Pagina 1 din 3 123 UltimulUltimul
Rezultate 1 la 10 din 30

Subiect: Ce ar trebui sa stim

  1. #1
    Membru
    Avatarul lui Komoandru
    Data înscrierii
    Feb 2012
    Posturi
    8.909
    Puncte
    139.929
    Nivel
    100
    Puncte: 139.929, Nivel: 100
    Puncte: 139.929, Nivel: 100
    Progres nivel: 0%,
    Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Progres nivel: 0%,  Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Activitate globală: 0%
    Activitate globală: 0%
    Realizări:
    7 days registered31 days registered3 months registered100 Experience Points250 Experience Points500 Experience Points1000 Experience Points1 year registered5000 Experience Points10000 Experience Points25000 Experience Points50000 Experience PointsOverdriveVeteran

    Implicit Ce ar trebui sa stim

    10 lucruri pe care geniile spun că ar trebui să le ştii


    Marius Comper |


    Care sunt secretele celor mai înţelepţi oameni de pe Terra? Care sunt modelele mentale şi ideile pe care le folosesc ei pentru a înţelege lumea? (Foto: Shutterstock.com) + zoom
    Care sunt secretele celor mai înţelepţi oameni de pe Terra? Care sunt modelele mentale şi ideile pe care le folosesc ei pentru a înţelege lumea? Cu siguranţă, fiecare dintre noi şi-a dorit la un moment dat să afle cum gândesc cele mai luminate minţi, însă puţini au şansa de a dialoga cu eminenţele zilei.
    Una dintre persoanele care au acces la cei mai importanţi gânditori ai zilei este John Brockman, agentul literar care a lansat platforma Edge.org, un salon virtual ce reuneşte sute de înţelepţi din diferite domenii.
    Anual, Brockman le solicită acestora să răspundă la câte o întrebare, răspunsurile fiind adunate ulterior într-o carte. Una dintre întrebările fascinante pe care Brockman le-a pus înţelepţilor lumii este: „care este conceptul ştiinţific care ar îmbunătăţi echipamentul cognitiv al tuturor oamenilor dacă l-ar cunoaşte?”.
    Iată 10 dintre conceptele despre care eminenţele planetei cred că ne-ar îmbunătăţi gândirea:

    (Foto: Shutterstock.com)

    „Niciun lucru nu este atât de important pe cât crezi că este atunci când te gândeşti la el”
    Daniel Kahneman, laureat al premiului Nobel în anul 2002, profesor de psihologie şi autor al cărţii „Thinking Fast and Slow”.
    Educaţia este unul dintre cei mai importanţi factori ce determină venitul, însă este unul mai puţin important decât crede majoritatea oamenilor. Dacă toată lumea ar avea aceeaşi educaţie, inegalitatea veniturilor ar fi redusă cu mai puţin de 10%. Atunci când ne concentrăm pe educaţie neglijăm mulţi alţi factori care influenţează venitul. Diferenţele de venit între oamenii care au aceeaşi educaţie sunt uriaşe.
    Venitul este un factor important în ceea ce priveşte nivelul de satifacţiei vieţii, însă este cu mult mai puţin important decât cred majoritatea oamenilor. Dacă toată lumea ar avea acelaşi venit, diferenţele între oameni în ceea ce priveşte satisfacţia vieţii ar fi reduse cu mai puţin de 5%.
    Venitul este chiar mai puţin important în ceea ce priveşte stabilirea fericirii emoţionale. Câştigul la loterie este un eveniment fericit, însă bucuria nu ţine mult. În medie, indivizii cu venituri mari se simt mai bine decât cei cu venituri mai mici, dar diferenţa este cam de o treime din cât se aşteaptă oamenii să fie. Atunci când vă gândiţi la oameni bogaţi şi săraci, gândurile voastre se concentrează în mod inevitabil asupra circumstanţelor în care venitul lor este important, însă fericirea depinde de alţi factori mai mult decât de venit.
    Persoanele paraplegice sunt adesea nefericite, dar nu tot timpul, deoarece îşi petrec majoritatea timpului experimentând şi gândindu-se la alte lucruri decât propria lor dizabilitate. Atunci când ne gândim la cum este să fii paraplegic, orb, câştigător la 6/49 sau rezident al Californiei, ne concentrăm asupra aspectelor distinctive ale fiecărei situaţii. Această nepotrivire între alocarea atenţiei atunci când ne gândim la o situaţie şi modul în care alocăm atenţia atunci când o trăim este cauza iluziei concentrării.
    Specialiştii în marketing speculează această iluzie a concentrării. Atunci când oamenii sunt făcuţi să creadă că „trebuie să deţină” un anume bun, ei exagerează dramatic îmbunătăţirea pe care acel bun o va aduce calităţii vieţii lor. Iluzia concentrării este mai mare în cazul anumitor bunuri decât în cazul altora, în funcţie de măsura în care respectivele bunuri atrag atenţie de-a lungul timpului. Spre exemplu, este mai probabil ca iluzia concentrării să fie mai puternică în cazul unor mănuşi de piele decât în cel al unor cărţi audio înregistrate pe CD.
    Politicienii sunt aproape la fel de pricepuţi ca oamenii de marketing în a-i face pe oameni să exagereze importanţa unor aspecte asupra cărora li se atrage atenţia. Oamenii pot fi făcuţi să creadă că uniformele şcolare vor îmbunătăţi semnificativ rezultatele la învăţătură, sau că reforma în sănătate va schimba considerabil calitatea vieţii în ţară. Reforma în sănătate va produce o diferenţă, însă aceasta va fi mai mică decât pare atunci când ne concentrăm asupra sa.

    (Foto: Shutterstock.com)

    Apophenia de toate zilele
    David Pizarro, Universitatea Cornell
    Creierul uman este o uluitoare maşinărie de detectat tipare. Posedăm o varietate de mecanisme care ne permit să desluşim relaţii ascunse între obiecte, evenimente şi oameni. Fără acestea, valul de date care ne loveşte simţurile ar părea, cu siguranţă, aleatoriu şi haotic. Atunci când sistemele noastre de detectare a tiparelor eşuează, ele tind să eşueze în direcţia recunoaşterii unor tipare în locuri în care nu există niciunul.
    Neurologul german Klaus Conrad a conceput termenul „apophenia” pentru a descrie această tendinţă a pacienţilor ce suferă de anumite forme de boli mintale, dar este din ce în ce mai clar, din numeroase cercetări realizate de ştiinţele comportamentale, că această tendinţă nu este o caracteristică exclusivă a minţilor bolnave sau needucate. Oamenii inteligenţi şi sănătoşi comit erori similare în mod frecvent: un atlet superstiţios vede o legătură între victoria sa şi o pereche de şosete, un părinte refuză să-şi vaccineze copilul din cauza unei legături cauzale percepute între inoculare şi boală, un om de ştiinţă vede rezultate care-i confirmă ipoteza într-un set de date aleatorii, iar mii de oameni cred că funcţia „shuffle” a player-ului audio este stricată deoarece confundă o coincidenţă cu o legătură directă între melodii.
    Pe scurt, detectorul de tipare care este responsabil pentru atât de mult din succesul speciei noastre poate la fel de uşor să ne trădeze. Această tendinţă de a vedea tipare este foarte probabil un efect secundar inevitabil al mecanismelor noastre adaptive de detectare a tiparelor. Ne-ar fi mult mai uşor să conştientizăm această tendinţă potenţial periculoasă şi să ne ferim de ea dacă ar fi mai accesibil conceptul de „apophenia de fiecare zi”.

    (Foto: Shutterstock.com)

    Umwelt
    David M. Eagleman, specialist în neuroştiinţe la Baylor College of Medicine şi autor al cărţii „Incognito: The Secret Lives of the Brain”
    În 1909, biologul Jakob von Uexküll a introdus conceptul de „umwelt”. Cercetătorul căuta un cuvânt care să exprime o observaţie simplă, dar adeseori trecută cu vederea: animale diferite din acelaşi ecosistem percep semnale diferite dinspre mediu. În lumea oarbă şi surdă a căpuşei, semnalele importante sunt temperatura şi mirosul acidului butiric. Pentru peştele Apteronotus albifrons, importante sunt câmpurile electrice. În cazul liliecilor, undele de compresie a aerului joacă rolul cheie. Această mică parte a lumii pe care un animal este capabil să o detecteze reprezintă umwelt-ul său. Realitatea completă poartă numele de „umgebung”.
    Partea interesantă este aceea că probabil fiecare organism presupune că umwelt-ul său este întreaga realitate obiectivă existentă. De ce ar sta vreunul dintre noi să se gândească la faptul că există şi alte lucruri dincolo de cele pe care le putem percepe? În filmul The Truman Show, personajul Truman trăieşte într-o [COLOR=#0494E1 ! important]lume construită în totalitate în jurul său de un producător de televiziune. La un moment dat, producătorul este întrebat de către un reporter în cadrul unui interviu „De ce credeţi că Truman nu a fost niciodată aproape de a descoperi adevărata natură a lumii sale?”. Producătorul a răspuns: „Acceptăm realitatea lumii care ne este prezentată”. Aşadar, ne acceptăm umwelt-ul şi ne oprim în acest punct. [/COLOR]
    Pentru a conştientiza cantitatea de lucruri nedetectate din vieţile noastre, imaginaţi-vă că sunteţi un câine de vânătoare. Botul dumneavoastră lung găzduieşte două sute de milioane de receptori ai mirosului. În afara sa, nările umede atrag şi capturează molecule de miros. Fantele situate la colţurile fiecărei nări se deschid pentru a permite unei cantităţi mai mari de aer să pătrundă pe măsură ce adulmecaţi. Chiar şi urechile ce atârnă spre sol contribuie, atingând pământul şi ridicând molecule mirositoare spre bot. Toată lumea dumneavoastră e redată de simţul olfactiv. Într-o după-amiază, pe măsură ce vă urmăriţi stăpânul, vă opriţi din drum având un gând revelator. Cum ar fi să ai nasul sărăcit şi demn de milă al unei fiinţe umane? Ce ar putea oamenii să detecteze atunci când trag puţin aer pe nas? Oare au o gaură acolo unde ar trebui să aibă mirosul?
    În mod evident, noi oamenii nu suferim de o absenţă a mirosului, pentru că acceptăm realitatea aşa cum ne este prezentată. Fără capacitatea olfactivă a unui câine de vănătoare, nu realizăm că lucrurile ar putea fi diferite. De asemenea, până când nu învaţă la şcoală că albinele percep semnale ultraviolete şi că şarpele-cu-clopoţei se foloseşte de undele infraroşii, copiii nu realizează că numeroase informaţii sunt transmise prin canale la care noi nu avem acces în mod natural. Din sondajele informale pe care le-am efectuat, foarte puţină [COLOR=#0494E1 ! important]lume ştie că porţiunea din spectrul electromagnetic pe care noi o putem vedea reprezintă mai puţin de o miime de miliardime din totalul său. [/COLOR]
    Lipsa conştientizării limitelor umwelt-ului nostru poate fi observată uşor în cazul persoanelor daltoniste: până când nu învaţă că alte persoane pot vedea culori pe care ele nu le pot vedea, gândul unor culori suplimentare nu le trece prin minte. La fel este şi în cazul persoanelor care se nasc fără vedere: a fi orb nu este a şi cum ai avea o „gaură” în locul vederii. La fel ca în cazul unui om comparat cu un câine de vânătoare, unui om născut orb nu îi este dor de vedere. El nu o concepe. Radiaţia electromagnetică pur şi simplu nu face parte din umwelt-ul lor.
    Pe măsură ce ştiinţa pătrunde tot mai mult în aceste canale ascunse, devine mai clar un lucru: creierul este programat să detecteze o fracţiune tulburător de mică din realitatea înconjurătoare. Totalitatea simţurilor noastre ne oferă suficiente date pentru a ne descurca în ecosistemul nostru, dar nu aproximează paleta completă a realităţii.
    Ar fi util dacă acest concept, umwelt-ul, ar fi introdus în vocabularul public. Conceptul capturează în mod elegant ideea cunoaşterii limitate, cea a informaţiilor ce nu pot fi obţinute şi a posibilităţilor neimaginate. Gândiţi-vă la criticile politicilor publice, la afirmaţiile ferme ale dogmelor şi la opiniile pe care le auziţi în fiecare zi — şi imaginaţi-vă că toate acestea ar putea fi inspirate de smerenia intelectuală corespunzătoare ce apare atunci când conştientizăm totalitatea lucrurilor pe care nu le vedem.

