Experienta mea

[Missis]

Pe acest fundal, fiintele noastre, impreuna, se sacrifica, se jertfesc, de dragul nostru, pentru ca noi sa invatam o lectie folositoare....
Da, in toiul uni necaz( cearta, disputa acerba, boala), nu...e greu sa gandesti asa....Totul e sa nu faci rau in acel moment si sa astepti sa te linistesti, pentru ca Intelegerea sa fie limpede si lectia insusita....
Dupa linistire...poate vom ajunge la performanta de a multumi pentru lectie si de a o tine minte...

Aura, nu stiu daca iti aduci aminte, dar in urma cu putin timp ( cred ca in vara ), ti-am povestit despre o situatie conflictuala de la servici...acel om care a venit si a tipat la mine, m-a injurat si m-a jignit fara ca macar sa ma cunoasca. Bineinteles, corpul meu a inceput imediat sa tremure, simteam o frica imensa, as fi vrut sa ma spar cumva...dar nu i-am raspuns acelui om, in acelasi fel. Dupa ce m-am linistit, am privit acea situatie...dar cumva din afara, detasata...si am inteles ca el mi-a "servit" o lectie. A venit, a facut ce avea de facut...si a plecat linistit.

Prin asta...am vrut sa evidentiez, ca primim semnale de la corpul nostru, atunci cand avem de invatat o lectie.
Trebuie sa privim situatiile/problemele, detasat. In momentul in care intelegem ce s-a intamplat de fapt, putem sa iertam si sa mergem mai departe.

[AuraArua]

Imi aduc aminte discutia si m-a impresionat foarte mult, pozitiv, atitudinea ta, faptul ca ai inteles( cu I mare!!!) cum stau lucrurile...
Cam asa ar trebui sa procedeam cu totii-sa Intelegem ca nu exista vinovati si ca se intorc la noi " prostiile" generate chiar de noi, candva, din nestiinta, etc....
Cea mai buna abordare, felicitari!
Insa nu totdeauna putem sa ne pastram calmul si nu mereu intelegem.Cheia e ca macar sa nu facem rau pe moment, care rau genereaza alta minge, apoi alta, si tot asa.....

Ai dreptate, vibratia negativa a corpului te-a atentionat ca ceva nu e in regula....
Asa cum ne atentioneaza ca e dulce, amar, frgi, cald, asa trupul atentioneaza ca sufletul e pe cale sa devieze.....Buna observatie, Missis, ar trebui sa ne fie ghid.

[Missis]

Ai dreptate, vibratia negativa a corpului te-a atentionat ca ceva nu e in regula....
Asa cum ne atentioneaza ca e dulce, amar, frgi, cald, asa trupul atentioneaza ca sufletul e pe cale sa devieze.....Buna observatie, Missis, ar trebui sa ne fie ghid.

Aceste semne, pe care corpul nostru ni le da...pot fi incadrate la "Semne minore-Semne divine". Cred ca unii dintre noi, abia acum incep sa se cunoasca (aici ma incadrez si eu),fiind atenti la exprimarea sufletului si a corpului lor. De fapt...cred...ca, exprimarea corpului o face tot sufletul...intr-un fel. Trebuie sa stai "treaz" pentru a sesiza aceste semne, dar uneori este foarte greu...asa cum spuneai si tu.

[Ator]

Aceste semne, pe care corpul nostru ni le da...pot fi incadrate la "Semne minore-Semne divine". Cred ca unii dintre noi, abia acum incep sa se cunoasca (aici ma incadrez si eu),fiind atenti la exprimarea sufletului si a corpului lor. De fapt...cred...ca, exprimarea corpului o face tot sufletul...intr-un fel. Trebuie sa stai "treaz" pentru a sesiza aceste semne, dar uneori este foarte greu...asa cum spuneai si tu.

Nu trebuie sa confundam A STI, cu A CUNOASTE...prima este preludiul celei de-a doua.
Eu atribui A STI, minti superioare care a trecut de ignoranta, iar A CUNOASTE..Sufletului.
Cand atingi linistea Sufleteasca, Sufletul este cel care ia prima decizie din orice subiect zilnic,iar daca ai un subiect asemanator cu al tau trupul nu va avea nici cea mai mica tresarire.
Sufletul cand preia controlul corpului nu reactioneaza la laudele sau injuriile care i se atribuiesc, se comporta ca un tampon intre minte (personalitate,ego)si persoana cu care dialogheaza.
Cand atingi linistea, mintea are o intarziere de cateva minute, dupa care iti spune;"ma da prost esti..ala te-a luat la misto si tu ai promis ca-l ajuti"......pentru cateva secunde mintea iti aminteste fostele tale trairi asemanatoare.
Sclipirile minti in acele momente sunt doar ca un remembar, nu au puterea unui sentiment, invingatoare ramane linistea Sufletul.

[Missis]

Ator, in termeni populari, as spune asa (daca imi permiti):
TEORIA CA TEORIA, DAR PRACTICA NE OMOARA.

