Revista presei

[Komoandru]

Vanzarea tablourilor furate din Olanda, negociata pe Facebook - cat cereau suspectii

Vanzarea tablourilor furate dintr-un muzeu din Olanda a fost negociata de principalii suspecti pe Facebook. Procurorii romani au descoperit in calculatorul liderului gruparii mai multe discutii purtate, prin intermediul retelei de socializare, despre vanzarea capodoperelor.

Cu o zi inaintea arestarii, suspectii aveau un client pentru o parte dintre operele de arta. Desi evaluate la zeci de milioane de euro, acestia sperau sa obtina pentru patru dintre tablouri 400.000 de euro. Erau constransi de nevoia de bani, dar si de faptul ca nu puteau justifica provenienta picturilor.

La putin timp de la comiterea furtului, doi dintre suspecti discutau prin intermediul unei retele de socializare despre imaginile surprinse de camerele de supraveghere din muzeu, date publicitatii de autoritatile olandeze.

Citeste mai multe despre Vanzarea tablourilor furate din Olanda, negociata pe Facebook. Suspectii cereau 400.000 de euro, pe Digi 24.

[Komoandru]

Vanzarea tablourilor furate din Olanda, negociata pe Facebook - cat cereau suspectii

Vanzarea tablourilor furate dintr-un muzeu din Olanda a fost negociata de principalii suspecti pe Facebook. Procurorii romani au descoperit in calculatorul liderului gruparii mai multe discutii purtate, prin intermediul retelei de socializare, despre vanzarea capodoperelor.

Cu o zi inaintea arestarii, suspectii aveau un client pentru o parte dintre operele de arta. Desi evaluate la zeci de milioane de euro, acestia sperau sa obtina pentru patru dintre tablouri 400.000 de euro. Erau constransi de nevoia de bani, dar si de faptul ca nu puteau justifica provenienta picturilor.

La putin timp de la comiterea furtului, doi dintre suspecti discutau prin intermediul unei retele de socializare despre imaginile surprinse de camerele de supraveghere din muzeu, date publicitatii de autoritatile olandeze.

Citeste mai multe despre Vanzarea tablourilor furate din Olanda, negociata pe Facebook. Suspectii cereau 400.000 de euro, pe Digi 24.

[giumbusluc]

