm si hopurilor
de tristete.
Asa am reusit sa-ti cunosc cat de cat, prin contrast de culori,
Panza ta de otel si zgura,
Panza ta de ferastrau la buza cerului demitizat,
New-York, oras mare.

Cand luna intra in nor, ies stelele mascate sa impuste dolarul.
Atunci se trezesc pompierii, sirenele, salvarile calcate pe coada
Si pictorul macabru mai toarna un schelet,
Are perfecta dreptate, ii spun eu celuilalt, care scrajneste

Prietenul nostru cel trist
Se inspira din realitate cu pofta, ca o hiena.
Acesta scrajneste din dinti, cu tot optimismul, si imi picteaza
iar inspirat
Un camp cu flori abstracte dar ca si vii, care-mi iau ochii
si-mi desfateaza sufletul.

Cateodata ma simt bine, pentru ca imi place sa merg pe jos
pe cer.
Tare mi-e teama ca n-am inteles nimic din tine New-York.
Tare mi-e teama ca n-ai inteles nimic din mine,
Tare mi-e teama ca suntem chit.

giumbusluc
29-March-2012, 08:31 PM
samsara

de Ela Solan

de data asta altfel timpul îşi creionează urme pe irişi
degetele trec nesigure prin păr
în faţă zidul
si senzaţia că-n orice clipă o uşă trebuie să apară
teamă
în loc să deschid uşa întorc spatele şi fug
sau poate doar mi se pare
poate am trecut deja dincolo
aştept


dă-mi voie să mă-ntorc
să păşesc în tine
ca şi cum n-aş fi deschis niciodată uşa aceea
pereţii să mă întâmpine în oglinda în care stau încrustaţi ochii tăi
trei ceruri să-mi îmbrace picioarele în nori
steaua din care mă atingi
să aşeze la loc contururi vechi şi netezimea frunţii
lasă-mă să revin dintr-un miez de trecut
pe care l-au frământat îndelung ridurile din suflet
şi cere-mi să mă mut în tine definitiv
creşte-mi aceleaşi aripi pe care le-am ars într-un soare
dă-mi voie să mă renasc

giumbusluc
02-April-2012, 08:38 PM
Psalm (Ruga mea e fără cuvinte...)

Ruga mea e fără cuvinte,
Şi cântul, Doamne, îmi e fără glas.
Nu-ţi cer nimic. Nimic ţi-aduc aminte.
Din veşnicia ta nu sunt măcar un ceas.

Nici rugăciunea, poate, nu mi-e rugăciune,
Nici omul meu nu-i, poate, omenesc.
Ard către tine-ncet, ca un tăciune,
Te caut mut, te-nchipui, te gândesc.

Ochiul mi-e viu, puterea mi-e întreagă
Şi te scrutez prin albul tău veşmânt
Pentru ca mintea mea să poată să-nţeleagă
Nengenunchiata firii pe pământ.

Săgeata nopţii zilnic vârfu-şi rupe
Şi zilnic se-ntregeşte cu metal.
Sufletul meu, deschis ca şapte cupe,
Aşteaptă o ivire din cristal,
Pe un ştergar cu brâie de lumină.

Spune tu, Noapte, martor de smarald,
În care-anume floare şi tulpină
Dospeşte sucul fructului Său cald?

Gătită masa pentru cină,
Rămâne pusă de la prânz.
Sunt, Doamne, prejmuit ca o grădină,
În care paşte-un mânz.

poezie de Tudor Arghezi

Lorelai
05-April-2012, 09:11 PM
Mi-e dor de tine, în fiecare răsărit!
În fiecare zbatere de geană
te desenez.
cu lacrimi și surâs, în asfințit
îmi completez
cu ochii tăi, seninul.
Mi-e dor ca mâna-ți caldă
să-mi aline suspinul.
să îmi strecori cuvinte
în tăceri.
Să-mi pui tâmplele-n palmă
și-n lacrimi mângâieri.
Mai viu ca niciodată
îmi curgi pe sub veșminte.
Parfumul pielii tale mă-'nsoțește
și azi, ca și-nainte.
Revino, vis frumos, în asfințit
Îmbracă-mi sufletul, din nou
cu tine...

giumbusluc
05-April-2012, 10:26 PM
"Medalie"

de Marius Brad

Mi-e sete de uitare
și mi-e atât de greu
în singurătate
încât
visez uitarea ta.

O sinistră
frenezie mă face să colectez
clipele profunde
ce le înghesui
în uitarea ta.

Din uitare ți-am cules
și flori și stele,
ți-am pus gândul în balanță,
l-am cântărit pe-un talger
și aștept netrebnic
surâsul tău.

Nu-mi uita gândul
zâmbet jovial,
nu-mi uita mirarea;
sunt un suflet inflamat
de dragostea ta ascunsă,
și pe cerul dantelat de gânduri
zăresc neștiutor
emoția vitală
a zâmbetului tău.

giumbusluc
07-April-2012, 09:38 PM
Lucruri suntem

Lucruri suntem,printre lucruri.
Aproape suflete suntem,noi doi,
prin soarta asemenea tuturor.
Ginduri ca pietrele,uneori stele,
lucruri suntem,ce poarta in ele,
si totdeauna,un dor .
Pe drumul sau fiecare,
ne-am duce pe veci undeva...
ne-am duce-mpreuna,mereu, amindoi.
Dar drumul norilor e prea mare
in lumea noastra - pentru noi.
de Lucian Blaga

giumbusluc
07-April-2012, 09:39 PM
Spune-o-ncet,n-o spune tare

Spune-o incet,n-o spune tare:
Iata acestia suntem noi.
Cind e singur fiecare,
Sufletele nu-s in noi.
Stam alaturi,eu si tu?
Sufletele noastre sunt in noi,
Cind suntem doi.
Altfel nu !
de Lucian Blaga

giumbusluc
07-April-2012, 09:43 PM
Lelia Mossora - Vrajitorul cuvintelor


Eu sunt vrăjitorul cuvintelor,
cel care framânta silabele cu sângele lui.

Eu sunt vrăjitorul luminii,
cel care închide întunericul
în sâmburi de cireşe amare,
cel care adună ploile
în matca râurilor,
cel care seaca izvoarele lacrimilor
cu sărutări de soare.

Eu sunt vrăjitorul
care face cuvintele sa cânte
sub frunţi înnegurate...

Te aştept pe tine ,
un menestrel de sub vechiul turn,
o umbră care se furişeaza pe lănga ziduri
căutând un om...

Sunt aici ducând cu mine
răni de dor,
ţinănd în mână
fluturii albaştri ai nopţii
în care ne atingem
doar sufletele.


Unde mă cauţi ?
Sunt aici umblând cu tălpile goale
pe liniştea de mânăstire... aşternută între noi.

Sunt aici să înţeleg
de ce se ivesc zorii atât de târziu.

Sunt aici să te învăţ adevăruri
ascunse în seminţe de mac.

giumbusluc
16-April-2012, 11:37 PM
Viaţa, adevărul şi calea...

Trăim intens o epocă şocantă;
suntem savanţi, şi diavoli, şi cobai,
iar Dumnezeu pe ultima turnantă
ne vrea şi sfinţi, şi călăreţi, şi cai!

Nimic nu mai opreşte lunecarea
pe toboganul marelui desfrâu
când muntele se-amestecă cu marea
şi omenirea nu mai are frâu...

Să ne urcăm în limuzina rece
şi să-nchinăm paharul rubiniu,
că viaţa-i vis şi tot ca visul trece,
iar omul doar o dată este viu!

Clonează, Doamne, înc-o dată cerul
şi dă-ne Nemurirea şi-Adevărul!

poezie de Anton Stanciu (2011)

giumbusluc
16-April-2012, 11:38 PM
Ştiai...

