• Forumul forpedia.ro a fost redeschis. Este 80% functional, inca mai lucram sa eliminam toate erorile. In partea de jos a paginii pot fi alese diverse teme grafice care schimba design-ul forumului, sau poate fi modificata limba. In cazul in care nu va mai amintiti parola contului si nu mai aveti acces la adresa de email cu care v-ati inregistrat, va recomandam sa va faceti un cont nou. Daca care intampinati probleme cu functionarea forumului va rugam sa ne contactati la [email protected]

Stiri si descoperiri

lucumi

Active member

Descoperire majoră în Emiratele Arabe Unite: O mănăstire creștină, anterioră islamului, scoasă de sub dunele de nisip​

O veche mănăstire creștină, care datează probabil încă din anii dinaintea răspândirii islamului în Peninsula Arabică, a fost descoperită pe o insulă din largul coastelor Emiratelor Arabe Unite, au anunțat joi autoritățile, potrivit Associated Press.

Mănăstirea de pe insula Siniyah, care face parte din șeicatul cu dune de nisip Umm al-Quwain, aruncă o nouă lumină asupra istoriei creștinismului timpuriu de-a lungul țărmurilor Golfului Persic. Este a doua mănăstire de acest fel descoperită în Emirate, datând de acum 1.400 de ani - cu mult înainte ca întinderile sale deșertice să dea naștere unei industrii petroliere înfloritoare care a dus la o națiune unificată, unde se află turnurile înalte din Abu Dhabi și Dubai.
Cele două mănăstiri s-au pierdut în istorie în nisipurile timpului, deoarece cercetătorii cred că creștinii s-au convertit încet la islam pe măsură ce această credință a devenit mai răspândită în regiune.
În prezent, creștinii rămân o minoritate în întregul Orient Mijlociu extins, deși Papa Francisc a sosit joi în Bahrain, aflat în apropiere, pentru a promova dialogul interconfesional cu liderii musulmani.
Pentru Timothy Power, profesor asociat de arheologie la Universitatea Emiratelor Arabe Unite, care a ajutat la investigarea mănăstirii recent descoperite, Emiratele Arabe Unite sunt astăzi un "creuzet de națiuni".
"Faptul că ceva similar se întâmpla aici acum 1.000 de ani este cu adevărat remarcabil și aceasta este o poveste care merită să fie spusă", a spus el.
Mănăstirea se află pe insula Siniyah, care protejează mlaștinile Khor al-Beida din Umm al-Quwain, un emirat situat la aproximativ 50 de kilometri nord-est de Dubai, de-a lungul coastei Golfului Persic. Insula, al cărei nume înseamnă "lumini care clipesc", probabil datorită efectului soarelui alb și fierbinte de deasupra, are o serie de bancuri de nisip care se desprind de ea ca niște degete strâmbe. Pe una dintre ele, la nord-est de insulă, arheologii au descoperit mănăstirea.
Datarea cu carbon a probelor găsite în fundația mănăstirii datează între anii 534 și 656. Profetul islamic Mahomed s-a născut în jurul anului 570 și a murit în 632, după ce a cucerit Mecca, în actuala Arabie Saudită.
Văzut de sus, planul mănăstirii de pe insula Siniyah sugerează că primii credincioși creștini se rugau într-o biserică cu un singur culoar din cadrul mănăstirii. Încăperile din interior par să conțină un vas de botez, precum și un cuptor pentru coacerea pâinii sau a obletelor pentru ritualurile de împărtășanie. De asemenea, un naos a găzduit probabil un altar și o instalație pentru vinul de împărtășanie.
Alături de mănăstire se află o a doua clădire cu patru camere, probabil în jurul unei curți - probabil casa unui abate sau chiar a unui episcop în biserica primară.
Joi, situl a fost vizitat de Noura bint Mohammed al-Kaabi, ministrul culturii și tineretului din țară, precum și de șeicul Majid bin Saud Al Mualla, președintele Departamentului de Turism și Arheologie din Umm al-Quwain și un fiu al conducătorului emiratului.
Insula rămâne o parte din proprietățile familiei domnitoare, care a protejat terenul timp de ani de zile pentru a permite descoperirea siturilor istorice, în timp ce o mare parte din EAU s-a dezvoltat rapid.
Ministerul Culturii din EAU a sponsorizat parțial săpăturile, care continuă la fața locului. La doar câteva sute de metri de biserică, se află o colecție de clădiri care, potrivit arheologilor, aparține unui sat preislamic.
În altă parte pe insulă, grămezile de scoici aruncate de la vânătoarea de perle formează dealuri masive, de dimensiuni industriale. De asemenea, în apropiere se află un sat pe care britanicii l-au aruncat în aer în 1820, înainte ca regiunea să devină parte a ceea ce era cunoscut sub numele de Statele Trucial, precursorul Emiratelor Arabe Unite. Distrugerile acelui sat au dus la crearea așezării moderne Umm al-Quwain pe continent.
Istoricii spun că bisericile și mănăstirile timpurii s-au răspândit de-a lungul Golfului Persic până pe coastele actualului Oman și până în India. Arheologii au descoperit alte biserici și mănăstiri similare în Bahrain, Irak, Iran, Kuweit și Arabia Saudită.
La începutul anilor 1990, arheologii au descoperit prima mănăstire creștină din Emiratele Arabe Unite, pe Insula Sir Bani Yas, aceasta datează din aceeași perioadă ca și noua descoperire din Umm al-Quwain.
Cu toate acestea, dovezile de viață timpurie de-a lungul mlaștinilor Khor al-Beida din Umm al-Quwain datează încă din perioada neolitică - sugerând o locuire umană continuă în zonă de cel puțin 10.000 de ani, a declarat Power.
În prezent, zona din apropierea mlaștinii este cunoscută mai mult pentru magazinul de băuturi alcoolice low-cost de la Barracuda Beach Resort din emirat. În ultimele luni, autoritățile au demolat un avion cargo masiv din epoca sovietică, legat de un traficant de arme rus cunoscut sub numele de "Negustorul Morții", în timp ce se construiește un pod către insula Siniyah pentru un proiect imobiliar în valoare de 675 de milioane de dolari.
Power a declarat că această dezvoltare a stimulat lucrările arheologice care au dus la descoperirea mănăstirii. Acel sit și altele vor fi împrejmuite și protejate, a spus el, deși rămâne neclar ce alte secrete ale trecutului rămân ascunse chiar sub un strat subțire de nisip pe insulă.
"Este o descoperire cu adevărat fascinantă pentru că, într-un fel, este o istorie ascunsă - nu este ceva care să fie cunoscut pe scară largă", a spus Power.

- Sursa: https://www.stiripesurse.ro/descope...pe7o2EsRmRuY1nQvDen4o7acfpLSv_5DqdNsRs79cprio
 
  • Like
Reacții: sor

lucumi

Active member

Descoperire epocală în podul unei biserici: cărți și documente vechi de 1.200 de ani au fost scoase la lumină​

