Pagina 3 din 3 PrimulPrimul 123
Rezultate 21 la 30 din 30

Subiect: Ce ar trebui sa stim

  1. #21
    Membru
    Avatarul lui valahia06
    Data înscrierii
    Mar 2010
    Posturi
    492
    Puncte
    17.823
    Nivel
    40
    Puncte: 17.823, Nivel: 40
    Puncte: 17.823, Nivel: 40
    Progres nivel: 72%,
    Puncte necesare pentru următorul nivel: 227
    Progres nivel: 72%,  Puncte necesare pentru următorul nivel: 227
    Activitate globală: 0%
    Activitate globală: 0%
    Realizări:
    7 days registered31 days registered3 months registered100 Experience Points250 Experience Points500 Experience Points1 year registered1000 Experience PointsVeteran5000 Experience Points10000 Experience Points

    Implicit

    Misterele creierului. Sindromul dobandit al "savantului"
    23 nov 2014 , 14:14


    http://www.scientia.ro/blogul-catali...-in-genii.html


    În urma unor puternice lovituri la cap sau a altor evenimente traumatice care le-au afectat creierul, anumite persoane s-au trezit dintr-o dată... geniale. Acestea au dobândit talente pe care nu le aveau până în momentul respectiv, în domenii dintre cele mai diferite. Cum de este posibil aşa ceva? Ce se întâmplă în creierul acestor persoane pentru care un eveniment extrem de neplăcut şi periculos se transformă într-un mare noroc?

    Sindromul dobândit al "savantului": o lovitură la cap ne poate transforma în "genii", în persoane cu aptitudini intelectuale speciale

    În 2002 Jason Padgett a fost victima unui furt, în cadrul căruia a primit o puternică lovitură la cap. Familia credea că va avea probleme după ce îşi va reveni şi chiar aşa a şi fost; problemele lui Jason însă au fost de cu totul altă natură decât şi-ar fi putut imagina cineva. Tânărul care nu terminase liceul, a început dintr-o dată să deseneze o serie de imagini care s-au dovedit a fi reprezentări de fractali (forme matematice deosebit de complexe). A dobândit talente matematice şi ştiinţifice, pe care nimeni, nici măcar Jason, nu ar fi bănuit că le-ar putea avea vreodată.

    Tony Cicoria, un chirurg din New York, a fost lovit de un fulger în 1994; după o perioada de circa o săptămână în care a avut probleme de memorie şi-a revenit, reluându-şi activitatea în spital. Pasionat de rock, după acest accident Tony Cicoria a început să iubească muzica clasică, fiind obsedat de aceasta; a ajuns – el, care nu studiase muzică – să compună un concert pentru pian (Fantasia: sonata fulgerului, op. 1).

    Citiţi şi "Autiştii savanţi"




    Orlando Serrell a suferit la vârsta de 10 ani o lovitură foarte puternică la cap cu o minge de baseball; de atunci memoria lui a devenit incredibilă, căci reuşeşte să îşi amintească tot ce s-a întâmplat în fiecare zi după accident, cu detalii cotidiene incredibile, inclusiv starea vremii (astăzi Orlando are 44 de ani şi memoria lui devine pe zi ce trece şi mai puternică).




    Acestea sunt doar trei dintre exemplele de persoane care au devenit „savanţi” (în persoane cu aptitudini intelectuale speciale) după un eveniment traumatic în cadrul căruia le-a fost afectată activitatea creierului. Adevărul este că nu au fost studiate multe cazuri de acest gen; totuşi, cele câteva care au fost examinate ne demonstrează cum creierul este capabil de activităţi nebănuite, care merită studiate.

    Ce anume se întâmplă la nivelul creierului în urma unui eveniment traumatic de acest gen?

    Oamenii de ştiinţă au văzut că în aceste situaţii scade activitatea din anumite zone ale creierului; pentru a compensa această scădere creierul activează alte regiuni, această activitate având, ca efect secundar, naşterea unor capacităţi incredibile. Evenimente de acest gen au loc în special când a fost afectată stângă a creierului, în acest caz activându-se o nouă regiune din emisfera dreaptă a creierului care preia parte din activitatea zonei afectate, dând însă naştere unor calităţi „geniale” prin noile legături şi configuraţii care se realizează.

    Au fost efectuate studii inclusiv în laborator; evident în această situaţie voluntarii care au participat la experimente nu au primit o lovitură în cap, ci cu ajutorul unui curent electric (tehnică tDCS) le-a fost redusă activitatea emisferei stângi a creierului, ceea ce a dus la stimularea unei activităţi mai intense a emisferei drepte. Rezultatul s-a văzut: dintre cei 33 voluntari care au participat la un test în cadrul căruia trebuiau să găsească soluţia unei probleme de matematică dificile, în mod normal niciunul nu a reuşit să rezolve testul. În urmă aplicării curentului electric, deci al dezactivării parţiale a emisferei stângi, 14 au reuşit să rezolve cu succes testul.