Femeia între sexualitate şi divinitate

A plasa femeia între sexualitate şi divinitate este în egală măsură sensibil şi dificil. Cineva, unul din prietenii mei care filosofează simpatic pe marginea unui pahar cu vin, spunea odată că femeia nu este altceva decât o picătură de divinitate într-o mare de se*xualitate. Sună interesant şi poate chiar conţine oarece ade*văr, însă, la o privire mai atentă, atât abordarea propusă de amicul meu anonim, cât şi titlul acestui text conţin aceeaşi capcană: plasează divinitatea şi sexualitatea pe poziţii iremediabil antagonice. De fapt, este fundamental greşit să credem că prezenţa divinităţii exclude sexualitatea sau că sexualitatea este păcatul însuşi. Dimpotrivă, una dintre cele mai frumoase şi îndrăzneţe scrieri erotice, de o fineţe, o eleganţă şi un bun-simţ remarcabile, este Cântarea Cântărilor din Vechiul Testament. În aceste condiţii, care este relaţia corectă între divinitate şi sexualitate şi unde aşezăm femeia între porunca lui Dumnezeu şi chemarea trupului? Răspunsul va fi incomplet şi criticabil, dar va încerca să ofere măcar liniile principale ale unui punct de vedere personal.
Să începem prin a defini ca*drul problemei. În ceea ce-L priveşte pe Dumnezeu, lucrurile sunt aceleaşi de la facerea lumii încoace, cunoscute fiind poruncile Sale, precum şi morala religioasă şi principiile ei. Cu privire la sexualitate, această morală impune câteva restricţii care se referă, în principal, la păstrarea ei în limitele firescului, la viaţa sexuală înaintea căsătoriei şi în afara ei, precum şi la relaţia dintre sexualitate şi iubire. Dezordinea sexuală şi comportamentul sexual deviat de la firesc sunt condamnate, Scriptura folosind un cuvânt grecesc care acoperă aproape toate abaterile sexualităţii de la morală şi de la firesc: porneia. Acelaşi cuvânt se regăseşte în termenul modern pornografia. Dumnezeu nu cere omului să renunţe la sexualitatea sa (doar El Însuşi a creat atât bărbatul, cât şi femeia), dar îi porunceşte să o alinieze iubirii, aşa încât pornirea pur instinctuală să fie înnobilată de motivaţia iubirii. Bărbatul ar trebui să se apropie sexual de femeie când o iubeşte, iar femeia ar trebui să se dăruiască sexual atunci când iubeşte şi este iubită. Desigur, viaţa a dezminţit de nenumărate ori acest deziderat, atât femeia cât şi bărbatul găsind suficiente argumente pentru care rigoarea moralei sexuale să fie încălcată. În felul acesta am ajuns să ob*servăm că sexualitatea nu este un păcat atunci când este motivată de iubire şi este pusă în act în timpul căsătoriei şi în limitele fidelităţii. În opoziţie, sexualitatea devine un păcat atunci când nu are motivaţia iubirii. De ce, totuşi, fără iubi*re sexualitatea devine păcat? Fiind*că poate genera confuzia dintre iubire şi instinct şi poa*te coborî iubirea la nivelul de simplu pretext pentru le*gătura sexuală. Or, fără iubire, fără relaţii spirituale profunde, uma*ni*tatea nu se mai deo*se*beşte cu nimic de animalitate, simpla raţiune superioară nefiind suficientă decât pentru a asigu*ra perfomanţe materiale şi bu*nă*stare, în cel mai bun caz. O observaţie importantă se cere făcută, mai ales cu privire la femeie. Expresia cea mai înaltă a sexualităţii înnobilate de iubire pe care o prezintă Biblia este conţinută de afirmaţia: „Femeia se mântuieşte prin naşterea de prunci”.
Analizând acum sexualitatea, vom observa că o parte semnificativă a vieţii umane se află în relaţie cu ea. Psihanaliza a demonstrat ceea ce teologia ştia deja, şi anume faptul că împărţirea pe sexe a fiinţelor, in*clusiv a celei umane, este fun*damentală şi că sexualitatea va tulbura existenţa mamiferelor dotate cu conştiinţă de sine. În ceea ce o priveşte pe femeie, acesteia i s-a făcut o nedreptate atunci când, deşi i s-a cerut să respecte morala religioasă întocmai ca bărbatul, a fost mai aspru judecată şi sancţionată pentru abateri de la morala se*xuală decât bărbatul. De unde acest tratament discrimina*to*riu? Teoriile sunt multe, însă eu cred că femeii i s-a cerut mai multă rigoare tocmai pen*tru că ea este cea care naş*te, cea care este infinit mai im*portantă decât bărbatul în răs*punderea perpetuării speciei şi în creşterea şi educarea noilor membri ai acesteia. Alterarea conştiinţei de sine şi a celei mo*rale a femeii produce mult mai mult rău decat promiscuitatea masculină, câtă vreme primele amprente în personalitatea copilului sunt cele lăsate de mamă. De aceea, mă simt ingrijorat când văd că în ochii reprezentantelor femeii de azi, cea pentru care satisfacţia sexuală este un fel de igienă necesară între jogging şi shopping, Biserica şi morala religioasă tind să devină vestigii. Eliberarea sexuală de sub tratamentul discriminatoriu pomenit anterior au făcut ca virginitatea să devină desuetă, ca între viaţa sexuală şi cea conjugală să apară o disociere netă, iar viaţa sexuală a fost extinsă spre adolescenţa mică (cu eventuala complicitate a părinţilor) sau spre senectute (cu complicitatea amuzată a societăţii). Morala dominantă a secolului al 19-lea dicta femeii ca imperativ: munceşte, economiseşte şi renunţă la trup! În secolul 21 imperativul vehiculat de revistele pentru femei spune: fii fericită, fii răsfăţată, juisează! Între cele două extreme, femeia nu pare să fi găsit calea de mijloc. Sexualitatea feminină nu este astăzi mai puţin conflictuală ca în trecut, chiar dacă cuvintele dorinţelor s-au modificat, ca şi simptomele, uneori.
Soluţia, deşi pare parado*xa*lă, vine tocmai din zona de care au fugit atât femeile, cât şi bărbaţii: morala religioasă. Ţinând cont de faptul că teo*logia nu condamnă atât că*de*rea în păcat, cât mai ales ră*mânerea voluntară în el, cred că încercarea femeii şi a bărbatului de a-şi menţine se*xualitatea în limitele firescului şi ale moralei, respectiv în limitele motivaţiei iubirii, ar face mult bine. Chiar dacă ar apărea căderi inevitabile, încercarea de a iubi întâi sufletul şi apoi trupul ar da satisfacţii complete şi profunde în cuplu, şi mai ales femeii.

Autor: Cristian TABĂRĂ

[lilu]

Egypt: Islamists hit Christian churches

http://www.cbsnews.com/8301-202_162-...tian-churches/

49 de biserici şi instituţii creştine au fost incendiate sau atacate in Egipt




Egipt: 49 de biserici şi instituţii creştine au fost incendiate sau atacate

de S.T.