Peste 150 de volume, documente vechi, manuscrise, unele chiar de 1.200 de ani, au fost descoperite în podul unei biserici din Mediaș de prof. dr. Adinel Dincă, de la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj. Profesorul clujean a declarat, sâmbătă, pentru Agerpres, că descoperirea n-a fost întâmplătoare, ci existau informații despre depozitul de carte respectiv.
“Este vorba de o bibliotecă veche, care se afla depozitată în unul dintre turnurile bisericii. Noi am avut acum posibilitatea de a începe o cercetare într-un proiect care va dura doi ani de zile. Aveam indicii din literatura veche, de secol XIX, că s-ar păstra nişte cărţi. Noi estimam că ar fi vorba de 30-40, maximum 50 de volume şi deja am depăşit 150 de volume descoperite, plus documente vechi. Se ştia că există carte veche acolo, dar nu se ştia ce anume şi în ce volum. Deci, nu este o descoperire întâmplătoare, că noi am fi căutat altceva şi am găsit carte veche. Ştiam că există ceva, aveam indicii vagi, dar nu ştiam detalii”, a spus Adinel Dincă.
El a adăugat că este vorba de o bibliotecă de formaţie umanistică, savantă, foarte rafinată, cu cărţi majoritare în limba latină.
“Comunitatea locală ştia de existenţa fondului de carte, dar nu ştia detalii, valoarea ştiinţifică, nu ştia detalii de natură profesională. Cartea era protejată, era într-un spaţiu închis. Este o bibliotecă cu cărţi în limba latină în marea lor majoritate, texte de şcoală, care ţin de şcoala locală şi de educaţia teologică. Este vorba despre o bibliotecă de formaţie umanistică, o cultură savantă, foarte rafinată. Biserica parohială gestiona o şcoală elementară. Un alt aspect important e că aceste cărţi se păstrează în locul în care au fost ele folosite acum câteva sute de ani, n-au fost mutate, plimbate”, a precizat profesorul clujean, care a adăugat că starea lor de conservare este foarte bună în general, deşi sunt sunt câteva piese care ar necesita restaurare, mai scrie sursa citată.
Biblioteca Batthyaneum a anunţat că fondul de carte face parte din arhiva Bisericii Evanghelice Sfânta Margareta din Mediaş şi că descoperirea “seamănă cu una dintre poveştile lui Indiana Jones”.
“O echipă de specialişti, condusă de domnul profesor universitar dr. Adinel C. Dincă (UBB Cluj), a descoperit o întreagă colecţie de cărţi, manuscrise şi documente în arhiva Bisericii Evanghelice Sfânta Margareta din Mediaş. Descoperirea seamănă cu una dintre poveştile lui Indiana Jones, mai exact, o arhivă complet uitată, lupta cu împărăţia porumbeilor pentru a o recupera, uimirea în faţa descoperirilor făcute, importanţa acestora pentru istoria circulaţiei ideilor în perioada medievală în Transilvania”, se arată într-o postare pe Facebook a Bibliotecii Batthyaneum.
Potrivit reprezentanţilor bibliotecii, este vorba de circa 139 de volume, tipărite (ante 1470-1600), două volume manuscrise, primele decenii ale sec. XVI, aproximativ 60 de documente originale din sec. XIV-XVI (cu câteva piese originale şi copii din sec. XVII), aproximativ 10 registre administrative ale parohiei Mediaş din sec. XVII-XVIII care păstrează fragmente de manuscrise medievale (au fost identificate preliminar – ms. sec. IX-X, ms. sec. XII fin., ms. sec. XIII Paris, mss. liturgice sec. XIV-XV), conform Agerpres, citat de edupedu.

- Sursa: https://www.glsa.ro/descoperire-epo...EAnCr7RST2cghUn4AdReERgZp3lIqa3nadjsNv0yYQIWk
 
  • Like
Reacții: sor

lucumi

Active member

Ortodoxia rusă și Ortodoxia română. Statistici comparate​


Patriarhia Moscovei și Patriarhia Română sunt cele mai mari Biserici autocefale locale în ansamblul Ortodoxiei (14 Biserici locale). Un diferend canonic istoric opune cele două Patriarhii în teritoriul național al României anexat de URSS în 1940 și 1944.

O diferență majoră dintre cele două Patriarhii constă în modul lor de autodefinire, bazat pe moduri diferite de gândire, unul bisericesc (BOR) și altul lumesc (BORu). Să aruncăm o privire asupra corpului social al fiecăreia dintre cele două Biserici autocefale.

RUSIA

Patriarhia Moscovei se autodefinește drept ”Biserică multinațională” (termen absent în dreptul canonic ortodox) și nu-și asumă statutul canonic de Biserică națională a neamului rus – după cum ar sugera titulatura Biserica Ortodoxă Rusă și cum ar trebui să fie potrivit sfintelor canoane ale Ortodoxiei. Conceptul moscovit de ”Biserică multinațională” este relativ recent la scară istorică, datează din perioada comunismului postbelic și nu vizează enoria ortodoxă din Federația (multinațională) Rusă, ci o enorie aflată, în mare parte, în alte state, în special post-sovietice, precum și două Biserici Autonome: a Japoniei și a Chinei. E un soi de ”Ortodoxie originală”, cu autodispensă de la norma canonică ortodoxă. Dacă ești multinațională înseamnă că nu mai ești rusă, iar dacă ești rusă înseamnă că nu mai ești multinațională. Trebuie să optezi.

În cazul Bisericii Ortodoxe Ruse, multă lume confundă ansamblul populației Federației Ruse cu enoria ortodoxă din această țară. Or, se știe, Federația Rusă este în continuare un stat cu o pondere ridicată a ateilor și agnosticilor, iar populația neatee nu este nici pe departe omogenă religios și confesional. Din 1917 până în prezent Federația Rusă nu-și chestionează populația, în cadrul recensămintelor generale, la capitolul convingeri religioase sau apartenență de cult. Este adevărat că s-au efectuat, după căderea URSS, multiple sondaje de opinie printre cetățenii ruși, dar, de multe ori, rezultatele acestora sunt contradictorii și ne prezintă, de regulă, imagini mai mult sau mai puțin deformate ale realităților religioase și confesionale din această țară. BORu nu a efectuat niciodată o recenzare internă a propriei sale enorii din Federația Rusă și nici nu publică statistici privind demografia bisericească. Singurele informații statistice disponibile și certe sunt cele furnizate de către stat privind numărul de entități religioase și părți componente ale acestora înregistrate, în ordinea stabilită prin lege, de către organele de stat abilitate.

Astfel, la 1 ianuarie 2015, Biserica Ortodoxă Rusă avea în Federația Rusă:
  • 14 960 parohii și filii în 136 072 localități existente real în țară
  • 524 așezăminte monahale (mănăstiri, schituri și metocuri)
  • 39 unități de învățământ teologic funcționale din 56 înregistrate
  • 168 eparhii
  • 114 748 916 credincioși estimați (sau 80% din populație)
  • 12 622 380 credincioși reali, care merg la biserică măcar o dată pe an (11%)
  • 102 126 535 ”credincioși” fictivi, care nu merg deloc la biserică, mulți nu sunt cununați, iar alții nici botezați (89%).
Media matematică este de 89 de parohii pentru 1 eparhie ortodoxă din Rusia. De asemenea, fiecărei eparhii îi revin în medie 3,11 mănăstiri. O unitate de învățământ teologic funcțională revine unui număr de 5,6 eparhii sau, inversând termenii, unei eparhii îi revin 0,23 școli teologice. Teoretic, ca medie matematică, o parohie ortodoxă din Rusia ar trebui să cuprindă 7 670 de credincioși. În realitate, pragul fiecărei biserici fiind trecut măcar o dată pe an de 843 de credincioși.

ROMÂNIA

Patriarhia Română se autodefinește drept ”Biserică națională”, statut recunoscut oficial de Statul Român (cu excepția hiatusului istoric comunist: 1948-1989).

Spre deosebire de Rusia, în România populația este liberă să-și declare apartenența religioasă și confesională cu ocazia recensămintelor generale ale populației, astfel încât avem statistici în domeniu.

În România, la 1 ianuarie 2015, Biserica Ortodoxă Română dispunea de:
  • 13 853 parohii și filii în 13 787 localități existe în țară
  • 748 așezăminte monahale (541 mănăstiri, 192 schituri și 15 metocuri)
  • 51 unități de învățământ teologic funcționale
  • 29 eparhii
  • 17 304 611 credincioși, majoritatea absolută mergând la biserică măcar o dată pe an.
Media matematică este de 515 parohii pentru 1 eparhie ortodoxă din România. De asemenea, fiecărei eparhii îi revin în medie 25,79 mănăstiri. O unitate de învățământ teologic funcțională revine unui număr de 0,56 eparhii, adică în fiecare eparhie există, ca medie matematică, 1,75 unități de învățământ teologic. O parohie ortodoxă din România cuprinde în medie 1 249 de credincioși, cu circa 1/3 mai mult decât parohiile din Federația Rusă.