Ştiai că toţi îmbătrânim,
Simona...
ne trecem pieile prin storcător,
circumvoluţii ni le netezim,
ne vedem rar, copil, uităm până şi dor
... poate de ne-am clona...

Ştiai că toţi îmbătrânim
Daniela...
e pierdem părul, ce ne-albeşte
o inimă... a tatei; relaxând, privim
şi chip nu se mai potriveşte
... oricât am vrea...

Ştiai că toţi îmbătrânim
Patrick...
ne consumând din buna sănătate
şi tot mai singuri, singuri ne trezim;
cunoaşterea de tată a rămas un nume, date
... c-un asteric...

Ştiai că toţi îmbătrânim
Edy...
ne trăind viaţa de-unul singuratic,
nici timp n-avem când să ne lămurim
de ura de părinte, ce nu-i doar... dramatic
... în loc de-a ne iubi...

Ştiai că toţi îmbătrânim
Eteri...
nereuşind, se pare, alegerea corectă
şi poate nedestăinuind visul intim,
rămas ascuns tardiv de-orice alertă
... ori n-ai regret, frumoasa mea, mai ştiI?...

Ştiai că toţi îmbătrânim
Paula...
nevrednici, peste-poate înşelători,
jucând perfid oricând ne întâlnim
sau veşnic între naştere şi mori...
... Oh, pururea de suflet goală, fosta mea...

Ştiai că toţi îmbătrânim
Nuţica...
neţinând cont că-s frate, acelaşi sânge,
punând avut în loc să ne unim,
fără să şti că sigur Breul plânge
... poate şi Dârla, mama mea, nevasta sa...

Ştiaţi cu toţi că ne murim
iubiţii mei...
şi că-n final, imensul sfânt regret
ce-aş vrea cu toţii ai mei să-l oferim
-toţi ascendenţii timpului de drept-
... să fiţi nemuritori... Da-i numai pentru zei...

Ştiaţi c-o să îmbătrânesc şi eu

neştiind cu adevărat de-am fost iubit
şi n-am pe cin' să-ntreb, doar Dumnezeu,
dacă cumva am pătimit, am păcălit
... d-aş vrea să ştiţi că m-aţi sacrificat, precum un miel...

Ştiaţi că noi, ce încă mai trăim
simpli urmaşi -rămaşi doar, nume, date,
din dragi părinţi plecaţi să-i venerămsuntem
deja planificaţi un ţintirim
şi n-avem timp să-i mai comemorăm...
ne promovăm pe noi, doar vanitate
... Codaşii lumii, ce-am rămas, o nulitate!?!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2011)

Lorelai
20-April-2012, 09:21 PM
Am venit
sa te trag de urechi
sa te aduc inapoi la tine insuti
te voi face sa-ti uiti egoismul
si frica
iar apoi am sa te duc
in inima si in sufletul regelui sufletelor.
Am venit ca briza primaverii la tine
o, camp de flori,
ca sa te tin langa mine
sa te imbratisez.

Am venit sa stralucesc asupra ta
Cand mergi pe aceasta cale.
Ca rugaciunea indragostitilor
Te voi ajuta sa atingi acoperisul cerurilor...

De la praful pamantului pana la o fiinta umana
Sunt o mie de pasi.
Am fost cu tine la fiecare pas
Te-am tinut de mana si am mers impreuna.

giumbusluc
06-May-2012, 10:17 PM
Gãseşte-mi paşii ...
de Mariana Kabbout



Gãseşte-mi paşii pe stãncile bãtrâne şi doar atunci vei şti cã am plecat …
Nu e un joc al dragostei nebune ,lipsesc demult , dar nici nu ţi-a pãsat .
Priveşte-ţi chipul în oglinda vieţii şi vezi cea mai rãmas din el acum
E prea pãtat de semnele tristeţii ce-au dat nãvalã-n viaţa ta , oricum

Sã plângi strigând spre cer şi sã te doarã , durerea sã ţi-o spargi de-acele stânci
Gãseşte-mi paşii trişti din acea searã .Vei şti cã am plecat cu-adevãrat , atunci .
Pe stânci mai sunt şi azi doar flori de gheaţã şi-i frig pe mal ca-ntr-un castel pustiu
Sãrutul meu ţi-ar da o nouã viaţã , dar l-ai gonit atunci şi-i prea târziu …

Gãseşte-mi paşii pe stâncile bãtrâne . Numai atunci vei şti cã am plecat
Pãstreaz-aroma dragostei nebune ce ne-a unit , apoi ne-amprãştiat
Stai pe nisip cerşind doar o privire , ţi-e teamã sã mã cauţi sus pe stânci
Mai crezi şi-acum cã este doar o glumã şi n-am plecat cu-adevãrat atunci

Dar marea mi-a rãmas prietenã bunã şi-mi va pãstra în ea secretul trist ,
Te va cuprinde-n vis cu-a ei furtunã şi îţi va aminti cã mai exist
Gãseşte-mi paşii printre stropi de gheaţã , pe-acele stânci pe care am pãşit
Vei şti atunci cã am plecat ,iubite ... şi doar atunci vei şti cât m-ai rãnit ...

giumbusluc
06-May-2012, 10:20 PM
Prea repede uităm ce-aveam în gând,
Sub apăsarea vorbelor de rând!
Nici nu mă strigi de tot, nici nu mă laşi...
E-atâta ezitare între paşi.
Prea repede uităm ce-aveam de spus -
Un zbor în minus, o cădere în plus...
La tine-i vară şi la mine-i frig,
Nici nu te las de tot, nici nu te strig.

poezie de George Ţărnea

giumbusluc
06-May-2012, 10:23 PM
Radacini

Mi-am impletit visele in palme
- inauntru era prea multa indoiala,
rauri de cuvinte au inceput
sa-mi curga printre degete
adanc, in pamantul
pe care mi-am construit lumea.
Nu stiu cand si unde
am invatat
sa oblig tacerea sa cante.
M-ating sunetele ei,
vibratii de distante
care apun in urme de pasi.
Ma joc cu niste cioburi
de aripi
pe care le-am spart
din greseala,
cand am incercat sa-ntind bratele
catre radacinile prinse adanc
in drumul dintre noi.

poezie de Iuliana Şerban

Lorelai
06-May-2012, 11:17 PM
Gãseşte-mi paşii ...
de Mariana Kabbout


Frumos...




Ploaia
Eu sunt ploaia care cade, niciodată nu învaţă
Că-i doar lacrimă mai dulce, într-un orizont finit.
Mi-am propus să spăl iluzii, poate umbra de pe faţă,
Poate-o amintire tristă sau un suflet chinuit.

Mă ofer oricui mă cere, mă dedic oricui m-aşteaptă,
Sunt un suflu ce te-atrage într-un alt miraj visat,
O solie a tristeţii invocată des în şoaptă,
Ca o ultimă silabă dintr-un vers - demult uitat.

Şi te-mbrăţişez cu teamă, ştiu că iar voi fi respinsă,
Lumea nu e pregătită pentru-atingerea dintâi,
Căci fiorul rece-al ploii vrea doar pielea ta încinsă:
Un motiv de când e lumea ca să pleci...sau să rămâi!

Dar tu pleci...eu sunt doar apa ce din când în când te udă,
Incidentul care strică ziua-ntreagă de-aşteptări
Şi rămâi doar fiinţa tristă, incapabilă s-audă
Un răspuns, ca o chemare, la nepuse întrebări.

giumbusluc
06-May-2012, 11:27 PM
Frumos...




Ploaia
Eu sunt ploaia care cade, niciodată nu învaţă
Că-i doar lacrimă mai dulce, într-un orizont finit.
Mi-am propus să spăl iluzii, poate umbra de pe faţă,
Poate-o amintire tristă sau un suflet chinuit.

Mă ofer oricui mă cere, mă dedic oricui m-aşteaptă,
Sunt un suflu ce te-atrage într-un alt miraj visat,
O solie a tristeţii invocată des în şoaptă,
Ca o ultimă silabă dintr-un vers - demult uitat.