    (Foto: Shutterstock.com)

    Viaţa ca un efect secundar
    Carl Zimmer, jurnalist şi autor al cărţilor „A Planet of Viruses” şi „Science Ink: Tattoos of the Science Obsessed”
    Au trecut mai bine de 150 de ani de când Charles Darwin a publicat „Originea Speciilor”, dar încă avem probleme în a aprecia cunoaşterea sclipitoare şi simplă ce formează miezul acestei cărţi. Mai exact, faptul că diversitatea vieţii nu există pentru că este necesară fiinţelor vii. Păsările nu au obţinut aripi pentru a putea zbura, iar noi nu avem ochi pentru a putea citi. De fapt, ochii, aripile şi toate celelalte miracole ale vieţii au apărut ca un efect secundar al vieţii înseşi.
    Fiinţele vii se luptă să supravieţuiască, se reproduc şi nu reuşesc să se copieze perfect. Evoluţia apare ca un efect secundar al acestei bucle, precum căldura generată de un motor. Suntem atât de obişnuiţi să vedem agenţi în spatele tuturor lucrurilor încât avem probleme în a recunoaşte viaţa ca un efect secundar. Lumea ar face bine dacă ar reuşi să treacă peste impulsul de a vedea agenţi acolo unde nu există niciunul. Acest lucru ne-ar ajuta chiar să înţelegem inclusiv de ce suntem atât de dornici să-i vedem.

    (Foto: Shutterstock.com)

    Suntem pierduţi în gânduri
    Sam Harris, specialist în neuroştiinţe, autor al cărţilor „Letter to a Christian Nation” şi „Free Will”
    Vă invit să fiţi atenţi la orice — la faptul că vedeţi acest text, la propria respiraţie, la senzaţia produsă de contactul dintre corpul dumneavoastră şi scaun — preţ de doar şaizeci de secunde, fără a fi distraşi de gânduri discursive. Pare un exerciţiu simplu: nu trebuie decât să fiţi atenţi. Veţi descoperi, însă, că această sarcină este imposibilă. Chiar dacă vieţile copiilor dumneavoastră ar depinde de asta, tot nu aţi reuşi să vă concentraţi la ceva — nici măcar la senzaţia produsă de un cuţit atunci vă este ţinut la gât — mai mult de câteva secunde înainte să vă cufundaţi din nou în vâltoarea gândurilor. Această scufundare forţată în nerealitate este o problemă. De fapt, este sursa tuturor celorlalte probleme cu care ne confruntăm în viaţă.
    În niciun caz nu neg importanţa gândirii. Gândirea lingvistică ne este indispensabilă. Este baza planificării, a învăţării explicite, a raţionamentului moral şi a multor altor însuşiri care ne definesc ca oameni. Gândirea reprezintă substanţa fiecărei relaţii sociale şi a fiecărei instituţii culturale existente. De asemenea, ea este fundamentul ştiinţei. Totuşi, identificarea noastră constantă cu fluxul gândurilor — cu alte cuvinte, eşecul în a recunoaşte gândurile drept gânduri, adică apariţii trecătoare în conştiinţă — este sursa principală a suferinţei umane şi a confuziilor.
    Relaţia noastră cu propria gândire este atât de ciudată încât atinge punctul unui paradox. Atunci când vedem o persoană pe stradă care vorbeşte singură, de regulă presupunem că este bolnavă mintal. Dar şi noi vorbim cu noi înşine în mod constant — doar că suntem suficient de înţelepţi încât să ne ţinem gura închisă. Vieţile noastre din prezent abia pot fi zărite prin vălul discursivităţii noastre: ne spunem singuri ceea ce tocmai s-a petrecut, ceea ce era să se întâmple, ceea ce ar fi trebuit să se întâmple şi ceea ce ar putea să se întâmple. Ne repetăm tot timpul speranţele şi temerile despre viitor. În loc să existăm, pur şi simplu, ca noi înşine, pare că presupunem existenţa unei relaţii cu noi înşine. Este ca şi cum am avea o conversaţie cu un prieten imaginar dotat cu rezerve infinite de răbdare. Cu cine vorbim?
    Deşi majoritatea dintre noi trăiesc cu senzaţia că suntem gânditorul din spatele gândurilor noastre şi receptorul experienţelor noastre, datorită ştiinţei ştim că această perspectivă este distorsionată. Nu există un sine sau un ego distinct care să sălăşluiască precum un minotaur în labirintul creierului. Nu există nicio regiune a cortexului sau vreo cale de procesare neuronală care să ocupe o poziţie privilegiată în ceea ce priveşte persoana noastră. Ca să folosim fraza lui Daniel Dennett, nu există un „centru al gravitaţiei narative”. Totuşi, în termeni subiectivi, nouă ni se pare că există unul.
    Tradiţiile noastre contemplative (hinduse, budiste, creştine, musulmane, evreieşti etc.) sugerează la rândul lor, în grade diferite şi cu precizie variabilă, că trăim în mrejele unei iluzii cognitive, dar alternativa la această captivitate este aproape întotdeauna văzută prin prisma unei dogme religioase. Un creştin va recita Tatăl Nostru încontinuu de-a lungul unui weekend, va experimenta un simţ profund de claritate şi pace şi va concluziona că această stare mentală confirmă doctrina creştinismului. Un hindus va petrece o seară recitând cântece evlavioase către Krishna, se va simţi subit eliberat de simţul convenţional al sinelui şi va concluziona că zeitatea pe care a ales-o l-a blagoslovit cu graţie. Un adept al sufismului va petrece ore învârtindu-se în cercuri, va străpunge vălul gândului pentru o perioadă şi va crede că a stabilit o conexiune directă cu Allah.
    Universalitatea acestor fenomene respinge afirmaţiile sectariene ale vreunei religii. Dat fiind că majoritatea celor ce au aceste experienţe auto-transcedentale le prezintă ca fiind inseparabile de teologia, mitologia sau metafizica pe care le-o asociază, nu este de mirare că oamenii de ştiinţă şi cei ce nu le împărtăşesc crezul tind să considere relatările produsul unor minţi dezorganizate sau exagerări ale unor stări mentale mult mai obişnuite, precum uluirea ştiinţifică, satisfacţia estetică, inspiraţia artistică etc.
    Religiile noastre sunt în mod evident false, chiar dacă anumite experienţe asociate în mod clasic religiilor merită trăite. Dacă vrem să înţelegem cu adevărat mintea umană şi să depăşim unele dintre cele mai periculoase şi mai durabile surse ale conflictelor mondiale, trebuie să începem să ne gândim la întregul spectru al experienţelor umane în contextul ştiinţei.
    Dar mai întâi trebuie să conştientizăm că suntem pierduţi în gânduri.