RUSIA ȘI ROMÂNIA. DIFERENȚE

Diferențele majore dintre cele două Biserici constau în:


Disproporții mari în ceea ce privește raportul numeric credincioși/episcop sau parohii/eparhie (inflație de episcopi în Rusia). În raport cu episcopii ortodocși din România sau din Grecia, episcopii ruși au o pregătire puțin spus slabă, fiind văzuți mai degrabă ca factori de putere administrativă și control spiritual decât ca prinți ai Bisericii emanați de enorie. Apropo, în Biserica Rusă episcopii nu sunt aleși, ci… numiți, adică desemnați de sus (…nu de Sus);

Disproporții majore privind numărul de unități de învățământ teologic raportat la numărul de credincioși (normal în România, insuficient în Rusia). Acesta este unul dintre indicatorii formali, de suprafață, ai gradului de instruire/luminare a clerului (inclusiv a ierarhiei) din cele două Biserici;

Gradul de frecventare a bisericii (foarte scăzut în Rusia, normal în România). Populația realmente bisericească din Rusia este inferioară numeric celei din România;

Lipsa misiunii interne din Rusia, confirmată prin faptul că în cel puțin 89% din localitățile țării (121 112 localități) nu există biserică ortodoxă și nici preot.

Apetitul Patriarhiei Moscovei pentru statutul de Biserică multinațională în detrimentul celui canonic de Biserică națională ar putea fi explicat printr-o necesitate de a compensa în exteriorul țării efectele dezastruoase ale lipsei de misiune ortodoxă internă și ale eschivării de la îndeplinirea funcțiilor de mamă spirituală a poporului rus. Cine nu are puncte de sprijin în interior le caută în afară. Elanul imperial orientat către exterior este atât de mare încât Patriarhia Moscovei a inițiat ”misiunea ortodoxă” până și în Antarctida, dar uită că dintre limbile celor peste 70 de popoare băștinașe din Federația Rusă Sfânta Scriptură este tradusă integral doar în 2 (mordvină și tuvină), iar în 90% din localitățile țării nu există nici urmă de biserică ortodoxă. De aceea umblă Patriarhul Moscovei după potcoave de pinguini morți prin Antarctida, dar nu are nici timp și nici plăcere să meargă la Sinodul Panortodox din Creta. Ironia sorții, dar între pinguinii antarctici și patriarhii ortodocși Moscova în preferă pe cei dintâi, cărora le acordă mai mult timp și atenție. Neputându-se detașa de modul lumesc și imperial de gândire, Patriarhia Moscovei, drapată cu multinaționalismul ei rusificator și dizolvant, se ține și se va ține cu dinții în continuare și de Basarabia, și de Ucraina, și de Bielorusia. Mai ales de cuprinzătoarea și mult mai religioasa decât Rusia Ucraină, zonă din cauza căreia, între altele, Biserica Moscovei a boicotat Sfântul și Marele Sinod Panortodox din insula Creta. De altfel, numărul de credincioși reali și numărul de comunități supuse administrativ Patriarhiei Moscovei în afara Federației Ruse este mai mare decât cel al credincioșilor și comunităților ei din interiorul Federației.

Povestea asta propagandistică despre ”Sfânta Rusie” este doar o poveste propagandistică pe care o iau în serios doar naivii și neavizații.

20 iunie 2016
Notă: material recuperat de pe vechiul blog distrus de persoane din cadrul companiei rusești Sputnik Moldova.

- Sursa: https://cubreacovblog.wordpress.com...qpwHxzDigCDZeJH3swq5yckqQdK_O1uskwJRRt7cwnJDU
 
  • Like
Reacții: sor

lucumi

Active member

Descoperire de proporții istorice la Ierusalim​

Arheologii de la Autoritatea pentru Antichități (IAA) din Israel au anunțat că au făcut o descoperire istorică epocală, reușind să găsească pentru prima dată indiciile privind un eveniment tragic petrecut în Ierusalim. Catastrofa este evocată în scrierile din Biblie, iar dovezile au fost excavate în vechiul oraș al lui David.
Vechiul Testament vorbește despre un cutremur care a lovit Ierusalimul, cu aproximativ 2.800 de ani în urmă, iar acum cercetătorii pot confirma, în premieră, întâmplarea zguduitoare din secolul al VIII-lea î.Hr.
Arheologii de la IAA au descoperit un ”strat de distrugere”, în timpul excavațiilor, care constă în ziduri prăbușite, ceramică spartă și alte obiecte din acele vremuri străvechi.
Carțile lui Amos și Zaharia amintesc despre teribilul seism, care a zguduit orașul Ierusalim.
”Cuvintele lui Amos, unul din păstorii din Tecoa, vedeniile pe care le-a avut el despre Israel, pe vremea lui Ozia, împăratul lui Iuda, şi pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel, cu doi ani înaintea cutremurului de pământ” (Biblia, Amos 1:1).
”Veţi fugi atunci în valea munţilor Mei, căci valea dintre munţi se va întinde până la Aţel, şi veţi fugi cum aţi fugit de cutremurul* de pământ de pe vremea lui Ozia, împăratul lui Iuda. Şi atunci va veni** Domnul Dumnezeul meu şi toţi sfinţii împreună cu El!” (Biblia, Zaharia 14:5).
Arheologii au afirmat că, în acea perioadă nu au existat semne despre un incendiu major sau o cucerire a orașului, astfel că distrugerea Ierusalimului a fost cauzată, după studiul efectuat, de un cutremur.
”Când am excavat structura și am descoperit un strat de distrugere din secolul al VIII-lea, am fost foarte surprinși, pentru că știm că Ierusalimul a continuat să existe până la distrugerea babiloniană, cu aproximativ 200 de ani, mai târziu”, au spus directorii IAA, care au condus săpăturile, Joe Uziel și Ortal Chalaf.
”Interesant este că acest cutrenur care apare în Biblie, în cărțile lui Amos și Zaharia, a avut loc în momentul în care clădirea pe care am excavat-o din orașul lui david s-a prăbușit”, au completat arheologii.

Sursa: https://www.comisarul.ro/articol/vi...YcS_0FUnqe4FF6rIVVxLykJEHKLagN3SRP942UZ4AYUDY
 