Şi te-mbrăţişez cu teamă, ştiu că iar voi fi respinsă,
Lumea nu e pregătită pentru-atingerea dintâi,
Căci fiorul rece-al ploii vrea doar pielea ta încinsă:
Un motiv de când e lumea ca să pleci...sau să rămâi!

Dar tu pleci...eu sunt doar apa ce din când în când te udă,
Incidentul care strică ziua-ntreagă de-aşteptări
Şi rămâi doar fiinţa tristă, incapabilă s-audă
Un răspuns, ca o chemare, la nepuse întrebări.




Nu te iluziona iubito
C-ai putea sa citesti printre randuri
Alchimia inimii mele
Esti departe de-a o pricepe cu ...ganduri
Nu-ti inchipui basme c-ai fi psihanalist
C-atunci orice ai scrie e fals si trist!

catinel
07-May-2012, 12:20 PM
Cioburi

M-am spart
In mii de bucatele
Ma uit in ele si nu vad
Decat un trist suras
Coboar-aici, hai langa mine
Sa-mi fie mai bine.
Adun si scad si iar adun.
Baloane albe de sapun
Coboara-agale, se dispun
Pe cioburile risipite, aburite
Se ciocnesc si plesnesc
De taioase ce sunt.

Veronica Agale

catinel
07-May-2012, 03:16 PM
Dialog

de Carina Frigura

Dac-as dormi pe bratul tau
Mi-e teama ca nu m-as trezi
Asa de bine m-as simti.

Daca as fi un norisor
Sa cad pe ochii tai usor
Te-as saruta cu-atata dor
Ca-n lacrima m-as transforma.

Daca vorbind m-ai alina
Furtuni in inima s-ar aduna
Si-n vant m-as duce ca sa fiu
Eu ploaia ta.

Obraz de dor catifelat
Sa ma atingi neincetat
Sa pot sa ma deschid spre cer
Sa pot sa fiu si sa nu pier
Sa cant, sa zbor, sa unduiesc
Covor de frunze sa roiesc
Sa fiu printesa ta mereu
Tu printul meu.

catinel
07-May-2012, 03:22 PM
Sa nu

Sa nu ma-ntrebi de-s suparata,
Sa nu ma mangai deodata,
Sa nu-mi aduci flori si safire
Sa te accept dintr-o clipire.

Sa nu-mi dai zile cu amor
Cand vechile rani inca dor,
Sa nu incerci sa ma convingi
Ca raul tau e rau de sfinti.

Sa nu ma minti ca dorul tau
E mult mai mare ca al meu,
Sa nu mai spui ca te-a durut
Cand visele le-ai naruit.

(Catinca Nemes - 2012)

giumbusluc
07-May-2012, 09:58 PM
Un fel de kamikaze



S-a așezat în lume o falsă ierarhie,
Barbarii-n întuneric ne siluiesc morala,
Iar noi, introvertiții, am amânat răscoala,
Sinapsele se leagă în cruntă anarhie.

Ne omorâm prorocii când vor să ne arate
Din bezna păcătoasă o cale de-nălțare,
Deșertăciunea vieții se-ntinde în altare,
Iar noi ne-ascundem fața în file de tratate.

Pământu-n agonie, cuprins de metastaze,
Plutește în derivă ne-nțelegându-și boala,
Departe de lumină îl macină răceala,
Pe-orbita lui greșită e-un fel de kamikaze.

catinel
10-May-2012, 09:48 PM
Truda

Am aruncat condeiele, am uitat versurile
M-am dus sa spal inima la raul din vale
Sa ma renasc intr-un fel as vrea
Sa ma construiesc mai pura, mai frumoasa
Pentru inima ta.

Am amestecat culorile, asa ca sa nu le mai stiu
Sa para ca eu le-as inventa si din nou le-as afla.
Apoi m-am mutat in nori
Si-am inceput sa fac ordine printre zeitati
Doar ca sa-ti aduc tie zori.

Am rupt crengile uscate de la pomul din curte
Si i-am mangaiat florile sa faca roade gustoase
Le-as coace chiar eu cu mana mea
Doar, doar ai vedea cat de adanca
E inima mea.

(Carina Frigura)

giumbusluc
12-June-2012, 05:49 PM
Nesocotinţa unui înger

de Arion Tiberiu


În tulburarea unui început de lume
Un înger frânt, temându-se de cer,
'Cerca să-adune
Ceaţa într-o coajă de senin
Şi negura-ntr-o mână de sclipiri...
.................................................. .......
Nesocotitul! dac-ar fi ştiut
Câtă nevoie-avem să-ntunecăm
Tot ce iubim
Şi cât de repede învăluim
În ceţuri groase viaţa ce-o trăim
Ar fi strivit lumina c-un sărut
Şi-nseninarea ar fi ars-o-ntr-o privire...

giumbusluc
12-June-2012, 05:53 PM
Charles-Pierre Baudelaire - CĂTRE CITITOR

Greseala si pacatul, minciuna si prostia
Ne bîntuie fiinta cu aspre framîntari
Iar noi hranim nevolnici domoale remuscari
Cum cersetorii-n zdrente îsi cresc paducheria.
Pacatele-s cît muntii, caintele marunte,
Marturisirea lasa ne-o rasplatim apoi,
Ne reîntoarcem veseli greselilor din noi
Crezînd ca biete lacrimi ne fac spre ceruri punte.
în pernele pierzarii, Satan înselatorul
Ne leagana faptura de taina, ca un voal,
Iar al vointei noastre nepretuit metal
La voia-i se topeste cum se destrama norul.
Da, fara de oprire in jocul sau ne leaga!
In suflet ne patrunde cu tot ce e mîrsav
Si scoborim cu clipa spre Iad in pas bolnav,
Iar cloaca ne cuprinde cu-mputiciunea-i neagra.
Cum desfrînatul musca, dorind împreunarea,
îmbatrînita tîta a tirfei, hid trofeu,
Placerile oprite le procuram cu greu,
Din stoarsa portocala ne-mai-zimbind licoarea.
Foind ca milioane de viermi in rascolire,
In cap ne chefuieste un ocean de draci
Si Moartea ne respira si-o respiram buimaci
întrind in negrul fluviu, gemind a neoprire.
Pumnalul, siluirea, incendiul, otrava,
De n-au ajuns a-si pune blazonul de ponos
Pe pinza ce ne-o tese destinul rusinos,
E semn ca-al nostru suflet încet isi stinge lava.
Dar printre rîsi, pantere — rînjindu-si bucuria —
Sacali, maimute, scorpii si vipere-asteptind,
Dihanii fioroase urlind, scrîsnind, muscind
Si sufletului nostru sporind menajeria,
E înca o jivina, si poate cea mai rara!
Si chiar de nu se zbate iar chipu-i pare sters,
Cu ce placere-ar sparge întregul Univers
Si lumea-ar inghiti-o cu pofta lui barbara;
Dezgustul e! — Cu lacrimi din preajma adunate,
Viseaza esafoduri fumîndu-si pipa lin;
Pe monstru-acesta gingas tu il cunosti deplin,
— O, cititor fatarnic, — tu, semenul meu, — frate!

giumbusluc
12-June-2012, 05:57 PM
Marin Sorescu - Contabilitate

Vine o vreme
Când trebuie sa tragem sub noi
O linie neagra
Si sa facem socoteala.

Câteva momente când era sa fim fericiti,
Câteva momente când era sa fim frumosi,
Câteva momente când era sa fim geniali,
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape
(Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos -
Pe care l-am trait.

O femeie pe care am iubit-o
Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.

Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A caror intelepciune am eliminat-o treptat.