Numărul bisericilor şi al instituţiilor creştine din Egipt incendiate sau atacate în violenţele din ultimele zile a ajuns la 49, relatează sâmbătă agenţia EFE citându-l pe Rafic Greiche, purtător de cuvânt al preoţilor catolici copţi egipteni.
Mesajul MAE pentru turiştii români: Reprogramaţi sejururile în Egipt. Este STARE DE URGENŢĂ
Potrivit unui episcop local, autorii atacurilor sunt Fraţii Musulmani, această grupare aşteptând ca, în urma atacurilor asupra bisericilor, “creştinii să intre în conflict cu guvernul şi cu armata, şi astfel haosul să se extindă în întreaga ţară”, scrie Agerpres.
Premierul Egiptului cere desfiinţarea organizaţiei islamiste Fraţii Musulmani. Peste 800 de morţi în confruntările din ultimele zile
Pe lângă biserici, au mai fost atacate mănăstiri şi şcoli creştine, dar şi magazine aparţinând membrilor acestei confesiuni.
sursa
http://www.antena3.ro/

[giumbusluc]

Post v. Putin—Whose Side Are You On ?

http://takimag.com/article/post_v_pu...#axzz2br7fEAB0

Noe ,cu toata engleza mea de doi bani ,cand ma uit la articolul asta imi vine sa spun piei Satana!

[Komoandru]

Sfârșitul presei libere: The Guardian obligat sa distrugă materialele furnizate de Edward Snowden

[IMG]file:///C:\Users\TOSHIBA\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\0 1\clip_image002.jpg[/IMG]

Prozatorul și filosoful Sorin Cerin definea capitalismul precum “murdăria comunismului trăită și spusă pe față”. Acest citat ridică mari semne de întrebare în rândul erudiților, dar în același timp adâncește somnul profund al profanilor.


Pentru a înțelege breșele majore de care dă dovadă un sistem bolnăvicios și corupt, o poveste fascinantă face senzație, în zilele noastre, în Marea Britanie. Atunci când Edward Snowden și-a abandonat locul de muncă din cadrul Agenţia de Securitate Naţională (NSA) și a cerut azil politic în Rusia, a fost declarat persoana non grata și chiar terorist internațional pentru că a divulgat practicile neortodoxe de spionaj. Snowden a luat legătura cu diverși jurnaliști de la cele mai importante cotidiene din Europa, printre care și cei de la publicația englezească The Guardian.

Fostul agent NSA le-a livrat sute de documente care urmau a fi publicate și astfel lumea întreagă urma să afle adevărul despre ceea ce înseamnă libertatea și capitalismul în Statele Unite ale Americii.

În urma acestor demersuri de a demasca realitatea cruntă care se ascunde în spatele unor agenții guvernamentale precum NSA, serviciile secrete din Anglia au intrat pe fir pentru a stopa o operațiune complexă. Mai mulți bărbați în negru au luat legătura cu anumiți jurnaliști de la The Guardian și le-au ordonat să oprească fluxul de informații provenit de la Swoden și să distrugă toate documentele. Alan Rusbridger a declarat că a fost contactat “de un oficial de rang foarte înalt al Guvernului care a afirmat că reprezintă opinia premierului”. Ulterior, el a avut două întâlniri cu acest oficial care “i-a cerut predarea sau distrugerea întregului material asupra căruia se lucra”. Redacția ziarului se afla în plin proces de a face publice informații importante despre practicile de spionaj din programele de supraveghere masivă desfășurate de Agenţia de Securitate Naţională (NSA) americană şi de corespondentul său britanic GCHQ.

Pentru că ziaristul britanic nu s-a lăsat convins de presiunile serviciile secrete, s-a întâmplat un fapt memorabil. Pe lângă faptul că reprezentanții GCHQ le-au porunci jurnaliștilor să distrugă materialele pentru că “s-au distrat destul pe această temă”, au mai fost amenințați și de o acțiune judiciară. Pentru că aceste amenințări nu au avut niciun efect, doi bărbați în negru s-au prezentat la redacția ziarului, au strâns toate hard Disk-urile de la toate calculatoarele existente și le-au distrus pur și simplu într-o cameră din subsol. Prin această practică au fost reduși la tăcere ziariștii britanici care au încercat să prezinte obiectiv ceea ce se petrece în spatele cortinei unei societăți care pretinde că libertatea cuvântului este un drept constituțional.

În acest sens, realizăm că nu există nicio diferență majoră între comunism, unde pumnul în gură le era introdus frecvent oamenilor de presă și acest capitalism în care cel care are curajul să se împotrivească sistemului este redus la tăcere.