  • Like
Reacții: sor

lucumi

Active member

- China ordonă creştinilor să dea jos toate icoanele cu Isus din case -​


Autorităţile comuniste chineze au ordonat sătenilor creştini săraci să înlăture imaginile creştine din casele lor şi să le înlocuiască cu portretele fostului preşedinte Mao şi al preşedintelui Xi Jinping, altfel riscă să îşi piardă beneficiile sociale.
Partidul Comunist Chinez îşi continuă programul de ruinare a religiei prin canalizarea fervorii religioase din ţară către Partid şi nu către Dumnezeu, a raportat Christian Post în acest weekend.
În luna mai, un oficial din estul provinciei Shandong a pătruns în casa unui creştin local şi a atârnat imagini cu Mao Zedong şi Xi Jinping pe perete, în locul icoanelor creştine.
„Aceştia sunt cei mai mari zei. Dacă vrei să te închini cuiva, închină-te lor", le-a spus oficialul.
Anul acesta „sistemul de credite social” din China a fost programat să devină complet funcţional, alocând puncte fiecărui individ în funcţie de cât aprobă Partidul Comunist şi folosind ratingul social pentru a controla accesul la anumite beneficii precum cumpărarea biletelor de avion şi de tren etc.
„Există temeri că noul sistem de credit social al Chinei (...) va fi folosit pentru a discrimina creştinii”, a scris organizaţia de caritate catolică Aid to the Church in Need într-un raport din 2019.
Temerile sunt legate de „recompense în bani acordate celor care dau informaţii Securităţii chineze despre bisericile subterane şi alte lăcaşuri de cult „neoficiale”, ceea ce indică faptul că guvernul ar putea răsplăti creştinii persecutaţi cu scoruri „de credit social” ridicate.
Potrivit publicaţiei BitterWinter, Partidul foloseşte acum beneficiile sociale ale statului ca pârghie pentru a constrânge oamenii să se închine Partidului şi pentru a persecuta creştinii.
În aprilie, de exemplu, oficialii de Partid au vizitat casele creştinilor din Linfen, în provincia nordică Shanxi, ordonând celor care primesc beneficii sociale de la guvern să înlăture crucile, simbolurile creştine şi icoanele din casele lor şi să le înlocuiască cu portrete ale liderilor comunişti chinezi.
Funcţionarii i-au ameninţat pe creştini că nerespectarea ordinului va duce la suspendarea beneficiilor sociale.
„Tuturor locuitorilor săraci din oraş li s-a spus să afişeze tablouri cu Mao Zedong”, a afirmat un predicator al bisericii locale. „Guvernul încearcă să ne elimine credinţa şi vrea să devină Dumnezeu în locul lui Isus.”
Autorităţile comuniste au anulat subvenţiile guvernamentale ale unei femei creştine în vârstă din oraşul Shangqiu din Henan, după ce au găsit o fotografie cu o cruce postată pe uşa casei sale.
"Au rupt-o imediat", a spus ea. „Ulterior, atât indemnizaţia mea minimă de viaţă, cât şi subvenţia pentru reducerea sărăciei au fost anulate. Sunt condusă către un punct mort. Am diabet şi am nevoie de injecţii".
Incidente similare s-au petrecut în oraşul Xinyu din sud-estul provinciei Jiangxi, unde oficialii locali au anulat subvenţia minimă şi o indemnizaţie lunară pentru handicap de 100 RMB (aproximativ 14 USD) a unui creştin cu dizabilităţi care a încălcat ordinele guvernamentale şi a continuat să participe la slujbele unei biserici subterane.
O altă creştină care locuieşte în judeţul Poyang din Jiangxi - o femeie în jur de 80 de ani - a încetat să mai primească ajutor guvernamental după ce a spus „Mulţumesc Domnului” în momentul în care a primit subvenţia lunară de 200 RMB (aproximativ 28 USD) la jumătatea lunii ianuarie.
„Ei se aşteptau să laud bunătatea Partidului Comunist”, a spus aceasta.
Într-un alt caz, oficiali locali au intrat în casa unui membru al unei biserici a Sfintei Treimi, sponsorizată de stat, şi au dat jos toate icoanele creştine, inclusiv un calendar cu o imagine a lui Isus, şi au postat un portret al lui Mao Zedong în locul lor.
„Locuitorii religioşi săraci nu pot primi bani de la stat pentru nimic. Trebuie să se supună Partidului Comunist pentru banii primiţi”, a declarat oficialul.

- Sursa: https://epochtimes-romania.com/news...h5A1n7nFfsDbKr74yHmoanNMSQDjo82Thjyq27SK8_KMc
 
  • Like
Reacții: sor

lucumi

Active member

- Hagia Sofia din nou moschee. Istoria care se scrie sub ochii nostri​

---------------------------------------------------------

- De la muzeu la moschee: istoria în imagini a Hagiei Sophia​

 

Tata Noe

Active member

- Hagia Sofia din nou moschee. Istoria care se scrie sub ochii nostri​

---------------------------------------------------------

- De la muzeu la moschee: istoria în imagini a Hagiei Sophia​

Brother Louis Rocco (19th century): " ...In Istanbul ( Constantinople ) the Cross will replace the half-moon of Islamism ..."

Nostradamus: C 5, Q 80
" Ogmios will approach great Byzantium,
The Barbaric League will be driven out ..."
 
Ultima editare:

lucumi

Active member

- Minune de Bobotează. În fiecare an, apele râului Iordan, în care a fost botezat Iisus Hristos, își schimbă cursul​

Râul Iordan de Bobotează • Minunea întoarcerii apelor cursului răului Iordan de Bobotează • Iordanul în care a fost botezat Iisus Hristos curge invers. Explicații

În fiecare an, de Bobotează, în râul Iordan în care a fost botezat Iisus Hristos, după aruncarea crucilor în apă, are loc un miracol. De 2000 de ani în această zi cursul râului Iordan de Bobotează curge în sens opus cursului obișnuit. Minunea întoarcerii apelor cutremură pe orice creştin care ajunge aici.

Iordanul este principala apă curgătoare a Țării Sfinte. Această apă izvorăște din Munții Libanului, apoi traversează Marea Galileii și, după un lung și sinuos traseu, se varsă în Marea Moartă. Pe o distanță de 180 de kilometri, Iordanul alcătuieste granița naturală dintre Israel și Iordania, lungimea totală a acestuia fiind însă de aproape 360 de kilometri.
Așa cum se procedează și în apele noastre, la Ierusalim, Patriarhul aruncă în apă trei cruci, ce urmează a fi recuperate de cei mai curajoși tineri. Acesta este momentul în care apele râului Iordan își schimbă efectiv sensul, spre uimirea credincioșilor strânși să vadă minunea. În plus, în locul unde crucile cad, apa începe să ”fiarbă”, iar minunea durează de peste 2000 de ani.
Procesiunea care se desfășoară în această zi la Iordan începe în zori, dupa ce autoritătile locale deschid portile zonei de frontieră dintre Israel și Iordania, zona extrem de securizată. Pe un culoar special amenajat pătrund cu această ocazie nenumărate autobuze și masini, pline cu oficialităti si pelerini din toată lumea.
Credincioșii care participă la slujba de sfințire dau mărturie că, pentru câteva clipe, apele Iordanului se întorc înapoi, curgand dinspre Marea Moarta spre Marea Galileii, adică dinspre vărsare spre izvoare, spre a cinsti astfel, în felul lor, marele praznic.

De ce se întorc apele râului Iordan. Explicația științifică și biblică

Credincioșii care participă în fiecare an la sfințirea apelor Iordanului de către Patriarhul Ierusalimului spun că, pentru câteva clipe, râul curge invers, de la Marea Moartă (sărată) spre Marea Galileii (dulce), împlinindu-se, astfel, profeția din Psalmul 113 al lui David: „Ce-ți este ție, mare, că ai fugit? Și ție, Iordane, că te-ai întors înapoi?” Credincioșii prezenți la slujba de Bobotează, care au gustat din Iordan, spun că, pentru puțin timp, apele acestuia sunt sărate, iar nu dulci ca de obicei. Schimbarea curgerii apelor dinspre marea sărată potroacă, lipsită de viață, spre marea cea dulce, plină de pești și vegetație, arată că venirea lui Hristos întoarce cursul Lumii, al Istoriei, de la Moarte la Viață.
Firește, o explicație ștințifică care rezultă din gustul sărat al apei o reprezintă fluxul.

Râul Iordan​

Iordanul este pomenit des în Sfântă Scriptură, cel mai important moment în care apare acesta fiind însă, fără îndoială, Botezul Domnului, consemnat de către toti cei patru sfinți evangheliști (Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11; Luca 3, 21-22 si Ioan 1, 29-34). Potrivit acestora, Sfântul Ioan Botezătorul săvârșea „botezul pocăinței” în apele râului Iordan.
1673028584704.png
În acest loc a venit din Galilea și Iisus pentru a se boteza de la Ioan. „Și botezându-se Iisus, când a ieșit din apă, îndată cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se peste El ca un porumbel, iar glasul Tatălui s-a auzit din ceruri zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit, pe Acesta să-L ascultați” (Matei 3, 16-17). Natura însăși l-a recunoscut pe Creator, apele Iordanului întorcându-se înapoi, ca o plecăciune înaintea ziditorul lor.
Întoarcerea înapoi a râului Iordan, dinspre Marea Moartă (apa extrem de sărată, lipsită de viețuitoare), înspre Marea Galileii (apa dulce, cu mulți pești și vegetație abundentă), trimite încă din momentul Botezului spre activitatea Mântuitorului de a întoarce lumea de la moarte la viață.
Potrivit calendarului iulian și al celui gregorian, între care există un decalaj de 13 zile, Boboteaza este sărbătorită în România la 6 ianuarie, iar în Israel, țara în care Mântuitorul a fost botezat, la 19 ianuarie.