Si, în sfarsit, o soarta
Si cu înca o soarta ( de unde-o mai fi iesit?)
Fac doua (Scriem una si tinem-una,
Poate, cine stie, exista si viata de apoi).

catinel
13-June-2012, 03:17 PM
Voi fi mar

Sunt jumatate de mar dulce – acrisor
Sunt fruct zemos si bine dat in parg
Si caut jumatatea mea de zor
Sa ma-ntregesc in fruct chiar de-i amurg.

In noaptea care vine vreau sa fiu
Un mar frumos si plin de sanatate
Sa fiu de-un strasnic rosu – auriu
Prea plin de el si in eternitate.

Cu tine eu ma intregesc acum
Si-mi vad cuvintele continuate
Cu dor si zbucium de pe drum,
Cu ganduri tandre, elevate.

La sarutarea jumatatii tale ma transform
In mar rotund si parfumat
Si nu ma lasi nealintat sa dorm
Si vrei sa ma transform in mar rotat.

(Carina Frigura)

catinel
15-June-2012, 10:39 PM
Aeropurtare

Mi-am luat bilet de libera trecere
Sau libera plecare, cum vrei sa-i zici.
Numai ca avioanele decoleaza doar cand spun eu.
Programul de zbor doar eu il dictez.

Sunt stewardeza in turnul meu de control.
Ma plimb agale si-mi zambesc cu ingaduinta
Cine ar putea avea mai multa decat mine,
Decat eu, sirena dintre nori, un fel de trol?

Si comandant al navei mele sunt.
Directia ma intereseaza mai mult
Sunt eu acela care tine drumul
Catre destinatie drept si sigur ma-ndrept.

Dar nava mea batrana tot eu sunt
Si-mi scartaie nituri si zgaltai in furtuna
Si-mi vantur elice, in soare lucesc
Dor de vreme buna am, vreau sa reusesc.

(de Catinca Nemes)

giumbusluc
07-July-2012, 03:58 PM
Scrisoare-poem

prietene, am aflat că ai murit demult,
am intrat la idei când am auzit ca te-a abandonat viaţa,
într-un sicriu amărât,
ce speranţă să mai am eu când ştiu că ai fost viu
şi-acum zaci cu viermii la un loc?
tu nu te mai uiţi spre viitor,
eu nu mă mai uit spre trecut,
inima ta atrage viermii,
inima mea atrage vulturii,
noi nu mai găsim nicio ţară,
nici în stânga, nici în dreapta,
niciun râu, nicio mare,
în care să ne desfătăm şi noi
şi să fumăm o ţigară în linişte.
dacă imperiile şi-au schimbat stăpânii,
noi ne schimbăm domiciliile,
căci conştiinţele le-am schimbat de multe ori.
când vorbeam despre viitor,
tocmai atunci principiul speranţei a ieşit pe uşă,
şi-am rămas uitându-ne unul la altul chiorâş.
ce dacă am iubit aceeaşi femeie?
pe tine nu te mai doare nimic,
pe mine mă mai doare gelozia,
şi acum mă întreb ce-ai căutat tu în patul nevestei mele,
s-a scris cam puţin despre acest episod,
poate fac din el un roman de dragoste
cu care voi rupe buricul târgului.
într-un timp îmi spuneai că vei emigra în america,
cred însă că n-ai mai avut timp,
trebuia să cearnă cineva bălegarul din cimitir.
odată şi odată toţi ajungem aici,
adio dorinţe, adică să priveşti şi tu o tăietură de rochie
mai sus de genunchi,
sau să te pierzi într-un mov,
aprins de pasiuni,
să tai privirile unei dame cu ascuţişurile ochiului,
să priveşti aterizarea unui fund de femeie
pe patul de dragoste,
să mai retrăieşti asemenea clipe,
să pătrunzi în miezul unei muzici,
în ritm de dans sudamerican,
să desfaci câteo bluză
pentru un sân în călduri,
să joci un rol pe la agenţiile matrimoniale ;
noi am fost mereu în probe,
mă refer la convorbirile noastre despre metafizică
care ne-au înnebunit,
pe tine chiar mortal,
pe mine parţial.
ce nepregătiţi am fost atunci!
nu ştiam că ereziile se pedepsesc,
la orice stare de potop tu răspundeai cu miturile genezei,
la ce ţi-au folosit toate astea?
îmi spuneai mereu, divinizând eroarea,
că-ţi cauţi alt drum,
citeai în ochi, în astre, în forme, în cărţi, în semne,
doreai să mori la paris, în susurul senei sau pe mon parnas,
să nu ştie nimeni de tine,
să visezi că vei fi înmormântat cu alămuri de muzici militare ;
efemere gânduri, în secreta plasă a timpului,
tăcută gălăgie care a risipit incertul contur al lucrurilor.
ziceai că eşti buddha
şi aşezi timpul după alte principii,
tăiai de pe răboj toamnele,
care-ţi purtau indispozitia peste tot,
erai scârbit de iluzia urbană
şi-mi tot povesteai că e o minune când o fiinţă
îţi respiră aşa de liniştit în braţe, la piept,
în timp ce inima-ţi bate în vâltoarea unei mari pasiuni.
ştiu că eram doi nebuni care plănuiam să răsturnam universul,
şi ce mici şi imbecili am devenit
crezând că dacă murim noi, va muri întreaga lume.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu

giumbusluc
14-July-2012, 10:13 PM
Cereşti caleşti se plimbă prin mine,
În suflet am stele legate în horă.
Tăcerea le mişcă ceasornicul mut,
Din oră în oră.

Mă pierd printre ele furat de un val.
Izvorul de noapte din ochii tăi negri,
Se varsă în mine de dă peste mal.
Iar vremea se cerne prin iţe de nouri,
Şi-n pleatea mea neagră apune în alb.

Focul din părul tău vântul nu-l poate stinge,
Adie în privirea-mi de patimă aprinsă
Flăcări de foc ard parcă în poarta ce-o deschide,
Sub gene, lunge gratii, dorinţă, aşteptare,
De patima-ţi aprinsă.

Patima ta mă doare!
Cu mâinile’ amândouă,
Cunună-ţi fac din stele pierdute prin amiezi.
Caleştile din astre menite ne sunt nouă,
Prin suflet tu colindă-mi
Şi fă-te că te pierzi!

poezie de Ruben Bucoiu

giumbusluc
14-July-2012, 10:14 PM
Astăzi femeii

Femeia astăzi pasămite
E-mpinsă spre cele de jos
Şi terfelită fără sos
La fel ca la un târg de vite

În ochii noştri nu mai are preţ
Urcată de samsari pe câte-o scenă
Îi siluesc imaginea obscenă
Cu cel mai vulgar dispreţ

Iar ea, femeia, se supune
Că volens nolens se dezbracă
De sus şi până jos numai o cloacă
Întinează lucrurile bune

Am pierdut respectul pentru mamă,
iubită, soră. Ce mai poţi să speri
Când lumea scoate la mezat plăceri
Şi-i înălţăm ruşinea-n câte-o ramă?!