Mai mult de atât, autoritățile britanice au reținut pentru nouă ore un ziarist, David Miranda, pentru a fi investigat. Miranda a colaborat cu Snowden pentru a face publice acțiunile guvernelor americane și britanice. Probabil că acesta este începutul cenzurii al presei “libere”.

[Komoandru]

Un copil de 10 ani, geniu în matematică, devine cel mai tânăr student din istoria Universităţii Zurich



Galerie
Maximilian Janisch, un băiat elveţian în vârstă de 10 ani, considerat un geniu în matematică, după ce a obţinut cea mai mare notă la această disciplină în cadrul examenului de bacalaureat din acest an, va urma un curs special la Universitatea din Zurich, a anunţat această instituţie.
Mai mult manuale vor fi propuse tânărului student în vârstă de 10 ani, care se va întâlni o dată la două săptămâni cu un profesor universitar pentru o serie de discuţii pe marginea subiectelor studiate, se afirmă în comunicatul emis de Universitatea din Zurich, informează AFP.
Iniţial, părinţii copilului, un cuplu de cetăţeni germani care s-au mutat în Elveţia, doreau să îl înscrie pe fiul lor la Facultatea de matematică, însă acest lucru le-a fost refuzat, întrucât Maximilian nu s-a înscris şi nu a trecut toate probele de la bacalaureat.
"Este pentru prima dată când avem un student atât de tânăr şi atât de înzestrat în programul nostru Junior Euler Society, destinat liceenilor supradotaţi", a declarat profesorul Michael Hengartner, rectorul Universităţii din Zurich.
Maximilian este fiul unui profesor de matematică pensionar, un german în vârstă de 67 de ani, şi al unei economiste în vârstă de 48 de ani. Unicul copil al familiei Janisch, Maximilian este un elev supradotat, care "a sărit" deja peste trei clase din şcoala primară. El se află în prezent la colegiu, alături de elevi în vârstă de 13 ani.
Într-un interviu publicat în iulie în publicaţia săptămânală SonntagsZeitung, Maximilian spunea că nu are prea mulţi prieteni. "Nu prea sunt un specialist atunci când vine vorba de prieteni", pentru că e dificil să ai prieteni care sunt cu trei ani mai în vârstă.
"Nu găsesc pe nimeni cu care să pot să vorbesc despre Arhimede, iar cei mai mulţi dintre ei nu ştiu nici măcar cine a fost Gauss" (Johann Carl Friedrich Gauss, celebru matematician german care a murit în 1855, n.r.), a declarat Maximilian.
Tatăl său îi predă cursuri particulare de matematică în fiecare zi.
Sursa: Mediafax

[Komoandru]

