• Forumul forpedia.ro a fost redeschis. Este 80% functional, inca mai lucram sa eliminam toate erorile. In partea de jos a paginii pot fi alese diverse teme grafice care schimba design-ul forumului, sau poate fi modificata limba. In cazul in care nu va mai amintiti parola contului si nu mai aveti acces la adresa de email cu care v-ati inregistrat, va recomandam sa va faceti un cont nou. Daca care intampinati probleme cu functionarea forumului va rugam sa ne contactati la [email protected]

NOSTALGII

anuk

Moderator
Scrisori pastrate de demult.......
In linistita zi cu soare ,
Cu frunte-n maini ma plec s-ascult
Tacera voastra vorbitoare.

Ce fericit eram odata,
Si cat sunt ostenit de drum!
Dar ea,pe unde-o fi acum?
Ce s-a facut frumoasa fata?....

Ca ne-am iubit ca doi nebuni ,
Iar astazi nu mai am in fata
Decat un maldari de miniciuni
Legate cu un fir de ata.

George Toparceanu Scrisori iubite
 

anuk

Moderator
Este iarna ,dar nu si- inimile noaste
Este frig ,dar nu si-n suflet
Au trecut anii peste noi
Dar amintirile sunt vii.



Sa ne amintim poeziile care ne-au emotinat candva.

;)
 

anuk

Moderator
INIMA MAMEI

Cosbuc

Era baiat frumos la chip si blind,
El a venit acasa azi oftind;
Si mama-sa, vazindu-l suparat,
L-a strins la piept, pe ochi l-a sarutat
Si-a zis, privind cu drag in ochii lui:
- "Tu ai ceva pe suflet si nu-mi spui!
Parca te temi ca-ti mustru gindul tau,
De ce nu-mi spui? Nu vezi cit este de rau?!"
Si ea plingea, cum plinge fiul mic,
Si-a plins si el, si n-a raspuns nimic.

Sa-i spuie mamii! Da, cind a plecat
De la iubita lui, el, revoltat,
Venea nebun si dus d-un singur gind
S-ajunga linga ma-sa mai curind,
Sa-i spuie tot! Dar cind a fost in prag,
Cind ma-sa a privit la el cu drag,
A stat pierdut in loc - o, lasul ce-i!
Azi il ardea privirea cald-a ei,
Si bratele care-l stringeau cu dor,
Azi il durea cu-mbratisarea lor,
Si toata vorba mamei il durea -
Si silnic el s-a smuls de linga ea.

El a fugit de ma-sa. Abatut,
O-ntreaga zi pe lunci el s-a pierdut
Si la iubita lui el se gindea,
Si la cuvintele ce le-a zis ea:
"Eu voi iubi pe unul dintre toti;
Din pieptul mamei tale, daca poti
Sa-mi dai tu inima - al meu vei fi!
Voiesc un talisman! De voi iubi,
Sa fiu iubita! Vreau sa stiu cum esti,
Eu cer un singur semn ca ma iubesti!"
Si el s-a ingrozit de-acest cuvint!
Ea-si bate joc de ce-avea el mai sfint!
Si, ca de-un demon, el s-a rupt de ea,
Dar o iubea nebun, el o iubea
Mai mult acum - fara-nteles
Vorbea cu sine, si gemea mai des;
Si se-ngrozea de gindul ca-ntr-o zi
Aceasta fata-l poate birui.
Sa-si piarda mama-n chip atit de las,
De doua ori sa fie ucigas!

Si-a doua zi s-a dus si-a intrebat
Pe draga lui, dar ea si-acum i-a dat
Raspunsul vechi. Si el gemea plingind,
Si nu putea sa fuga d-acest gind -
Si noua nopti cu gindul s-a zbatut
Si-n urma-a dus iubitei ce-a cerut.

El n-a putut sa plinga, si-ar fi plins,
In mina tremurat tinea, dar strins,
Odorul drag, o inima - si-a cui?
Aceasta este rasplatirea lui!
Ea l-a iubit, ca ochii ei, si blind
Plingea cu el cind il vedea plingind,
Si si-ar fi dat si viata pentru el:
Si-acum o rasplateste-asa misel!
El nu mai are mama. El a pus
Iubirea unei fete mai presus
De-a mamei lui - ce mult a dat,
Si-n schimb el nu stia ce-a cumparat!
Fiori simtea cum il ineaca reci;
Ii rasunau blestemele de veci
A mamei, numai soapte fara glas,
El o simtea venind cu pas de pas
Pe urma lui, el o vedea plingind,
Cu degetul spre dinsul aratind -

Si-atunci, d-atitea ginduri abatut,
Impleticindu-se, el a cazut
In drum, tinindu-si talismanul strins
La piept. Si-un glas amestecat cu plins
A rasarit atunci induiosat,
Si plin de-o mila dulce l-a-ntrebat:
- "Tu te-ai lovit, iubitul meu? Sa-mi spui!"

Era inima moarta-a mamei lui.
 

anuk

Moderator
Magda Isanos - Dumnezeu


Oamenii bogati au facut icoane,
catapitezme-aurite si strane,
insa
Dumnezeu n-a venit
in locul astfel ingradit.

Bogatii stateau grosi,
impovarati
si se uitau la sfintii frumos imbracati.

In vremea asta,
Dumnezeu zbura-n copaci,
facindu-i sa-nfloreasca. Fugea la
saraci,
cerindu-le mamaliga si ceapa.
Era cind cimpie verde, cind
apa.
Alteori se facea mic
si s-ascundea in floarea de finic,
ori s-apuca
sa creasca-n papusoaie,
s-ajute furnicile la musuroaie,
sa dea pamintului
mana si ploaie.

Avea atitea de facut Dumnezeu,
si oamenii il plictiseau
mereu,
cerind unul pentru altul rau.
Ii auzea strigind: "Pamintul
meu..."
Ii vedea punind semn de hotar,
ciopirtind, impartind minunatul
dar.

Atunci se supara. Pornea furtuna.
Cu seceta si ploaie-nghetata
lovind intr-una, se facea mare
si-nfricosat,
ca muntele cu paduri
imbracat.
Pina venea o pasare la el.
Codobatura, sau un porumbel,
si
spunea: "Doamne, mi-a cazut puiul jos.
Zi sa se faca iara frumos,
sa
rasara soarele si sa-l gasesc..."

"Faca-se voia ta, sol
pasaresc..."
Si Dumnezeu punea fulgeru-n teaca
si s-apuca alte lucruri
sa faca.
 

ramanya

New member
O, Doamne... cu ce sa incep? :p

voi incepe cu o poezie pe care am facut-o dupa gustul meu. Asta in sensul ca am luat ce am considerat eu din poeziile lui Eminescu si am facut o poezie pe care am numit-o ,,Poveste de viata". Sper sa va placa.
 

anuk

Moderator
F frumos ;) dar ce bine ar fi fost sa lasi versurile sa curga (la vedere :tongue:

Cu sigurata pasii te vor aduce curand aici . Nu?
 
Sus