    Această descoperire ar putea avea aplicaţii extrem de interesante şi importante pentru cei care în urma diverselor accidente rămân cu o activitate a creierului scăzută.

    Urmează ca cercetătorii să înţeleagă mai bine cum anume se produce această activare a creierului şi care sunt procesele implicate. În acest scop vor fi folosite tehnici precum spectroscopia în infraroşu sau tehnica imagistică a tomografiei cu emisie de pozitroni, aşa-numita PET (Positron Emission Tomography), în cadrul căreia se foloseşte antimateria, pentru a vedea ce se petrece efectiv în creierul celor care dintr-o dată devin „savanţi”.

    Poate într-o bună zi vom fi în stare să ne activăm talentele ascunse şi să devenim mari matematicieni sau artişti; creierul ne rezervă încă multe surprize.
    *

  2. #22
    Membru
    Avatarul lui valahia06
    Data înscrierii
    Mar 2010
    Posturi
    492
    Puncte
    17.823
    Nivel
    40
    Puncte: 17.823, Nivel: 40
    Puncte: 17.823, Nivel: 40
    Progres nivel: 72%,
    Puncte necesare pentru următorul nivel: 227
    Progres nivel: 72%,  Puncte necesare pentru următorul nivel: 227
    Activitate globală: 0%
    Activitate globală: 0%
    Realizări:
    7 days registered31 days registered3 months registered100 Experience Points250 Experience Points500 Experience Points1 year registered1000 Experience PointsVeteran5000 Experience Points10000 Experience Points

    Implicit

    Un nou tratament anticancer testat cu succes ! 28/11/2014


    Un medicament care face ca o serie de tipuri de cancer să devină mult mai vulnerabile în faţa sistemului imunitar al organismului a fost testat cu succes pe 68 de pacienţi cu cancer la vezica urinară, a căror stare de sănătate s-a îmbunătăţit, iar doi dintre ei s-au vindecat total, potrivit bbc.com.

    Noul medicament, produs de compania Roche, elimină "camuflajul" celulelor canceroase, prin care tumorile se ascund de sistemul imunitar. În cadrul studiului clinic, ale cărui rezultate au fost publicate în revista Nature, unii pacienţi s-au refăcut complet, după ce fuseseră diagnosticaţi cu cancer la vezica urinară în fază terminală.

    Noul tratament face parte dintr-un domeniu relativ nou, al imunoterapiei.

    Sistemul imunitar funcţionează în strânsă legătură cu o serie de compuşi chimici din organism, care încurajează un răspuns puternic al sistemului, în timp ce alţi compuşi temperează reacţia imunologică.

    Tumorile canceroase pot să se folosească de acestea pentru a se ascunde de sistemul imunitar.

    Una dintre modalităţile prin care tumorile scapă de acţiunea sistemului imunitar este folosirea unei proteine, numite PD-L1, care este în mod normal utilizată pentru prevenirea bolilor autoimune.

    O echipă de cercetători internaţională a testat un medicament, produs de Roche, pentru a bloca proteina PD-L1, în cazul a 68 de pacienţi cu cancer la vezica urinară în stare avansată.

    Toţi pacienţii urmaseră chimioterapie şi li se spusese că mai au de trăit între şase şi opt luni.

    Mai mult de jumătate dintre pacienţi, ale căror tumori foloseau PD-L1 pentru a se ascunde de sistemul imunitar, au prezentat semne de însănătoşire. În cazul a doi dintre pacienţi, medicii au descoperit că nu mai prezentau niciun semn privind cancerul de care suferiseră înainte de tratament.

    Unul din zece pacienţi a răspuns terapiei experimentale, chiar dacă PD-L1 nu era prezentă în tumorile canceroase.

    "Timp de 30 de ani, nu au existat medicamente împotriva cancerului la vezica urinară. Tumorile îşi dezvoltă un strat de camuflaj, folosind PD-L1, iar, prin îndepărtarea acestui camuflaj, tumorile devin uşor identificabile. Un subgrup de pacienţi prezintă semne extrem de bune privind starea de sănătate", a declarat Tom Powles, oncolog la Barts Cancer Institute şi parte a echipei de cercetători.

    Compania Roche nu a finanţat echipa de cercetare de la Barts Cancer Institute.

    Medicamentul a fost catalogat drept "terapie inovatoare" în Statele Unite şi ar putea fi folosit pe scară largă în spitalele americane începând din 2015, dacă rezultatele unui studiu clinic mai extins vor da rezultate asemănătoare.