Împerecherea-a devenit deviză
Şi e plimbată ca s-o vadă
Această gloată de pe stradă
Ca pe o marfă cu franşiză

Ruşine şi, ruşine şi, ruşine!
N-avem nimic mai bun pentr-un stindard
Decât instinctele ce ard
Şi bălăceala asta ne convine!

poezie de Ion Untaru

giumbusluc
14-July-2012, 10:16 PM
Plimbare cu trăsura

Te-aş invita iubito-n trăsură pe la şase
Să facem o plimbare cu storurile trase
Când soarele apune în suflete solemn
Trăsura e din cronici şi caii sunt din lemn
Avea zapis, plimbarea-i permisă doar pe seară
Dar vezi că vizitiu-i ca la muzeu, din ceară
Şi se fereşte straşnic să calce pe termite
Căci datoria lui atât e: să imite
Cum şi noi suntem două plăpânde imitaţii
De care n-au să ştie vreodată invitaţii;
Să-ţi ceri bilet de voie căci părăsindu-ţi locul
Figura de ansamblu, n-o afectează jocul
Să-mi spui ce ai e spus discret şi pe şoptite
Cum picură tăcerea în seri din stalactite
Să te menţii în formă, vom merge doar la trap
Aş vrea să fii atentă şi semn să-ţi fac din cap
Că inima nu are de ce să ne palpite:
Noi suntem manechine cu arcuri ruginite

poezie de Ion Untaru

giumbusluc
14-July-2012, 10:18 PM
Globus

Nu m-am gândit niciodată până acum (şi gândesc aproape de când mă ştiu)
că întrebările ce nu sunt urmate de niciun răspuns bătut în cuie
constituie cele mai sigure scurtături către minciună.
Există întrebări care nu figurează în manualele şcolare,
în scrisorile patetice de dragoste, în propunerile de căsătorie
şi nici în interviurile derizorii,
simulacrele acelea pentru care trebuie să dai totul pe teren,
cum zic fotbaliştii, şi să te prezinţi ireproşabil
ca la un circ cu maimuţe fragrante
ce candidează pentru un codru de pâine.

Nicio întrebare nu trebuie să stea înaintea celei pe care o voi adresa în continuare.
Nici măcar întrebarea care ne face să ne gândim
dacă viaţa merită sau nu să fie trăită (asta ar urma după,
chiar dacă Albert Camus a zis că trebuie să fie prima)!
Deci:
cine a demonstrat că există sau nu dreptate?
Cine ştie mai bine decât mine să arunce primul piatra cunoaşterii!
"Nimeni nu a spus nimic concret în acest sens, doar speculaţii aburinde
şi ridicări tardive din umeri", îmi veţi răspunde.
Este adevărat,
tăcerea fiind una dintre puţinele dovezi
care atestă faptul că oamenii mai pot fi încă sinceri cu ei înşişi
(chiar şi în proporţii infinitezimale)
printre atâtea viscere înmiesmate şi împachetate frumos,
ca în povestea cu merele şi viermii din oficiu.
Viermii aceia vitali care se înfruptă din măduva esenţei!

Altfel spus:
stai cu picioarele pe birou, ca tot omul,
când simţi că s-au terminat toate comediile răsuflate
şi nu mai ai baterii să asişti la o cină romantică după o zi plină de realism,
şi te mai uiţi la epoleţii patriei
cum încearcă ei să îşi plimbe organele acustice în spaţiu
printre circumvoluţiunile rătăcite
ale consumatorilor de gărgăuni,
ca nişte ologi care îşi plimba căţeii flegmatici
prin grădinile cu trandafiri erecţi ce stau să lăcrimeze.

Şi poate o să mă întrebi siderat: "Care epoleţi, omule?"
"Cum, vrei să-mi spui că tu nu ştii despre ce este vorba?"
(O să-ţi răspund eu puţin demobilizat.)
Epoleţii aceia atotştiutori & pluripotenţi
ale căror buze s-au topit demult pe paginile pline de transpiraţie.
Epoleţii aceia contorsionişti care se aruncă în fiecare cuvânt
cu flexibilitatea măgarilor cuprinşi de iubiri toride
şi care trec în salturi triumfale din sedile în sedile;
şi se aruncă spre cele mai abrupte înălţimi
pentru a rupe un codru proaspăt din pâinea cerească,
pe care-l vor împărţi apoi, frăţeşte, cu susţinătorii lor
suferind de jurispotenţă.

poezie de Ionuţ Popa

lilu
15-September-2012, 03:51 PM
SATANA (http://zbangalabangala.blogspot.ro/2012/02/satana.html)





http://2.bp.blogspot.com/-waPmMrccWY8/TzTzA34UJ9I/AAAAAAAAAKw/PQgJCCBtrA4/s1600/tumblr_lmerqk089g1qed43zo1_500.jpg (http://2.bp.blogspot.com/-waPmMrccWY8/TzTzA34UJ9I/AAAAAAAAAKw/PQgJCCBtrA4/s1600/tumblr_lmerqk089g1qed43zo1_500.jpg)
SATANA

Motto:
Vesnicia esti doar Tu. Unic Tu, Zamolxe nu!

- Vai Doamne, gradina mea... s-a ales praful de ea,
Plangea Fecioara Maria catand catre Romania,
La gradina-i minunata, ajuns-o biata privata.
-Doamne-acest popor de daci, m-a lasat fara araci
Au furat cu mic cu mare tot ce-au gasit in carare.

Si-uite Doamne,‘i nestropita, buruiana-i neplivita,
Zac gunoaiele in drum, florile-s facute scrum,
Gardu-i rupt, uluca-i trasa, Doamne, nimanui nu-i pasa
Ca s-a umplut de gandaci si de dacomaniaci.
Si niciun dac nu se teme, cand sub el gradina geme.


Si-o tin langa, una-ntr-una, cu scorneli una si una
Cum ca limbile din lume, de la daci se trag anume,
Si-orice misca pe Pamant este dac de-al lor preasfant.
Si-acum Doamne ce ma fac, ca Iisus a ajuns dac?
El nu mai este evreu, si tot daca sunt si eu,

-Doamne Te cunosc prea bine, Iisus de la Tine vine.
Doamne Dumnezeul meu, nu esti turc, tatar, evreu,
Nici Tu si nici Duhul Sfant, care umbla pe Pamant.
Dar daca Iisus e dac, Doamne, Doamne, ce ma fac,
Cand veni-va-n Romania intrupat iar in Messia?

Ce va zice de Treime cand va trece prin multime,
Ca Sfantul Duh si cu Tine sunteti daci din stravechime?
Ca Zamolxe-ar fi patrimea sau ca doar el e Unimea?
Numai Unu-i Dumnezeu, iar Zamolxe, Mare Zeu
O sa vrea sa Te uzurpe, pe Feciorul Tau sa-L surpe.

Nimeni nu poate sa spuna, ce-o sa iasa pan’la urma.
Bunule Parinte dara, spune-mi mie,-a Ta Fecioara
Cum e sa ai doi stapani, unul azi si altul mani?
Cum pot dacomaniacii dara, sa gandeasc-asa ocara?
Fa-i tu Doamne sa-nteleaga, ca nu sunt lucruri de saga.

- Doamne-n mare mila Ta, pliveste gradina mea!
Scoate-le din cap manele, kogaione si tunele,
Scapa-i Doamne de mistere, de portaluri si de bere
Da-le Doamne-n cap Lumina, spune-le ca sunt doar tina
Si sa-si traga singuri apa, la Zamolxe-Ucigaltoaca. blogulluiDumnezeu.

giumbusluc
02-December-2012, 09:34 PM
Dragii mei,

Vă scriu acestea
Pentru-a şti... şi-a ȋnţelege
Că aici la noi, ȋn ceruri,
Noi, toţi fulgii,-avem
O lege.

Ne supunem ei de voie,
Căci iubim pe Ȋmpărat:

Pe oricine-are nevoie
Ȋn zbor, ducem
La Palat.

Dar Palatu-acesta este
Altceva decȃt se vede…

E-o cetate, -ntr-o poveste
Pentru cel care
Nu crede.

Pentru-acela… tot ce-atinge
E străin... şi e de gheaţă,
Căci ȋn inima-i se stinge
Focul Viu
Ce-l ţine-n viaţă.

Pentru cel ce ştie bine
Că ar vrea să se ȋndrepte,
Acest loc, i se cuvine,
Este prima
Dintre trepte.

Ȋn oglinzile ȋn care
Aţi pătruns cu-adevărat,
Iată taina cea mai mare,
L-aţi văzut
Pe Ȋmpărat.

Şi-aţi aflat... cum vă priveşte,
Cu ce inimă curată
De nu află-n voi, fireşte,
Nicio vină,
Nicio pată…

Iar de se ȋntȃmplă, poate,
Să uitaţi,
El are-un dar
Pentru voi, mici nestemate:

O oglindă… cu mult Har! Autor: elia david

giumbusluc
02-December-2012, 09:37 PM
Oglinzi


Autor: elia david

-Vezi şi tu… ce văd şi eu?