Tot ce-ai vrut să ştii despre Premiile Nobel şi ţi-a fost ruşine să întrebi


Florin Bădescu | 07.10.2013



Premiile Nobel s-au născut din voinţa inventatorului dinamitei, savantul şi industriaşul suedez Alfred Nobel (1833 - 1896), graţie unei clauze menţionate în testamentul său redactat la Paris, în 1895, cu un an înainte de a muri + zoom
Premiile Nobel s-au născut din voinţa inventatorului dinamitei, savantul şi industriaşul suedez Alfred Nobel (1833 - 1896), graţie unei clauze menţionate în testamentul său redactat la Paris, în 1895, cu un an înainte de a muri, informează AFP.
Industriaşul suedez a luat decizia de a dona în fiecare an veniturile generate de imensa lui avere unor personalităţi care s-au evidenţiat în anul precedent pentru servicii aduse omenirii.
Potrivit acestui testament, aproximativ 31,5 milioane de coroane suedeze, care reprezintă în zilele noastre echivalentul a 1,7 miliarde de coroane (197 de milioane de euro), au alcătuit un capital ale cărui dividende anuale trebuie distribuite "acelora care, pe parcursul anului precedent, s-au consacrat interesului public şi binelui omenirii".
Testamentul redactat la Paris prevedea ca dividendele anuale generate de acel capital iniţial să fie repartizate astfel:
"O parte pentru acela care va fi făcut descoperirea sau invenţia cea mai importantă în domeniul fizicii; o parte pentru acela care va fi făcut descoperirea cea mai remarcabilă în chimie; o parte pentru acela care va fi făcut descoperirea cea mai importantă în domeniul fiziologiei sau medicinei; o parte pentru acela care va fi produs în domeniul literar opera cea mai remarcabilă şi cu o tendinţă idealistă; şi o parte pentru acela care va fi acţionat cel mai bine pentru fraternizarea popoarelor, abolirea sau reducerea armelor permanente, iniţierea şi multiplicarea congreselor pentru pace".
Din punct de vedere legal, testamentul nu a desemnat un legatar pentru averea în sine a industriaşului suedez. La deschiderea lui, în 1897, testamentul a fost contestat de membrii familiei Nobel.
În plus, Alfred Nobel a desemnat comisii şi comitete diferite care să atribuie în fiecare an aceste premii: Academia suedeză atribuie Nobelul pentru literatură, Karolinska Institutet pe cel pentru medicină, Academia regală suedeză pentru ştiinţe decernează Nobelurile pentru fizică şi chimie, iar un comitet special desemnat de Parlamentul norvegian atribuie Nobelul pentru pace. Testamentul nu explică însă metodologia pe care fiecare comisie trebuie să o urmeze pentru a decerna premiile în fiecare disciplină.
Pentru ca această problemă să fie reglată a fost nevoie de trei ani: s-a decis să se instituie în calitatea de legatar o Fundaţie Nobel care să administreze capitalul din care se acordă premiile Nobel, iar acele instituţii şi comitete desemnate prin testament au acceptat să atribuie aceste premii.
În 1968, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la înfiinţare, Banca Centrală a Suediei (Riksbank) a instituit un premiu pentru ştiinţe economice în memoria lui Alfred Nobel, punând la dispoziţia Fundaţiei Nobel o sumă anuală echivalentă cu valoarea celorlalte premii Nobel.
În prezent, premiul Nobel din fiecare domeniu este în valoare de 8 milioane de coroane suedeze (circa 925.200 euro) şi poate fi împărţit dacă există mai mulţi laureaţi în aceeaşi categorie, însă numărul acestora nu poate fi mai mare de trei.
Cum a devenit Alfred Nobel, "comerciantul morţii", un veritabil "finanţist al păcii"?
Un anunţ postat la mica publicitate şi o eroare strecurată în textul unui necrolog - câteva rânduri simple - au tulburat destinul suedezului Alfred Nobel, inventatorul dinamitei şi, devenit ulterior, "părintele" celebrelor premii care îi poartă numele.
"Domn foarte bogat, în vârstă şi cultivat, locuind la Paris, doreşte să găsească o femeie, tot în vârstă, talentată în domeniul limbilor străine, pentru a-i deveni secretară şi menajeră" - prin acest anunţ postat la rubricile de mică publicitate din presa pariziană a intrat în viaţa lui Alfred Nobel aceea care urma să devină prima femeie laureată a premiului Nobel pentru pace şi care a reprezentat, totodată, principalul factor care l-a influenţat pe industriaşul suedez să se implice în lupta împotriva războiului, pacifista austriacă Bertha von Suttner.
Acest lucru se întâmpla în 1876, cu aproape 20 de ani înainte de redactarea testamentului final al lui Alfred Nobel, prin care au fost înfiinţate celebrele premii.
Milionarul celibatar, care, contrar anunţului postat la mica publicitate, nu era chiar bătrân - avea în acel moment 43 de ani -, trăia liniştit la Paris, bucurându-se de avantajele oferite de imensa lui avere, generată de invenţiile sale. Nobel era însă dezamăgit de fizicul său şi de posibila folosire în scopuri criminale a descoperirilor sale.
"Era o persoană care se detesta. În plus, nu credea că merita să aibă o soţie şi se considera foarte urât", a declarat jurnalistul american Scott London, considerat un expert în domeniul premiului Nobel pentru pace.
Bertha, contesa austriacă mai tânără ca Nobel cu 10 ani, nu a rămas în slujba industriaşului suedez decât o săptămână, întorcându-se de urgenţă în ţara ei natală pentru a se căsători cu baronul von Suttner.
Însă prietenia care s-a legat atunci între cei doi a durat până la moartea filantropului.
"Mulţi s-au întrebat dacă se îndrăgostise de ea şi dacă această iubire l-a inspirat să creeze Nobelul pentru pace. Era, înainte de toate, o legătură palpitantă: magnatul muniţiilor şi campioana păcii", explică Scott London.
"Deşi ar fi exagerat să spui că el a creat Nobelul pentru pace datorită ei, Bertha a avut cu siguranţă o influenţă decisivă pentru a-l ajuta pe Alfred Nobel să înţeleagă şi să sprijine apariţia unei mişcări pacifiste în Europa", a adăugat acelaşi jurnalist.
Bunicul jurnalistului american, Irvin Abrams, a ajuns în 1962 la concluzia că Bertha von Suttner a fost o persoană foarte importantă pentru Alfred Nobel, bazându-se în special pe corespondenţa celor doi.