    Pentru a fi utilizat în Europa, medicamentul trebuie inclus într-o serie mult mai largă de teste clinice aleatorii.

    http://www.descopera.ro/dnews/136631...stat-cu-succes

  3. #23
    Membru
    Avatarul lui Komoandru
    Data înscrierii
    Feb 2012
    Posturi
    8.909
    Puncte
    139.929
    Nivel
    100
    Puncte: 139.929, Nivel: 100
    Puncte: 139.929, Nivel: 100
    Progres nivel: 0%,
    Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Progres nivel: 0%,  Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Activitate globală: 0%
    Activitate globală: 0%
    Realizări:
    7 days registered31 days registered3 months registered100 Experience Points250 Experience Points500 Experience Points1000 Experience Points1 year registered5000 Experience Points10000 Experience Points25000 Experience Points50000 Experience PointsOverdriveVeteran

    Implicit

    Un scut invizibil înconjoară planeta noastră. Cercetătorii nu au încă nicio explicaţie (FOTO)






    Roxana Ruscior | 27.11.2014 |

    ZOOM


    Galerie foto (3)
    Cercetătorii de la Universitatea Colorado Boulder au descoperit că în jurul planetei noastre se află un scut invizibil de radiaţii, care blochează pătrunderea electronilor periculoşi, emişi în timpul furtunilor solare.

    Aceşti electroni pun în pericol viaţa astronauţilor aflaţi în spaţiu şi pot distruge sateliţii.

    Bariera invizibilă se află în centurile de radiaţie Van Allen, care sunt două inele în formă de gogoaşă ce conţin protoni şi electroni şi înconjoară Pământul.

    Centurile Van Allen, menţinute de efectul gravitaţiei, ne protejează planeta şi se umflă sau se retrag periodic, în funcţie de particulele energetice emise de Soare.

    Aceste centuri au fost descoperite prima dată în anul 1958 de profesorul James Van Allen, de la Universitatea Iowa. Ele se extind până la o altitudine de peste 40.000 km, dar scutul invizibil de protecţie a fost detectat acum la doar 11.000 de km altitudine.Centurile Van Allen şi plasmasfera (culoarea mov)

    Pentru cercetarea centurilor de radiaţii, NASA a lansat în anul 2012 două sonde care să adune noi informaţii. Astfel a fost identificat un al treilea inel, de tranziţie între cel interior şi cel exterior.
    Recent, a fost observat acest câmp, aflat la marginea centurii exterioare, care poate bloca electronii periculoşi, ce nu pot pătrunde astfel în atmosfera planetei noastre.
    Scutul, detectat pentru prima dată cu ajutorul celor două sonde spaţiale Van Allen, a fost numitplasmasferă. Este format din gaze încărcate electric. Câmpul începe de la aproximativ 1.000 de kilometri altitudine şi se extinde spre centura exterioară Van Allen, până la 11.000 km.
    Profesorul Daniel Baker, director la CU-Boulder's Laboratory for Atmospheric and Space Physics, spune că aceşti electroni se lovesc practic de un fel de geam de sticlă atunci când vor să intre în câmpul de protecţie.
    Plasmasfera, aici marcată cu verde şi centurile Van Allen

    Autorul studiului compară acest scut cu cel folosit pe nava spaţială din Star Trek, pentru a respinge focurile lansate de armele extratereştrilor.
    "Este un fenomen foarte ciudat," adaugă Daniel Baker.
    Până acum, experţii credeau că electronii, care se deplasează cu viteze extreme, pătrund în atmosferă, dar aici sunt distruşi treptat de interacţiunea cu moleculele de aer.
    Cercetătorii nu ştiu deocamdată cum s-a format plasmasfera.
    Surs: Phys.org
    http://www.descopera.ro/dnews/13655390-un-scut-invizibil-inconjoara-planeta-noastra-cercetatorii-nu-au-inca-nicio-explicatie-foto
    constantintgd

  4. #24
    Membru
    Avatarul lui Komoandru
    Data înscrierii
    Feb 2012
    Posturi
    8.909
    Puncte
    139.929
    Nivel
    100
    Puncte: 139.929, Nivel: 100
    Puncte: 139.929, Nivel: 100
    Progres nivel: 0%,
    Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Progres nivel: 0%,  Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Activitate globală: 0%
    Activitate globală: 0%
    Realizări:
    7 days registered31 days registered3 months registered100 Experience Points250 Experience Points500 Experience Points1000 Experience Points1 year registered5000 Experience Points10000 Experience Points25000 Experience Points50000 Experience PointsOverdriveVeteran