    (Foto: Shutterstock.com)

    Controlează-ţi fluxul atenţiei
    Jonah Lehrer, autorul cărţii „Imagine: How Creativity Works”
    La finalul anilor ‘60, psihologul Walter Mischel a început să facă un experiment simplu cu copii în vârstă de patru ani. I-a invitat pe copii într-o cameră mică, în care se aflau un birou şi un scaun, şi le-a cerut să aleagă un obiect de pe o tavă pe care se aflau bezele, prăjituri şi covrigei. Mischel le-a făcut o ofertă copiilor: puteau să mănânce desertul ales imediat sau, dacă erau dispuşi să aştepte câteva minute cât urma să fie el plecat din cameră, puteau beneficia de două porţii atunci când revenea. Deloc surprinzător, aproape toţi copiii au ales să aştepte.
    La acea vreme, psihologii presupuneau că abilitatea de a amâna satisfacţia (pentru a obţine a doua prăjitură) depinde de voinţă. Unii oameni pur şi simplu aveau mai multă voinţă decât alţii, ceea ce le permitea să reziste tentaţiilor şi să economisească bani pentru pensie.
    Totuşi, după ce a urmărit sute de copii care au participat la experimentul cu bezelele, Mischel a concluzionat că acest model este greşit. El a înţeles că voinţa este prin natura sa slabă şi că mulţi copii care au încercat să reziste în faţa tentaţiei au cedat în scurt [COLOR=#0494E1 ! important]timp, unii chiar şi după 30 de secunde. [/COLOR]
    În schimb, Mischel a descoperit ceva interesant atunci când a studiat puţinii copii care au aşteptat cu succes cea de-a doua bezea. Fără excepţie, aceşti copii apelaseră la aceeaşi strategie mentală: găsiseră o cale prin care să nu se gândească la desert, privind în altă parte decât la delicioasa bezea. Unii şi-au acoperit ochii sau s-au jucat de-a v-aţi ascunselea sub birou. Alţii cântau cântece din desene animate, îşi legau în mod repetat şireturile sau pretindeau că se culcă. Dorinţa lor nu era înfrântă, ci era doar uitată.
    Mischel numeşte această abilitate „alocare strategică a atenţiei” şi susţine că acesta este talentul ce stă la baza autocontrolului. De multe ori, presupunem că voinţa constă într-o fibră morală puternică. Dar acest lucru este fals — voinţa înseamnă de fapt alocarea potrivită a „reflectorului atenţiei”, învăţând cum să controlăm acea scurtă listă de gânduri din memoria de lucru. Cu alte cuvinte, presupune conştientizarea faptului că, dacă ne vom gândi la bezea, în cele din urmă o vom mânca, aşa că este mai bine să ne uităm în altă direcţie.
    Ce este interesant este faptul că această abilitate cognitivă nu este utilă doar celor ce ţin dietă. De fapt, pare să joace un rol esenţial în succesul din viaţa de zi cu zi. Spre exemplu, atunci când Mischel a contactat subiecţii iniţiali la 13 ani distanţă, când erau la liceu, a descoperit că modul în care se comportaseră în sarcina cu bezeaua prezicea cu un grad mare de acurateţe numeroase elemente din viaţa acestora. Copiii care nu reuşiseră să aştepte la vârsta de 4 ani erau mai predispuşi să aibă probleme de comportament, atât la şcoală cât şi acasă. Aceştia gestionau cu dificultate situaţiile de stres, de multe ori nu reuşeau să fie atenţi şi le era dificil să menţină prietenii. Poate cea mai impresionantă descoperire era în cazul performanţelor şcolare: copiii care aşteptaseră 15 minute pentru a obţine a doua bezea obţinuseră, în medie, cu 210 mai multe puncte în testele şcolare decât copiii care nu reuşiseră să aştepte decât 30 de secunde.
    Aceste corelări demonstrează importanţa deprinderii de alocare strategică a atenţiei. Când controlăm cum trebuie acest reflector, putem rezista gândurilor negative şi tentaţiilor periculoase. Putem să evităm bătăile şi se ne îmbunătăţim şansele de a ne împotrivi dependenţei. Deciziile noastre sunt declanşate de faptele şi emoţiile care sunt active în creier, iar repartizarea atenţiei ne permite să dăm direcţie acestui proces aleatoriu, pe măsură ce selectăm în mod conştient gândurile de care vrem să ne ocupăm.
    Mai mult, această abilitate mentală devine din ce în ce mai importantă. Trăim în epoca informaţiei, ceea ce face ca abilitatea de a ne concentra asupra informaţiilor importante să fie extrem de preţioasă. Acest lucru a fost cel mai bine sintetizat de Herbert Simon: „O bogăţie de informaţie creează o sărăcie a atenţiei”. Creierul este o maşinărie limitată, iar lumea este un loc confuz, plin de date şi de distracţii — inteligenţa este abilitatea de a procesa datele astfel încât să aibă mai mult sens. La fel ca voinţa, această abilitate necesită alocarea strategică a atenţiei.
    Un gând de final: în ultimele decenii, psihologia şi neuroştiinţele au erodat semnificativ noţiunile clasice despre liberul arbitru. Mintea inconştientă este, se pare, cea mai mare parte a minţii. Cu toate acestea, noi putem încă să controlăm „reflectorul atenţiei”, concentrându-ne asupra acelor idei care ne vor permite să reuşim. În cele din urmă, acesta ar putea fi singurul lucru pe care îl putem controla. Aşadar, nu suntem obligaţi să ne uităm la bezea.

    (Foto: Shutterstock.com)

    Poţi demonstra definitiv că ceva este periculos, dar nu că ceva este sănătos
    Tom Standage, editor la The Economist, autorul cărţii „The Edible History of the Humanity”
    O mai amplă înţelegere a faptului că nu poţi demonstra o aserţiune negativă ar duce, din punctul meu de vedere, la o modernizare a dezbaterii publice pe teme de ştiinţă şi tehnologie.
    Ca jurnalist am pierdut şirul ocaziilor în care oamenii au cerut cu referire la o anumită tehnologie „să se demonstreze că nu face rău”. Acest lucru este, desigur, imposibil, aşa cum este imposibil să demonstrezi că nu există lebede negre. Poţi căuta o lebădă neagră (răul) în diferite moduri, dar în cazul în care eşuezi să descoperi una nu înseamnă că nu există niciuna: absenţa dovezilor nu este o dovadă a absenţei.
    Tot ce poţi să faci este să cauţi în continuare răul, dar într-un mod diferit. Dacă în continuare eşuezi să îl descoperi după ce ai căutat în toate modurile la care te-ai putut gândi, întrebarea continuă să rămână deschisă: „lipsa dovezilor care să arate că face rău” înseamnă atât „sigur din câte putem să ne dăm seama” cât şi „nu putem încă să fim siguri dacă este sigură sau nu”.
    Oamenii de ştiinţă sunt adeseori acuzaţi de faptul că recurg la jocuri de logică atunci când explică acest lucru. Dar ar fi extraordinar de util discursului public dacă mai multă [COLOR=#0494E1 ! important]lume ar înţelege că poţi demonstra că ceva este în mod cert periculos, dar nu poţi arăta că este în mod cert sigur. [/COLOR]

    (Foto: Shutterstock.com)

    „Dependenţa de cale”
    John McWhorter, profesor de Lingvistică şi Civilizaţie Occidentală la Universitatea Columbia, autor al cărţii „Doing Our Own Thing”
    Într-o [COLOR=#0494E1 ! important]lume ideală, toţi oamenii ar înţelege de la sine că acel concept supranumit de specialiştii în ştiinţe politice „dependenţa de cale” se referă la faptul că, adeseori, ceva ce pare astăzi normal sau chiar inevitabil a început cu o alegere din trecut care părea logică la acel moment, dar care a supravieţuit în ciuda faptului că motivul care a justificat alegerea nu mai este valid, deoarece odată ce a fost stabilită alegerea, diferiţi factori externi au descurajat drumul înapoi pentru a încerca alte alternative. [/COLOR]
    Exemplul cel mai cunoscut este aranjarea aparent ilogică a literelor de pe tastaturile maşinilor de scris. De ce nu au fost puse în ordine alfabetică, sau astfel încât cele mai frecvent folosite litere să fie situate sub cele mai puternice degete? La început, primele maşini de scris tindeau să se blocheze dacă cineva tasta prea repede, astfel că inventatorul său a făcut în mod special ca litera „A” să se situeze sub degetul mic. De asemenea, primul rând conţinea toate literele din cuvântul „typewriter” (maşină de scris), pentru a permite persoanelor care vindeau maşinile de scris şi care nu aveau experienţă în a le folosi să scrie acest cuvânt folosind un singur rând de litere.
    Curând, însă, îmbunătăţirile mecanice au făcut posibilă tastarea mai rapidă, astfel că au fost concepute tastaturi noi care aşezau literele în funcţie de frecvenţa folosirii lor. Dar era prea târziu pentru a da înapoi. Până în anul 1890 dactilografele de-a lungul Americii se obişnuiseră cu tastaturile QWERTY, iar a le reînvăţa cu o nouă tastatură ar fi fost costisitor şi, în cele din urmă, inutil. Aşadar, QWERTY a fost transmis generaţiilor următoare, astfel că şi astăzi folosim tastaturi QWERTY la computere, unde blocajele mecanice sunt imposibile.
    Conceptul în sine este simplu, însă majoritatea oamenilor cred că se aplică doar poveştilor „drăguţe” precum cea despre QWERTY, fără a se gândi că explică o cantitate uriaşă de procese istorice şi ştiinţifice. În schimb, tendinţa naturală a oamenilor este de a căuta explicaţii pentru fenomene moderne în condiţiile din ziua de azi.
    Am putea presupune că pisicile îşi acoperă excrementele deoarece sunt foarte îngrijite, însă aceleaşi fiinţe îşi consumă cu plăcere propria vomă şi apoi ne sar în poală. Pisicile îşi îngroapă fecalele datorită unui instinct ce rezistă din vremea în care trăiau în sălbăticie, acesta ajutându-le să evite atenţia prădătorilor, iar acum nu au niciun motiv pentru a renunţa la acest obicei (spre bucuria proprietarilor). De multe ori mi-am dorit ca mai mulţi oameni să aibă pornirea de a presupune că explicaţii de tip „dependenţă de cale” sunt la fel de probabile ca cele orientate spre prezent, pe care tind să le prefere.
    În primul rând, faptul că prezentul se bazează pe un amestec dinamic de situaţii străvechi şi existente este mai interesant decât presupunerea că prezentul reprezintă (în mare parte) tot ce este, iar istoria este doar „trecutul”, interesantă doar pentru că ne permite să vedem dacă ceva ce s-a petrecut în trecut s-ar putea întâmpla din nou, ceea ce diferă de „dependenţa de cale”.
    Spre exemplu, dependenţa de cale explică foarte multe lucruri despre limbă, lucruri cărora li s-ar atribui altfel tot felul de explicaţii ad hoc. De exemplu, o bună parte din public crede că limba pe care o vorbeşte o persoană structurează modul în care ea gândeşte. Robert McCrum consideră engleza „eficientă” pentru că nu are sufixele care complică majoritatea limbilor europene. El sugerează că acest lucru s-ar datora unui element din spiritul vorbitorilor de engleză care le-a permis să conducă lumea prin explorare şi prin Revoluţia Industrială.
    Dar engleza şi-a pierdut sufixele începând cu secolul al VIII-lea e.n., atunci când vikingii au invadat Britania şi foarte mulţi dintre ei au învăţat limba incomplet, astfel încât copiii au început să o vorbească la fel. Situaţia era ireversibilă, pentru nu poţi recrea genuri şi conjugări din aer, ci e nevoie de perioade uriaşe de timp ca acestea să fie recreate. Aşadar, sintaxa simplificată a englezei nu are nimic de-a face cu spiritul actual al englezilor, şi nici cu cel de acum patru secole. Responsabilă este dependenţa de cale, aşa cum este cazul în majoritatea elementelor care dau structura unei limbi.
    Un alt exemplu: tot auzim în ultima vreme că ne confruntăm cu o criză în ceea ce priveşte capacitatea oamenilor de a scrie şi se spune că ea este cauzată de emailuri şi SMS-uri. Dar aici este vorba despre o circularitate — până la urmă, de ce nu ar putea oamenii să scrie emailuri şi SMS-uri în acelaşi stil literar pe care obişnuiau oamenii să-l folosească în scrisori? De asemenea, auzim îngrijorări despre efectele televizorului, în ciuda faptului că încă din anii ‘50 copiii petrec mult timp în faţa sa, deci cu mult înainte de anii ‘80, când temerile despre ameninţarea TV-ului au început să atinge culmi nemaivăzute.
    Din nou, explicaţia bazată pe prezent nu are logică, pe când una bazată pe o perspectivă istorică are. Aceasta ne arată că în trecut a avut loc o schimbare ireversibilă. În anii ‘60, limba engleză vorbită în SUA a cunoscut o schimbare rapidă de la un stil pretenţios la unul mai puţin formal, vorbit, în contextul schimbărilor culturale provocate de contracultură. Acest lucru a afectat în mod direct modul în care erau compuse manualele de limbi şi arte, implicit afectând şi expunerea tinerilor la limbajul formal şi atitudinea acestora faţă de limba engleză. Rezultatul? O cultură lingvistică în care accentul era pus pe demotic, scurt şi spontan. După o singură generaţie crescută în acest context, a devenit imposibilă revenirea la trecut. Oricine ar fi decis să comunice folosind frazeologia grandilocventă a trecutului ar fi descoperit că pare absurd noii generaţii, astfel că nu s-ar fi bucurat de influenţă sau de expunere. Aşadar, dependenţa de cale identifică această schimbare culturală ca fiind cauza a ceea ce ne tulbură, bucură sau doar interesează în modul în care este folosită în prezent limba engleză, şi arată că televizorul, emailul şi alte tehnologii sunt doar epifenomene.
    Cea mai mare parte a vieţii îmi pare dependentă de cale. Dacă aş putea crea un curriculum naţional de la zero, aş introduce acest concept printre cele care le sunt predate tinerilor cât se poate mai devreme.