- Sursa: https://ziarulunirea.ro/video-minun...ezat-iisus-hristos-isi-schimba-cursul-403238/
----------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------
 
Ultima editare:
  • Like
Reacții: sor

lucumi

Active member

- Peştele somn din râul Iordan​


Somnul se mai întâlneşte în foarte multe lacuri şi râuri din lume, dar specia din Iordan este caracterizată de ceva supranatural. La cap, care este ceva mai mare de-o palmă, dacă dăm la o parte carnea până la os, întâlnim un lucru extraordinar.




In râul Iordan, unde a fost botezat Domnul Hristos, există o specie de somn care creşte foarte mare, răpitor şi lacom. Are gura înzestrată cu mulţi dinţi mărunţi dar tăioşi, corpul alungit şi foarte moale la atingere. Aripioarele lui sunt mici şi nu au ţepi. Şi în lacul Kastoria întâlnim somni care depăşesc un metru lungime şi ajung până la 40 de kilograme. Sunt peşti lacomi. Mănâncă tot ce găsesc, peşti, viermi, râme etc. Preferinţa lor sunt râmele şi viermii de apă.
Somnul se mai întâlneşte în foarte multe lacuri şi râuri din lume, dar specia din Iordan este caracterizată de ceva supranatural. La cap, care este ceva mai mare de-o palmă, dacă dăm la o parte carnea până la os, întâlnim un lucru extraordinar. În mijlocul osului, se poate distinge foarte clar imprimat un desen, ce reprezintă trupul unui om. De-a dreapta şi de-a stânga se disting aripi de îngeri, iar deasupra lui, un porumbel zburând cu aripile deschise. Din dreptul porumbelului izvorăsc raze ce coboară asupra omului.
Prin urmare este reprezentată scena botezului Domnului, aşa cum ne-o înfăţişează şi iconografia bisericească. Acest lucru minunat este întâlnit numai la somnul din Iordan şi din lacul Ghenizaret (care-şi primeşte apa tot din Iordan). În nici o parte a lumii nu mai trăieşte această specie. Pescarii de aici, atunci când prind un astfel de somn, îl eliberează din nou în apă şi nu-l mănâncă, deoarece, aşa cum spun ei, Îl simbolizează pe Hristos.

- Sursa: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/pestele-somn-din-raul-iordan
 
  • Like
Reacții: sor

lucumi

Active member

- Busuiocul Bobotezei și curiozitatea aflării viitorului​

Ghicitul viitorului nu este o practică demnă de un creștin care rostește, cu toată credința, „Facă-se voia Ta”. Dacă credința noastră este sinceră și totală, nu avem nevoie să cunoaștem viitorul, nu avem nevoie să ne visăm soarta, partenerul de viață sau alte evenimente ce vor urma.
ndiferent de cultura în care a trăit, omul a dorit dintotdeauna să afle măcar o frântură din viitor. Istoria popoarelor antice ne demonstrează că principala preocupare din punct de vedere religios a unei comunități, a unui popor, a fost aceea de a afla viitorul. Dacă deschidem un manual de Istoria Religiilor, în fiecare cultură vom găsi măcar o practică de divinație. De la celebrul Oracol din Delphi, la practicile divinatorii din Roma Antică și până la ghicirea în măruntaiele animalelor sacrificate în India și Iran, toate acestea pretindeau că descoperă evenimente ce se vor întâmpla – putând astfel să fie evitate și lumea să continue fericită pe firul vieții.
Timpul și praful s-au așezat peste ele, cele mai multe dintre practicile antichității fiind date uitării. Câteva au supraviețuit, însă, într-o formă mascată. Omului modern, mereu aflat în goana zilei de mâine, nu îi este greu să „ghicească” viitorul. Printr-un singur click, el își poate consulta câteva zeci de horoscoape chinezești, coreene, aztece, mayașe etc. Sau poate ghici pe fundul ceștii de cafea, ori într-o mână de grăunțe… Colțunașii de ghicitoare, apa măsurată, boabe de grâu, usturoi în pâinea dospită, turta de visat, picurii de ceară dintr-un castron cu apă – acestea sunt doar câteva dintre obiceiurile „nevinovate” pe care le întâlnim astăzi, în viața de zi cu zi.
Cunoscută și crezută este și „rețeta” de a-ți afla viitorul partener de viață, cu ajutorul unui fir de busuioc din sfeștocul cu care stropește preotul casele credincioșilor, în ajunul marii sărbători a Botezului Domnului. O practică foarte răspândită și încurajată, parcă, de dragul hazului. Din păcate, am întâlnit femei credincioase care merg constant la biserică și care ajung să ceară „busuioc pentru nepoate, ca să-și ghicească ursitul”! Cum a apărut această practică și care sunt implicațiile actuale ale busuiocului de la Bobotează?
Mai întâi, se cuvine se facem câteva precizări privind folosirea busuiocului în cultul liturgic creștin. Originară din India, această plantă aromată a fost adus în Orientul Mijlociu și apoi în Europa, prin intermediul Drumului Mirodeniilor. Deja în secolul I î.Hr. era cunoscută în tot bazinul Mării Mediterane. Grecii, dar și romanii, considerau busuiocul „iarba dragostei și a fertilității”, o plantă sacră, înflorirea fiindu-i celebrată prin serbări și adevărate ritualuri. Chiar și originea cuvântului păstrat de limba română – basilikon/ basileus are semnificația de „rege” sau „regal”. Popularitatea plantei în arealul cultural al Mării Mediterane, acolo unde s-a plămădit și religia creștină, a făcut ca aceasta să pătrundă în practica noastră.
În acest sens, tradiția populară creștină a dat busuiocului un anumit simbolism. Există unele povestiri legate de faptul că, pe locul în care Sfânta Elena a descoperit Sfânta Cruce, creștea o plantă frumos mirositoare, care a indicat locul unde era ascuns dumnezeiescul odor. O altă povestire populară pretinde că pe tipsia Irodiadei erau presărate frunze de busuioc, pe ele fiind așezat capul Sfântului Ioan Botezătorul. În realitate, nici Sfânta Scriptură, nici o altă scriere istorică nu conțin informații despre folosirea busuiocului în creștinism, ca plantă sacră.
Din necesități practice, unele Biserici Ortodoxe naționale precum Biserica Greciei, Georgiei și a Ciprului folosesc crenguțe de busuioc verzi sau uscate la sfințirea Aghesmei celei Mari, dar și la Agheasma Mică. O precizare este foarte importantă de făcut. În rânduiala celor două slujbe amintite, busuiocul nu este un element indispensabil. Sfințirea apei se face prin venirea harului Duhului Sfânt, invocat de rugăciunea episcopului sau a preotului. Folosirea busuiocului este legată de o necesitate practică – stropirea bisericii și a credincioșilor cu agheasmă. Datorită cupelor pe care le are floarea de busuioc, această plantă este ideală pentru stropirea cu agheasmă, la care se adaugă mirosul frumos. Legat de acest aspect, mai există o întrebuințare liturgică a busuiocului – în Duminica a treia din Postul cel Mare și la Înălțarea Sfintei Cruci. Sfânta Cruce, împodobită cu flori și busuioc, este scoasă în procesiune din Sfântul Altar, în mijlocul bisericii și apoi rămâne spre închinarea credincioșilor. Nici în acest caz nu există o interpretare teologică, ci doar una pur practică.
Dacă în practica liturgică busuiocul nu are o încărcătură sacră, în tradițiile populare nu lipsește din niciun ritual. De la prima băiță a pruncului, la nuntă și în ritualurile de înmormântare, busuiocul are un loc bine stabilit, aproape cu valențe magice. Întâlnirea dintre cele două cadre – liturgic și popular – în privința busuiocului, se întâlnește cu precădere în ajunul Botezului Domnului. Fetele nemăritate, încurajate de femeile mai în vârstă, care „așa au prins”, aproape că jumulesc sfeștocul de busuioc al preotului.
Deși pare o practică aducătoare de voie bună, în realitate reprezintă supraviețuirea cosmetizată a divinației păgâne. Tradiția populară obliga pe fetele care luau busuioc de la preot să îl pună sub pernă în noaptea de Bobotează, cu speranța de a-și visa viitorul soț – nimic altceva decât o practică de a dezvălui un eveniment din viitor. Deși camuflat sub semnul nevinovăției, acest obicei este condamnat de canoanele Bisericii Ortodoxe sub numele de „ghicit” sau „ghicitură”.
De ce este păcat? Simplu. Învățătura Sfintei Biserici, bazată pe Sfânta Scriptură, demonstrează că practica aflării viitorului nu este conformă cu voința lui Dumnezeu: „Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă, nimeni care să întrebe pe morţi” (Deutoronom 18, 10-11).
Ghicitul viitorului nu este o practică demnă de un creștin care rostește, cu toată credința, „Facă-se voia Ta”. Dacă credința noastră este sinceră și totală, nu avem nevoie să cunoaștem viitorul, nu avem nevoie să ne visăm soarta, partenerul de viață sau alte evenimente ce vor urma.
O întâmplare pe care am întâlnit-o de curând poate constitui concluzia acestor rânduri. Este vorba despre un bărbat care a fost depistat cu o formă gravă de cancer. Doctorii i-au zis pe față cât mai are de trăit. După aflarea veștii, când toți se așteptau ca el să fie distrus, viața lui a continuat firesc. Nu s-a abătut de la nicio activitate zilnică, iar majoritatea colegilor l-au condamnat: „Mai ai un an de trăit și tu vii la muncă? Du-te, omule și trăiește cât mai ai, fii fericit, stai cu familia”! Zâmbind, omul a răspuns: „Eu știu că voi muri într-un an, voi însă nu aveți garanția că veți trăi nici până mâine și tot veniți la serviciu!”.