    Implicit

    Misterele corpului uman: Secretul celui de-al treilea ochi

    Mădălina Barbu / 28 IAN, 2015 / 09:27

    Cândva, multe dintre creaturile lumii aveau, pe lângă perechea de ochi pe care ne-am obişnuit s-o vedem la animale, un al treilea ochi, aşezat în creştet.
    Vestigiu al unei etape timpurii şi misterioase a evoluţiei, acest ochi există încă, sub diferite forme, la mai multe specii de vertebrate şi chiar şi omul are, ascuns adânc în creier, un organ special, încă prea puţin cunoscut, care era cândva asociat acestui ochi. La om, e vorba despre glanda pineală, sau epifiză, un mic organ aşezat aproape în centrul creierului şi a cărui funcţie secretoare este încă prea puţin înţeleasă. Se ştie că este influenţată de lumină, că are legătură cu ciclul zi-noapte, cu somnul şi cu dezvoltarea sexuală, dar ne rămân încă multe de aflat despre ea. Dar cum ne-am ales noi cu glanda pineală şi cum se explică misterioasa ei legătură cu lumina şi întunericul? Cândva, în cursul evoluţiei vertebratelor, acestea au fost dotate de natură cu un aşa-numit ochi parietal (sau ochi pineal), care, împreună cu glanda pineală, formau un tot funcţional ce intra în alcătuirea epitalamusului, o regiune a creierului. Cu timpul, cele mai evoluate dintre vertebrate - păsările şi mamiferele - au pierdut acest al treilea ochi, ochiul parietal, păstrând doar glanda pineală. Alte vertebrate, însă, mai au încă vestigii ale acestui organ fotosensibil, iar la unele structura lui este tulburător de asemănătoare cu cea a a ochilor obişnuiţi. O serie de vertebratele primitive - peşti placodermi, ostracodermi, crossopterigieni, chiar şi unele tetrapode timpurii - ne-au lăsat fosile care prezintă, la nivelul craniului, o adâncitură (ca o orbită) care pare să fi adăpostit un organ parietal. La unele dintre cranii există şi un foramen (o deschidere) în creştet, prin care ochiul parietal primea lumina. Dar mai există el şi la verterbratele actuale? Fiind o trăsătură străveche a vertebratelor, ce tinde să dispară pe măsură ce acestea au evoluat spre forme mai moderne, este logic că, dacă el mai există şi la unele specii de azi, atunci ar trebui să-l căutăm la speciile vechi, membre ale unor grupuri apărute de timpuriu. Şi, într-adevăr, organul parietal se întâlneşte la unii amfibieni şi la câteva specii primitive de reptile şi de peşti. La cele mai multe, el este redus; se mai observă conturul lui pe suprafaţa dorsală a capului şi este posibil să mai aibă un rol în fotorecepţie, dar prea multe nu ştim despre asta, scrie descopera.ro.
    Ochiul parietal la broasca Rana catesbiana

    Ochiul parietal la şopârla Anolis carolinensis.

    La altele, însă, şi-a păstrat sensibilitatea la lumină şi are o structură asemănătoare cu cea a ochilor laterali. Nu întîmplător, o astfel de situaţie se întâlneşte la specii foarte vechi, supravieţuitoare ale unor ere îndepărtate, cele pe care le numim adesea fosile vii. Ciclostomii sunt peşti străvechi, apăruţi devreme în cursul evoluţiei; de fapt, aceste făpturi nici nu sunt considerate de toţi zoologii drept peşti, ci drept un grup aparte de vertebrate, cele mai primitive dintre vertebrate. Dar, pentru simplificare, să adoptăm concepţia celor ce îi numesc peşti. Sunt nişte creaturi cu corpul lung, cilindric, ca al ţiparilor, dar cu un schelet cartilaginos, având şi alte caractere de primitivitate care îi aşează la baza arborelui filogenetic al vertebratelor. Particularitatea lor definitorie o constituie lipsa maxilarelor (de unde numele mai vechi dat grupului, acela de Agnatha - „fără fălci”). Gura lor este circulară, semănând cu o ventuză cu mai multe rânduri de dinţi cheratinoşi; cu ajutorul ei, speciile parazite ale acestui grup (nu toate sunt parazite) se prind de corpurile altor peşti, hrănindu-se cu sângele acestora.
    Ciclostomii - vertebrate foarte primitive - nu au maxilare, ci o gură circulară, asemeni unei ventuze cu dinţi.

    La unele specii din acest grup, s-a descoperit prezenţa unor organe parietale, fotosensibile, despre care majoritatea cercetătorilor cred că ar avea un rol în reglarea comportamentului peştelui în funcţie de ritmul zi-noapte şi de anotimp. În cartea The Third Eye, zoologul Richard Marshall Eakin (1910 -1999) menţionează că la ciclostomii studiaţi au fost descoperite chiar două formaţiuni conectate între ele - pe care el le denumeşte ochi pineal şi ochi parietal - în care există celule cu structură de fotoreceptori, aşa cum au arătat cercetările la microscop. Alte două animale - de data acesta reptile - la care ochiul parietal s-a păstrat remarcabil sunt cele două specii de tuatara, reptile neozeelandeze ce „datează” din vremea dinozaurilor. Aceştia au pierit, dar măruntele tuatara au supravieţuit vremurilor, rezistând până azi, cu toate că situaţia lor în lumea contemporană nu este dintre cele mai înfloritoare. Cele două specii de tuatara, Sphenodon punctatus şi Sphenodon guntheri, sunt singurele supravieţuitoare rămase dintr-un grup străvechi, numit Rhynchocephalia, care a apărut în urmă cu cca. 200 de milioane de ani. Ochiul parietal al tuatarelor este printre cele mai bine studiate şi, din ceea ce ştim până acum, aceste specii au cel mai complet şi mai bine păstrat (evolutiv vorbind) ochi parietal, dintre toate tetrapodele existente. Cercetările arată că el are o structură complexă, cu cornee, cristalin şi retină alcătuită din celule fotoreceptoare, chiar dacă, în unele aspecte, alcătuirea lui aminteşte mai curând de ochiul caracatiţelor decât de cel al vertebratelor, susţin cercetătorii I. R. Schwab ş iG. R. O’Connor, de la Universitatea California, într-o lucrare publicată în 2005. La puii proaspăt ieşiţi din ou, corneea apare ca un „petic” de membrană transparentă în creştetul capului;, după câteva luni, acesta va fi acoperit de solzii opaci ai pielii. El rămâne totuşi capabil să perceapă lumina, cred unii oameni de ştiinţă (care, totuşi, sunt încă destul de confuzi când e vorba să explice funcţia acestui misterios „al treilea ochi” al reptilelor).
    Tuatar - specia care prezintă ochiul pariatl cel mai bine dezvoltat, dintre toate speciile de tetrapode actuale.