    (Foto: Shutterstock.com)

    Universul fără ţel
    Sean Carroll, specialist în fizică teoretică la Caltech, autorul cărţii „The Particle at the End of the Universe”, câştigătoare în 2013 a 2013 Royal Society Winton Prize
    Lumea este formată din lucruri ce respectă reguli. Dacă punem încontinuu întrebări de tip „de ce” despre ceea ce are loc în univers, ajungem în cele din urmă la răspunsul „datorită stării universului şi legilor naturii”.
    Acesta nu este un mod de gândire evident oamenilor. Privind universul prin ochii noştri antropocentrici, nu putem decât să vedem lucrurile prin prisma cauzelor, ţelurilor şi a modului nostru natural de a fi. În Grecia antică, Platon şi Aristotel vedeau lumea într-o perspectivă teleologică — ploaia cade pentru că apa vrea să fie mai jos decât aerul, animalele (şi sclavii) slujesc în mod natural cetăţenilor.
    Încă de la început au existat sceptici. Democrit şi Lucreţiu erau naturalişti timpurii, care ne îndemnau să gândim în termeni de materie care urmează reguli, care nu caută cauze şi care nu serveşte nici ţeluri ascunse.
    Însă abia atunci când înţelegerea fizicii a cunoscut progrese datorită unor gânditori precum Avicenna, Galileo şi Newton a devenit rezonabil să concepem universul ca evoluând sub propria sa putere, fără să fie ghidat sau susţinut de forţe exterioare.
    Teologii invocă uneori „susţinerea lumii” drept o funcţie a lui Dumnezeu. Dar noi ştim mai bine; lumea nu are nevoie de susţinere, ea poate pur şi simplu să fie. Pierre-Simon Laplace a articulat tipul foarte specific de regulă pe care lumea o respectă: dacă specificăm starea completă a Universului (sau a oricărei părţi izolate a Universului) într-un anumit moment, legile fizicii ne spun care va fi starea sa în momentul imediat următor. Aplicând aceste legi din nou, putem spune care va fi starea sa un moment ulterior. Şi aşa mai departe, până când (cel puţin în principiu) putem să construim o istorie completă a universului.
    Acesta nu este un univers care progresează către un ţel; este unul prins în strângerea de fier a unui tipar implacabil.
    Această perspectivă asupra proceselor ce compun miezul lumii fizice are consecinţe importante asupra modului în care ne raportăm la lumea socială. Oamenilor le place să insiste că există motive pentru care lucrurile se întâmplă. Moartea unui copil, prăbuşirea unui avion sau un atac armat aleatoriu trebuie explicate drept acţiuni dintr-un plan ascuns. Atunci când Pat Robertson a sugerat că uraganul Katrina a fost provocat parţial de mânia lui Dumnezeu rezultată din scăderea moralităţii americane, el încerca să ofere un context care să explice un eveniment aparent inexplicabil.
    Natura ne învaţă altceva. Lucrurile se petrec deoarece legile naturii spun că vor avea loc — pentru că sunt consecinţele stării universului şi ale căii evoluţiei sale. Viaţa pe Pământ nu apare ca împlinire a vreunui plan măreţ, ci ca un efect secundar al creşterii entropiei într-un mediu aflat departe de starea de echilibru. Creierele noastre impresionante nu se dezvoltă deoarece viaţa este ghidată către un nivel din ce în ce mai mare de complexitate şi inteligenţă, ci ca rezultat al interacţiunilor mecanice între gene, organisme şi împrejurimile lor.
    Acest lucru nu înseamnă că viaţa este lipsită de scop şi sens, ci doar că acestea sunt lucruri pe care noi le creăm, nu le descoperim în arhitectura fundamentală a lumii. Lumea continuă să se întâmple, în concordanţă cu regulile sale. Depinde doar de noi să o înţelegem şi să-i dăm valoare.

    (Foto: Shutterstock.com)

    Cum ţi-ai infirma propriul punct de vedere?
    Howard Gardner, profesor de cogniţie şi educaţie la Harvard Graduate School of Education, autor al cărţii „Truth, Beauty, and Goodness Reframed”
    Datorită lui Karl Popper avem un instrument simplu şi puternic: fraza „cum ţi-ai infirma propriul punct de vedere?”.
    Într-o societatate democratică şi demotică precum a noastră, cea mai mare provocare la adresa gândirii ştiinţifice este tendinţa de a adopta perspective pe baza credinţei sau a ideologiei. Majoritatea americanilor nu cred în evoluţie deoarece este contrară învăţăturii religioase; de asemenea, o minoritate considerabilă este sceptică în ceea ce priveşte încălzirea globală — sau, mai exact, în ceea ce priveşte contribuţia oamenilor la încălzirea globală — deoarece eforturile de a contracara schimbările climatice ar afecta „piaţa liberă”.
    Popper a popularizat noţiunea că o aserţiune este ştiinţifică doar în măsura în care poate fi infirmată — şi că ştiinţa funcţionează prin eforturi perpetue de a infirma aserţiuni.
    Dacă cetăţenii americani, sau cetăţenii de oriunde din lume, ar fi motivaţi să descrie condiţiile în care ar renunţa la crezurile lor, atunci ar începe să gândească ştiinţific. Şi dacă ar recunoaşte că dovezile empirice nu le-ar schimba punctul de vedere, atunci măcar ar indica faptul că perspectiva lor are o bază religioasă sau ideologică şi nu una ştiinţifică.


    http://www.descopera.ro/cultura/1182...bui-sa-le-stii
    constantintgd

  2. #2
    Membru
    Avatarul lui Komoandru
    Data înscrierii
    Feb 2012
    Posturi
    8.909
    Puncte
    139.929
    Nivel
    100
    Puncte: 139.929, Nivel: 100
    Puncte: 139.929, Nivel: 100
    Progres nivel: 0%,
    Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Progres nivel: 0%,  Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Activitate globală: 0%
    Activitate globală: 0%
    Realizări:
    7 days registered31 days registered3 months registered100 Experience Points250 Experience Points500 Experience Points1000 Experience Points1 year registered5000 Experience Points10000 Experience Points25000 Experience Points50000 Experience PointsOverdriveVeteran