Da…! răspunse tremurat,
Suind dâmbul alb, cu greu,
Către un tărâm visat,
Alt copil.

-Dar… tu vezi bine?
Eu mă văd... numai pe mine!

Oglinzi mari priveau la dânsul,
El, spre ele,
Mititel.
Mai să îl apuce plânsul,
De n-o fi şi plans niţel…

Nimeni, nimeni nu i-a spus
Că poţi să te simţi “ciudat”,
Dac-ajungi…
Acolo… Sus,
Unde n-ai mai fost vreodat’.

Îl priveşti la suprafaţă,
O cetate ca oricare
E acel palat …de gheaţă.

Dar, când intri,
Ce splendoare!

Şi nu sunt odăi ascunse,
Poduri, scări în serpentină,
Ci oglinzi,
Oglinzi pătrunse
De o paşnică lumină.

Nu-s pereţi ca să separe
Între ele, încăperi,
Cufere
Să te-nfioare,
Gândind numai la averi…

Ci oglinzi, oglinzi curate,
Ca,-n oricare de priveşti,
Să te afli – nu se poate ! –
Bun... cum n-ai ştiut
Că eşti!

giumbusluc
12-January-2013, 09:10 PM
Ananghie
de Alexandru Vlahuta

Greu la deal, şi greu la vale,
Nu-s bucate, nu-s parale,
Toţi sunt lefteri,
Negustorii n-au afaceri,
Preoţii n-au cununii,
Moaşele n-au faceri.

"Biruri noi!" guvernul strigă,
Iar ţăranul: "Mămăligă!"...
Nu-s parale, nu-s:
Ce mai plănuiţi palate
Şi oraşe ca-n Apus?
Ştiţi voi ce-i la sate?

Lanurile-s părăsite:
Nici imaş nu-i pentru vite,
Apele-au secat.
Goi, flămînzi, copiii zbiară.
Gospodarii au plecat
În lume, să ceară...

Nu mai are cum ţăranul
Din pămînt să scoată banul,
Vouă să vi-l dea.
Foametea de pe la sate
Va să vie să mai stea
Şi-n cele palate!

giumbusluc
12-January-2013, 09:16 PM
Omul
Cu omul din spatele meu
ducem împreună o uşă – lemnul din care-i
închipuită brutal e ud şi greu de zgîriat.
Ca şi cum toate bătăliile absurde ale lumii
cu cai, săgeţi şi coifuri ar fi avut nemijlocit
loc pe întinsurile ei.
Cîmpia mucedă ne hărţuie din urmă.
Sîntem în zori şi coborîm o pantă.
Azi-noapte a plouat şi lunecă
pămîntul sub călcîie.
Cămăşile albe umflate de vînt -
parcă ducem un mort printre valuri
de grîu nemişcat. Omul ar trebui
să fie în faţă. E mai înalt şi
panta coborînd-o toată greutatea
a năvălit pe mine şi mi se umflă
venele la gît şi-aş vrea grozav
să trag o înjurătură. Cine eşti, omule?
Cînd alunec eu, omul din spate
rîde cu gura lui de roată dărîmată.
Cînd lunecă el, eu aproape mă prăbuşesc
de n-ar fi uşa, gunoi de lemn,
un fel de echilibru.
Mergem încet spre cine ştie unde.
Cînd trecem
pe la-ncrucişări de uliţi,
ne scoatem pălăriile tăcuţi
şi ascultăm – plesneşte soarta lumii.
Apoi nu-l mai întreb; ştiu eu pe unde
să apuc şi printre pomi înguşti
înclinăm uşa ca să putem pătrunde
mai departe. Cad picuri mari de
ploaie de pe frunze cum le clintim
crengile-n mers
şi reci îi simt sub gulerul cămăşii,
pe umeri şi sprîncene, şi mi-e foame.
Am fost luat direct din somn
la treaba asta neînţeleasă de Ion Alexandru

giumbusluc
12-January-2013, 09:19 PM
Cu timpul



de Ioana Bogdan


Dacă ar trăi, aş întreba-o pe bunica
de ce a construit bunicul magazia în mijlocul curţii,
ca să intre în ea în fiecare zi,
în timp ce bunica se îngrijea de casă,

şi ce făcea el acolo ore întregi, înconjurat de cuie, şurubelniţe, ciocane şi ferăstraie
agăţate pe perete, după mărimi,

de ce ieşea doar foarte rar şi atunci se ducea să ude grădina vlăguită de arşiţă,
ori să mă cheme pe mine,
să vin să ascult cum ronţăie Piki,
vezi Doamne şoarecele care trăia în magazie.

Piki nu se arăta niciodată şi ferăstrăul cel mare al bunicului mă înspăimânta,
îmi spuneam că fetele n-au ce căuta în astfel de locuri
neatrăgătoare,
deschideam uşa din fier şi o luam la fugă.

Aş fi putut atunci s-o întreb pe bunica de ce construise bunicul magazia.
Poate aş fi aflat că uneori bărbaţii
au nevoie, ca lupii, de locul lor unde, la nevoie, să plângă, căci altcumva cum
-în văzul lumii sau în văzul nevestei e tot aia - ,

au nevoie de locul lor în care să meşterească idei,
pentru că bărbatul are un marsupiu în spatele minţii şi acolo el naşte idei.

Bunica n-ar fi răspuns nimic din toate astea,
ar fi zis
nu ştiu, mamă, aşa a vrut el, magazie în curte,
bine că nu aleargă după muieri, ca alţii,
da’ de ce întrebi, m-ar fi întrebat,
uite-aşa, i-aş fi răspuns, şi amândouă am fi ştiut
că nu e bine niciodată să vorbeşti despre marsupiul bărbatului.

Cu timpul, lucrurile se aşază, trăim duminicile doar din bucuria celuilalt
care respiră.

giumbusluc
05-April-2013, 05:32 PM
La Schiller
Autor : Ion Heliade Radulescu

“Între ai tăi ai fost, o, Schiller,
şi ai tăi nu te-au cunoscut”

Este o viaţă moartă, precum ş-o moarte vie;
Ci este şi viaţa ce nu mai are moarte.
Unii prefer pe una, şi alţii-şi aleg alta.
E tristă-a omenirii fatala, cruda soartă!
Prin chinuri şi privaţii şi lupte şi amaruri
Şi deziluzii crude, paţienţă-adamantină,
Prin forţă,-asalt eroic să ia Cetatea Sântă,
Al cerului imperiu şi vera libertate.

Mult suferişi, o, Schiller, şi luptă avuşi mare!
Căci lungă e durerea, şi fericirea scurtă!
Şi strâmtă şi spinoasă e-a cerului cărare!
Şi greu, inert e corpul! greu dreptul la viaţă!
Du sarcina, o, suflet, du corpul după tine,
În sus, pe calea strâmtă, cu filii, cu consoarte;
Te luptă cu ananga, cu aspra neavere,
Cu limbele de şarpe, cu ochi de vasilisc
(Calumnia, minciunea, invidia, trădarea),

Cu forţa împilării, cu reaua tiranie;
În sus! pe calea strâmtă nici apă, nici merinde,
Nici unde să-ţi pleci capul la frigurile lentei;
Şi luptă-te da prode!

Avuşi de adversariu pe om, ş-atât ajunge:
Te iartă să-i faci răul, iar binele, nici mort;
Insultă-l, te onoară; striveşte-l, te adoară;
Dă-i glorie, onoare – te-mpilă de ultragiu;
Dă-i patrie, dă-i nume, că el te-expatriază;
Dă-i adevăr, dreptate – calumnia ţi-e parte.