Bertha von Suttner (Ilustraţie: Shutterstock.com)

"Informaţi-mă, convingeţi-mă, iar eu voi face ceva mare pentru mişcare", scria Alfred Nobel, semnându-şi scrisoarea cu formula "Al vostru pentru totdeauna şi pentru mai mult decât totdeauna", salutând scrierile "amazoanei care se războieşte atât de curajos cu războiul".
Fascinaţia lui Nobel pentru Bertha, care a devenit celebră în 1889 cu volumul pacifist "Bas les armes!/ Jos armele!", devenit best-seller, şi felul în care pacifista austriacă a înţeles contradicţiile personalităţii magnatului suedez, au fost şi ele evidenţiate.
În 1895, Bertha von Suttner îl descria pe Alfred Nobel în felul următor: "Un gânditor, un poet, un om amar şi bun, nefericit şi fericit, dispus către superbe stări de spirit înălţătoare, dar şi către suspiciuni bolnăvicioase, un pasionat admirator al orizonturilor gândirii umane, dar şi profund neîncrezător în faţa micimii de spirit născute din nebunia umană, înţelegând totul şi nesperând la nimic".
"În acest fel mi-aţi apărut. Şi cei 20 de ani care au trecut nu au făcut nimic pentru a şterge această imagine", adăuga Bertha von Suttner.
În 1888, o altă coincidenţă l-a marcat profund pe Alfred Nobel. Un cotidian francez a făcut o eroare în articolul care anunţa decesul fratelui industriaşului suedez, Ludvig, publicându-l cu titlul: "Comerciantul de moarte a murit". "Doctorul Alfred Nobel, care a făcut avere descoperind un mijloc de a ucide cât mai multe persoane mai repede ca în trecut, a murit ieri", scria cotidianul francez.
"Alfred a fost oripilat când a citit acel articol şi apoi a devenit obsedat de reputaţia lui postumă. După acel articol şi-a schimbat testamentul", a explicat Scott London.
La opt ani după acest incident, Alfred Nobel moare, iar celebrul său testament consacră cea mai mare parte din averea industriaşului suedez unor premii anuale, decernate în memoria acestuia. Bertha, după ce a devenit prima femeie laureată cu Nobelul pentru pace, în 1905, a murit în 1914, cu trei luni înainte de izbucnirea Primului Război Mondial.
Premiile Nobel - în fapte şi cifre
Premiile Nobel au recompensat, între 1901 şi 2012, un număr de 838 de persoane, a căror vârstă medie este de 59 de ani, şi 24 de organizaţii, informează AFP.
Însă cine este cel mai vârstnic laureat al premiului Nobel? Dar cel mai tânăr? Câte femei au primit acest premiu?
Prezentăm mai jos o serie de informaţii insolite despre laureaţii premiului Nobel, potrivit site-ului Fundaţiei Nobel, nobelprize.org.
Record Nobel: 259 de candidaţi - acesta este numărul de nume propuse în 2013 la premiul Nobel pentru pace, o cifră record pentru acest premiu. Printre cele 259 de nume figurează 50 de organizaţii. Cu excepţia laureaţilor, numele candidaţilor vor fi dezvăluite abia peste 50 de ani.
Refuz Nobel: Doi laureaţi au refuzat premiul - francezul Jean-Paul Sartre a refuzat premiul pentru literatură în 1964, premierul vietnamez Le Duc Tho a refuzat să împartă premiul pentru pace în 1973 cu Secretarul american de Stat Henry Kissinger. În plus, Adolf Hitler a interzis unui număr de trei laureaţi germani să primească premiul - Richard Kuhn (chimie, 1938), Adolf Butenandt (chimie, 1939) şi Gerhard Domagk (medicină, 1939) -, iar guvernul sovietic l-a obligat pe Boris Pasternak să refuze premiul pentru literatură în 1958.
Laureaţi Nobel încarceraţi: Trei laureaţi se aflau la închisoare în momentul în care premiul a fost anunţat: pacifistul şi jurnalistul german Carl von Ossietzky (1935); opozanta birmană Aung San Suu Kyi (1991) şi disidentul chinez Liu Xiaobo (2010). Aung San Suu Kyi a mers pe 16 iunie 2012 la Oslo unde a putut să îşi prezinte în cele din urmă discursul de acceptare a premiului Nobel, la peste 20 de ani după atribuirea acestuia.