    Implicit

    9 moduri reale în care ar putea veni sfârşitul lumii

    9 moduri reale în care ar putea veni sfârşitul lumii (Foto: Shutterstock.com) + zoom
    Schimbările climatice catastrofale, extratereştrii şi alte creaturi ciudate şi potenţial periculoase au fost unele dintre cele mai abordate subiecte atât în literatură, cât şi în cinematografie. De fapt, din anii 1950, când a fost lansat filmul „The Day the Earth Stood Still” şi până de curând când au apărut filme precum „The Day After Tomorrow” şi „After Earth”, judecata de apoi a fost un subiect destul de exploatat.
    Deşi aceste scenarii sunt născociri ale imaginaţiei, există oameni de ştiinţă care se temă că Pământul ar putea fi lovit de pericole chiar mai înfricoşătoare decât cele fictive din cărţi sau filme. Iată care sunt cele 9 viziuni apocaliptice pe care le prevăd oamenii de ştiinţă, de la pandemie de fungi, până la insurecţia roboţilor.
    9. Încălzirea globală
    Schimbările climatice par să alcătuiească unul dintre cele mai populare subiecte. Mulţi oameni de ştiinţă susţin că schimbările climatice sunt cea mai mare ameninţare a omenirii în acest moment. Nu este exclus ca în scurt [COLOR=#0494E1 ! important]timp, condiţiile climatice extreme să devină mai severe ducând la creşterea secetei în unele zone, la schimbarea distribuţiei animalelor şi a bolilor şi la scufundarea zonelor joase ca urmare a creşterii nivelului mării. [/COLOR]
    Aceste schimbări venite una după alta pot duce la instabilitate politică, secete mari, foamete, colaps economic şi alte modificări care ar putea face ca supravieţuirea să devină extrem de grea.
    8. Asteroidul
    Această teorie stă la baza filmelor care prezintă distrugerea lumii, dar şi oamenii de ştiinţă se tem de dezastrele pe care le-ar produce contactul cu o rocă spaţială.
    Ce-i drept, nu este de mirare faptul că oamenii de ştiinţă îşi pun astfel de probleme dacă ne gândim că un meteorit a dus la dispariţia dinozaurilor sau că în 1908, un alt meteorit a ras 2.000 de kilometri pătraţi din pădurea siberiană.
    Poate şi mai înfricoşător este faptul că astronomii nu deţin informaţii decât despre un număr foarte mic de roci spaţiale din sistemul solar.
    7. Pandemiile
    Noi agenţi patogeni letali se ivesc de la an la an. Recent, ne-am confruntat cu probleme produse de SARS (sindromul respirator acut sever), gripa aviară şi de coronavirusul MERS.
    Specialiştii susţin că din cauza economiei globale extrem de incontrolabile, o boală letală s-ar putea răspândi ca focul.
    „Ameninţarea impusă de o pandemie este foarte reală”, au subliniat specialistul Joseph Miller.
    6. Dezastrele create în laborator
    Nu numai bolile naturale ar putea prezenta un pericol serios la adresa umanităţii.
    În 2011, comunitatea ştiinţifică a fost indignată de faptul că cercetătorii au realizat o versiunea mutantă a gripei aviare H5N1, care a fost transmisibilă la dihori prin aer. Rezultatele au stârnit temeri legate de faptul că bolile letale create în laborator ar putea scăpa din laborator, cauzând o pandemie.
    5. Fungii
    Deşi ameninţările bacteriene sunt periculoase, cele fungice sunt şi mai înfiorătoare, susţine David Wake, de la Muzeul de Zoologie a Vertebratelor din cadrul Universităţii California, Berkeley.
    „Am avut o nouă boală fungică specifică amfibienilor care a avut efecte devastatoare”, a declarat acesta explicând că ciuperca a decimat populaţia de broaşte din Statele Unite.
    O ciupercă la fel de fatală pentru oameni ar fi o catastrofă. În cazul bacteriilor, care sunt şi ele periculoase, avem antibioticele care ne pot salva. În schimb, despre tratarea fungilor se cunosc mult mai puţine informaţii.
    4. Războiul nuclear
    Mulţi oameni de ştiinţă continuă să se teamă de ameninţarea clasică care ar putea pune capăt lumii: războiul nuclear global.
    Dacă astfel de arme ar ajunge pe mâinile unor răufăcători, lumea ar fi într-un pericol inimaginabil.
    Anul trecut, specialiştii de la Bulletin of the Atomic Scientists, au setat Ceasul Apocalipsei la cinci minute de miezul nopţii, arătând cât de aproape este umanitatea de a fi distrusă de o armă nucleară sau biologică.
    3. Ascensiunea roboţilor
    Se pare că maşinile programate să ucidă nu sunt chiar atât de departe de a deveni realitate. Recent, Naţiunile Unite au cerut ca roboţii să nu aibă voie să ucidă, tocmai de teamă ca nu cumva tot mai multe ţări să dorească să le dezvolte.
    Mulţi specialişti în IT cred că singularitatea, punctul în care inteligenţa artificială depăşeşte inteligenţa umană, nu este departe. Oamenii de ştiinţă încă discută problemele de etică referitoare la aceşti roboţi, dar un lucru este clar: multe aspecte pot scăpa de sub control atunci când roboţii hiperinteligenţi vor fi fi dotaţi cu arme letale.
    2. Suprapopularea
    Tema de o [COLOR=#0494E1 ! important]lume suprapopulată există din secolul al XVIII-lea, de când Thomas Malthus a prezis că odată cu creşterea populaţiei ne vom confrunta cu foamete şi alte probleme similare. [/COLOR]
    Cu o populaţie de 7 miliarde de indivizi, care va continua să crească, mulţi oameni cred că suprapopularea ne-ar putea aduce sfârşitul. Fireşte, nu toată lumea este de acord. Mulţi specialişti cred că această tendinţă de creştere a populaţiei se va stabiliza în următorii 50 de ani şi că umanitatea va găsi moduri inovatoare prin care să facă faţă cu succes problemelor impuse de suprapopulare.
    1. Efectul bulgărelui de zăpadă
    Mulţi oameni de ştiinţă se tem să omenirea va fi zguduită de doar de unul dintre scenariile anterioare, ci de mai multe la un loc.
    De exemplu, încălzirea globală ar putea creşte numărul de agenţi patogeni . Între [COLOR=#0494E1 ! important]timp, distrugerea ecosistemelor ar putea face ca hrana să devină din ce în ce mai rară. Aşadar, în loc ca omenirea să fie distrusă de o catastrofă, ce ar putea fi afectată de un lanţ de evenimente negative majore. [/COLOR]
    Sursa: Live Science

    http://www.descopera.ro
    constantintgd

  3. #3
    Membru
    Avatarul lui Komoandru
    Data înscrierii
    Feb 2012
    Posturi
    8.909
    Puncte
    139.929
    Nivel
    100
    Puncte: 139.929, Nivel: 100
    Puncte: 139.929, Nivel: 100
    Progres nivel: 0%,
    Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Progres nivel: 0%,  Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Activitate globală: 0%
    Activitate globală: 0%
    Realizări:
    7 days registered31 days registered3 months registered100 Experience Points250 Experience Points500 Experience Points1000 Experience Points1 year registered5000 Experience Points10000 Experience Points25000 Experience Points50000 Experience PointsOverdriveVeteran

    Implicit

    Cadou de Anul Nou: câţi urşi polari se vor naşte la sfârşitul acestui an?

    Cadou de Anul Nou: câţi urşi polari se vor naşte la sfârşitul acestui an? (Foto: Shutterstock.com) + zoom
    Specialiştii de la Wildlife Fund for Nature se aşteaptă ca aproximativ 5000 de urşi polari să nască în zona arctică de Anul Nou.
    Specialiştii susţin că cei mai mulţi pui de urs polar se nasc tocmai în ultimele zile calendaristice ale anului.
    Tocmai de aceea, în fiecare an pe 29decembrie, World Wildlife Fund for Nature sărbătoreşte ziua de de naştere a unui pui de urs polar pentru a marca perioada dintre decembrie şi ianuarie, adică acele zile în care se nasc puii de urs polar în sălbăticie. Organizaţia a sărbătorit pentru prima dată evenimentul în 2007 şi de atunci continuă să îl respecte ca pe o tradiţie.
    Potrivit estimărilor realizate de oficialii ruşi, în zona arctică de pe teritoriul rus există aproximativ 5.000- 6.000 de urşi polari aflaţi în sălbăticie, însă la nivel mondial, calculele arată există între 20.000 şi 25.000 de astfel de animale.
    „Din nefericire se cunosc puţine amănunte despre numărul exact al urşilor polari din Rusia, deoarece studierea unuia dintre cele trei grupuri mari de urşi necesită fonduri de milioane de dolari”, a declarat Viktor Nikiforov, reprezentantul World Wildlife Fund for Nature, din Rusia.
    Deşi, 5.000 de pui pare să reprezinte un real succes pentru specie, însă lucrurile nu sunt nici pe departe atât de roz.
    Oamenii de ştiinţă au demonstrat în repetate rânduri că gheaţa marină, pe care aceste animale o folosesc ca pe o platformă pe care trăiesc şi de pe care o folosesc pentru a-şi procura hrana, se topeşte îngrijorător de repede. Ca urmare a acestui fenomen, urşii sunt înfometaţi şi nerăbdători să ajunge pe gheaţă pentru a putea vâna.
    În medie, gheaţa marină din Golful Hudson, de exemplu, se menţine cu o lună mai puţin decât o făcea acum 30 de ani. Ca urmare a acestui lucru, urşii, care nu mănâncă prea bine pe uscat, pierd aproximativ 1 kilogram din grăsimea corporală în fiecare an. Astfel, în această perioadă ei ajung să cântărească cu 30 de kilograme mai puţin decât în mod normal.
    Surse: UPI, NPR

    http://www.descopera.ro/dnews
    constantintgd

  4. #4
    Membru
    Avatarul lui Komoandru
    Data înscrierii
    Feb 2012
    Posturi
    8.909
    Puncte
    139.929
    Nivel
    100
    Puncte: 139.929, Nivel: 100
    Puncte: 139.929, Nivel: 100
    Progres nivel: 0%,
    Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Progres nivel: 0%,  Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Activitate globală: 0%
    Activitate globală: 0%
    Realizări:
    7 days registered31 days registered3 months registered100 Experience Points250 Experience Points500 Experience Points1000 Experience Points1 year registered5000 Experience Points10000 Experience Points25000 Experience Points50000 Experience PointsOverdriveVeteran

    Implicit

    Care sunt cele mai fotografiate locuri de pe Terra şi pe ce loc se clasează Bucureştiul?