E orb şi-i dai lumină? el vede câte n-ai;
E mut şi-l faci cu limbă? te muşcă ca vipera;
Dă-i viitor, viaţă, că-ţi ia el şi trecutul;
Realţă-l pân’ la ceruri – de viu te-afundă-n iad.
Acesta e păcatul sau omul cel căzut!

Mai mult decât eroic ţi-a fost, Schiller, asaltul;
O luptă de arhangel, triumful de martir.
A!!! rece este piatra încinsă de coroană!
Ci mâinile de vergini îi dau astăzi viaţă
Ş-o re-ncălzesc atâta cât flăcărează inimi,
Şi lacrimile curg…

Cântaţi, vergini, dreptatea
Ş-a Terrei împărţire,
Daţi partea la poet;
Cântaţi azi libertatea
Ş-a omului unire.
Onoare la profet!

Şi repetiţi în horuri, prin mii de miriade,
Germania întreagă, America, Anglia;
Răsune tot pământul oriunde e om liber;
Cântaţi patria, onoarea, virtutea, libertatea,
Tot ce adoară Schiller; cântaţi pe Dumnezeu
Ce scapă inocenţa şi focului dă crima.
Suspinele lui Schiller în horuri repetaţi!

giumbusluc
08-April-2013, 09:28 PM
Anotimpul păpuşilor

de tincuta horonceanu bernevic


În căsuţa din umbrar păpuşile puteau discuta în voie
ca oamenii mari nefandosite
şi puteau să bea vişinată din paharele cu picior
din care doar popa apuca să mai guste
furnicile treceau prin mijlocul căsuţei
ca nişte refugiaţi cu ochii măriţi de groază
în şiruri compacte descoperind picăturile dulci de vişinată
ce ni se prelingeau printre degete
noi le lăsam în pace cât poate să bea o furnică
nici păpuşile nu se opuneau prea tare
cu gurile de aţă roşie discutau probleme importante
despre costul argelei de casă şi preţul pământului
erau nişte păpuşi de treabă
nu se ocupau de politică
numai când se întuneca de ploaie
îl pomeneau pe Dumnezeu cel mult de două trei ori

în căsuţa din umbrar seara ne legăna mâinile obosite
ca pe nişte vâsle pierdute în valuri
tata continua să cioplească aerul
deasupra umerilor noştri
ca pe nişte aripi pe care ai vrea să le porţi într-o zi
ce-i asta întrebau păpuşile
nimeni nu ştia continuarea poveştii

giumbusluc
08-April-2013, 09:35 PM
Iubim atâtea lucruri pe lumea asta, doară
Ca să-nțelegem bine ce prețuim din plin:
Joc, ocean, cofeturi, un firmament senin,
Femei, sau cai, sau lauri, sau roze bunăoară.

Călcăm pe flori firave, ce-abia prind să răsară,
Și plângem, și cuvinte de bun rămas rostim.
Cu timpul, ne dăm seama și noi că-mbătrânim
Când clocotul se duce din inima hoinară.

Din toate-aceste bunuri, ce nu spun lucru mare,
De preț e numai unul; un vechi amic, se pare.
Te cerți și fugi de dânsul; când însă, cumințiți,

Ne întâlnim, surâdem, și două mâini se-ndeamnă,
Gândindu-se că-n timpuri mergeam nedespărțiți,
Că sufletul nu-i veșnic și ”ieri” un ”mâine”-nseamnă.

giumbusluc
30-May-2013, 06:54 PM
Un simplu zâmbitor. Un prăpădit. De învingător...

să locuieşti în case mari înseamnă să ai
ferestre blindate
care dau spre o lume mică
dar stai calm
în casa mea mică e linişte
şi totul e o fereastră mare
e o lume

lumea nu se pricepe să-mi aprecieze
împlinirile anonime
nu mă cunoşti
dar ai reuşit să zâmbeşti lângă mine

asta-i o apreciere
şi o împlinire
cât gloria unei lumi
pline de regi

nu bat clopote sau tobe când plec
în conflagraţia mea diurnă
mulţimea nu mă aclamă
când mă întorc de la truda ei
dar ştiu să sufăr întreg
orice victorie
şi să mă bucur definitiv
de cea din urmă înfrângere

a trebuit să ajung
până-n pierzania tristeţii
ca să realizez în sfârşit
că nu rămâne nimic din noi
decât un zâmbet

de neînvins

poezie de George Asztalos

giumbusluc
30-May-2013, 06:55 PM
3 in 1

Of, ce de zâmbet
Petale căzute pe praful de pe masa târzie
tac şi zâmbesc căutându-şi parfumul
Sentimentele îmi stau împraştiate printre cărţile din suflet
Ce dezordine.
Teoreticele idei zâmbesc ironic
Cuvinte alandala ce curg pe chip
Aşteaptă să le şoptească cineva.
Un rânjet amar al îndoielii îşi extrage seva
Şi-mi înmugureşte pe ramuri
Cu mâhnire inima îmi zâmbeşte căutând un zâmbet autentic.

poezie de Ruben Bucoiu

giumbusluc
30-May-2013, 07:00 PM
Hologramă

în lemnul visării
aştern cuvântul
cioplită jucărie între două tăceri
hologramă gând

din două lacrimi împletesc
ilene cosânzene
şi feţi frumoşi
spre nemurire

zâmbesc a copilărie
într-un colţ de inimă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu

giumbusluc
23-June-2013, 10:34 PM
Iluzii si vise

Peretele acesta nu exista

si totusi tu esti dincolo de el

peretele acesta chiar persista

in gandurile noastre fara tel

Sa ne intoarcem undeva as zice

pe unde-n vreme nimeni n-a trecut

nici ratacite gloante nici alice

si nici macar fiorul unui scut!

De ce aceste vorbe ti le zic?

Intreaba vinul furisat prin oale

tot ce-au baut dusmanii pe nimic

s-a travestit in naiuri si timbale!

Asa i-am strans cu binisorul roata

de-au si uitat cu pusti sa ne mai certe

dar roata lumii s-a-nvartit ingrata

si telurile ne-au ramas deserte!

De buna seama poti sa-mi faci din geana

pe care drum sa apucam precis

dar nu uita ca vindecata-ti rana

e-acest poem ce inca nu l-am scris!

Emil Lazarescu

giumbusluc
23-June-2013, 10:36 PM
Zbenghi copilaresc

Ciresul nostru cu cirese grase

dar si pietroase cum le mai spuneam

ma sfasie cu cioatele-i ramase

prin urdinisul ochiului de geam!

Ma iarta am gresit mi-aduc aminte

cum fructele copilariei ti-erau fala

tu dinadins ai stat asa cuminte

sa vezi cat mi-e de imnica greseala!

De nu ti-as fi varsat din oala-aceea

lesia-ncinsa-n plinul radacinii

n-as fi trait prin tine odiseea

acelui zbenghi ce mi-l iertara bunii!

Mi-aduc aminte am gresit ma iarta

prea-s veninoase cioatele-ti ramase

sa torni in mine-aceeasi apa fiarta

daca cumva de mine vor fi arse!

Emil Lazarescu

Dana Cristescu
06-July-2013, 12:30 PM
Bună ziua.
Din nefericire nu-mi aduc aminte versurile, cine este interpreta. Numai „Unde esti copilarie cu caruta ta cu tot„
Stiu ca-m plăcea foarte mult această romanță.

giumbusluc
09-July-2013, 03:51 PM
Versurile incep cam asa
Unde esti copilarie
Cu padurea ta ,cu tot
Sunt scrise de Mihai Eminescu.
Uitati si poezia intreaga



O, RAMAI



O, ramâi, ramâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu stiu sa le-ascult;



In al umbrei întuneric
Te asaman unui print,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri si cuminti;



Si prin vuietul de valuri,
Prin miscarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taina
Mersul cârdului de cerbi;



Eu te vad rapit de farmec
Cum îngâni cu glas domol,
In a apei stralucire
Intinzând piciorul gol



Si privind în luna plina
La vapaia de pe lacuri,
Anii tai se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri."