    Ei vorbesc despre existenţa la tuatara a unui „complex pineal”, alcătuit din două componente: cel de-al treilea ochi (ochiul parietal) şi glanda pineală. Cei mai mulţi dintre specialiştii care l-au studiat cred că ochiul pineal ar fi un fel de „dozimetru” solar, având drept rol estimarea cantităţii de lumină, pe baza căreia stabileşte ce moment al zilei este, ce anotimp, iar în funcţie de aceste „constatări”, organismul reptilelor reacţionează în modul cel mai adecvat. Modificările comportamentului în funcţie de ritmul circadian şi sezonier sunt coordonate de glanda pineală, legată funcţional de ochiul parietal; ea secretă, la reptile, hormonul numit melatonină, care intervine în stabilirea alternanţei de somn şi veghe şi în termoreglare. Oricum ar fi, prezenţa ochiului parietal, în diferite stadii de evoluţie, este o dovadă că el a avut cândva un rol important în viaţa animalelor, rol preluat apoi de cei doi ochi laterali ai vertebratelor. Ochiul parietal este considerat de mulţi cercetători drept un organ vestigial, o rămăşiţă a unei structuri anatomice cândva importante, azi de mult mai mică însemnătate, dar care, acolo unde mai există, încă mai are anumite funcţii specifice.
    El nu percepe imagini, cum fac ochii laterali, dar prezintă, totuşi, fotosensibilitate, putând deosebi, adică, lumina de întuneric. Perceperea cantităţii de lumină are un rol în modularea comportamentului legat de ritmul circadian (zi-noapte) şi sezonier. După opinia lui I. R. Schwab ş iG. R. O’Connor, existenţa ochiului parietal reprezintă prima încercare a evoluţiei de a înzestra vertebratele cu un organ fotoreceptor. În cursul evoluţiei, funcţia de fotorecepţie a fost preluată de ochii laterali, astfel încât la vertebratele superioare actuale - păsări şi mamifere - al treilea ochi nu mai există: din complexul pineal a mai rămas doar glanda pineală. Păsările străvechi vor fi avut acest organ fotoreceptor, după cum sugerează cercetătorii care au studiat fosilele „păsării de la Melovatka”, un specimen de pasăre străveche, datând din Cretacic (acum cca. 90 de milioane de ani). Este una dintre puţinele fosile în care s-au păstrat foarte bine impresiunile unor părţi moi ale corpului (creierul, în cazul de faţă), iar analiza lor arată că această creatură ar fi avut, pe lângă glanda pineală, şi un ochi parietal bine dezvoltat. Păsările moderne nu-l mai au; ceea ce rămas din complexul pineal este doar glanda pineală. La fel stau lucrurile şi la mamifere, inclusiv la om; noi nu mai avem în creştet un astfel de organ fotoreceptor. Ne-a rămas însă glanda pineală/epifiză, iar studiile arată că ea a fost asociată, la origine, cu simţul văzului sau, cel puţin, cul fotorecepţia. De exemplu, studiul alcătuirii celulelor din care este formată predominant glanda, numite pinealocite, arată că ele prezintă similarităţi frapante cu celulele fotoreceptoare din retină. Dar epifiza are azi o funcţie secretoare, producând diferite substanţe dintre care cea mai cunoscută este melatonina, descoperită în 1958. „Cunoscută” e un fel de-a spune; de fapt, sunt multe lucruri pe care nu le ştim despre epifiză, „produsele” ei şi rolul acestora. Se consideră că melatonina intervine în controlul dezvoltării sexuale, inhibând maturizarea şi prevenind instalarea prea timpurie a pubertăţii; copiii au un nivel ridicat de melatonină, care scade după pubertate, iar leziunile grave ale glandei pineale la copiii sunt urmate de apariţia precoce a pubertăţii. Toate acestea sugerează că epifiza, prin hormonul ei numit melatonină, controlează dezvoltarea organismului în etapa prepubertară. Melatonina are, de asemenea, un rol în reglarea ritmului vieţii în funcţie de alternanţa dintre noapte şi zi. Noaptea, secreţia mai crescută de melatonină favorizează instalarea somnului, intrarea organismului în modul de funcţionare nocturn (cel natural, aşa cum era el pe vremea când nu exista iluminat artificial, nu acum, când ne uităm la televizor până la 12 noaptea şi stăm la calculator încă o oră după aceea). Secreţia de melatonină este inhibată de lumină şi stimulată de absenţa ei, acesta fiind unul dintre motivele pentru care specialiştii recomandă să nu dormim cu lumina aprinsă. În anii 1990, psihiatrul Rick Strassman, medic psihiatru specializat în psihofarmacologie şi care studiază efectele substanţelor substanţelor psihedelice, a emis o ipoteză tulburătoare: aceea că o descărcare masivă de dimetil-triptamină (DMT) din glanda pineală cu puţin timp înainte de moarte ar fi cauza fenomenului „experienţelor din pragul morţii” (near death experience - NDE). Ideea a pornit de la faptul că unii dintre subiecţii săi trataţi cu DMT relatau lucruri asemănătoare celor istorisite de persoane care îşi reveniseră din starea de moarte clinică. Este doar o presupunere, foarte controversată, de altfel; studiile efectuate până în prezent nu au confirmat-o, nici nu au infirmat-o, aşa încât chestiunea rămâne deschisă. Iar glanda pineală - ca şi „perechea” sa, ochiul parietal pe care noi l-am pierdut în cursul evoluţiei - îşi păstrează şi ea misterul. Lumina şi întunericul, sexul şi moartea, asociate cu ea - fie şi numai sub formă de presupuneri încă neconfirmate -, fac din această rămăşiţă a celui de-al treilea ochi o parte foarte enigmatică a corpului nostru, încă atât de puţin cunoscut şi înţeles în întregul său.
    - See more at: http://www.dcnews.ro/misterele-corpu....vfkbpqo1.dpuf
    constantintgd