Aung San Suu Kyi

Cei mai vârstnici laureaţi Nobel: La 90 ani, americanul de origine rusă Leonid Hurwicz, câştigător al premiului pentru economie în 2007, a devenit cel mai în vârstă laureat în momentul atribuirii premiului Nobel. Decedat în iunie 2009, el a mai trăit doar câteva luni după ce a primit acest premiu. În ceea ce le priveşte pe femei, romanciera britanică Doris Lessing este cea mai în vârstă laureată Nobel. Scriitoarea avea 87 de ani în momentul în care a fost recompensată cu Nobelul pentru literatură în acelaşi an (2007).
Cei mai tineri laureaţi Nobel: La 25 de ani, britanicul Lawrence Bragg a devenit în 1915 cel mai tânăr laureat al premiului Nobel - premiul pentru fizică -, pe care l-a împărţit cu tatăl său William.
Nobel în familie: Istoria familiei franceze Curie se confundă cu aceea a premiilor Nobel. În 1903, soţii Pierre şi Marie Curie au fost recompensaţi cu Nobelul pentru fizică. În 1911, Marie Curie (născută Skolodowska), prima femeie premiată cu Nobel, a fost din nou laureată, dar într-o altă disciplină - chimie -, devenind singura femeie de două ori câştigătoare a premiului. În 1935, fiica ei Irène Juliot-Curie şi soţul ei Frédéric Juliot au primit la rândul lor premiul Nobel pentru chimie. Sora mai mică a lui Irène, Eve Curie, s-a căsătorit cu Henry Richardson Labouisse care, în calitate de director al UNICEF, a primit în numele acestei agenţii din cadrul ONU premiul Nobel pentru pace în 1965.
Nobel şi femeile: 44 de femei, inclusiv Marie Curie de două ori, alături de 795 bărbaţi, au fost laureaţi ai premiului Nobel de la înfiinţarea acestuia în 1901. Abia în 2009 premiul Nobel pentru economie a fost atribuit unei femei - americanca Elinor Ostrom. În fizică, doar două femei - alături de 191 bărbaţi - au fost recompensate, însă niciuna după anul 1963.
Limbile şi Nobelul pentru literatură: Engleza ocupă prima poziţie în topul limbilor folosite de cei mai mulţi scriitori care au primit Nobelul pentru literatură, cu 26 laureaţi, urmată de franceză şi germană (ambele cu 13 laureaţi), spaniolă (11 laureaţi), suedeză (şapte laureaţi), italiană (şase laureaţi), rusă (cinci laureaţi), poloneză (patru laureaţi), norvegiană şi daneză (ambele cu trei laureaţi), greacă şi japoneză (ambele cu doi laureaţi). Araba, chineza şi chiar occitana, printre alte limbi, sunt la rândul lor reprezentate în acest top.
Sursa: Mediafax

[Komoandru]

Premiul Nobel pentru Fizică, acordat celor care au descoperit „Particula lui Dumnezeu”

Belgianul François Englert şi britanicul Peter Higgs, în vîrstă de 80 şi, respectiv, 84 de ani, sînt recunoscuţi pentru cercetările lor legate de „Particula lui Dumnezeu“, numit şi „bosonul Higgs“, transmite „Le Figaro“.Aceştia au pus bazele teoriei unui mecanism ce contribuie la înţelegerea originii massei particulelor subatomice, a anunţat Comitetul Academiei Suedeze de Ştiinţe. Englezul Higgs a prezis, în 1964, existenţa bosonului respectiv, descoperirea fiind considerată drept una dintre marile realizări ştiinţifice ale Secolului XXI. Fără această particulă, afirmă teoreticienii, oamenii şi toţi atomii Universului nu ar exista. Atunci cînd, în iulie 2012, cercetătorii de la Institutul Large Hadron Collider au anunţat descoperirea particulei, căutarea fizicienilor a luat sfîrşit. Potrivit Agenţiei Reuters, cei doi vor împărţi suma de 1,25 milioane de dolari acordată ca premiu pentru descoperirile făcute.
Premiul Nobel pentru Fizică este primul premiu menţionat de Alfred Nobel în Testamentul său. Din 1901 şi pînă anul trecut, au fost decernate 106 premii, dintre care doar două au fost adjudecate de femei.

[Komoandru]

Premiul Nobel pentru chimie pe 2013, atribuit lui Martin Karplus, Michael Levitt şi Arieh Warshel