- Sursa: https://doxologia.ro/puncte-de-vedere/busuiocul-bobotezei-curiozitatea-aflarii-viitorului
 
  • Like
Reacții: sor

lucumi

Active member

- Prigoana și batjocura regimului Zelensky la adresa românilor din Ucraina, apel disperat din Cernăuți​

 
  • Like
Reacții: sor

lucumi

Active member
- Ce biserică vor alege românii din Ucraina? O întrebare care poate aprinde un conflict - (l)


400.000 de compatrioți sunt prinși între slujba în limba maternă și acuza că rămân fideli unei biserici suspectate de legături cu Rusia.
Biserica Ortodoxă a Ucrainei a permis oficierea serviciului divin de Crăciun în data de 25 decembrie în baza calendarului iulian revizuit. Este un eveniment istoric pentru ucraineni, care au sărbătorit până acum Nașterea Domnului doar pe stil vechi, concomitent cu Rusia, Belarus, dar și alte state postsovietice în data de 7 ianuarie.

Cum a devenit data sărbătoririi Crăciunului o alegere geopolitică?

Unele publicații occidentale au relatat că ortodoxia ucraineană se rupe definitiv de spațiul cultural rusesc în contextul conflictului militar declanșat la 24 februarie.
În realitate, situația este mult mai complicată și infinit mai incertă. Războiul din Ucraina a fost precedat de o serie de bătălii confesionale, iar decizia de a permite sărbătorirea Crăciunului a fost luată doar de una dintre cele două biserici ortodoxe aflate în conflict.

Sărbătorile ortodoxe și vectorul geopolitic

Dacă Biserica Ortodoxă Rusă a devenit una dintre camerele Kremlinului în epoca Putin, promovând fără nicio reținere mesajele ideologice ale conducerii politice de la Moscova, Ucraina, unul dintre cele mai mari state ortodoxe din lume, nu avea o structură bisericească proprie. Mai bine de 30 de ani două biserici ortodoxe luptă între ele pe teritoriul Ucrainei pentru enoriași și influență asupra societății. Este vorba despre Biserica Ortodoxă Ucraineană, subordonată canonic Patriarhiei de la Moscova și Biserica Ortodoxă a Ucrainei, cunoscută ca autocefală.

Preoții autocefali, condamnați de Moscova pentru necanonicitate, au avut pe parcursul ultimilor ani atitudini patriotice, chiar naționaliste. Ei își promovau ideea de stat, limbă și biserică ucraineană națională.
De cealaltă parte, Biserica Ortodoxă Ucraineană de la Kiev, subordonată Patriarhiei de la Moscova, a tot încercat în ultimii 30 de ani să demonstreze opiniei publice că este o structură confesională independentă, care nu se supune Rusiei. Și care a păstrat limba slavonă veche în timpul serviciului divin – o limbă veche din care s-au născut ucraineana, rusa și belarusa. Dar ea a susținut direct sau indirect la alegeri diverși reprezentanții ai partidelor proruse din Ucraina. Același lucru care s-a întâmplat și pe teritoriul Republicii Moldova în ultimele decenii.

După 2014, când Rusia a lansat războiul hibrid împotriva Ucrainei, a anexat Crimeea și a sprijinit mișcările separatiste din Donbas, ucrainenii au început tot mai mult să solicite o Biserică Ortodoxă ruptă total de influența politică a Kremlinului.

Biserica Ortodoxă a Ucrainei și alegerile prezidențiale

A doua structură bisericească din Ucraina, cea autocefală, și-a consolidat foarte mult pozițiile în 2019, când fostul președinte Petro Poroșenko a obținut un Tomos de autocefalie de la Patriarhul Bartolomeu de la Constantinopol. Tomosul este o recunoaștere formală a unei Biserici.

1673783655593.png
(Petro Poroșenko (d), atunci președinte al Ucrainei, alături de Patriarhul Bartolomeu (s) la semnarea Tomosului pentru autocefalie, 6 ianuarie 2019. | Foto: Profimedia)

Sperând să devină pentru a doua oară președinte, Poroșenko a instalat mii de bannere în întreaga țară, în care el era fotografiat în preajma noului mitropolit Epifanie al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei. Admiterea autocefaliei bisericii era prezentată de Poroșenko ca o victorie politică în cadrul războiului hibrid cu Rusia.

Atunci au apărut diverse teorii politice pe teritoriul Ucrainei despre o „lume ucraineană” care trebuie să se opună cu succes „lumii ruse”.

Trecerea multor biserici de la Patriarhia Moscovei la Mitropolia autocefală a Kievului s-a desfășurat cu multe scandaluri, violență, ciocniri între enoriași. Pe teritoriul bisericilor apăreau polițiștii care îi despărțeau pe cei ce scandau că Putin nu trebuie să conducă ortodoxia de cei care nu înțelegeau ce legătură există între preotul lor din sat și Kremlin.
Politizarea excesivă a acestui subiect a determinat păstrarea unei mari incertitudini în lumea ortodoxiei din Ucraina. Iar războiul declanșat de Rusia la 24 februarie a.c. a fost ca un trăsnet din senin pentru biserica subordonată canonic Moscovei.