  5. #25
    Membru
    Avatarul lui Komoandru
    Data înscrierii
    Feb 2012
    Posturi
    8.909
    Puncte
    139.929
    Nivel
    100
    Puncte: 139.929, Nivel: 100
    Puncte: 139.929, Nivel: 100
    Progres nivel: 0%,
    Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Progres nivel: 0%,  Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Activitate globală: 0%
    Activitate globală: 0%
    Realizări:
    7 days registered31 days registered3 months registered100 Experience Points250 Experience Points500 Experience Points1000 Experience Points1 year registered5000 Experience Points10000 Experience Points25000 Experience Points50000 Experience PointsOverdriveVeteran

    Implicit

    Focul care arde de peste 6.000 de ani. Este practic imposibil de stins

    Mădălina Barbu / 28 IAN, 2015 / 14:33

    În Australia se află cel mai persistent foc de pe planetă, care arde fără întrerupere de peste 6.000 de ani.
    Este practic o ardere mocnită de cărbune, care se află la 30 de metri adâncime, sub Muntele Wingen, numit şi Muntele Care Arde, aflat în New South Wales. La suprafaţă este vizibilă doar o dâră de fum, care miroase foarte urât, potrivit ScienceAlert.
    Nimeni nu ştie exact când şi de ce s-a aprinse cărbunele din această mină, dar despre focul care arde continuu vorbeşte tribul de aborigeni Wanaruah. Timp de mii de ani, membrii tribului au folosit acest foc ca să facă mâncare, unelte şi pentru a se încălzi. Oficial, la Muntele Wingen se află focul natural care arde de cel mai mult timp. Este posibil ca totul să fi început de la un fulger, de la un foc de pădure sau de la aborigeni care au aprins aici un mic foc, declanşând astfel, fără să ştie, incendiul mocnit de cărbune. Regiunea a devenit în ultimii ani o atracţie turistică. Temperatura la suprafaţa solului atinge aici 350 de grade Celsius, iar mirosul de sulf este foarte puternic.
    Specialiştii cred că pe planetă există aproximativ 1.000 de astfel de incendii de cărbune, cele mai multe având o durată de ardere foarte îndelungată. Un foc de acest fel este practic imposibil de stins, spune Guilleromo Rein, expert la Universitatea din Edinburgh.
    - See more at: http://www.dcnews.ro/focul-care-arde....Jp7I9aL6.dpuf
    constantintgd