Citim, aflam, descoperim, STIM..dar cand este de experimentat, A CUNOASTE...ori ne socheaza ce traim,spunand ca, asa ceva este imposibil...ori ignoram ca si cand nu am fi citit nimic. De aceea, ma bucur ca am de la cine invata...ma bucur ca ai intervenit !

Pentru mine este MARE lucru, ca am reusit sa ma controlez si sa imi revin atat de repede, mai ales in meseria pe care o practic. Sa nu ma incarc cu tot felul de emotii, pe care mi le "ofera" zecile de oameni cu care interactionez zilnic si sa nu mai ajung seara acasa coplesita de "amprenta" tuturor, reprezinta un pas foarte important pe drumul meu spre cunoastere.
Acum, datorita tie fratioare, am mai facut un pas !

[Ator]

Ator, in termeni populari, as spune asa (daca imi permiti):
TEORIA CA TEORIA, DAR PRACTICA NE OMOARA.

Citim, aflam, descoperim, STIM..dar cand este de experimentat, A CUNOASTE...ori ne socheaza ce traim,spunand ca, asa ceva este imposibil...ori ignoram ca si cand nu am fi citit nimic. De aceea, ma bucur ca am de la cine invata...ma bucur ca ai intervenit !

Pentru mine este MARE lucru, ca am reusit sa ma controlez si sa imi revin atat de repede, mai ales in meseria pe care o practic. Sa nu ma incarc cu tot felul de emotii, pe care mi le "ofera" zecile de oameni cu care interactionez zilnic si sa nu mai ajung seara acasa coplesita de "amprenta" tuturor, reprezinta un pas foarte important pe drumul meu spre cunoastere.
Acum, datorita tie fratioare, am mai facut un pas !

Am prins ideia si cunosc sentimentul...cand observi schimbarile tale interioare ai o bucurie nemarginita si dorinta de a impartasi cu toata lumea aceste transformari.
Pentru a atenua unda de soc, drumul este ceva mai lung pana atingem INTELEGEREA.
Daca tot bagajul de informatie ar veni instantaneu, persoana in cauza s-ar dezintegra, gen ; combustie interna.
Stiu ca este greu pentru multi, simti ca nu mai ajungi la capatul ADEVARULUI..un an de cautare este echivalentul catorva ani, treptat ne debarasam de toate ideile preconcepute...pastrand calea de mijloc in orice domeniu, doar asa putem macera informatiile care le primim din Ceruri (Suflet).

Si eu TE IUBESC si ma bucur ca TE-AI TREZIT!!

[white swan]

„Eu nu sunt eu.
Sunt cel care merge alături de mine
pe care nu-l văd.
Cel pe care îl vizitez uneori
și pe care îl uit alteori.
Cel care mă iartă
când mănânc bunătăți.
Cel care se plimbă în natură
când sunt acasă.
Cel care păstrează tăcerea
când vorbesc.
Cel care se va ridica în picioare
când voi muri.” – Juan Jimenez

[white swan]

Cel mai bun prieten al meu mi-a dat voie sa impartasesc cu voi unele din experientele sale; suntem amandoi pe Cale de foarte multi ani iar ceea ce voi scrie este purul adevar. Numele sau nu este important...

solitude.jpg

Zbor de suflet - partea I
Nu stiu de unde vin, nu stiu nici unde ma duc. Sunt asemeni vântului, vijelios aici, mângâietor acolo, inexistent dincolo. Vine din neant și dispare tot în neant. O palida umbră trecătoare si efemera intr-un desert de singuratate.
Am fost? N-am fost? O zvâcnire? Un fulger? Nu, doar o părere, o iluzie izvorâtă din neant si care se întoarce tot în neant. Pasind alături de eterna mea prietena de-a pururi loială, singurătatea.

[AuraArua]

Cand te gandesti, Swan, cat de adevarate sunt aceste vorbe!

Ciine suntem si cat suntem aici? Astazi te agiti aici, maine treci in alta imparatie.....Astazi ai un scop aici, maine incepi o viata noua, dincolo....Astazi stii cine esti, maine...ramai o amintire.....Ce ramane, ce ai facut....cine a fost lumea vremelnica pe care o lasi?
Singur, singur....si totusi atat de iubit...Recunosti de cine, recunosti cat?...Nimic, nimeni, vesnic....
Secretul....

[white swan]

Am scris o fraza in postarea precedenta cu caractere italice; intelesul ei este ,, Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul."

sunrise-or-sunset.jpg

Zbor de suflet - partea II
Înaintez într-o tăcere de granit ce tipa a singurătate, sfredelind pas cu pas un imperiu al întunericului desprins din genuni străvechi, primordiale. Zilele pelegrinarii se transforma in luni, lunile în ani. Furtunile de nisip ale clepsidrei timpului îmi biciuie pamantescul trup, modelând riduri adanci. Lumina spiritului îmi este singur scut si dulce veghetor către destinație. Deodată insa, culorile calde de curcubeu ale mirabilei creații erup din vulcanul dătător de viață și mă scaldă intr-o lumina de catifea, zambindu-mi blând. M-am învins!