    Mădălina Cerban


    New York este cel mai fotografiat oraş din [COLOR=#0494E1 ! important]lume [/COLOR](Foto: Shutterstock.com) + zoom
    Oraşul american New York este cel mai fotografiat loc de pe pământ, potrivit serviciului Panoramio al motorului de căutare Google, în [COLOR=#0494E1 ! important]timp ce Bucureştiul se situează pe locul 91 în acest clasament. [/COLOR]

    New York se situează pe prima poziţie în topul celor mai fotografiate locuri de pe pământ, fiind urmat în ordine de Roma, Barcelona, Paris, Istanbul şi Veneţia, potrivit dailymail.co.uk, care citează o "hartă fierbinte" realizată de Google, pe baza serviciului său Panoramio.

    Oraşul Bucureşti este primul din România şi pe locul 91 în clasamentul celor mai fotografiate locuri de pe pământ, potrivit hărţii care poate fi consultată pe site-ul http://www.sightsmap.com/.
    În schimb, Budapesta se află pe locul 10 în acest top, iar Viena pe locul 31, în vreme ce capitala Bulgariei Sofia este pe locul 153. Praga se află pe locul al 11-lea, Londra, pe 15, iar Amsterdam, pe 44.
    Topul românesc al celor mai fotografiate locuri include printre altele Biserica Neagră din Braşov pe locul 295 din [COLOR=#0494E1 ! important]lume, Transfăgărăşanul pe locul 315 şi oraşele Sibiu şi Sighişoara, pe locurile 350, respectiv 388. [/COLOR]
    Potrivit dailymail.co.uk, harta Google le permite oamenilor să vadă care sunt cele mai fotografiate destinaţii de călătorie din [COLOR=#0494E1 ! important]lume, şapte din top 10 fiind în aria geografică a Europei, fapt care ar putea sugera şi faptul că aceste servicii de la Google sunt cele mai populare pe acest continent. [/COLOR]
    Surse: Mediafax, Daily Mail

    http://www.descopera.ro/dnews
    constantintgd

  5. #5
    Membru
    Avatarul lui Komoandru
    Data înscrierii
    Feb 2012
    Posturi
    8.909
    Puncte
    139.929
    Nivel
    100
    Puncte: 139.929, Nivel: 100
    Puncte: 139.929, Nivel: 100
    Progres nivel: 0%,
    Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Progres nivel: 0%,  Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Activitate globală: 0%
    Activitate globală: 0%
    Realizări:
    7 days registered31 days registered3 months registered100 Experience Points250 Experience Points500 Experience Points1000 Experience Points1 year registered5000 Experience Points10000 Experience Points25000 Experience Points50000 Experience PointsOverdriveVeteran

    Implicit

    Cum ne schimbă filmele sentimentale opiniile politice? Un nou studiu ne oferă răspunsul

    Vizionarea filmelor sentimentale are o influenţă mai mare asupra opiniilor politice ale unei persoane decât ştirile şi campaniile electorale, au constatat cercetătorii americani, conform independent.co.uk.
    O echipă de cercetători în ştiinţe politice de la Universitatea din Notre Dame, Indiana, a efectuat un experiment asupra unui grup de persoane. Acestea au vizionat o serie de filme hollywoodiene cu un mesaj liberal subiacent.

    S-a constatat faptul că spectatorii care "nu erau pregătiţi" să aibă o atitudine critică faţă de filmele vizionate au fost mai predispuşi la "o schimbare de stânga" în atitudini decât ceilalţi.

    Cercetătorii, care şi-au propus să exploreze puterea mesajelor politice din filmele cu succes la public, au descoperit că "acestea au capacitatea de a schimba atitudini, mai ales în chestiuni care nu au fost acoperite de presă".

    În jur de 300 de studenţi ai Universităţii din Notre Dame - jumătate dintre aceştia considerându-se conservatori - au fost chestionaţi în legătură cu preferinţele lor politice, au vizionat un film, apoi au fost întrebaţi din nou care sunt simpatiile lor politice.

    Unii au fost rugaţi să vizioneze un film de "control", considerat fără niciun fel de tendinţe politice, în timp ce alţii au vizionat "Mai bine nu se poate/ As Good as It Gets", cu Jack Nicholson în distribuţie, şi "Omul care aduce ploaia/ The Rainmaker", cu Matt Damon în rolul principal.

    Todd Adkins, coordonatorul studiului, a afirmat că în cazul celor care au vizionat filme cu mesaje liberale - fie subtile, fie mai directe - a fost remarcată o probabilitate mai mare de a adopta simpatii de stânga, indiferent de convingerile lor politice de până atunci.

    "Spectatorii au aşteptarea de a se simţi bine şi nu sunt pregătiţi să întâlnească şi să evalueze mesajele politice, aşa cum se întâmplă în timpul campaniilor electorale şi a ştirilor", a declarat Todd Adkins, în studiul publicat în ediţia din decembrie a revistei Social Science Quarterly.

    Pe lângă punerea în lumină a influenţei politice potenţiale a filmelor cu succes la public, studiul arată că "o asemenea influenţă persistă în timp şi nu este moderată de partizanat, ideologie sau cunoştinţe politice", a precizat Todd Adkins.

    Surse: Mediafax, The Independent

    http://www.descopera.ro/dnews
    constantintgd

  6. #6
    Membru
    Avatarul lui Komoandru
    Data înscrierii
    Feb 2012
    Posturi
    8.909
    Puncte
    139.929
    Nivel
    100
    Puncte: 139.929, Nivel: 100
    Puncte: 139.929, Nivel: 100
    Progres nivel: 0%,
    Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Progres nivel: 0%,  Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Activitate globală: 0%
    Activitate globală: 0%
    Realizări:
    7 days registered31 days registered3 months registered100 Experience Points250 Experience Points500 Experience Points1000 Experience Points1 year registered5000 Experience Points10000 Experience Points25000 Experience Points50000 Experience PointsOverdriveVeteran

    Implicit

    Ce trebuie să ştii dacă ai de gând să utilizezi artificii de revelion

    Ce trebuie să ştii dacă ai de gând să utilizezi artificii de revelion (Foto: Shutterstock.com) + zoom Ce trebuie să ştii dacă ai de gând să utilizezi artificii de revelion

    Petrecerea de Anul Nou se apropie cu paşi mari, iar vânzările de băuturi alcoolice şi de artificii au crescut simţitor. Poate vi se pare ciudat, dar experţii din SUA ne avertizează că alcoolul şi artificiile nu fac casă bună.
    Conform lui Nancy Blogin, preşedintele Consiliului Naţional în ceea ce priveşte Siguranţa Artificiilor, a declarat că până şi o mică cantitate de alcool (o bere sau un pahar de vin) combinată cu artificiile pot duce la evenimente nefericite. Gândiţi-vă cum ar fi ca acea persoană care se ocupă de spectacolul luminos din noaptea dintre ani să greşească ţinta şi în loc să îndrepte artificiile către cer, să le poziţioneze către persoanele din jurul lui.

    Specialiştii americani recomandă ca în acea noapte, persoana care se ocupa de artificii sa fie una 100% treaza. Mai mult, ei recomandă ca fiecare eticheta sa fie citita înainte de utilizarea artificiilor. De asemenea, zona în care se vor aprinde artificiile trebuie eliberată, iar persoana amintită mai sus trebuie sa fie cea responsabila cu aceasta organizare.

    "În fiecare an, de revelion, consumatorii se rănesc din cauză că amestecă alcoolului cu utilizarea artificiilor. Lecţia este una simplă: alcoolul şi artificiile nu fac casă bună", a declarat Nancy Blogin.

    În continuare, găsiţi şi câteva sfaturi oferite de experţii americani în ceea ce priveşte utilizarea artificiilor.

    1. Folosiţi artificiile doar în spaţii deschise şi neobstrucţionate. De asemenea, aveţi grijă ca în împrejurimi sa nu existe iarba uscată sau orice alt tip de material inflamabil.

    2. Respectaţi toate legile cu privire la folosirea artificiilor.

    3. Niciodată să nu înmânaţi artificii copiilor.

    4. Purtaţi ochelari de protecţie atunci când folosiţi artificiile.

    5. Întotdeauna să aveţi în apropiere o găleată cu apă.

    6. Înainte să aruncaţi artificiile se recomanda să le udaţi şi să le aruncaţi într-un coş metalic departe de materiale inflamabile.
    Sursa: UPI
    http://www.descopera.ro/dnews
    constantintgd

  7. #7
    Membru
    Avatarul lui Komoandru
    Data înscrierii
    Feb 2012
    Posturi
    8.909
    Puncte
    139.929
    Nivel
    100
    Puncte: 139.929, Nivel: 100
    Puncte: 139.929, Nivel: 100
    Progres nivel: 0%,
    Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Progres nivel: 0%,  Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Activitate globală: 0%
    Activitate globală: 0%
    Realizări:
    7 days registered31 days registered3 months registered100 Experience Points250 Experience Points500 Experience Points1000 Experience Points1 year registered5000 Experience Points10000 Experience Points25000 Experience Points50000 Experience PointsOverdriveVeteran

    Implicit

    Zece elemente neaşteptate din viaţa de zi cu zi care ne pot afecta calitatea somnului