Astfel zise lin padurea,
Bolti asupra-mi clatinând;
Suieram l-a ei chemare
S-am iesit în câmp râzând.



Astazi chiar de m-as întoarce
A-ntelege n-o mai pot...
Unde esti, copilarie,
Cu padurea ta cu tot?

giumbusluc
18-July-2013, 10:45 PM
A fi cretin sau idiot nu este mare treabă.
Că-ci fiecare dinte noi e afectat de-o boală.
Sau maladia e în noi, chiar dacă ni se pare
Că suntem apți și sănătoși, n-avînd purtări bizare.

De ce n-aș crede un cretin în lumea lui aparte,
Că-i bun la suflet, fericit, iar alții sunt de-o parte.
Cei ce-nconjoară lumea lui, nu sunt la fel ca dînsul,
Înseamnă că suntem bolnavi și el ne-aude plînsul?

Cum noi suntem tratați de el? Cum leacul ni-l propune?
Ce crede el cînd delirăm și faptele nu-s bune?
Ce face el atunci cînd noi, avînd furi-a-n suflet,
Strigăm, trîntim și aberăm departe de un cuget?

Să fi noi oare idioți, bolnavi mintal de suflet?
Iar ei să fie sănătoși și glasul lor de urlet
Să fie strigătul la cer de sănătate-o rugă
Pentru un om cu minte-n cap ce sufletu-și distruge...

giumbusluc
20-August-2013, 05:14 PM
Nu sunt șerpoaică


iubitul meu e pantofar
modelează glezne la
lumina unui bec murdar
am cele mai frumoase sandale
una la un capăt cealaltă
la altul de lume
ne potrivim
din perspectiva unei zburătoare de noapte
tac
îmi lasă dîre de lumină pe talpă
abia perceptibil
se face cald
în cuibul de șerpi

giumbusluc
20-August-2013, 05:15 PM
culoarea hazardului


stau întinsă pe spate
sub mine zace un nesfârşit de lume ninsă
adulmec urma căprioarei
tu, vânător alungi viscolul
pădurea ne cheamă
caut izvorul tu, vânător
calea vântului, casa pierdută şi ea
nu mă ridic
plămânii mi s-au albit de dorul jocului
palmele se dezgheaţâ în aerul tău
mă încalţi cu urma iernii

îmi tai capul şi-l atârni de-un nod
în lemn ochii sunt miraţi
rămân negri

giumbusluc
20-August-2013, 05:16 PM
sunt atât de simplă


eu sunt atât de simplă
țin în brațe toți copiii lumii
îi alăptez până mor

am doar o clipă să te întâlnesc
o singură clipă după care stăpânii zilelor
mă vor striga ca pe o sclavă

sunt atât de simplă
atât de aproape de tine
ca o apă limpede lângă o sete cumplită.

giumbusluc
28-August-2013, 06:18 PM
Greierele şi Furnica
de Ioan Grigoras



Cu ani în urmă, în trecut,
Donici spunea neprefăcut,
Că muncind ca şi furnica
Îţi va fi plină ulcica,
O să ai hrană în iarnă,
În dulap câte o haină,
Priveşti vesel asfinţitul,
Îţi va fi dulce sfârşitul.

Doar greierele meloman,
Bun cântăreţ, dar şi golan,
Ce-şi acordează chitara
Din zori de zi până seara,
Îl prinde toamna cum cântă
Și la furnica cea sfântă
Cere iarăși de pomană
Să poată ieşi din iarnă.

Azi lucrurile s-au schimbat,
Iar Donici pare demodat.
De trudeşti ca o furnică
Pensia va fi prea mică,
Când ești un greiere și cânţi
În campanii sau pe la sfinţi,
O duci bine, te aclamă
Un mandat, de bună seamă.

Dacă ştii să cânţi în strună,
Ai mereu o viaţă bună...

giumbusluc
28-August-2013, 06:20 PM
Mitul lui Osiris
de
Ioan Grigoras

În lumea umbrelor trimis de Seth,
plânge Osiris pe un tron de foc,
Isis așteaptă tristă alt soroc
citind tăcută ultimul verset.

Sărută Horus răsăritul blând
cu buza suflecată peste Nil,
cu haina colorată în vernil
și răzbunarea rătăcind prin gând.

Din ochiul drept, ca flacăra din iad,
pierdut pe mal, prin sângele lui Seth,
se naște Osiris dintr-un plânset,
pe frunte având coroana lui de jad.

De crezi că viața ta este un dar
asemeni lui Osiris poți să-nvingi,
în două lumi supremul să-l atingi -
murim mereu ca să renaștem iar.

giumbusluc
23-January-2014, 02:32 PM
Iubire interzisă

Posted by Domnul Bob



Ședeam
La margine de drum
Și învârteam
Dintr-o țigară, rotocoale largi de fum
Să te iubesc
Să n-o mai fac
Să te-îndrăznesc
Sau îndrăzneala scrum s-o fac ?
La margine de drum
E o țigare stinsă
A otrăvit un gând nebun
Cu o iubire interzisă

giumbusluc
23-January-2014, 02:33 PM
Zâne și spiriduși

Posted by Domnul Bob i

Am vrut
Dar mi-a fost rușine
Să te întreb
Dacă Tu
Crezi
În spiriduși
Și zâne
Mie
În fiecare seară
Zânele
Îmi povestesc
Cum ai fost Tu
Peste zi
Frumoasă
Câteodată
Nu-și mai pot stăpâni
Gelozia
Ele
Nu au
Ca Tine
Primăvara
În priviri
Nici
Ochii
Nu le știu
Zâmbi
Din tremur de gene
Iar părul lor
Nu cade
Inele de mătase
În culori de abanos
Și mai mult
Nu-ți dezvălui
Povestirile
Despre marmura
Împlinirilor
Trupului tău
Le țin
Pentru mine
Dar mi-e teamă
Că Tu
Nu crezi
În spiriduși
Altfel
Nu m-ai necăji
Râzând
Când îți spun
Te Iubesc
Ca în Poveștile
Cu zâne
Și spiriduși

giumbusluc
23-January-2014, 03:05 PM
Crapă pietrele de ger

Crapă pietrele de ger,
Marii, doar de nesimţire;
Eu mă rog, privesc la cer
Aştept, Doamne, o-mplinire.

Nu vreau mult, atâta cer:
O nouă comenduire;
Crapă pietrele de ger,
Marii, doar de nesimţire;

Mă gândesc, aştept şi sper
La televizor o ştire:
Că-a plecat acest guvern
Orb... şi plin de nesimţire.

Crapă pietrele de ger...

poezie de Aurel Cehan

giumbusluc
23-January-2014, 03:05 PM
Propunere

Propunerea ce-o am pentru Guvern,
Ar ajuta bugetul mult să crească:
Ai noştrii demnitari, cu-n mic efort,
O foarte simplă lege să găsească,

Prin care grabnic să se amendeze
Prea crunta nesimţire ce tronează
Oriunde ne-ndreptăm în jur privirea,
Cu îngâmfare rece ne sfidează.

Un om ce veşnic e interesat
De bunăstarea lui şi fericire,
Şi nu îi pasă-o clipă de ceilalţi,
Se face vinovat de nesimţire.

La fel de vinovat e sigur şi-acel
Ce îşi permite, cu neruşinare,
Pe seama cui nu trebuie, să facă
O glumă proastă, batjocuritoare.

Şi ne izbim de ei în orice loc:
Pe străzi, în public, la televizor,
Ne agresează cu neruşinare.
Propun amendă împotriva lor!

Oricât de mic-ar fi această taxă,
Bugetul ţării-ar creşte simţitor:
Prea mulţi încalcă bunul simţ. Opriţi-i!
Sancţionaţi comportamentul lor!

poezie de Mariana Dobrin