Florin Bădescu



+ zoom
Premiul Nobel pentru chimie pe 2013 a fost atribuit cercetătorilor Martin Karplus, Michael Levitt şi Arieh Warshel, a anunţat, miercuri, Comitetul Nobel din cadrul Academiei regale de ştiinţă din Suedia, potrivit site-ului oficial al prestigioaselor distincţii.
Cei trei cercetători au fost recompensaţi "pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe", a precizat Comitetul Nobel.
În trecut, chimiştii obişnuiau să creeze modele de molecule folosind bile din plastic unite prin beţişoare. În zilele noastre, modelarea este realizată cu ajutorul computerelor. În anii 1970, Martin Karplus, Michael Levitt şi Arieh Warshel au pus bazele puternicelor programe care sunt folosite astăzi pentru a înţelege şi a prezice procesele chimice. Modelele computerizate care reflectă fenomene din viaţa reală au devenit cruciale pentru marile descoperiri făcute în chimie în zilele noastre.
Reacţiile chimice se produc cu viteze extrem de mari. Într-o fracţiune dintr-o milisecundă, electronii "sar" de la un nucleu atomic la un altul. Chimia clasică a întâmpinat dificultăţi serioase în a ţine pasul cu aceste viteze de reacţie. Virtual, este imposibil să realizezi o hartă cu toţi acei paşi mici care sunt făcuţi în timpul unui proces chimic. Folosind metodele care au fost recompensate miercuri cu premiul Nobel pentru chimie, oamenii de ştiinţă din zilele noastre reuşesc cu ajutorul computerelor să dezvăluie procese chimice, precum purificarea catalitică a gazelor de eşapament şi fotosinteza.
Modelele dezvoltate de Karplus, Levitt şi Warshel sunt revoluţionare prin faptul că ele au reuşit să facă fizica clasică a lui Newton să funcţioneze în acelaşi timp cu fizica cuantică, care este fundamental diferită. Înainte de descoperirile celor trei savanţi, chimiştii trebuiau să aleagă pentru modelele lor principii care erau valabile doar într-una dintre cele două arii ale fizicii.
Martin Karplus are cetăţenie americană şi austriacă. Născut în 1930, la Viena, a obţinut diploma de doctorat în 1953, la California Institute of Technology. Este profesor la Universitatea din Strasbourg şi profesor emerit la catedra de Chimie a Universităţii Harvard din Statele Unite.
Michael Levitt are cetăţenie americană şi britanică. Născut în 1947, la Pretoria, în Africa de Sud, a obţinut doctoratul în 1971, la Universitatea Cambridge din Marea Britanie, şi predă la Facultatea de medicină a Universităţii Stanford din Statele Unite.
Arieh Warshel are cetăţenie americană şi israeliană. Născut în 1940, în kibbutzul Sde-Nahum din Israel, a obţinut doctoratul în 1969, la Weizmann Institute of Science din Rehovot, Israel. Este profesor emerit la Universitatea Southern California din Los Angeles.



În 2012, premiul Nobel pentru chimie a revenit cercetătorilor americani Brian K. Kobilka şi Robert J. Lefkowitz, pentru descoperiri de o importanţă covârşitoare privind activităţile unei importante familii de receptori - receptorii cuplaţi cu proteina G (RCPG) -, considerată cea mai mare familie de receptori celulari de suprafaţă.
Sezonul Nobel pe 2013 a debutat luni, când cercetătorii James E. Rothman, Randy W. Schekman şi Thomas C. Südhof au fost recompensaţi cu premiul pentru medicină, pentru descoperirea sistemului care reglează traficul intracelular, un sistem major de transport din interiorul celulelor vii.
Marţi, cercetătorul belgian François Englert şi cercetătorul britanic Peter W. Higgs au fost recompensaţi cu premiul Nobel pentru fizică pe 2013, pentru descoperirea teoretică a mecanismului care contribuie la o mai bună înţelegere a originii masei particulelor subatomice, care a fost confirmată recent prin descoperirea acestei particule fundamentale prezise, realizată de experimentele ATLAS şi CMS cu ajutorul acceleratorului de particule (Large Hadron Collider) de la CERN.
Premiul Nobel pentru literatură va fi atribuit joi.
Câştigătorul premiului Nobel pentru pace - singurul atribuit de Norvegia, conform dorinţei exprimate de fondatorul prestigioaselor distincţii, Alfred Nobel - va fi anunţat vineri.
Premiul Nobel pentru economie va fi decernat luni, 14 octombrie.
Laureaţii vor primi câte o medalie din aur şi un premiu în valoare de 8 milioane de coroane suedeze (circa 930.000 de euro), care poate fi împărţit între cel mult trei câştigători pe fiecare categorie.
Laureaţii îşi vor primi premiile Nobel în cadrul unor ceremonii oficiale organizate la Stockholm şi la Oslo, pe 10 decembrie, ziua în care se comemorează moartea fondatorului distincţiilor, Alfred Nobel, decedat în 1896.
Premiile Nobel sunt decernate din 1901, cu excepţia celui pentru economie, instituit în 1968 de Banca centrală din Suedia, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la fondarea acestei instituţii. Premiile au fost create după moartea inginerului sudez Alfred Nobel (1833 - 1896), inventatorul dinamitei, conform voinţei sale din testament.
Surse: Mediafax, Nobel