    O dietă necorespunzătoare, spălatul dinţilor cu o pastă cu aromă mentolată, dar şi lectura de seară şi ceaiul cu lămâie pot afecta calitatea somnului, potrivit unei cercetări bazate pe studiile realizate de mai mulţi cercetători (Foto: Shutterstock.com) + zoom
    O dietă necorespunzătoare, spălatul dinţilor cu o pastă cu aromă mentolată, dar şi lectura de seară şi ceaiul cu lămâie pot afecta calitatea somnului, potrivit unei cercetări bazate pe studiile realizate de mai mulţi cercetători, informează huffingtonpost.com.
    Astfel, o dietă necorespunzătoare poate afecta grav somnul, studiile dând ca exemplu un regim alimentar inconstant - cum ar fi cinele foarte târzii. Pe de altă parte, studiile au arătat că, în cazul persoanelor care servesc cina foarte târziu în mod regulat, acest obicei poate să nu afecteze foarte mult calitatea somnului, dar, dacă acest lucru se întâmplă foarte rar, atunci cel mai bine ar fi să se renunţe la aceste mese târzii.
    De asemenea, studiile au arătat că o pastă de dinţi cu aromă puternic mentolată poate afecta calitatea somnului. Cercetătorii au spus că mirosul de mentă stimulează creierul, făcându-l să se simtă "treaz". Aşadar, este recomandat ca pasta de dinţi folosită [COLOR=#0494E1 !important]seara să aibă, de exemplu, aromă de căpşuni. [/COLOR]
    Totodată, cercetările au arătat că alegerea unei cărţi foarte bune în locul emisiunilor de entertaiment nu reprezintă cheia succesului în ceea ce priveşte un somn bun. Incintantă, emoţionantă şi solicitantă din punct de vedere intelectual, înainte de culcare, o carte bună poate influenţa negativ calitatea somnului.
    Fumatul înainte de a merge la culcare este total interzis. Multe persoane pot crede că o ţigară fumată înainte de culcare poate calma nervii, dar, din păcate, nicotina este şi un stimulent, astfel că ţigara poate afecta calitatea somnului.
    Pe de altă parte, spălatul feţei cu apă rece ajută porii să se închidă, dar, totodată, stimulează corpul, eliberează energie pentru ca organismul să rămână cald şi pentru a sta treaz. Astfel, pentru ca somnul să fie mai bun, pamenii ar trebui să se spele pe faţă cu apă caldă, iar apa rece să fie păstrată pentru primele ore ale dimineţii.
    De asemenea, nu este recomandat ca în camera de dormit să fie lăsate la încărcat în priză dispozitive electronice precum calculatorul şi telefonul. Potrivit studiilor, lumina emisă de acestea în timp ce se încarcă este suficient de puternică pentru a perturba somnul, mai ales lumina albastră, aceasta având cel mai mare impact asupra ciclului veghe-somn.
    Cuibăritul într-un pat călduros pare să fie un start bun pentru o noapte odihnitoare, dar o creştere a temperaturii corpului poate perturba somnul. Dacă oamenii dorm alături de alte persoane, un animal de companie sau dacă folosesc un aşternut din pluş, atunci este recomandat ca temperatura din cameră să fie mai scăzută.
    Totodată, ceaiul cu lămâie poate părea o bună alternativă pentru un cappuccino după cina de seară, dar poate afecta somnul. Aromele de lămâie şi alte citrice pot amplifica stimularea mintală şi să crească, totodată, energia. Pe de altă parte, este recomandat ca aşternuturile să nu fie spălate cu detergent care să miroasă a lămâie.
    Cei mai mulţi dintre oameni consideră că este mai uşor să-şi amintească să îşi ia medicamentele înainte de somn, dar unele suplimente alimentare, precum cele cu B6 şi B12, şi alte tratamente, precum cele cu steroizi, pot afecta somnul în timpul nopţii.
    Surse: Mediafax, Huffington Post
    constantintgd

  8. #8
    Membru
    Avatarul lui Komoandru
    Data înscrierii
    Feb 2012
    Posturi
    8.909
    Puncte
    139.929
    Nivel
    100
    Puncte: 139.929, Nivel: 100
    Puncte: 139.929, Nivel: 100
    Progres nivel: 0%,
    Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Progres nivel: 0%,  Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Activitate globală: 0%
    Activitate globală: 0%
    Realizări:
    7 days registered31 days registered3 months registered100 Experience Points250 Experience Points500 Experience Points1000 Experience Points1 year registered5000 Experience Points10000 Experience Points25000 Experience Points50000 Experience PointsOverdriveVeteran

    Implicit

    Veste îngrijorătoare pentru consumatorii de carne: ea poate conţine substanţe de sute de ori mai periculoase decât se credea

    Veste îngrijorătoare pentru consumatorii de carne: ea poate conţine substanţe de sute de ori mai periculoase decât se credea (Foto: Shutterstock.com) + zoom
    Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Oregon au descoperit compuşi noi generaţi de anumite reacţii chimice şi care sunt de sute de ori mai mutageni decât compuşii-mamă care sunt cancerigeni cunoscuţi. Veste proastă este că aceşti compuşi descoperiţi recent sunt produşi prin reacţii chimice găsite în carnea făcută la grătar şi în gazele de eşapament.

    Până acum nu se ştia de existenţa acestor compuşi, motiv pentru care ei vin să ridice noi probleme referitoare la efectele pe care le au asupra sănătăţii.
    Compuşii au fost descoperiţi în urma unor experimente de laborator care imitau genul de mediu care poate fi produs de gazele de evacuare de la maşini sau de gătitul cărnii pe grătar.
    „Unii dintre compuşii descoperiţi sunt mult mai mutageni decât credeam iniţial şi ei ar putea exista în mediu ca rezultat al poluării produse de vehicule sau de prepararea anumitor tipuri de alimente”, a declarat Staci Simonich, profesor de chimie şi toxicologie la Universitatea Oregon.
    Compuşii-mamă sunt hidrocarburi aromatice policiclice dezvoltate natural ca urmare a combustiei. Multe hidrocarburi de acest fel sunt cancerigene. potrivit oamenilor de ştiinţă, hidrocarburile aromatice policiclice sunt şi mai problematice atunci când interacţionează chimic cu azot pentru a deveni nitraţi (NPAHs), iar noii compuşi tocmai asta sunt.
    Acest studiu a scos la iveală că mutageneza directă a NPAHs cu un grup de azot poate creşte chiar şi de 432 de ori mai mult decât în cazul compusului-mamă. Mutagenii sunt substanţe chimice care pot duce la modificări ale ADN-ului şi care, în cele din urmă, pot duce la apariţia cancerului. Mai mult, oamenii de ştiinţă au notat şi că cifrele indicate de ei ar putea subestima toxicitatea noilor compuşi studiaţi.
    Sursa: Science Recorder


    http://www.descopera.ro/dnews/118695...ecat-se-credea
    constantintgd

  9. #9
    Membru
    Avatarul lui Komoandru
    Data înscrierii
    Feb 2012
    Posturi
    8.909
    Puncte
    139.929
    Nivel
    100
    Puncte: 139.929, Nivel: 100
    Puncte: 139.929, Nivel: 100
    Progres nivel: 0%,
    Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Progres nivel: 0%,  Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Activitate globală: 0%
    Activitate globală: 0%
    Realizări:
    7 days registered31 days registered3 months registered100 Experience Points250 Experience Points500 Experience Points1000 Experience Points1 year registered5000 Experience Points10000 Experience Points25000 Experience Points50000 Experience PointsOverdriveVeteran

    Implicit

    Cele mai mari mistere: 8 obiecte din spaţiu pe care nu le putem explica

    Cele mai mari mistere: 8 obiecte din spaţiu pe care nu le putem explica (Foto: Shutterstock.com) + zoom
    În spaţiu există o multitudine de obiecte pe care, chiar dacă le putem identifica, nu le putem înţelege. De la planete din propriul nostru sistem solar, până la explozii ce au loc departe de noi în Univers, vă prezentăm o listă cu unele dintre marile mistere ale spaţiului.

    1. Culoarea giganticii pete roşii de pe Jupiter

    (Foto: NASA)

    Probabil că aţi mai văzut această imagine cu uraganul care, de cel puţin 400 de ani, se plimbă de-a lungul emisferei sudice a lui Jupiter. Despre acest fenomen ştim că este unul asemănător cu un uragan care ar putea înghiţi trei Terre în el. De asemenea, mai ştim că el este mai rece şi că se află la o altitudine mai mare decât restul norilor de pe Jupiter.
    De-a lungul mai multor secole de observaţii, oamenii de ştiinţă au mai descoperit şi că el îşi schimbă culoarea, aceasta variind de la un roz pal, până la un roşu aprins. Dar cum şi de ce reuşeşte acest fenomen să aibă o durată atât de mare? De ce îşi schimbă culoarea? Acestea sunt întrebări la care momentan, oamenii de ştiinţă nu au putut răspunde cu certitudine.
    2. Răceala incredibilă a inelelor lui Saturn

    (Foto: NASA)

    Inelele ultrasubţiri şi îngheţate ale lui Saturn sunt o altă parte foarte familiară din Sistemul nostru solar. Chiar dacă ne-am obişnuit ca acestea să fie surprinse des în imagini spectaculoase, ele continuă să rămână un mister pentru noi.
    Astăzi, ştim din ce sunt ele făcute şi înţelegem unele dintre forţele care determină modificarea formei lor. De asemenea, suntem destul de siguri că ele s-au format acum 4,4 miliarde de ani, pe când mai toate planetele din sistemul nostru solar se închegau. Însă, în ciuda acestor informaţii, încă nu am aflat cum s-au format inelele, de ce sunt formate aproape în întregime din gheaţă şi de ce sunt capabile să îşi păstreze forma perfect. Oareele sunt rezultatul unor sateliţi distruşi? Să fie oare resturi ale unui sistem solar timpuriu?
    3. Jupiteri fierbinţi

    „Jupiterii fierbinţi” sau planele gazoase gigantice care orbitează aproape de stelele lor, au fost printre primele tipuri de exoplanete pe care astronauţii au început să le descopere în galaxia noastră. Ceea ce este uimitor la aceşti monştri fierbinţi, este apropierea de stelele lor. Substanţele care se găsesc de obicei într-o planetă ca Jupiter pot fi găsite în zonele marginale ale unui sistem solar. Aşadar, cum s-au format aceste planete? Iniţial, oamenii de ştiinţă au crezut că ele au migrat încet până au ajuns în poziţiile actuale. Acum, însă, această teorie a fost infirmată deoarece planetele au planuri orbitale orientate aproape aleatoriu faţă de axele de rotaţie ale stelelor lor. Mai mult, multe planete de tip jupiteri fierbinţi orbitează în direcţia opusă stelelor lor, ceea ce este foarte ciudat.
    „Acest lucru sugerează că pentru ca ele să ajungă în astfel de orbite strânse, planetele trebuie să interacţioneze cu alte planete gigant sau stele”, a explicat Mordecai-Mark Mac Low.
    4. Stele variabile cataclismice