Independența față de Moscova

Sub presiunea enormă a societății ucrainene, Biserica Ortodoxă Ucraineană care era subordonată Patriarhiei de la Moscova și-a declarat în mai a.c. independența. Ea a precizat că i-a solicitat de mai multe ori Patriarhului Kiril să condamne decizia lui Putin de a invada Ucraina.

Așadar, războiul pornit de Vladimir Putin nu numai că nu a rezolvat, ci și mai mult a încâlcit situația bisericească din Ucraina. Sunt două biserici concurente și ambele se declară independente, potrivit statutului lor. Una e Biserica Ortodoxă a Ucrainei, cea autocefală, subordonată canonic Patriarhiei de la Constantinopol, și alta este Biserica Ortodoxă Ucraineană, care și-a declarat independența, cel puțin discursiv, față de Moscova. Primii zic că ei sunt independenți și canonici, iar ceilalți îi numesc pe aceștia schismatici.

Sondajele și manipularea opiniei publice

În pofida declarației de independență a bisericii față de Moscova, presa din Ucraina continuă să amintească că Biserica Ortodoxă Ucraineană este subordonată patriarhiei din statul inamic, Rusia. Unii analiști susțin că ruperea legăturilor cu Moscova a fost doar una formală, desfășurându-se cu acordul tacit al Patriarhului Kiril.
În august ucrainenii au fost întrebați în cadrul unui sondaj organizat de Institutul Internațional de Sociologie de la Kiev care biserică este mai aproape de sufletul lor, iar 54% au declarat că se identifică cu Biserica Ortodoxă a Ucrainei, cea autocefală. Nu s-a amintit nicăieri, în sondaj, că este vorba de o biserică subordonată Patriarhiei de la Constantinopol.

Așadar, când vine vorba de biserica autocefală, cea sprijină de stat, presa nu spune nimic de subordonarea canonică Constantinopolului, iar când vine vorba de biserica cealaltă, este amintit în mod intenționat cuvântul Moscova.

De fapt, pentru că nu sunt patriarhii, ambele biserici, într-un fel sau altul, poartă pecetea lipsei de independență.
În plin război cu Rusia doar 4% dintre ucraineni au declarat că au o legătură spirituală cu Biserica Ortodoxă Ucraineană, cea subordonată până acum cinci luni Patriarhiei de la Moscova. Biserica Ortodoxă Ucraineană a tot rugat presa și sociologii să nu mai fie numită după patriarhia veche.
Cine va recunoaște în Ucraina că este legat spiritual de o biserică rusă în timp ce armata lui Putin bombardează localitățile ucrainene? Totuși, mai mult de jumătate dintre bisericile din Ucraina sunt subordonate acestei mitropolii, lucru care nu poate fi contestat de sondaje. Iar oamenii continuă să meargă la aceste biserici.

Crăciunul, ca o alegere geopolitică

Spre deosebire de fosta biserică ortodoxă subordonată Moscovei, cea autocefală a făcut tot posibilul să sprijine eforturile statului de a se distanța de „lumea rusă”. Alegerea datei de 25 decembrie ca o posibilă zi de sărbătorire a Crăciunului este mai mult o alegere geopolitică, nu neapărat confesională.

- Sursa: https://www.libertatea.ro/opinii/ce...rebare-care-poate-aprinde-un-conflict-4321216
 
  • Like
Reacții: sor

lucumi

Active member
- Ce biserică vor alege românii din Ucraina? O întrebare care poate aprinde un conflict - (ll)

Tot ce ne poate rupe civilizațional de Rusia trebuie făcut cât mai repede posibil, consideră reprezentanții bisericii autocefale.

În contextul războiului, ideea sună bine, dar nu știm cum ar părea acest lucru pe timp de pace. Biserica binecuvântată de fostul președinte Poroșenko este una națională, etnocentrică și se bazează doar pe limba ucraineană în timpul oficierii serviciului divin. Numai că Ucraina este un stat multinațional. În ce se oglindesc aspirațiile credincioșilor de etnie română din Ucraina?

Bisericile românești din Ucraina au fost subordonate Moscovei

Timp de 30 de ani, toate bisericile ortodoxe românești din Ucraina au fost subordonate canonic Moscovei. Nu pentru că românii aveau vreo legătură ideologică cu Kremlinul sau cu „lumea rusă”, deloc nu!

Ci pentru că, spre deosebire de autocefali, Mitropolia Kievului, subordonată mulți ani Moscovei, le-a permis românilor să se roage în limba română.

Era și în interesul ei să țină această comunitate etnică sub o umbrelă ideologică în apropierea frontierelor cu un stat membru NATO și UE, numit România.
Enoriașii au fost ținuți aproape de „lumea rusă” ca formă, și nu ca fond, pentru a nu le permite altor biserici, inclusiv BOR-ului de la București, să apară în peisaj. Timp de decenii oamenii s-au obișnuit cu această situație și nu au mai dorit să schimbe ceva.

„Dacă ne putem ruga în limba română în biserică…”

Am întrebat un român de la Cernăuți, zilele acestea, dacă își dorește să-și vadă biserica subordonată Mitropoliei ortodoxe create în 2019 și mi-a zis că nu are niciun rost să schimbi ceva ce funcționează.

Dacă ne putem ruga în limba română în biserică, nu mă doare capul ce discută ei la Kiev. Eu îl cunosc pe preot și mai mult nu mă interesează nimic.

Am discutat și cu o româncă din regiunea Odesa, care mi-a zis că nu este o problemă să treacă biserica din localitatea ei din Bugeac în subordonarea Mitropoliei de la Kiev sau la o structură din București, Chișinău sau chiar din Sofia. „Este important să mă pot ruga în limba maternă și să scriu pomelnicele în grafie latină, în rest nu mă interesează”, mi-a povestit o doamnă din raionul Ismail.
Dorința de a mai schimba ceva în mediul bisericilor a dispărut în cazul românilor după ce fosta Biserică Ortodoxă Ucraineană subordonată Moscovei și-a declarat autonomia. Pentru ei, pare că această declarație a fost suficientă.

1673784755885.png
(În plin război cu Rusia doar 4% dintre ucraineni au declarat că au o legătură spirituală cu Biserica Ortodoxă Ucraineană, subordonată până recent Patriarhiei de la Moscova. Foto: Catedrala Înălțării din Izium / Profimedia)

Etnicii români aleg ceea ce merge

Prin această opțiune, românii nu sunt proruși, după cum cred unele cercuri din Ucraina, ci pur și simplu au văzut încă din anii ’90 ai secolului trecut Biserica Ortodoxă Autocefală a Ucrainei ca fiind una naționalistă. De dragul promovării limbii ucrainene, această biserică îi poate lăsa pe etnicii români fără dreptul de a se ruga în limba maternă.

Au existat și mici conflicte acum 25-30 de ani între reprezentanții bisericii autocefale cu etnicii români, unele lupte pentru lăcașele de cult au avut loc și în anii 2019-2021.

Nu există până acum nicio declarație oficială sau vreun document-garanție care să le asigure românilor acest drept de către noua structură bisericească. În loc să aleagă incertitudinea, românii aleg tradiția.

Biserica ce mai păstrează limba română

Neschimbând statutul și apartenența bisericilor, în peste 50 de sate din Ucraina în care au dispărut școlile cu predare în limba română, limba lui Mihai Eminescu mai este vorbită și cântată doar la biserică.
Paradoxal, același sistem statal care a distrus românismul, a deportat preoți și enoriași în Siberii, a creat mai târziu o umbrelă de protecție pentru această comunitate în biserici.
Prezervându-și identitatea și limba în cadrul unor structuri bisericești legate canonic de Moscova, românii nu au fost niciodată văzuți bine de societatea ucraineană, fiind de cele mai multe ori acuzați de atitudini proruse.
Acum, în plin război, cei peste 400.000 de români din Ucraina sunt o comunitate aflată între două focuri, între ciocan și nicovală, alegerea fiind destul de grea. Ei pot rămâne în cadrul unei structuri bisericești care va fi tot mai strâmtorată în Ucraina, cu un trecut problematic al relațiilor cu Moscova. Dar care le asigură dreptul de a se ruga în limba maternă. Sau pot accepta noua autocefalie, dar cu un viitor incert pentru limba română în biserici.