  6. #26
    Membru
    Avatarul lui Komoandru
    Data înscrierii
    Feb 2012
    Posturi
    8.909
    Puncte
    139.929
    Nivel
    100
    Puncte: 139.929, Nivel: 100
    Puncte: 139.929, Nivel: 100
    Progres nivel: 0%,
    Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Progres nivel: 0%,  Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Activitate globală: 0%
    Activitate globală: 0%
    Realizări:
    7 days registered31 days registered3 months registered100 Experience Points250 Experience Points500 Experience Points1000 Experience Points1 year registered5000 Experience Points10000 Experience Points25000 Experience Points50000 Experience PointsOverdriveVeteran

    Implicit

    7 lucruri care ți se întâmplă când mori

    Mădălina Barbu / 28 IAN, 2015 / 16:14

    Ce se întâmplă cu noi după ce murim? Unde merg sufletele noastre? Dacă ai un trecut religios, sunt șanse mari să crezi că acestea merg fie în Rai, fie în Iad.
    Există o mulțime de cercetări științifice legate de ce se întâmplă după ce oamenii își părăsesc corpurile când mor și apoi se întorc după ce au petrecut puțin timp în lumea spirituală. Mii de astfel de declarații ale acestor oameni care au fost atât de aproape să plece dintre cei vii ne oferă informații care ne ajută să ne facem o părere mai completă despre ce ne așteaptă după ce murim. În unele declarații se vorbește despre iad, și in cele mai multe despre Rai, însă mai există și o altă față a monedei care trebuie analizată, scrie sfatulparintilor.ro. Doctorul Michael Newton un psiholog specializat în hipnoterapie, și-a hipnotizat pacienții pentru a-i scăpa de experiențe traumatizante din trecut care îi împiedicau să se vindece. Curând, el a descoperit că era capabil să aducă la lumină întâmplări care nici măcar nu au avut loc în această viață, ci la graniță. În carțile sale, Călătoria sufletelor și Destinul sufletelor, el dezvăluie câteva dintre cazurile la care a lucrat tip de peste 4 decenii. Surprinzător, declarațiile făcute de cei ajunși la granița dintre viață și moarte sunt asemănătoare. Astfel acesta a tras 7 concluzii.
    1. Retrăiești întreaga viață

    Un fenomen întâlnit la toate persoanele care se află în brațele morții este faptul că în acele momente, în câteva secunde, își revăd întreaga viață. Sinapsele creierului intră într-o stare rapidă, ceea ce permite accesarea memoriei chiar înainte ca sufletul să se separe de corp.
    1. Îți poți vedea corpul

    Multe persoane își pot vedea trupul chiar în momentul în care se desprind de el. Ești capabil să vezi împrejurimile și tot ce se întâmplă în apropierea corpului tău „mort”. Acest lucru nu te va speria întrucât ți se va părea ceva absolut normal. Unele persoane au mărturisit că erau supărate/frustrate de modul în care au murit și că și-ar fi dorit să se întoarcă în trup pentru a se putea răzbuna. Sentimentele acestea însă dispăreau în momentul în care începeau să se apropie de lumină.
    1. Lumina

    Toți oamenii care s-au aflat aproape de moarte au declarat că au văzut o lumină. Aceasta apare la distanță, iar tu ești atras către ea ca și cum un magnet ar fi acolo și tu nu te poți împotrivi. Lumina este mereu acompaniată de sentimente de dragoste și pace.
    1. Te întâlnești cu persoane dragi decedate

    Chiar la intrarea în lumea spirituală în care ai fost atras de lumină ești întâmpinat de persoane dragi ție, care sunt acolo ca să îți ofere confort. Este un soi de reuniune. Acestea nu sunt neapărat rudele din această viață. Pot fi membri de familie dintr-o altă linie de sânge de care acum nu știi, însă care te vor saluta cand intri în lumea spirituală. Este important de știut că sufletele vor lua o formă asemănătoare cu a corpului său fizic pentru a crea o senzație de familiaritate.

    1. Îngeri păzitori/ghizi spirituali

    Ai propriul tău înger păzitor sau „ghid spiritual” – depinde de termenul pe care îți place să îl folosești. Indiferent de cum îl numești, el te va ghida în lumea spirituală, te va ajuta să te acomodezi.
    1. Recapitularea vieții

    Te întâlnești cu îngerul tău și faceți o recapitulare a ceea ce s-a întâmplat în viața ta. Cei care s-au întors la viață au declarat ca și-au văzut întreaga viață ca și cum ar fi privit un film sau ca și cum ar fi citit o carte. Este doar un rezumat al vieții și o discuție despre ce trebuie făcut pentru a te îmbunătăți ca suflet.