    (Foto: David Hardy)

    În galaxia noastră am văzut multe stele, de la pitice la gigantice roşii, însă unele dintre ele sunt extrem de ciudate, mai ales atunci când vin în pereche. În această categorie se încadrează o stea binară numită variabilă cataclismică. Mai exact, este vorba de o pitică albă care se află pe o orbită foarte apropiată de cea a vecinei. De fapt, cele două stele sunt atât de apropiate, încât pitica albă atrage tot gazul vecinei sale.
    „Foarte ciudat referitor la aceste două corpuri este faptul că piticele sunt nucleele gigantelor roşii şi că cealaltă stea orbitează atât de aproape încât ea trebuie să fi fost cândva adânc în interiorul gigantei roşii. Se pare că dacă, pe măsură ce se dezvoltă, o stea gigantă roşie înghite un tovarăş binar, atunci partenerul poate îndepărta stratul exterior, lăsând în urmă o pitică albă prematură”, a mai explicat Mac Low.
    Aşadar, o variabilă cataclismică ar putea fi rămăşiţele unui regiment în care o stea binară s-a transformat într-o gigantă roşie şi şi-a „mâncat” tovarăşul. Ajunsă în giganta roşie, steaua explodează tot gazul gigantei roşii, lăsând în urmă pitica albă prematură şi goală. Acum, giganta roşie (din care, de fapt, a rămas o pitică albă) este atât de mică încât orbitează şi „mănâncă” gazul stelei care, cândva, a fost în interiorul ei.
    5. Exploziile de radiaţii gamma
    Exploziile de radiaţii gamma sunt adesea numite cele mai strălucitoare evenimente electromagnetice din Univers. Într-o singură secundă, ele eliberează mai multă energie decât eliberează o stea obişnuită în timpul vieţii sale. Astfel de radiaţii au fost observate doar în galaxiile distante, iar ele durează doar câteva minute.
    „Ele sunt cunoscute de 40 de ani, însă cauza le este încă necunoscută. Unele au fost corelate cu galaxii foarte îndepărtate, însă altele nu au fost corelate cu nimic”, a explicat astrofizicianul Martin Sirk.
    6. Forma materiei negre
    ;
    Materia neagră este o formă ipotetică de materie care pare să exercite o forţă gravitaţională asupra materiei vizibile, dar care nu interacţionează cu alte tipuri de materie în niciun alt mod. De fapt, ea este atât de misterioasă încât i-am putea spune „Materia X”.
    Ştim că materia neagră există deoarece comportamentul materiei vizibile nu are niciun sens decât dacă pe lână ea ar mai exista şi o altă materie care să împingă lucrurile în jur şi care să formeze lentile gravitaţionale.
    Pe baza observaţiilor realizate de Hubble, oamenii de ştiinţă cred că este posibil ca materia neagră să aibă o structură filamentoasă, ca o plasă, şi că galaxiile au tendinţa de a se strânge în jurul nodurilor ei.
    Cu toate acestea, astăzi, nu ştim din ce este alcătuită materia neagră sau dacă ea este o substanţă sau o clasă de substanţe.
    7. Întreaga structură a Universului

    Şi dacă tot vorbim de obiecte de dimensiuni mari pe care nu le înţelegem, poate că ar trebui să discutăm despre întregul Univers. Niciun mister nu este mai mare ca cel legat de modul în care s-a format Universul.
    Să tratăm mai întâi subiectul energiei întunecate, care nu este tocmai înrudită cu materia neagră. Se crede că energia întunecată este forţa care face ca Universul să se extindă. Poate că este ceva asemănător cu gravitaţia, o forţă care afectează toată materia. Multe experimente şi măsurători confirmă faptul că Universul se umflă peste tot din ce în ce mai repede. Evident, acest fenomen ne duce cu gândul la un alt mister: când a început acest proces de umflare?
    Telescopul Planck i-a ajutat pe astronomi să detecteze fondul cosmic de microunde sau lumina apărută în primele momente ale Universului. Cartografierea acelei lumini a scos la iveală ceva cu adevărat de neînţeles: fiecare punct din universul timpuriu pare să aibă aceeaşi temperatură, chiar dacă fiecare dintre aceste puncte este deconectat de restul. Fireşte, unele părţi din Univers erau un pic mai calde, pe când altele erau mai reci, însă până acum nu avem nicio explicaţie pentru modul în care a reuşit Universul să se umfle, dar în acelaşi [COLOR=#0494E1 ! important]timp să rămână uniform. [/COLOR]
    Sursa: io9


    http://www.descopera.ro/dnews/118583...-putem-explica
    constantintgd

  10. #10
    Membru
    Avatarul lui Komoandru
    Data înscrierii
    Feb 2012
    Posturi
    8.909
    Puncte
    139.929
    Nivel
    100
    Puncte: 139.929, Nivel: 100
    Puncte: 139.929, Nivel: 100
    Progres nivel: 0%,
    Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Progres nivel: 0%,  Puncte necesare pentru următorul nivel: 0
    Activitate globală: 0%
    Activitate globală: 0%
    Realizări:
    7 days registered31 days registered3 months registered100 Experience Points250 Experience Points500 Experience Points1000 Experience Points1 year registered5000 Experience Points10000 Experience Points25000 Experience Points50000 Experience PointsOverdriveVeteran

    Implicit

    Catastrofa care pândeşte Europa: riscăm să ne confruntăm cu o scădere a resurselor de hrană

    Catastrofa care pândeşte Europa: riscăm să ne confruntăm cu o scădere a resurselor de hrană (Foto: Shutterstock.com) + zoom
    Moartea în masă a albinelor din Europa şi Statele Unite este un fenomen tragic cunoscut de ceva [COLOR=#0494E1 ! important]timp. Scăderea populaţiilor de albine ameninţă producţia anumitor recolte care depind de polenizare. Acum, însă, noi cercetări vin să ne demonstreze cât de grav este, de fapt, fenomenul în Europa. [/COLOR]

    În studiul realizat pe 41 de ţări, oamenii de ştiinţă au descoperit că între 2005 şi 2010 cererea pentru aşa numitele „servicii de polenizare” a crescut de aproximativ 5 ori mai repede decât [COLOR=#0494E1 ! important]oferta. În Marea Britanie, statistica indică faptul că, în prezent, există suficienţi stupi pentru a face faţă doar la un sfert din cereri. Iar situaţia este similară la nivel european. [/COLOR]În prezent, numărul de stupi existenţi nu poate să asigure mai mult de 50% din cererea de polenizare. În total, aproape jumătate dintre statele studiate au deficite în acest domeniu.
    „Dacă nu acţionăm acum, în câţiva ani ne vom confrunta cu o catastrofă”, a declarat cercetătorul Simon Potts de la Universitatea Reading, din Marea Britanie.
    De ce nu ne-am confruntat deja cu o catastrofă de acest gen? Deoarece „polenizatorii sălbatici” (bondarii, sirfidele şi alte animale similare) ne-au fost de ajutor. Asta este vestea bună. În schimb, cea rea este că oamenii de ştiinţă deţin foarte puţine informaţii referitoare la aceste creaturi sălbatice şi la obiceiurile lor de polenizare. Mai mult, s-ar putea ca şi albinele sălbatice să fie expuse la acelaşi risc ca cele crescute de om.

    (Foto: Breeze et al.)

    „Studii recente au demonstrat un declin pe scară largă la nivelul diversităţii polenizatorilor sălbatici din Europa ca urmare a unei combinaţii între intensificarea agriculturii, degradarea habitatului, schimbări climatice şi răspândire de boli şi paraziţi”, au notat specialiştii.
    Nu doar scăderea dramatică a numărului de albine din ultimii 7 ani a dus la acest fenomen. Chiar şi acum când albinele dispar, nivelul de pământ cultivat a crescut. În total, cantitatea de teren agricol destinat culturilor care depind de albine a crescut cu 300% din 1961.
    Parţial, acesta este un rezultat al dezvoltării de biocombustibili din ultimul deceniu. Fermierii au început să planteze porumb, rapiţă şi alte cereale similare care servesc drept materie primă pentru etanol şi biodisel, cu scopul de a înlocui combustibilul fosil. Însă, atunci când agriculrorii pregătesc terenurile pentru culturi, ei elimină multe dintre florile sălbatice şi alte plante cu polen de care se folosesc albinele. Slăbite din cauza lipsei de hrană, albinele devin mai sensibile la boli şi pesticide. Acest lucru contribuie la apariţia Sindromului Depopulării Coloniilor de albine, când toate albinele dintr-o colonie mor subit. Supravieţuirea albinelor necesare pentru polenizarea culturilor alimentare depinde, parţial, de modul în care terenurile vor fi rezervate pentru biocombustibil, au mai declarat cercetătorii.
    Sursa: Quartz

    http://www.descopera.ro/dnews/118958...selor-de-hrana
    constantintgd

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan este/sunt 1 utilizator(i) care navighează în acest subiect. (0 membrii și 1 vizitatori)

Thread-uri Similare

  1. Sa stim si sa fim pregatiti
    De Aleinad în forumul Ce fac in caz de ...
    Răspunsuri: 24
    Ultimul Post: 29-March-2015, 09:43 PM
  2. Răspunsuri: 2
    Ultimul Post: 19-February-2011, 11:42 PM
  3. Răspunsuri: 101
    Ultimul Post: 06-February-2011, 05:40 PM
  4. ce nu stim despre argint
    De mihail în forumul Medicina
    Răspunsuri: 4
    Ultimul Post: 10-July-2010, 01:46 AM
  5. Ce limba ar mai trebui instalata
    De admin în forumul IT
    Răspunsuri: 6
    Ultimul Post: 31-January-2010, 11:55 PM

Permisiuni postare

  • Nu puteţi posta subiecte noi.
  • Nu puteţi răspunde la subiecte
  • Nu puteţi adăuga ataşamente
  • Nu puteţi modifica posturile proprii
  •