Modelul lui Stalin
Prețul unui război e deformarea normalității. De aceea, când vorbim astăzi despre ortodoxia din Ucraina, suntem nevoiți să utilizăm noțiuni din geopolitică, sociologie, lingvistică, științe ale comunicării și mai puțin vorbim despre credință sau teologie.
Pe de o parte, Ucraina, ca un mare stat ortodox, are dreptul la o biserică națională și independentă față de oricine. Pe de altă parte, desenarea acestei biserici în baza unor principii politice își duce semințele în viitor cu o forță care stabilește rezultate greu de întors.
Istoria este amară în acest sens.

Acum 80 de ani, cu poporul demoralizat în cel de-Al Doilea Război Mondial, Stalin a emis un „Tomos” de reînființare a Bisericii Ortodoxe Ruse, cult care a susținut conducerea și armata rusă. Și continuă să o susțină și azi, după atâtea decenii.

Dacă merge pe acest drum, al subordonării sau măcar al influențării politice a credinței, Ucraina nu va obține alt rezultat decât cel pe care istoria l-a consemnat deja în Rusia, scris cu suferința oamenilor.

- Sursa: https://www.libertatea.ro/opinii/ce...rebare-care-poate-aprinde-un-conflict-4321216
 
  • Like
Reacții: sor

lucumi

Active member
- n.m. Ce a povestit Patriarhul Nicodim despre intalnirea la Moscova cu conducerea Bisericii Ruse in 1946.


- Interviu Corneliu Coposu despre Patriarhul Nicodim​

 
Ultima editare:
  • Like
Reacții: sor

lucumi

Active member

- Cine este starețul pro-rus promovat de Antena 3, care a acuzat securitatea ucraineană că îi terorizează pe preoții și călugării români​

- https://www.comisarul.ro/articol/cine-este-staretul-pro-rus-promvat-de-antena-3-car_1445131.html

----------------------------------------------------------------------------------------------------

- Ierarhii și clericii Bisericii Ortodoxe Ucrainene (Patriarhia Moscovei), cărora li s-a retras cetățenia ucraineană. Niciun etnic român în listă​

- https://cubreacovblog.wordpress.com...tenia-ucraineana-niciun-etnic-roman-in-lista/

----------------------------------------------------------------------------------------------------

- Apel către preoții români din Ucraina și mitropolitul Longhin (Jar), aflat sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ucrainene, derivată a Patriarhiei ruse, să treacă în jurisdicția canonică tradițională a Bisericii Ortodoxe Române​

APEL

Date fiind dezbaterile din ultima perioadă privind drepturile românilor ortodocși din Ucraina (regiunile Transcarpatică, Cernăuți și Odesa), precum și deciziile autorităților de la Kiev privind organizațiile (asociațiile) religioase care fac parte din structura unei organizații (asociații) religioase, al cărei centru de conducere se află în afara Ucrainei, într-un stat recunoscut prin lege drept stat agresor împotriva Ucrainei și/sau ocupă provizoriu o parte a teritoriului Ucrainei;

Luând act de existența paralelismului jurisdicțional-canonic ortodox din Ucraina

(1. Biserica Ortodoxă Ucraineană, derivată a Patriarhiei Ruse de la Moscova, în frunte cu mitropolitul Onufrie (Berezovski),

2. Biserica Ortodoxă a Ucrainei în comuniune cu Patriarhia de Constantinopol, în frunte cu mitropolitul Epifanie (Dumenko),

3. Patriarhia Kievului, în afara comuniunii cu alte Biserici Ortodoxe, în frunte cu patriarhul Filaret (Denisenko),

4. Exarhatul Ucrainenan al Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol în frunte cu arhiepiscopul Daniil (Zelinski),

5. Mitropolia Basarabiei, în comuniune cu Biserica Ortodoxă Română, în frunte cu mitropolitul Petru (Păduraru));

Constatând existența în cuprinsul Ucrainei a 121 de parohii și ortodoxe limba de slujire română, dintre care 110 în regiunile Cernăuți și Odesa, cu afiliere moscovită, 7 în regiunea Transcarpatică, ieșite din comuniunea Bisericii Ortodoxe Ucrainene, derivată a Patriarhiei Ruse de la Moscova, și 4 parohii din regiunea Odesa afiliate canonic Mitropoliei Basarabiei – Patriarhia Română;

Subliniind că românii reprezintă cea mai numeroasă minoritate neslavă în Ucraina (circa 500 de mii de persoane) și că istoric aceștia, în cea mai mare parte a lor, au făcut parte din Biserica Ortodoxă Română, fiind incorporați forțat Bisericii Ortodoxe Ruse – Patriarhia Moscovei, urmare a ocupației sovietice a Basarabiei, Nordului Bucovinei și ținutului Herța;

Ținând cont de criteriul etnic de organizare a Bisericilor Ortodoxe Locale, consfințit prin canonul 34 apostolic;

Readucând în actualitate Comunicatul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 9 aprilie 1992, prin care s-a făcut publică ”poziția oficială a Patriarhiei Române privind situația bisericească din Basarabia și Bucovina de Nord. Și anume, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu a recunoscut niciodată desființarea Mitropoliei Basarabiei, cu sediul la Chișinău, și a Mitropoliei Bucovinei, cu sediul la Cernăuți. Patriarhia Română nu a acceptat și nu poate accepta niciodată consecințele nefaste ale pactului Ribbentrop-Molotov”;

Având în vedere că, prin articolul 8 al Legii Ucrainei cu privire la libertatea de conștiință și organizațiile religioase, ”Statul recunoaște dreptul unei comunități religioase la subordonarea ei canonică și organizatorică oricărui centru religios (conduceri religioase) din Ucraina și de peste hotare și schimbarea liberă a acestei subordonări prin efectuarea modificărilor corespunzătoare în Statutul (regulamentul) comunității religioase”,

Facem apel către toți creștinii ortodocși români din Ucraina – mireni, clerici și ierarhi – să inițieze consultări interne în comunitățile ortodoxe românești locale din Ucraina în vederea identificării celei mai bune căi de retragere din Biserica Ortodoxă Ucraineană, derivată a Patriarhiei ruse de la Moscova, și de revenire în comuniunea directă a Bisericii mame Ortodoxe Române – Patriarhia Română.

De asemenea, luând la cunoștință din mass-media de modul dramatic prin care este descrisă realitatea cu care se confruntă mitropolitul Longhin (Jar), aflat sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ucrainene, derivată a Patriarhiei ruse de la Moscova, facem apel la Înaltpreasfinția Sa să se pună neîntârziat în fruntea preoților și credincioșilor români din Ucraina și, împreună cu aceștia, să ceară reprimirea în jurisdicția canonică tradițională a Bisericii Ortodoxe Române.

Asociația „Răsăritul Românesc”

Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni

Fundația Națională pentru Românii de Pretutindeni

Asociația ROST

Asociația ProVita București

Asociația MORE, lista rămânănd deschisă.


- Sursa: https://cubreacovblog.wordpress.com...aca-in-jurisdictia-canonica-traditionala-a-b/

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------

- Recursul Patriarhiei Moscovei la etnolingvistică sau manipularea prin limbaj ca procedeu de menţinere a puterii canonice​

Notă: material din 2009, recuperat de pe vechiul blog distrus de persoane din cadrul companiei guvernamentale rusești Sputnik Moldova.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

- RUȘII LIPOVENI (DE RIT VECHI) DIN UCRAINA, DE LA COMUNIUNEA CU MOSCOVA LA CEA CU BRĂILA​

 
Ultima editare:
  • Like
Reacții: sor
Sus