    1. Nu vrei să te întorci

    Ajuns în lumea spiritului simți că ești înconjurat de pace astfel încât nu mai vrei să te întorci pe pământ. Nu trebuie să fii îngrijorat de boli sau de sarcini pământene. Ești fără limite, în siguranță și liber.
    - See more at: http://www.dcnews.ro/7-lucruri-care-....bWYEkkAu.dpuf
    constantintgd

  7. #27
    Membru
    Avatarul lui natco
    Data înscrierii
    Dec 2009
    Locaţie
    romania, bucuresti
    Posturi
    8.114
    Puncte
    129.195
    Nivel
    100
    Puncte: 129.195, Nivel: 100
    Puncte: 129.195, Nivel: 100
    Progres nivel: 0%,
    Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Progres nivel: 0%,  Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Activitate globală: 18,0%
    Activitate globală: 18,0%
    Realizări:
    7 days registered31 days registered3 months registered100 Experience Points250 Experience Points500 Experience Points1000 Experience Points5000 Experience Points1 year registered10000 Experience Points25000 Experience PointsVeteran50000 Experience PointsOverdrive

    Implicit

    ultimele 4 postari sunt grozave, mi-au placut mult, iar nr. 23 si 26 m-au uimit; doctorul Michael Newton pare foarte sigur pe el, sper sa aiba dreptate in intregime.
    Încrede-te în Dumnezeu si tine-ti praful de pusca la adapost de umezeala. (Oliver Cromwell)
    Suntem urmași ai Bizanțului unde conspirația era la ea acasă. (E. Mihaescu)

  8. #28
    Membru
    Avatarul lui Achilina
    Data înscrierii
    Feb 2010
    Locaţie
    BUCURESTI
    Posturi
    1.464
    Puncte
    31.686
    Nivel
    54
    Puncte: 31.686, Nivel: 54
    Puncte: 31.686, Nivel: 54
    Progres nivel: 76%,
    Puncte necesare pentru următorul nivel: 264
    Progres nivel: 76%,  Puncte necesare pentru următorul nivel: 264
    Activitate globală: 0%
    Activitate globală: 0%
    Realizări:
    7 days registered31 days registered3 months registered100 Experience Points250 Experience Points500 Experience Points1000 Experience Points1 year registeredVeteran5000 Experience Points10000 Experience Points25000 Experience Points

    Implicit

    Grădinile zoologice umane au continuat în secolul XX
    http://incredibilia.ro/video-secretu...e-cu-oameni/2/

  9. #29
    Membru
    Avatarul lui Achilina
    Data înscrierii
    Feb 2010
    Locaţie
    BUCURESTI
    Posturi
    1.464
    Puncte
    31.686
    Nivel
    54
    Puncte: 31.686, Nivel: 54
    Puncte: 31.686, Nivel: 54
    Progres nivel: 76%,
    Puncte necesare pentru următorul nivel: 264
    Progres nivel: 76%,  Puncte necesare pentru următorul nivel: 264
    Activitate globală: 0%
    Activitate globală: 0%
    Realizări:
    7 days registered31 days registered3 months registered100 Experience Points250 Experience Points500 Experience Points1000 Experience Points1 year registeredVeteran5000 Experience Points10000 Experience Points25000 Experience Points

    Implicit

    INFIORATOR,este prezentat aici decăderea speciei umane la cel mai înalt nivel,citiți va rog
    http://www.cocoon.ro/persoane-de-ran...ii-dezbracati/

  10. #30
    Membru
    Avatarul lui liviaana
    Data înscrierii
    Dec 2009
    Locaţie
    Bucuresti
    Posturi
    342
    Puncte
    44.093
    Nivel
    64
    Puncte: 44.093, Nivel: 64
    Puncte: 44.093, Nivel: 64
    Progres nivel: 88%,
    Puncte necesare pentru următorul nivel: 157
    Progres nivel: 88%,  Puncte necesare pentru următorul nivel: 157
    Activitate globală: 12,0%
    Activitate globală: 12,0%
    Realizări:
    7 days registered31 days registered3 months registered100 Experience Points250 Experience Points500 Experience Points1 year registered1000 Experience Points5000 Experience PointsVeteran10000 Experience Points25000 Experience Points

    Implicit

    NASA, accidental a arătat imagini din sateliți cu dovada manipulării vremii

    sursa: : http://humansarefree.com

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan este/sunt 1 utilizator(i) care navighează în acest subiect. (0 membrii și 1 vizitatori)

Thread-uri Similare

  1. Sa stim si sa fim pregatiti
    De Aleinad în forumul Ce fac in caz de ...
    Răspunsuri: 24
    Ultimul Post: 29-March-2015, 09:43 PM
  2. Răspunsuri: 2
    Ultimul Post: 19-February-2011, 11:42 PM
  3. Răspunsuri: 101
    Ultimul Post: 06-February-2011, 05:40 PM
  4. ce nu stim despre argint
    De mihail în forumul Medicina
    Răspunsuri: 4
    Ultimul Post: 10-July-2010, 01:46 AM
  5. Ce limba ar mai trebui instalata
    De admin în forumul IT
    Răspunsuri: 6
    Ultimul Post: 31-January-2010, 11:55 PM

Permisiuni postare

  • Nu puteţi posta subiecte noi.
  • Nu puteţi răspunde la subiecte
  • Nu puteţi adăuga ataşamente
  • Nu puteţi modifica posturile proprii
  •